Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 29 decembrie 2019-12-29

Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 29 decembrie 2019-12-29

Expéditeur :Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)

À : .....................................................

Date :dimanche 29 décembre 2019 à 15:24 UTC+2

Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 29 decembrie 2019-12-29

Sa va dau cateva mici, mici vesti din zilele din urma....

Nu mi-am completat agenda si pentru cele cateva notite facute de mine, trebuie sa caut pe foile scrise pe care le am intotdeauna la indemana pe birou...

Cu ce sa incep ?

In a doua zi de Craciun m-a sunat Laura Agurida, colega mea de facultate sa-mi spuna “Craciun fericit”, eu am tinut inchis smartphone-ul si cand l-am deschis a fost numai pentru a fotografia, intr-o zi am vazut ca m-a apelat, de fapt suna telefonul insa s-a inchis pana sa raspund...

IN mod obisnuit pe Laura o intrebam ce ii mai fac parintii, fratii, dar dupa impartirea mostenirii tatalui ei, raposatul +Bratu, dupa ce au lasat-o fara casa parintii si la succesiune fratii i-au “dat si ei un teren acolo...”, de unde rezultã ca nici impartirea pamantului nu a fost facuta [ nu au facut-o ] cum trebuie....

Efectiv nu am mai putut sa ii urez la multi ani familiei ei !

Nu mai pot, cand vad, cand aud de asa ticalosii, o lasa, femeie singura pe drumuri !

Laura stã cu chirie, si acum, zic eu in sinea mea, din cauza ca s-a suparat pe viata dupa toate cele intamplate, dupa prejudiciul suferit, caci au pagubit-o de-a binelea, Laura acum spune ca nici nu mai vrea casa, in timp ce eu ma rog pentru ea sa ii dea si ei Dumnezeu casa ei, sa nu mai depinda de o familie care, ma rog, dupa punctul de vedere strict pamantesc si fara a pretinde ca pot intelege tainele lui Dumnezeu – deci dupa mine, nici n-ar fi trebuit sa fie familia ei aceasta !!!!

Laura insa mi-a spus ca pe 25 ...da... decembrie, deci in prima zi de Craciun fusese ziua de nastere a fratelui ei Relu....

De ce vorbesc oamenii, - unii – asa ? Doar ca sa vorbeasca ?

Lui Relu pe FB i-am spus odata ca si lui i se cade o parte din mostenire, dupa lege, pentru ca Relu sus si tare spunea ca lui nu ii trebuie nimic de la parinti, adica era in dezacord cu sora lui Laura...

Pe atunci, Laura se gandea sa ii dea in judecata... iar Relu o tinea una si buna, ca el nu vrea nimic de la parinti.... ma rog, dar a vrut imi spun eu, ( fara alta informatie ) cã a vrut de la sora lui mai mare, S.[...] C.[...] care, in mod sigur ea a fost aceea – l-a angajat la ministerul Muncii, probabil pentru ca sau in schimbul tacerii lui Relu, ca el sa taca, sa nu faca scandal pentru cã parintii lor i-au vandut fiului {lui}S.[...], deci nepotului lor, o bucata buna de pamant, in speta mama ei si-a vandut aproape tot pamantul ei, nepotului....

Fiind aproape tot pamantul mamei, cu care ea a venit in casatorie, inseamna ca acel pamant vandut ar trebui sa vina la masa succesorala la moartea mamei Laurei ! Dar nu va veni !

Sigur, zilele treceau si lucrurile evoluau, reactiile omului care e...fanfaron .... se schimbã dupa imprejurari, dupa cum dã sau nu nasul cu o situatie anume cu privire la care s-a pronuntat intr-un anume fel inainte...

Laura, tot la telefon, dupa ceva timp de la moartea tatalui si cu privire la mostenirea pe atunci inca nedezbatuta, nedeschisa... : “Relu ? Da, pai si Relu vrea o parte !”

Pentru ca eu la telefon ii ziceam : “Da si acum o sa vina Relu [ la notar la succesiune ] si o sa spuna [ cum imi zice mie pe FB ] ca el nu vrea nimic ....! “, sigur, eu ma refeream la faptul ca dand nas cu succesiunea, a carei dezbatere incepea la notar in scurt timp, o sa-si schimbe categoric dorintele si vointa si o sa taca si o sa spuna cã sigur cã acceptã Succesiunea si isi vrea partea lui...

Din punctul meu de vedere exista oameni fanfaroni, care sunt destul de periculosi daca ii asculti, daca urmezi exemplul lor inselator, pentru ca ei sunt inselatori.... intr-o imprejurare sau alta, ei afirma cu convingere, sus si tare una, un lucru, un fapt... – pentru ca mai tarziu pusi intr-o situatie concreta sa isi schimbe convingerea, sau sa isi arate adevarata vointa sau adevarata fata....

Nu stiu daca sunt oameni slabi, sau oameni de-a dreptul inselatori... nu stiu daca este la ei o chestiune de psihic, daca sunt instabili psihici, sau daca nu cumva sunt niste persoane prefacute, cu o vointa afectata, prefacuta, aparenta..... sub care se ascunde adevarata lor vointa...

Vor sa para buni sau drepti, sau mai buni decat sunt, sau “eroi”, sau “cool”, cand de fapt, culmea, sub aceasta aparenta se ascunde un suflet.... exact invers, pe dos !!!!

Laura mi-a spus ca mama ei era cu Stefan si fierbea caltabos.

Am intrebat-o mai demult putin, cum de i-a lasat {lui} S.[...] pamantul ( in fine, prin “ vanzare” ), pentru ca Laura spusese ca in trecut, candva, mama lor a dat-o pe usa afara pe S.[...], reprosandu-i ca niciodata nu o ajuta pe sora ei Laura !

Si atunci Laura mi-a explicat ca S.[...] s-a dus la mama lor si a inceput sa o “indulceasca”, sa ii tot vorbeasca pentru a o convinge sa isi vanda pamantul, sa il vanda fiului {lui}S.[...] !

Ca si cum era sarac sau la limita existentei !

Tocmai asta frapeaza, si anume faptul ca S.[...] si sotul ei au facut chiar o avere frumoasa intr-o tara care s-a purtat urat cu cetatenii sai, desigur avand adepti tot din randul cetatenilor sai, si care i-a tinut saraci pe oameni, deci i-a tinut saraci, cand firesc e ca din munca ta sa poti avea cat de cat niste bunuri si chiar niste economii, ca sa vorbesc numai de o munca sa o numesc asa, obisnuita, negandind acum la cele mai mari salarii....

Si intrucat au cateva case,  nu stiu de ce fiul {lui} S.[...] avea neaparat nevoie de bucata de pamant a bunicii sale ?!

Pentru ca nu imi imaginez ca va trage la plug si va cultiva acea bucata de pamant, am impresia ca e un tanar cosmetizat pe cat se poate, la propriu, s-a insurat a doua oara cu o tanara care si-a deschis un Coafor sau o Cosmetica in Bucuresti....

Si Laura : “Azi e ziua lui Stefan !”, adica era Sfantul Stefan pe 26 decembrie 2019 cand vorbeam la telefon cu ea...

Pur si simplu am simtit ca nu ii pot ura un la multi ani, fratelui ei !!!!

Ce au facut ei a fost peste masura de urat, criminal !!!!

Sa ii ierte Dumnezeu, ar trebui pentru ca am ascultat-o pe Laura cu tot ce mi-a povestit, sa ii pot ierta si eu, pentru ca pui la suflet sau iei o pozitie sau alta cand asculti o poveste de viata a unei persoane, dar zau ca nu pot !!!!

E o nenorocire, e o drama, e un mare necaz sa ai parinti ... nu stiu cum sa ii numesc, pentru ca in clipa asta nu vreau sa gasesc un adjectiv, un epitet, un nume pentru ei....

Sunt lucruri care nu pot fi desfacute si in asta constã, ceea ce noi numim pe Pamant, o soarta, un destin...

Cand ma gandesc la mama Laurei, la propriu ma enervez, tac, dar in gandul meu numai cuvinte frumoase n-am avut pentru ea, asa o creatura ! N-ar trebui sa zic asa, nici sa gandesc urat, dar nu ma pot impiedica !

Cum ar putea Dumnezeu pedepsi sau “rasplati” oamenii rai, care au fost rai – indiferent din ce motive – cat au trait pe Pamant ?

Si sigur, viata lor a mers si merge si ei au ramas tot nesimtiti, ba inca, oamenii care au o predispozitie spre nesimtire, se inrautatesc, nu se amelioreaza...

Imi spun ca, sigur, singurul lucru care s-ar putea face, ar fi sa le mai dea inca o viata Dumnezeu, dupa aceasta, din prezentul lor, sa le mai dea o viata in care sa ii faca sa traiasca exact in felul in care au trait un om sau mai multi oameni chiar, care au fost chinuiti, nenorociti, prejudiciati, batjocoriti, escrocati, inselati, torturati, ( etc.. ) de ei, cat au trait ei pe Pamant ! Sau cu alte cuvinte, exact, dar exact ce i-au facut altuia, sa li se faca lor in viata lor “ urmatoare” !!!!

Pentru ca mie mi se pare putin Iadul pentru un om rau...

E rau, unii realizeaza ca sunt rai si asta le si place – pentru ca Diavolul e in ei, si lor le place, se indobitocesc si sunt si mandri ( alt pacat foarte mare si de neiertat )....

Si traiesc facand raul, in fel si chip, pana la moarte, dupa care “ hop”, asa, ajung “simplu” in Iad !!!! Adica iata Judecata si cu ei in Iad si gata !

Si cu viata celui nenorocit de pe Pamant, cum ramane ?????????????

Da, raspunsul il avem si aici : un om care sufera pe Pamant, se mantuieste prin suferinta lui si prin Crucea lui pe care trebuie sa o accepte si sa o duca acceptand-o !

Totusi....

Pana sa ajunga ei in Iad, ce-ar fi insa daca ar “ beneficia” de o viata urmatoare acesteia, in care sa fie si ei nenorociti, chinuiti, batjocoriti, injositi, torturati, pacaliti, escrocati – cum procedau ei pe Pamant cand traiau, sau cum procedeaza azi cei care azi traiesc aici si acum....

Ar fi bine sa fie pedepsiti inca de acum, sa “preguste”... daca Raiul se poate pregusta – de catre sfinti – de ce nu s-ar pregusta si Iadul – de catre imbecili (si) criminali ?

V-am povestit deja ?

IN seara zilei de 24 decembrie 2019, cand am plecat la Cora-Lujerul, sa va povestesc putin cum a fost drumul dus-intors....

La dus a sosit – in fine, dupa multa asteptare – masina de Cora, am urcat si m-am asezat pe un scaun... soferul in fata, era inca destul de tanar, desi nu i-am vazut bine fata, nu l-am privit ca lumea, il aud dintr-o data ca spune, cu ochii pe geam in fata, la drum : “Esti proasta ! Daca ai sti ce proasta esti !”...

La intoarcere, tot in masina de Cora, acum spre casa... era un alt sofer, un barbat cu parul alb, alb, corect pieptanat, si cu ochii albastri pe o fata, un ten ce pareau chiar albe, albe, sigur, acum era chiar intuneric, putina lumina venea in statia de “Maxi Taxi “ de la luminitele rosii, literele mari, rosii, luminate, C O R A, lipite pe zidul cladirii hypermarché-ului...

O luminita mica in masina, in fata, unde era soferul...

L-am intrebat cand am urcat in masina Cora de BRANCUSI ( sunt mai multe, si merg in zone si cartiere diferite, si eu trebuie sa iau masina care merge in Brancusi, un cartier din Drumul Taberei mai nou oarecum... ) daca se mai intoarce si mai ajunge la intoarcere la Romancierilor, adica la mine, nu departe de blocul meu...

Cat l-am asteptat, o persoana a spus ca la inchiderea programului la Cora, ora 19h00, soferii care conduc masinile Cora nu se mai intorc la magazin cu ele, ci pleaca cu ele acasa ! Fiind ultima cursa !

Nu mi-a venit sa cred !

Peste cateva zeci de minute, cineva avea sa ma lamureasca ca nici vorba, ca nu au voie sa plece acasa cu masina magazinului, si ca sunt obligati sa aduca masina inapoi la magazin, la garaj, o lasa si de acolo isi iau propria masina cu care pleaca la casa lor.

La intoarcere in masina era o doamna care a spus ca ea lucreaza la Cora, de-a lungul traseului m-a linistit spunandu-mi : “Ajunge la Romancierilor, stati linistita doamna, eu il cunosc, eu merg cu el in fiecare zi !”, si “Da, doamna, stati linistita ca acolo cobor si eu la Romancierilor ! Pe domnul il cunosc, e glumet...”

Domnul ca atare nu ma nelinistise deloc, m-am uitat la el, si la prima vedere, la prima examinare mi-am spus ca omul nu are nimic rau sau nicio intentie urata in el...

Dar din moment ce auzisem ca duce spre casele lor clientii Cora, dar fiind ultima cursa pe ziua in curs, nu se mai intoarce pe acelasi drum, adica nu se mai intoarce la Cora....

Cat am asteptat masina langa zidul Corei, in bezna, am mai vazut un sofer cu parul alb, si care avea si o varsta, venea cu alta masina Cora...

Adica... sunt oameni care lucreaza desi unii au demult poate varsta pensiei....

Masinile Cora merg de la Cora spre casele oamenilor in directii/cartiere precum... si ca atare poarta un cartonel in fata, lipit de geamul din fata al microbuzului, neluminat, si se vede, cand geamul nu e plin de noroi, ca scrie : “ Sibiu”, mai nou si “Rahova”, sau chiar, am auzit parca de “Apusului”....

Sibiu e pe la Favorit, in Drumul Taberei, unde e strada Sibiu..., Rahova e cartierul cu acelasi nume, Apusului e in Militari...

Brancusi e in Drumul Taberei, circula pe BUCLA din Drumul Taberei, de la piata Moghioros unde ajunge din Cora in 3 minute, pe linia tramvaiului 41, din intersectia cu piata, o tine tot inainte paralel cu tramvaiul 41 pana la intersectia mare urmatoare unde e parcul, unde e Auchan ( mai nou ), unde e “Tricodava”, aici opreste dupa ce face insa dreapta, adica ajunge paralel cu parcul in directia cartierului Drumul Taberei, e tot pe Drumul Taberei,  tocmai in asta consta faimoasa Bucla din Drumul Taberei si anume ca avem 2 strazi paralele, intre ele sunt blocuri si parcul Drumul Taberei si ambele strazi mari paralele se numesc si sunt DRUMUL TABEREI, str.Drumul Taberei....

DECI a oprit in intersectie la “Tricodava” pe partea parcului si de acolo tot inainte in directia Chilia Veche, pe linia autobuzului 368, si tot inainte pana la Posta de la Valea Argesului si de acolo tot inainte pe bucla – te duce drumul – pana la Valea Ialomitei ( unde era capatul troleibuzelor 90, 91, si unde acum se lucreaza la Metroul nostru ) si tot inainte de acolo pana la Romancierilor, si daca mai merge tot inainte dupa Romancierilor cativa metri mai sus e noua statie STB care e pe scara B a blocului nostru R 4.....

De acolo, daca ajunge acolo, o tine tot inainte pana la Poiana Muntelui si apoi catre, inspre Piata Moghioros, nu mai opreste aici, ci, din intersectia cu piata coteste stanga inspre Cora – din nou merge paralel cu linia tramvaiului nr.41 - , inspre Plazza Mall ( de pe Bul. Timisoara ) care e chiar langa platforma Cora, dupa Plazza e platforma marelui magazin Cora care are ceva teren betonat in jurul sãu... sunt vecine aceste magazine mari.

Deci de la mine de acasa, daca masina de Cora vine repejor, ajung in 5 minute, mai trebuie sa iei in calcul semaforul de la Piata Moghioros din intersectia mare unde e si Biserica Sf.Vineri aurita...

Pe drum, soferul cu parul alb, alb, corect pieptanat, ne-a spus, vorbea mai mult cu doamna care lucra la Cora si pe care o cunostea de acum...

Intreaba el, spune ca a mancat “ puricei”, apoi ne intreaba pe cei din masina lui, daca stim ce inseamna ?

Eu : “Adevarati ?”

O fata din spate rade.... spune ca ea stie ce sunt.

Soferul explicã pentru toata lumea din masina, eram putini...

Ne spune ca ii facea mama lui puricei, care e reteta, ce sunt ei ?

Sunt deliciosi, aflãm din capul locului....

Ingredientul de baza : mamaliga rece.

Se ia un ceaun si se topeste in el untura, separat se caleste ceapa usor, sa nu fie prajita, ci numai calita, apoi se ia in mana mamaliga rece si se framanta, se strange pana cand se desface in bucatele mici, mici, numite puricei, puriceii se vara in ceaun – aici nu mai stiu daca untura e deja in ceaun sau se adauga dupa aceea... pana la urma puriceii se vara cu untura si de adauga ceapa calita, puriceii se prajesc putin, se “ innegresc”, se maronesc putin, ma rog nu stiu ce culoare capata, el a spus ca se prajesc putin...

Si a spus ca sunt minunati, si daca mai adaugi si un ou !!!!...

Doamna care lucra in Cora spune completand fraza : “... e festin !”

Fata care stia ce sunt puriceii, o fata tanara cu o geaca din fas cu gluga trasa pe cap, cu ochelari de vedere cu rame negre mi se pare si cu mainile in buzunar, geaca deschisa la culoare, poate spre galbui, poate spre bej.... coboara la Posta de la Valea Argesului....

In urma ei, raman doar cu doamna ce lucra in Cora care ne spune : “Fata asta a venit sa se plimbe ! N-a cumparat nimic ! Stiti cum facea in magazin ???? A rascolit tot magazinul, lua hainele si le ridica in aer si le arunca !!!! Si le tot lua si arunca !”

Plecase, nu cumparase...

Eu am spus : “Ei ! E rasfatata !!! “

Interesant este ca eu cat am fost in Cora, chiar cand am vrut sa intreb unde e Pestele ( era la raionul in capul caruia scrie MEZELURI ), nu am gasit niciun angajat Cora sa treaca pe acolo sa il intreb, pana la urma am gasit o doamna care avea cred si o matura in mana si ea m-a luminat... mai trecusem pe acolo, insa vazand mezeluri nu am mers mai departe, de fapt cred ca am mers si nu mai nimeream raionul de data asta, cat ma invartisem prin alte raioane, si deja nu mai vad bine si nu mai bat pana a citi desi scrie mare, pe raioane, sus, ce scrie....

Si chiar daca lucrezi in Cora si maturi, si e ok si asta, numai ca nu ai cum sa vezi tu ce a facut un client cat a stat in marele magazin Cora...

De unde mi-am spus ca doamna din masina Cora lucra probabil la camerele de luat vederi de supraveghere si o vazuse pe camere pe fata rasfatata ce arunca hainele in aer prin magazin !!!!

Mie mi-a fost cald in magazin, am regretat ca nu luasem un carut, de regula imi scot paltonul/ haina groasa in Cora si o pun pe carucior, sus, unde e un spatiu ca un cosulet.... cu cosul cel mic care nu e prea comod, nu aveam cum scoate haina si am tinut cojocul pe mine...

Afara o vreme de caine, in magazin foarte cald si bine...

Insa cand m-am indreptat spre raioanele si zona cu peste inghetat, cu mancare, cu mezeluri, etc – deja se simtea aerul rece al frigiderelor mari... si am strans pe mine putin cojocul.... ca vine un aer rece....

Tot la intoarcerea spre casa, afara, cautand statia de unde iau masina Cora spre casa...

Am intrebat o tanara cu copilasul, avea un copil frumos, si ea era frumoasa, era maritata, spunea ca arsese sarmalele...

Pe cand ma intrebam daca mai vine la ora aceea masina – ma gandeam daca mai face ultima cursa sau nu, fiind ora inchiderii magazinului – s-au mai ivit in statie, unul, apoi doi oameni...

Eram cu tanara aceasta, ca pe ea o tot intrebasem... la inceput m-a repezit, mi-a raspuns foarte scurt, apoi insa m-am dus langa ea si s-a destins si a devenit ok... cand a urcat in masina de Sibiu, care, mi-a spus ea ajunge la Auchan ( incat ma intrebam sa iau masina cu ea, sa cobor si eu daca ajunge la Auchan ? ca nu poate fi un Auchan decat la Tricodava, fata a spus ca acela este si ca acolo coboara ea, o rugasem sa-mi spuna unde sa cobor anume daca prima vine masina de Sibiu, si ea “Acolo cobor si eu !”, deja imi vorbea altfel.... )

I-am facut cu mana, am ramas afara sa astept ...sa “ il “ astept pe Brancusi, i-am facut cu mana, si m-a vazut – avea o vedere tare, tare, tare buna si avea si acuitate ! – din masina si mi-a facut si ea cu mana si mi-a zambit frumos...prietenos...o fata asa tanara si maritata si cu un copilas la vreo 4, 5 anisori...

Pe cand eram cu fata aceasta si ne intrebam noi, langa noi se apropie politicos, timid putin, un domn, un barbat calm, asa calm, va povestesc... – si spune ca in 3 minute pleaca masina, o masina, ca mai sunt 3 masini Brancusi, Sibiu si nu mai stiu...Rahova? – acestea 3 urmeaza sa plece la ora 19h00, ca i-a spus paznicul de la ghereta, erau mai multe gherete, intunecate, goale, sau luminate si goale, gasisem si eu un paznic sus langa intrarea in Cora luminata, el mi-a spus doar ca sigur vine o masina si pleaca spre casa...

Cand am urcat in masina am intrebat imediat cu piciorul pe scara, daca mai ajunge si la Romancierilor in seara aceea ( la ultima cursa adica, ca, de regula ajunge inainte de ultima cursa ), si soferul mi-a spus ca nu crede ! Vorbea le mobil.

Am urcat, pentru ca doamna care lucra in Cora spunea ca ajunge, am urcat gandind insa sa cobor la Piata Moghioros....

De unde o luam prin parc o statie, era luminat, bradul albastru si multe lumini il fac luminos acum....

Urcam noi, ne asezam si incepem o conversatie, oarecum, cu soferul, domnul care ne spusese ca vine sigur o masina in 3 minute vorbea despre masinile electrice...

Ce viitor au ele ?

Si la un moment dat ii spune soferului : “ de exemplu o duceti pe doamna la Romancierilor...”, fusese atent la dorintele/nevoile mele de a cobori la Romancierilor...

Conversatia s-a legat intre el si sofer dupa ce am urcat in masina, pentru ca masina acum ca sa paraseasca platforma Cora trebuia sa treaca de o bariera pusa acolo pe platforma si bariera e electrica, electronica, citeste numarul masinii sau un cod al masinii si se ridica automat....

Dar la noi nu se mai ridica !!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Soferul ca numai in Romania se poate asa ceva...

Pana la urma cum a spus domnul din fata si totodata singurul barbat din maxi-taxi-ul de Cora, “Acum l-a luat...”, adica “ bariera” a luat, a reusit sa citeasca codul masinii si s-a ridicat... e un dispozitiv electronic...

Domnul se intreba cum se incarca electric masinile care vin la Cora si parcheaza in garajul subteran...

Si au mai vorbit daca se vor raspandi aceste masini, care se pare insa nu sunt masini prea fiabile, prea bune la drum, deci ele au anumite statii numai unde sa le incarci, se pare ca peste noapte ( adica si ziua, cand stau ) se descarca de electricitate si trebuie reincarcate...

Ma rog, eu nu sunt in tema, dar cam asa discutau soferul si domnul cel amabil...

Domnul parea cam de varsta mea, desi parea mai mare... la plecare, a coborat la Auchan in intersectia cu Tricodava, i-am urat Craciun fericit !

Soferul : “Ce inseamna fericit ?”,

Eu : “Fericit, adica sa aiba omul tot ce ii trebuie, tot ce are nevoie, sanatate....”

Domnul care punea piciorul pe scara masinii sa coboare : « Sanatate.... asta e...” si pleaca in noapte....

Era un barbat foarte alb-palid la fata desi nu avea tenul chiar alb, alb ca hartia, purta ochelari de vedere, o caciula cu mot, din lana, pe cap, maro ceva, haine in nuante de maro, kaki, nasul drept, ochii pareau destul de mari in spatele lentilelor ochelarilor...

Atat de linistit si calm, adica exact ca oamenii care obisnuiesc si iau un tratament medical... psihiatric...

Simplu, atat de simplu imbracat...

Foarte politicos si usor timid s-a apropiat de mine cand vorbeam cu fata cea tanara cu copilul, era limpede ca nu stiu daca mai vine vreo masina, ca vorbeam tare, speram chiar ca cineva aude si ma lamureste....

MI-am spus ca in mod sigur e un om pensionat de boala si cu mult inainte de vreme....

In linistea lui cand a coborat si am urat sanatate, si el a repetat, am simtit o tristete, asa o tristete, asa o resemnare in fata soartei, incat iti dadeau lacrimile....

Asa o resemnare BLANDA, o tristete resemnata, in fata soartei atat de CRUDE....

Caciula din lana ii acoperea complet capul si parul nu se vedea...

Dupa ce a coborat si am ajuns acasa nu mi-a iesit din minte... si a doua zi, imi ziceam mereu ca nu mi-a dat prin cap sa il intreb cum il cheama, sa imi spuna prenumele lui, ca sa ma rog pentru el !

A fost asa providential, nu stiu de unde a rasarit, cand vorbeam cu fata era pustiu in jurul nostru...

In statia aceea neagra, in intunericul de langa Cora...

Nu il vazusem cand se apropiase si el de statie, de la inceput insa s-a asezat mai departe de fata, pe o alta banca, aflata la distanta de prima pe care se asezase copilasul fetei cu parul negru si fata rotunda...

Si acum cand scriu si ii evoc imaginea, ma intristez, avea asa un chip pasnic, bland, linistit si totusi trist....

Ca un om timid, timid de a fi iesit sau de a fi fost scos din « circuitul » vietii active...

Caci sunt sigura ca era un om pensionat de boala, un om care nu mai lucra, ca nu mai putea.

Mult prea tanar insa pentru a nu mai putea lucra, ma intrebam deci “ Ce i s-o fi intamplat ? Cum a ajuns aici ? Prin ce a trecut ? Ce presiuni a exercitat asupra lui, fie familia, fie societatea ( la locul de munca sa zicem ), sau in alta parte ? “

Si acum, noaptea trecuta am visat-o pe Liliana Iacob ( Barna ), vecina si prietena din copilarie...

Dupa aceea l-am visat pe Silviu Craciunas, nasul lui Silviu Marcov, apoi pe Marioara, sotia lui, prietenii nostri inca din anii din Constantine, anii 70, si vecinii nostri pe atunci din Drumul Taberei...

Nu stiu cum se facea, dar in visul meu incepusem sa imi dau usor cu rimmel/ mascara cum spun francezii – pe gene, usor, apoi pe genele de jos, inferioare, mai apasat...

Liliana nu stiu de ce, dar era acolo si mai era o fata... nu era clar cine, probabil nu o cunosteam sau era chiar Gratiela Andreescu ?

Liliana s-a oferit sa ma machieze ea, nu stiu daca a facut-o, cealalta fata imi arata gene false rimmelate dens, puternic si ii spuneam ca imi plac, dar sunt prea dense...

Apoi dintr-o data, foarte natural, Lili Iacob mi-a spus ca “Acum sa iti scriu nota de plata”, si pe un bilet pe care notase “C.I.”, eu stiam in vis ca e un cod pentru firma Lilianei [ in realitate nu stiu sa aiba Lili firmã ....], si imi scrisese, cum ar veni mi-a facut factura, pentru suma de 100 de Lei noi, pentru ca ma machiase ea !

M-a lasat uimita si a plecat.

Eu stiusem in visul meu ca ma aflam cum ar veni impreuna cu 2 prietene, nu la coafor, nu la cosmetica, nu in alt loc unde sa platesc servicii furnizate !!!!

Biletelul sau foaia pe care mi-a scris nota de plata, arata cam ca o Chitanta si era pe o hartie de culoare galbena, un galben usor mai inchis, mai mat....

Dupa aceea tot in visul meu ma aflam intr-o scoala cu coridoare largi, de fapt in vis, era o scoala dar la fel de bine o facultate...arata mai mult a scoala, dar una mai vasta, cu coridoare mult mai largi decat au scolile.... si cautam Biblioteca si il mai cautam si pe Silviu Craciunas....

Cineva mi-a indicat ca il pot gasi la Biblioteca, o sala mare, luminata, spatioasa, cum ar veni, de clasa.... l-am gasit si el era in picioare in fata mea si ma intreaba : “Tu erai, mai fata ?”

Apoi a sosit si Marioara intr-o rochie rosie, stateam la o masa, ca la un birou, pe care erau hartii si eram intre Marioara si Silviu, pe scaun, Marioara razatoare, razand, avea un ras tonic cand era tanara si la fel era si acum cu ochii ei foarte albastri....

Si asa m-am trezit.......

Deasupra cineva a mesterit ceva, o fi gaurit peretii nu stiu, un zgomot puternic, gros, vibrand, de masina, utilaj electric....

Si tata....

Deci zgomotul asta s-a pornit dintr-o data....

Tata se pregatea de plecarea la plimbare si vine in sufragerie – Silviu dormea, eu abia facusem ochi – sa ia telefonul fix, sa telefoneze...

Dupa cateva minute aud sunand telefonul, imi spun, in dormitor si tata e in baie...

Ma duc in dormitor, cand colo il aud pe tata vorbind in baie cu Mihai Musceleanu, fiul lui Anton sau Anatolie Musceleanu un basarabean refugiat la Bucuresti ca si bunicul meu, el sau tatal lui... care traieste in Romania de la al doilea razboi incoace, el e cam surd, Anatolie, dar tata mai vorbeste cu fiul lui pe care il cheama Mihai cred...

Si vorbea incet...

Dupa ce a inchis, vine sa puna la loc telefonul in sufragerie, Silviu se trezise insa statea in pat.

Tata, grijuliu zice : “Am vorbit incet, sper ca nu v-am trezit, am luat telefonul dincolo sa nu va trezesc !”....

De fapt il sunase pe Musceleanu, el nu raspunsese si tata intrase in baie, cand l-a sunat inapoi Musceleanu pe el...

Auziti ! Asa m-a amuzat ! A vorbit incet, ca sa nu ne trezeasca pe noi !

Pai de la etaj era un zgomot teribil, care si vibra !!!! Zgomot de aparat electric !!!!!!!

Zgomot de santier ! Acoperea orice alt sunet !!!!

Pleaca tata la plimbare....

Vine mama acasa de la cumparaturi, misterioasa cum e si ea !

Zice mama : “Azi e ziua – stiti, horodonc, tronc ! – lui Ionut STAN !”

Eu : “SCRIE JOS ? [ la avizier, la bloc ] “

Mama, amuzata, razand : « Ei ! Cum o sa scrie ? “

Eu : “Pai poate ne invita pe toti !”

Mama insa tot a evitat si a omis sa explice cum de-a adus ea vestea asta, care, sa fim sinceri, era neasteptata si nici nu ne interesa pe noi...

Zice mama : “A spus Stan [ dl Stan, tatal lui Ionut ] ca vine si Liliana azi ca e ziua fratelui ei !”

E vorba de familia de la etajul 7, de la 2 camere, de deasupra noastra cum ar veni.... au 2 copii pe Liliana cea blonda si pe Ionut, fratele ei mai mic...

Ce amuzata era mama !

L-o fi intalnit pe Stan ? S-o fi dus la usa lor ?

Stan acesta imi iesea in cale, aproape imi bara drumul cand lucram in 2001 la Finante cu Jean Paul Foinant consilier pre-aderare al UE la Bucuresti, la Directia Contabilitate Publica unde era dna Doina ILIE directoare... pe acel proiect Phare....

Stan era, parca ma astepta... plecam, veneam, mai ales cand veneam acasa, ma oprea si ma intreba insistent ... sau se uita la mine cu atentie, parca vedea un extraterestru...

M-a intrebat “ Ati mai venit pe aici ?” sau “Ati venit la mamica ?”, odata, dar cred ca dupa ce m-a intrebat daca locuiesc in bloc, sau cine sunt, sau de unde sunt....

Imi e tare nesuferit, pentru ca nu il simteam prietenos si nici nu era, cat am lucrat la ministerul de Finante, mereu mi-a iesit in cale...

Ba odata cred chiar mai tarziu cand mi-am schimbat locul de munca....

Imi e nesuferit. Il deranja pe el ca MUNCEAM ! Exact asta il deranja pe el.

Cum ar veni il asociez cu un om care iti ia painea de la gura !!!!

IN anul I de facultate al meu, la Drept la USH, in 2005-2006 am vazut-o chiar pe Liliana Stan venind la noi la facultate, nu stiu in fond cu ce se ocupa, a intrat in Secretariat sau poate la Prodecan....

A venit sa controleze, ca altfel nu imi explic.

Auzisem de la mama ca devenise invatatoare sau profesoara, mi se pare ca a facut liceul Pedagogic, cred....

Mai tarziu s-a mutat, s-a maritat mi se pare.

Fratele ei mai mic a ramas aici cu parintii in bloc.

Facultatea noastra de Drept era la etajul 5, in cladirea din str. Ion Ghica nr.13 ( ? 13 nu ? ), sector 3, oricum si azi e acolo, Rectoratul..., si pe coridorul mic dar ingrijit, cald si cochet ( peste tot in facultate era mocheta albastra pe jos... ), erau 3 usi una langa alta, in anul I, una era biroul Prodecanului ( prof. Tudorel Butoi ), alta era Secretariat, si alta era un birou care era anticamera la Decan, din el intrai in biroul decanului.

Si ma aflam la facultate intr-o zi, cand o vad pe Liliana Stan ( doar daca n-are o sosie ! ), ca intra cu multa siguranta intr-unul din aceste birouri, sau la Secretariat, sau la Prodecan....

Va dati seama ca trecusera niste ani din 2001 cand lucrasem la ministerul de Finante cu Foinant francezul !!!!

Apoi, in ce an ? Tot in acei ani, inceputul anilor 2000, intr-o zi ma intorceam cu autobuzul 137 supra-aglomerat de la Carrefour-Militari, opreste pe Bl Timisoara cam in dreptul, putin dupa liceul PTTR Colegiul Gh.Airinei, acolo cobor pentru a veni acasa...

Pe scaun langa mine, sau cum am nimerit eu in inghesuiala langa ei, ca nu ma puteam misca de langa ei, era doamna Stan ( mama Stan ), langa ea in picioare dl Stan ( tata Stan ) si o tanara pe care nu mi-o amintesc, fie in picioare, fie pe scaun si ea... tanara o ruda s-ar fi spus, a dnei Stan, dna Stan spunea ca vrea sa ii vanda apartamentul din blocul R 4, si m-am gandit ca Stan-ii se muta din bloc ! Si o incuraja, sa gandeasca pozitiv, fata lucra, dar sigur, nu ai salariul sa iti cumperi casa prea repejor...sau niciodata chiar... si dna Stan “ Te gandesti ca e a ta deja, si o s-o ai !”

Cand am sosit acasa in ziua aceea i-am spus mamei ca am impresia ca familia Stan va pleca din bloc, ei locuiesc aici de la inceputuri, de cand s-a dat in folosinta blocul R 4.

Dar au trecut anii si Stanii nu s-au mutat din bloc !

Dna Stan e o femeie inalta, solida, grasa, masiva, si Stan e un barbat cu parul canepiu, acum alb, blond canepiu era el in tinerete, e un om care gras nu a fost, insa corpolent, are un corp si el, cu oase destul de mari, si carnos, nu stiu cati muschi are, pare mai mult genul carnos si osos, masiv si el, nu foarte inalt insa... umbla in negru mai mult, in anii 2000, insa de regula, inainte umbla in haine gri, gri deschis, alb, gri...

Liliana Stan era o fata inalta, slaba, si dreapta, cu parul foarte blond, [...] , neted, lins, tunsa oarecum rotund, “castron” oarecum....(ca si mama ei, parul la fel, doar al dnei Stan vopsit... era castaniu, ea se vopseste cred intr-o culoare a alunei...Poate usor de tot spre roscat...)

Cu nasul drept... fara trasaturi particulare...

Pe Ionut nu l-as mai cunoaste, cand era mic il mai vedeam in fata blocului, rar, nu mi-l amintesc deloc, nu stiu cum e, in adolescenta lui l-am vazut poate, mi l-o fi aratat mama, mi-a spus adica cine este, saluta respectuos intotdeauna...

Azi insa pe Ionut chiar sa-l am fata in fata, n-as sti cine este...

M-am uitat la 3 episoade din Lumini si Umbre, 7,8 si 9....

M-am uitat pe trinitas.tv...

M-am uitat pe youtube pe vlogul unor romani, o doamna din UK....

Romanii acum pun pe Vloguri, viata lor, vorbesc despre cum e traiul in alte tari precum Anglia, SUA....

Un roman ne-a aratat casa “ lui”, de fapt e cu chirie, in Anglia....

Apoi am trecut pentru comparatie la Romani la New York ( au si o pagina FB RomanilaNewYork ), si doamna cea tanara care cand face ochii mici, seamana putin cu Raluca Andrei-Marino,fiica unchiului avocat +Dumitru Andrei....

Ea are un canal youtube “ Oana Moraru”, ii gasiti mai ales pe youtube, cel mai rapid, posteaza vlogul lor saptamanal, vedem si noi blocurile, locuintele, unele magazine din New York....

Oana si Adrian, au si un copilas, un baietel dulce si blondut....

Si am vazut cateva din video-urile lor, din 24 noiembrie 2019 ( data postarii lor pe youtube ), din 10 decembrie 2019, de pilda “ce sau 5 lucruri care m-au socat la New York »

Spun ei ca acolo unde ei au ajuns am dedus eu, prin Loteria Vizelor, adica cat de poate de legal, in New York poti castiga bani din orice « afacere », adica paleta e larga, imaginatia la fel, din ce nu crezi poate in Romania...

De exemplu ne-au aratat o zi de lucru de-a lor...

Eu va spun ce am vazut....

Adrian fotografia pentru o firma imobiliara, interioare de apartamente....

Si apoi vindea fotografia, cate una, sau la unitate – negocia un pret, ii trimitea agentului de la firma fotografiile, acela isi alegea din ele, si pe urma negociau pretul.

Oana avea cate activitati-joburi, hranea cateva, 2, 3 pisici la ele acasa in lipsa stapanilor acestora din apartament, din casa, pentru care normal, era/ este platita.

Aveau toata ziua a lor, locuiau intr-un apartament inchiriat, ne arata si interiorul tot....

Si ce gateste Oana, in stil american, dar foarte bun....

Trebuie sa vedeti si voi 24 minute, pana in nu stiu, mai mult de 47 minute nu e un video... cam pe acolo cred....

Durata lor dureaza, filmarea, se filmeaza ei si vorbesc despre viata lor concreta...

Vloguri de familie e categoria acestor filmari video....emisiuni sa le numesc asa, ca sunt emisiuni pana la urma, asa cum azi facem selfie/ selfie-uri, la fel acum se poate realizate o selfie-emisiune (video)...

Am vazut pentru 13 minute cam asa, un video, cu o tanara din Franta, frantuzoaica, plecata in Canada pentru un timp, iti arata pe scurt expresiile canadiene, franceza canadiana, spunea ca e de 3 ori mai ieftin ca in Franta ...sau de nu stiu cate ori, ca acum sunt francezi care prefera sa emigreze in Canada, unii sunt deja stabiliti acolo de zeci de ani....

Ca se munceste degajat.... incat daca te organizezi ai si ceva timp chiar liber pentru tine sau familia ta....chiar liber !!!!

Si pe ecran apareau expresiile, cuvintele din franceza canadiana traduse in franceza neaosa din Franta !

De pilda “ magaziner”[ cuvant canadian ], verb = inseamna a merge prin magazine (si a cumpara) ca un fel de a face shopping...., mai ales a merge prin magazine, ca nu stiu daca neaparat si a cumpara....

Daca poti cu adevarat sa muncesti – cu privire la pensia de batranete, nu stiu cum stau lucrurile ! – precum Oana Moraru si Adrian la New York, asa, degajat, te tii de treaba, dar v-am spus ce treaba sau activitate remunerata, platita, aveau ei....

E incredibil, daca chiar se poate asa ceva cu adevarat !!!!

Mai inseamna si ca sunt foarte bine platiti, din moment ce pot plati chiria, benzina, masina, ca au masina, au benzina, se deplaseaza ei unde au o activitate sau alta, mancarea, hainele, si medicamentele cand e nevoie, tot ce iti trebuie pentru a trai....

Din aceste vloguri, oarecum ei pot castiga, am vazut un magazin on line, ei arata de pilda, care sunt lucrurile cu care apar in filmarile lor, produsele, de pilda modelul camerei de filmat, etc....

Si poti cumpara anumite produse, mai exact cum, nu stiu, ca nu am apucat sa vad....

Am observat insa pe FB de catva timp, ca Laura Ioana sau Oana Leoveanu, verisoara mea din Brasov, [...] , matusa ei Anca [ Leoveanu -.... si nu mai stiu cum dupa sotul ei ], sora lui Dan Leoveanu, raposatul tata al Oanei care o iubea mult pe Oana !

Stiu ca Anca intotdeauna ii trimitea Oanei, dar si Mioarei, din SUA, colete, pachete cu haine, cu produse/obiecte pentru igiena, de pilda si pasta de dinti si periute de dinti, si haine pentru Roxanica Mica,.....

Acuma, nu stiu cate, sau cat de des, totusi ii facea cate un pachet mare si i-l trimitea la Brasov acasa !!!!

Anca era inginera, inca din Romania, de dinainte de a pleca in SUA si sotul Ancai, probabil e tot inginer.

Insa nu au copii.

Anca le-a ajutat mult pe Mioara si Oana.

A fost cumnata Mioarei.

Eu ma bucur pentru Oana, acum mi-a spus, eu am intrebat-o, am insistat ca ea nu prea mai vorbeste – Oana a stat in medical, cum spune ea, are o hernie de disc la soldul stang.

E foarte posibil pentru ca Oana la magazinul sau magazinurile/ buticurile unde a lucrat, facea totul : primea marfa, cara lazile grele cu marfa, le aranja in butic/ magazin, ea vindea, ea incasa banii, dadea restul si trebuia sa tina contabilitatea, casa de bani si contabilitatea.

Oana a facut un liceu economic si asta a ajutat-o foarte mult.

Din salariul ei si cu ajutorul Mioarei mama ei raposata – l-a tinut pe Adrian, Adi, iubitul ei, ba si pe fiul lui Adi de la un moment incolo, pe Roxana, fiica ei, nu e usor pentru ea, dintr-un salariu....

Nu stiu in rest cum s-a mai descurcat, dar a avut o mare restanta la intretinere, parte din ea a platit-o Mioara in anii 2000... mai departe nu mai stiu.

Ca nu avea salariu mare Oana.

Nu stiu daca nu si-a facut o firma, Mioara spunea cred ca voia...

Dar Oana mi-a spus ca nu are firma.

[...]

I-am spus sa isi caute leacuri din plante medicinale pe internet, si sa nu se lase...

Sunt plante care ajuta mult si chiar vindeca sciatica, hernia de disc...

Dar cu multa tenacitate....

Si cu rugaciune as completa eu.

Ajutã imens, te poti si vindeca si numai din rugaciune, dar, sigur, Vointa Domnului !

Revenind la Oana si Adrian de la New York, ah, da ! si din Anglia, doamna cealalta, romanca, se numeste Andreea Oslobanu ( Oslobeanu, cam asa ), are parul lung, cret, negru, nasul drept, ascutit la varf, ochii negri vioi....

Oana si Adrian despre Black Friday povesteau ca poti angaja o firma speciala care trimite pentru tine si in locul tau la coada, la rand, la produsele din Blak Friday, un om, un angajat, acela sta la coada in locul tau si pentru tine, 2 zile, 3 zile...

Cand se apropie si iti vine randul, el se retrage.

Si intr-un caz, intr-un oras, cand angajatul magazinului a deschis usile la prima oara in ziua aceea de Black Friday, oamenii, clientii l-au calcat in picioare, au pasit peste el si a murit !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

La New York se pare ca n-ar fi chiar asa imbulzeala de vreun Black Friday.

Acuma, stiti, fata de toate cele povestite de Oana si Adrian pe vlogul lor....

Ma gandeam la mama mea care, de zeci de ani, se ocupã de familia Calugaru, de familia Gheorghita, de familia Boanta.... din blocul nostru...

Deci Oana din New York se duce cu Adrian cu masina lor, la 2, 3 domicilii, in 2, 3 locuri, unde cate o pisica e singura acasa, si trebuie sa ii dea de mancare, una din pisici are o dieta speciala, de litiera Oana nu are voie sa se atinga intrucat e insarcinata cu al doilea lor copil, dar litiera pisicii o schimba Adrian, casa unde merg e goala, e liniste, nu ii streseaza nimeni si nimic, isi fac treaba cum spun ei si pleaca...

Cum spunea Adrian, la New York poti face bani, o afacere din orice, imaginatie sa ai....

Trebuie sa vizionati vlogul lor pentru ca e interesant, filmeaza mergand pe strada, vezi concret, cum e ziua, viata acolo....

IN magazine, vedem si hainele....

Oana gasise un palton de 250 dolari dar era cam scump, cauta o geaca noua ii creste burtica si nu o mai incape nimic....

Si mai vazuse si a probat-o, o geaca, un fas alb, mai lung, mai 3 sferturi, frumos, mi-a placut mult, “Ia-ti-l !”, mi-am spus vazand filmul lor...

Acuma, da, cred ca si ei sunt atenti la bani, dar au totusi toate cele de baza si in cele mai bune conditii !!!!!!!!!!

De ziua recunostintei, Oana a gasit un curcan cu sos, nu prea mare, dar proaspat, si a facut sosul acela gen sirop-dulceata din fructe... nu ma mir ca statuse cateva ore in bucatarie, pentru ca sosul din fructe, e un fel sau e chiar dulceata din fructe rosii ( fructe de padure ), or, dulceata se gateste la foc mic in general, se fierbe mai multe ore....

Iarasi, sunt mancaruri si preparate pentru care neaparat trebuie sa tii focul mic, chiar daca ai aragaz cu temperaturi foarte inalte...

A povestit ea ca la un pret foarte convenabil, la restaurante in New York mananci o farfurie imensa, un platou plin cu mancare, si mancarea, sau ce poti manca exact ? E tare diversificata si variata !

Din bucatarii diverse....

Vedeti, ei au plecat din Loteria Vizelor...deci cu gandul de a ramane acolo.

Cineva le spunea pe pagina lor FB ca mai bine se intorc in tara...

Si Oana comenta ca asta e cea mai buna gluma !

Da, pentru ca ei au candidat si castigat Loteria Vizelor, deci dreptul de a emigra si deveni cetateni americani !!!

Va mai povestesc eu, sa nu fie dintr-o data prea mult, deja am scris 11 pagini in word cu Times New Roman de 11, fontul de 11.

Intrebarea mea a fost inca din anii 90 : DE CE IN ROMANIA, si in general chiar in Europa, NU ESTI LASAT SA MUNCESTI, NU TI SE PLATESTE MUNCA, BA CHIAR ESTI DESCONSIDERAT ??? IN Romania sub acest aspect e jale insa... despre asta am sa va mai scriu...

Sa nu uit !!!!!!!!!!!!!!!

Ce credeti ???????

Cum sa ma mai rog ?

Silviu mi-a facut cadou, fara vreun cuvant, mi-a lasat pe masuta noptiera un set, intr-o cutie, cu 3 produse DOVE, miros excelent, superb, un gel de dus, o lotiune de corp si un spray deodorant, cu cires japonez si cu ceai verde japonez – produsele contin alaturi de ceaiul verde din Japonia si ciresul japonez si alte ingrediente si plante /flori/ am gasit insa scris asta pe internet pe un site....

Mirosul e proaspat, e placut, e superb, e inviorator...

Te invioreaza...

Inainte de asta cu mai multe zile, nu venise chiar Craciunul, Silviu, dar la intrebarea mea “ Nu mi-l faci mie cadou ? “, mi-a spus : “ Ei hai, da, de Craciun !”, mi-a facut cadou un gel de dus din Nuca de Cocos, de la BOTTEGA VERDE.

De unde prin 2017 (?) imi oferise cadou un gel de dus cu ULEI DE ARGAN, deci tot de la Bottega Verde era acela.

Acuma, eu cautasem pe internet de la Bottega Verde, un gel de dus CU VANILIE, si au, dar daca il am pe cel din Cocos...

Au insa si creme de maini sau alte produse pe baza de  VANILIE NEAGRA, un adevarat rasfat !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Dar, de unde ma bucuram ca Silviu totusi a fost dragut,amabil cu mine...

[...]

[...], mai ales ca mama spunea ca eu cumpar numai carti si icoane si....cadouri si ei nu au nevoie de nimic...

Asta nu e chiar asa, tata si ea chiar, are, au nevoie, doar ca ei se lipsesc de multe..

Dar ce credeti ???????

Le-am spus si aratat ce tort vreau sa cumpar din Cora maine pe 30/12/2019....tort mousse, sper sa mai aiba, costa rotunjit, 60 de lei noi/ kilogram si pare destul de greu.

Cora.ro – tastati cuvantul simplu TORT si in campul de cautare apoi dati Enter, si va apar torturile din Cora....

Mama pleaca la cumparaturi si cand se intoarce ii spune lui tata ceva si eu trag cu urechea : “Vino sa-ti spun ceva ca nu vreau sa tip... la Valea Ialomitei, e un magazin de unde mi-am luat eu cizmele [ ea si le-a luat de 2, 3 ani deja, dar sunt piele piele imblanita ], acum e mai scump, e mai piperat, dar in fine, JAVRA AIA NU VREA SA vina cu mine sa II IAU CIZME ?”

Stiti, acum...da, in 2017 a inceput totul : nu mai intram in pantofi si in cizmele mele !

Atunci am intrebat-o pe mama cat au costat cizmele ei din piele ? Mi-a spus pretul si apoi a spus ca doar nu cred ca ma tine acasa si imi cumpara cizme de nu stiu cat ( ea gaseste locuri mai ieftine, nu cumpara ce e foarte scump, dar cand vrea isi ia ceva f. Bun ... ), platise o suma totusi maricica... pe ele...

Si mi-a spus ca doar nu imi cumpara ea incaltaminte, dar si-ar fi permis.

Au trecut 2 ani* [ 3 ani ] si il intreaba pe tata daca javra nu vrea cizme....

Apar eu din sufragerie ( mama era in hol intrase in casa cu sacosele ) si intreb : “ EU SUNT JAVRA ?”

Mama : “Da, tu esti...”

Tata m-a incurajat sa merg, ca mama “ Tu vii cu mine, iti alegi si eu ti le cumpar “, eu de colo, nehotarata, mai ales ca eu tin mortis sa incap din nou in incaltamintea mea... : “Pai nu stiu... nu stiu, eu mi-am mai probat cizmele mele, cele de zapada nu imi mai incap pe gamba...”

Pe 23 noiembrie 2019 am reusit si am mers cu una din perechile de cizme pe care le am... din piele intoarsa, dar cand e zloata, cu gaurile de pe sosele si drumuri si strazi mi-e mila de ele !!!

Pe 24 a doua zi, la votare, mi se umflasera mai tare picioarele si am luat cizmele mamei in ziua aceea lunga, dar pe 23 am mers cu cizmele mele desi ploua si era o lapovita cumplita !!!

Eram bucuroasa ca intru in ele ! Si sunt usoare....

Deci mama acum vrea sa-mi cumpere cizme pentru picioarele mele suflerinde de reumatism...

IN Cora, cand am intrat, angajatul care mi-a lipit eticheta pe sticla mea de apa adusa de acasa, semn ca nu e din magazin, mi-a zambit chiar si mi-a urat Sarbatori fericite !

I-am multumit.

Apoi mi-am spus ca ma gandesc in toate partile, ca m-am prostit sau ce am patit, ca trebuia sa ii urez si eu la randul meu si nu am facut-o, doar am primit urarea lui, ca si cum mie mi se cuvenea sa o primesc si lui nu i se cuvenea sa i se ureze...

Apoi acasa ...ieri am vazut 3 episoade din serialul romanesc Lumini si Umbre.... atunci mi-a picat fisa, am avut asa, o "strafulgerare” si mi-am spus vazand episoadele : “Mai, angajatul din Cora cu eticheta pe sticla care mi-a zambit si ura Craciun fericit !, mai sa fie, semana cu actorul din film care l-a interpretat pe inspectorul de la Siguranta Statului ! Si ce frumos mi-a zambit omul din Cora !”

Si v-am povestit....

Olivia, 29/12/2019 15:05:34, Bucuresti

P.S. : Ieri, tata, despre care stiu ca pleaca la plimbare numai in parcul nostru de langa bloc, Drumul Taberei, zice tata : “Se auresc turnurile Catedralei !”

El, mult timp numea Catedrala, Biserica catolica de la drumul taberei 38 A, Adormirea Maicii Domnului....

Il intreb deci : “Care....Catedrala ?!”

Tata zice : “Catedrala aia... pe care.. care se vede din masina [ autobuz ]... “

Eu : “Catedrala Mantuirii Neamului ?!”, “Pai tu de unde stii ca au inceput sa se aureasca turnurile ei ?”

Abia cand l-am intrebat a doua oara, si-a dat seama si a ras.

Deci ai fost pe acolo, mi-am spus si i-am spus. Iar a ras.

Cand ne intorceam noi din Lucretiu Patrascanu, in autobuz am stat langa geam pe partea du Academia Militara, cand vii inspre Drumul Taberei din centrul orasului, din oras, din directia Eroilor-Municipal...

Si pe geam am vazut abia atunci, din autobuz se vad inalte, se vad clar, turnurile, se vede Catedrala Mantuirii Neamului ! Eu atunci am vazut si am fost tare mirata si bucuroasa, se vede asa, aproape de noi !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Si i-am aratat-o lui tata....

S-o fi dus pana la Catedrala ???????????Probabil ca da.

In ultimul timp, cand s-a intors din plimbarea.... in parc, a spus ca l-a intalnit pe Radu Costica/Constantin, colegul lui de facultate.

S-o fi dus si cu Radu Constantin ? Macar sa nu fi fost singur pana acolo.

Cu mine in Cora maine nu vrea sa vina, zice ca nu am nevoie de el.

Dar pana sa descopar ca a fost plecat mai departe de parcul de langa noi, ca nu stiu in fond unde a fost plecat, imi tot spunea ca nu trebuie sa faca drmuri lungi...

Chiar eu ii spusesem, nemultumita, speriata ca a insistat sa caute el adresa din Lucretiu Patrascanu... si obosise deja.

29/12/2019 15:18:44

olivia

• Olivia Marcov mail 29 decembrie 2019.doc

103.5kB

• Nous te louons Belle Dame qui a dit Je suis l'Immaculée Conception 16 dec 2019.jpg

207.2kB

• Coeur Ciel in grupul Saint Augustin 28 decembrie 2019.jpg

88.7kB

• Enfants de Medjugorje Mesajul Fecioarei Maria din 25 Dec 2019 si al lui Jakov din 25 decembrie 2019.doc

30.5kB

**********************************************************