Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 8 décembre/decembrie 2019-12-08

Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 8 décembre/decembrie 2019-12-08

Sa va dau cateva vesti...

Pe 6 decembrie 2019 a fost ziua onomastica a tatalui meu, Nicolae Marcov..

Telefoanele au inceput – as spune au reinviat ! – inca de dimineata, de la ora 9h00 cu inginerul Richard Selescu si au continuat toata ziua si seara....

M-am bucurat foarte mult pentru tata si in gandul meu le-am multumit celor care l-au felicitat...

Mai ales tata a fost in mare verva !

L-au sunat colegi de scoala sau liceu, colegi de facultate sau din facultate....

Cu Niki Mihaiescu, diplomatul si colegul sau de liceu, a stat poate cel mai mult de vorba, dar si cu ceilalti colegi care l-au sunat, si ii povestea lui Niki Mihaiescu si Niki lui, amandoi erau de fapt in verva ! Nu mi-a venit sa cred... pentru ca in 2017 aproape nu mai exista pentru nimeni...

Sunt persoane care se sfiesc sa mai sune cand stiu ca esti bolnav, in timp ce altii te suna atunci, dar oricum cand revii, ca sa zic asa, ei te suna din nou...

Da, sunt toti de aceeasi varsta....

Si Puiu sau Mircea Istrate l-a sunat pe tata, prietenul lui din copilarie, l-am auzit pe Puiu, care era el, in mare verva !!!!

Puiu chiar ii spunea ceva, cum ca trebuie sa vorbeasca cu colegii lui, sa afle unii despre altii, sa se intrebe ce au mai facut, ce au devenit, ce mai fac, era tonic Puiu la telefon.... incurajator !

Si totusi Puiu a fost si el spitalizat, nu asa grav poate ( desi cu bolile nu se stie niciodata ), insa intr-un an, nu demult, l-a sunat din spitalul Militar pe tata... si nu demult chiar acum in 2019 a fost internat si tata astepta intoarcerea lui acasa sa-l sune...da, adica a avut vreo 2 spitalizari in ultimii vreo 2 ani as zice, Puiu...

L-au felicitat pe tata si alti colegi, despre unii n-am auzit nimic niciodata, doar numele de familie daca mi-a trecut pe la urechi, Hurmuzache, Niculaita (Neculaita ) din Targoviste, apoi prof.Dinu Liviu de la Matematica, si in cele din urma ziua felicitarilor s-a incheiat cred cu urarile prof.Iuliana Munteanu ( Paraschiv, tata a trecut-o Paraschiv ) pe la ora 18h00....

Pentru ca in fiecare an, tata isi noteaza ora la care e sunat si cine il suna..

Ma uitam in Caietul lui Galben, unde si-a trecut meticulos lista persoanelor care il felicita de 6 mai ( ziua lui de nastere ) si / sau si 6 decembrie, ziua lui de nume.. – in 2016 a fost ultimul an in care l-a felicitat profesorul astrononm +Ieronim Mihaila...

In 2017 sa fiu sincera n-a mai sunat mai nimeni, atunci, Cornelia Stanescu Bogdan a mobilizat cateva cunostinte – persoane pe care le cunoscuse tata si l-au sunat pe tata, printre ele si colegul lui tata Cornel Nedelcu ( coleg si al Corneliei ), tata abia vorbea, asa greu vorbea, mai mult tacea...si doctorita Maia/ Maria Faciu despre care Cornelia spunea ca nu se simte bine, spunea asta acum in noiembrie 2019..

Cornel Nedelcu, Cornelia Stanescu, Maia Faciu – ei l-au sunat pe tata in 2017...

Acum l-am auzit pe tata cand vorbea cu ai sai colegi, ca l-a mentionat pe Cornel Nedelcu, nu stiu ce vorbeau insa...

Va spun ca I-am multumit din toata inima lui Dumnezeu, I-am spus lui Dumnezeu ca e poate cel mai deplin, intreg, curat – adica pe deplin multumesc ! – Multumesc pe care I L-am spus vreodata !

Pentru ca tata traieste... va dati seama, dupa 2017 cand totul era in casa noastra trist si numai lacrimi erau, eu eram cu sufletul la gura, ma speriam din orice miscare a lui tata, eram atenta si noaptea sa aiba aer, sa fie camera aerisita bine...., dupa 2017 in care aproape ca nu mai era printre noi, desi in mai il salvasera doctorii de la Municipal...

Si nici in 2018 nu era chiar intr-atat de bine cum a fost in urma cu numai 2 zile, de Sfantul Nicolae pe 6 decembrie 2019...

Catorva colegi tata le-a spus acum ca i-a fost publicat un “articolas” de Academia Romana...

In schimb, lui Dinu Liviu, cel care intr-un an, nu demult, a sunat la noi sa vorbeasca cu tata si s-a nimerit de ziua mea de nastere 12 noiembrie, cum el nu prea suna la noi si ca sa fiu sincera, intr-un fel nici nu stiam despre existenta lui, am ramas uimita cand l-am auzit ca imi ureaza la multi ani, si nu numai, dar ca sa fie mai mare surpriza mi-a spus ca imi citeste blogul si ca se amuza uneori de ceea ce scriu !!!! Si de felul in care surprind sau punctez anumite lucruri...

Tata i-a spus si lui ca i-a aparut un articolas – si a adaugat apoi : “pe tine nu te-am citat ....” si ca o explicatie de ce nu l-a citat in articolul sau, a adaugat ca era vorba de ecuatii cred...

Dupa ce s-a incheiat convorbirea i-am spus lui tata : “Mai scrie un articol si il citezi si pe el !”

Nu demult insa tata spunea ca nu mai scrie, articolasul publicat ar fi fost ultimul dupa el...

Dar, cine stie ?

Apoi l-au mai sunat pe 6 decembrie 2019 si tanti Onita/ Ioana Dragnea, mama lui Nelu si i-am spus : “Ea are 88 de ani, ea, care te felicitã pe tine, tata !”, numai ca Onita cand suna vorbeste cu mama, daca raspunde mama si numai cu mama, deci ii transmite mamei.... si asa a fost si acum...

Pe urma n-am mai stiu daca sau cine l-a mai sunat, dar am vazut notat in Caietul Galben, l-au mai felicitat fosta noastra vecina invatatoarea de la etajul 6, dna Aurora Stanciu ( mama suna in fiecare an de Florii si il felicita pe dl inginer Florica Stanciu, sotul doamnei, care sot in casa lor numai el raspundea la telefon... ) si probabil doamna Stanciu procedeaza la fel de Sf.Nicolae si il suna pe tata, prin mama...

Apoi se pare ca l-a felicitat si Magduta, adica verisoara mea Magdalena-Elena Turcu... si ea de cativa ani – poate si mai multi, nu stiu – il felicita pe tata, dar in general, Magduta avea obiceiul felicitarilor, da, intotdeauna de 1 / 8 martie si de 6 decembrie ne scria o felicitare, iar in martie ne trimitea si martisor....

Deci e drept ca spun ca Magduta ne-a trimis Felicitari toata viata ei, daca le-am avea pe toate azi, ar fi un teanc destul de impresionant...

Pe la pranz, sau imediat dupa, tata n-a vrut sa doarma, ca sa fie treaz pentru ca primeste telefoane, si chiar l-a sunat Puiutu ( cum ii spune el ) in jurul pranzului....

Lui Niki Mihaiescu i-a spus ceva.... ca l-ar fi vazut pe Niki in fata, la Parcul Libertatii, unde Niki nu stiu ce a cuvantat, a fost poate vreo emisiune TV ? Eu atat am surprins, desi tata vorbea tare si nu s-a mai inchis in camera, dar nu am stat langa el sa ascult...era asa vioi si bine dispus si tot povestea, si-au amintit despre colegii lor, Niki sau poate Hurmuzache ( dar nu sunt sigura ) mai stiau cate ceva despre fostii lor colegi si ii spuneau si lui tata, ca unul s-a certat cu altul....

Dar se auzeau toti binedispusi prin telefon,  colegii lui tata... si da, sunt toti de o seama...

E trista viata pentru ca ma uitam la tata, el ar vrea sa mai fie activ, sa mai scrie, el ar vrea sa aiba o activitate stiintifica in continuare....

Sa fii silit la inactivitate...

Mi se pare ca in cartea sa ori in emisiune ? Am vizionat pe trinitas.tv, Credinta si Cultura “Civilizatia Cerului” cu Pr.Visarion Alexa de la o parohie din Militari, invitat, el a scris o carte si spunea in carte sau in emisiune ca – deci el aprecia ca nu e bine asa – batranii, varstnicii sunt marginalizati.... si sunt cum ar veni, obligati la inactivitate...si suferã, da, e firesc sa sufere, si mai spunea sau scria ca multi deprima din cauza asta...

Ieri seara pe youtube am vizionat – dar mai trebuie sa o termin de vazut – emisiunea-documentar “Parintele Arsenie Boca Intalnire cu un Sfant. Father Arsenie Boca Meetings with a Saint”, postata pe youtube de canalul Sunt Ortodox, pe 13 septembrie 2019, sunt alte si alte marturii, sau aceleasi persoane uneori de la care auzi poate alte aspecte ale marturiei lor despre viata [ lor ] si minunile Sf.Parinte Arsenie Boca, ce frapeaza este ca toti il numesc “Sfantul” in emisiunea documentar !

Nu spun Parintele ( Arsenie ), ci Sfantul...

Parca s-au inteles....

Trebuie sa vizionati emisiunea, ma uitam ce frumoase sunt casele romanilor, toti au icoane in casa, si nu putine, si superbe icoane, si toti oamenii acestia cu case frumoase, elegante si cu icoane sunt români si alcatuiesc o lume diferita, m-am intrebat unde au fost/ sunt toti acesti oameni ? Pentru ca noi in “ lumea noastra” nu am avut icoane in casa, poate una, poate doua, dar nu am avut o casa cu icoane !!!!!

Si ei – cei care dau marturie despre Sfantul Arsenie Boca, alcatuiesc efectiv o alta lume..

Pana acum eram obisnuita cu ateismul, cu o viata reusita a celor care numai la credinta si icoane nu se gandeau....

Si acum am vazut ca existã si chiar acum si aici, români care au avut si inca au ( traiesc ) o alta viata, o viata de credinta si nu mai putin reusita !!!!

Acuma da, iata, ca am apucat sa va spun chiar ce gandesc asa, in sinea mea... in “adancul” meu...

Toti pe care ii stiam, vecini in bloc si uneori, in vreo imprejurare sau alta, am mai intrat ( invitata ) in casele lor....

Romanii au toti case frumoase, - le place casa romanilor ( desi paradoxal stam intr-un Bucuresti fermecator dar plin de praf ! ), - case ingrijite, case “ personalizate”, dar icoane in casele lor nu vazusem pentru ca nu erau pur si simplu !!!!

Si oameni care sa vorbeasca despre credinta sau pe care sa ii auzi macar ca spun : “Ieri, sau aseara sau maine – m-am rugat/ ma voi ruga, sau ma duc la slujba la Biserica cutare, sau m-am rugat pentru sot/copil/parinte/ pentru mine ... “- eu asa persoane nu am intalnit.

La randul meu eram si eu la fel, eram in randul lor....

Si imi spuneam ca in regimul ateu comunist, probabil singurii care au reusit si au avut, sau au o functie, sunt oamenii fara credinta [ateii ] si oamenii fara icoane in casa, si in inima lor chiar....

Si acuma, nu chiar de ieri, dar in ultimii cativa ani, de cand pe youtube sunt filme ( documentare ) cu sau despre Parintele Arsenie Boca, intotdeauna cand e vorba de Pr.Arsenie apar, nedezlipiti de el, nu poti sa spui Pr. Arsenie Boca si sa nu ti se infatiseze imediat si persoanele care l-au cunoscut, care ii duc dorul si azi, care au dat si dau marturie despre Parintele !

Dar, intotdeauna in aceste filmulete sunt filmate chiar daca putin de tot, interioare de case, locuinte, asezaminte...mai rar si exteriorul casei...

Si oricat de simpli ar fi, toti au icoane, toti care dau marturie despre Parintele Arsenie Boca...

Astazi imi spun ca alcatuim doua lumi in Romania : lumea credinciosilor români despre care nu stiam nici macar ca existã, si lumea celor necredinciosi din viata si din casa carora Dumnezeu lipseste....

Care au fost si sunt mai realizati ?

Imi vine in minte o vorba a Paulinei Coconel care pazea facultatea de Matematica a U.B. pe 7 noiembrie 2019, cand spunea ca in materie de Credinta trebuie sa incepi de mic ( sau cat mai devreme ), ea aprecia despre unii oameni care “acum” ( mai spre batranete ) vin la credinta, ca e prea tarziu.....

Sigur, ca ea, daca a fost din familie si neam de preoti, a fost deprinsa cu Credinta, ea a luat-o de mica pe urmele lui Dumnezeu, totusi la Dumnezeu nu e niciodata prea tarziu, cu toate acestea aici pentru oamenii care “aud” asta e o ‘capcana”...

Multi citind, auzind undeva, citind in vreo carte, citind Biblia – auzind ei ca la Dumnezeu nu e niciodata prea tarziu, amana si amana iarasi si spun “ lasa pe maine “ si tot asa, unii procedand astfel mor si nu mai apuca sa vina la credinta, altii vin, intr-adevar, totusi pe ultima suta de metri...

Daca ne gandim insa ca si Raiul e structurat pe un fel de nivele, atunci da, nu e bine ca ai lasat o viata sa treaca si spre sfarsitul ei ti-ai amintit ca exista Dumnezeu.... s-ar putea sa nu intri in Rai prea repede, desi probabil vei intra pana la urma, cumva....dar nu te poti bizui pe asta...

O zi de pilda in Purgatoriu ( daca exista ) sau in Iad ( Iadul sigur exista ) –fie Purgatoriu, fie Iad, acolo e groaznic, o clipa ti se pare o Vesnicie !

Purgatoriul chiar daca exista si chiar daca din el ajungi in Rai si niciodata in Iad, insa perioada respectiva e cumplita, unii se afla in Purgatoriu pana la Judecata de Apoi, colectiva... si iata, daca au murit cine stie, in secolul trecut, acum 2, 3 ...etc. – secole – nici noi nu am ajuns inca la Judecata de Apoi si cine stie cat va mai fi pana atunci....

Si sa ramai atata timp in Purgatoriu unde toti plang, se vaita si nu stiu cum sa iasa mai repede de acolo ?!

      

In seara asta am schimbat cu mama vreo doua vorbe despre cunostinte...

Pe FB nu demult mi-a cerut prietenia o persoana “Cornelia Spanu”, nu am gasit prea repede cererea ei, si cand am gasit-o nu i-am dat imediat prietenia, apoi ea si-a retras cererea. Dupa cateva zile i-am cerut eu prietenia, asa, pentru ca ma gandeam sa i-o acord si ea se retrasese.

Dar, surpriza, ea nu mi-a acordat prietenia, desi ea mi-o ceruse pe a mea...

Azi am intrat putin pe FB, in seara asta, si am gasit o cerere, cum am intrat, atunci mi-a si sosit cererea, de la Flavia Marin, nu sunt date la vedere despre ea ( i-am dat ok-ul ), spune doar ca e nascuta in 1982, si e prietena cu Cornelia Spanu....

Pornind de aici ( are o poza de profil, dar nu pare sa fie poza ei, chiar daca n-o cunosc ) m-am dus in bucatarie la mama si am intrebat-o cand era nascut [...] ...

Mama mi-a spus ca nu mai stie exact, dar azi [...] are 26 de ani !

[...] 

Ei bine, stiti ca mama in ultimii ani si-a facut o prietena, pe dna Eliza Gheorghiu care are o nepoata, pe care o cheama Flavia...

Eliza Gheorghiu locuieste in blocul A 5 de pe str. Delinesti, nu stiam ca am avut o astfel de vecina, noi o cunoastem prin [...] , cand ieseam in parc [...] , venea si Flavia cu bunica ei dna Eliza Gheorghiu.

La scoala, [...] statea cu Flavia in banca...

Dna Eliza Gheorghiu avea o fiica ( care nu stiu daca avea sot, parca era singura si aceea ca si mama ei ) si de la fiica ei, o nepoata : pe Flavia.

La un moment dat, mama a spus ca Flavia a plecat in Anglia.

IN seara aceasta am aflat ca e [ acum poate ] in Suedia....

Dar daca [...] are 26 de ani, mama spune ca stie pentru ca dna Gheorghiu ar fi spus zilele astea ca Flavia are 26 de ani, impliniti prin august...

[...]

IN acest sens ele doua sunt diferite de romani, de firea romanului, sunt romani care deprima uneori, la noi sunt extreme adesea, unii sunt / au fost tortionari, “atacatori”, si altii din categoria celor care deprimau sau se inspaimantau ...

Am avut o colega de clasa, doar am fost cu Gabi Bogomir in clasa in scoala, pe Antoaneta Neagu, care in clasa a VIII-a a ramas insarcinata, au fost rai cu ea.... au exmatriculat-o, ea a nascut si numai cu mama ei iesea la plimbare cu carutul, le mai zaream uneori caci eram vecini de/ in cartier....

Sa intampini asa urat si cu dispret, rusine si ura, o viata noua, viata unui copil inocent, care s-a format si traieste in pantecele unei fete tinere....

Pentru ca Antoaneta n-a fost frumos.... tratata, apreciata, parca era fiinta cea mai de pe urma, ultima, ultimul om – cunoasteti expresia poate...

[...]

Si iata, acum fiecare e in cate o directie plecat...

Mama – tot in aceasta seara – imi zice ca l-a intrebat pe Armand Popescu, colegul de clasa de scoala si de banca ( o vreme ), despre Yvonne, nepoata lui ( fiica surorii lui Armand, el are o sora mai mare ca el ), cati ani are ? Armand i-a raspuns mamei ca nu mai stie cati ani are, ca nu-si aminteste, dar ca Yvonne e in Anglia !

Nici mama nu stia cam cu cati ani e mai mare sora lui Armand decat el ...

Eu o mai vedeam, rar, mai ales pe geam, cand eram in scoala, era bruna, cum erau si parintii lor, cum e si Armand, dar aproape nu se zarea, ai fi spus ca nu locuia aici cu parintii si fratele ei Armand, in blocul B 35 de pe strada Delinesti... apoi s-a maritat si s-a mutat de aici...

N-as mai cunoaste-o s-o vad...

Nici nu stiam ca are o fata... dar si Armand are o fiica si mama nu stie cati ani o mai fi avand azi....

Sambata 7 decembrie 2019 cu cateva minute inainte de ora 15h00 aud liftul si la noi la etaj, ma gandesc ca e mama, aud niste zgomote la iesirea din lift, imi spun ca nu e mama, ca poate niste vecini (cei de la 3 camere pe care nu ii vad, nu prea stau pe aici) si-au cumparat poate ceva de Craciun, unii isi mai cumpara de sarbatori cate ceva in casa...

Aud zgomotul apropiindu-se insa, ma uit pe vizor : vecinii de la apartamentul 9, Suzana Sihota Serban si Sorin Serban sotul ei !!!! Au venit din Anglia !!!!

Suzana bine imbracata, intr-o haina sau chiar cojocel negru, cu caciula neagra pe cap, Sorin intr-o haina verde kaki, in genul uneia a lui Silviu... fiecare cu valiza lui cu rotite....

Peste putin si-a intors mama din piata sau de pe unde a facut cumparaturi si Sorin a venit la usa la mama ( oricum stiam ca va veni ) si au vorbit despre masina, se pare ca mai au masina aici si mama se mai uita dupa ea, o “ supravegheaza”, iar Suzana l-a strigat din casa “ Lasa masina, vino si vezi ce are robinetul asta....”, i-au adus lui Silviu o cutie cu bomboane de ciocolata, asortate, mare, cu bomboane se pare, pentru Craciun anume !!!!

Iar mama, nu o sa va vina sa credeti, stiti ce cadou i-au adus din...ANGLIA ???

Vecinii nostri care precis sunt la curent si cu viata mea – de la mama, ca sunt prieteni cu mama....

Mama a primit cadou de la ei un set mic, elegant insa, daca pot spune asa, de doua cutite : cu maner rosu fiecare, marca Made in Germany, marca Wusthof sau cam asa ceva, “ u” cu umlaut, Wusthof, un cutit cu taisul zimtat si maner rosu si celalalt cutit este din acela pentru curatat legume, pielea legumelor, tot cu maner rosu, poate le fotografiez sa vi le arat !!!!!

Da, as fi vrut sa fi putut avea o prietena in Suzana, de cand am cunoscut-o si pana azi, dar daca ea n-a vrut ... !

Inca si azi cred ca as vrea, si de fapt Sorin mi-a spus in urma cu mai multe luni, ca ei ar vrea sa ramana in Anglia si ma gandesc ca... poate sunt o fire ciudata, chiar eu imi spun asta, dar m-ar durea sa plece Suzanica de aici de tot !!!!

Suzanica, cum ii spunea bunica ei, preoteasa Tudorita Popescu...

In tot cazul cred ca e frig si in Anglia, daca ma gandesc la inevitabila ceata deasa londoneza !

O ceata din aceea, iti intra in maduva oaselor, o simti prin piele, prin fiecare celula...

Stiu ca ma impresiona descrierea peisajului citadin londonez cand citeam ( am citit una...doua...una avea/ are mama, o alta, una sau doua ? am citit imprumutate de la o colega.... dar nu mai stiu exact ) Forsythe Saga...

Nu stiu daca am scris corect Forsythe Saga, dar in acel roman-fluviu e descrisa Londra cu ceturile ei dese, dense, insa nu vezi nici la jumatate de metru, si nici la mai putin de atat ....

De aceea englezii beau mereu ceai.... un obicei care imi place insa mult...

Iarna si eu beau ceai, si imi spuneam zilele acestea ca nu gasesc in Cora cani mai inalte, mai mari, cand torn ceai, intotdeauna ramane in ceainic, in ibricul unde il pregatesc si cana mi se pare mica cand torn apa.....

Englezii au insa cani si de jumatate de litru cred, in orice caz auzisem mai demult de la cineva care venea din Anglia, cum beau mai multe ceaiuri pe zi, de fapt continuu, si au cani mari, mari, nu ca ale noastre....

Interesant este ca mama cu numai o zi inainte mi se pare, s-a intalnit cu sora vitrega a Suzanei Sihota, cu Magdalena Sihota ( maritata acum, si al carei nume nu il cunosc, dupa sot )...

Magdalena intotdeauna ii iesea mamei in cale, parca ar fi extraterestra imi spun, de ani de zile, de cand o cunoastem pe Suzana Sihota din 1988....

Dar ii iese parca la fix in cale, Magdalena si Suzana sunt surori dupa tata, dar preoteasa Tudora Popescu, bunica materna a Suzanei, a crescut-o si pe Magdalena sora mai mare a Suzanei, ramasa orfana de mama....

Magdalena a fost foarte devotata familiei Suzanei, si locuia in Rahova intr-un bloc aproape de blocul Letitiei Popescu-Sihota, mama buna ( biologica ) a Suzanei !

Magdalena a avut grija de Letitia, si mi se pare ca ii spunea “ mama “...

Pe cand, din nefericire, Suzana se rusina de mama ei care era bolnava [...] si care ce-i drept, se pare ca a fost si cam persecutata de comunisti...

De cativa sau in fine, poate acum s-au facut mai multi ani – mama mi-a spus ca Magdalena s-a mutat, si-a cumparat apartament chiar in bloc cu dna Sorina Udubasa, mama colegului nostru de scoala si de clasa de liceu, Sorin Silviu Udubasa.

Interesant iarasi, iar spun, Magdalena a fost fidela si s-a lipit de familia Suzanei, caci dna prof.Sorina Udubasa e verisoara cu + Letitia Popescu-Sihota ( mai mult, cum, nu stiu, am uitat, am stiut candva ), or, Letitia nu e ruda cu Magdalena...

Magdalena a avut alta mama si e curios poate ca din partea mamei ei, Magdalena Sihota nu a avut rude, imi spun ca e curios, nici bunici, nici ... pe nimeni ?

Da, Magdalena o fi stiut ca Suzana soseste la Bucuresti chiar a doua zi ( adica ieri ) ?

Suzana nu dorea sa vorbeasca cu nimeni din familia ei, si ii ceruse inapoi cheia apartamentului Magdalenei, Magda a avut la inceput o cheie a apartamentului nr.9 unde locuia pr. Tudora Popescu cu nepoata ei Suzana Sihota...

Da, cred ca a avut, si Suzana i-a cerut-o la un moment dat, in fine, era casa Suzanei, in fond...

Dar Suzana s-a retras complet din clipa in care l-a cunoscut pe viitorul ei sot, pe Sorin Serban...

Insa ruptura a fost provocata de mama Suzanei, de Letitia, care n-a lasat-o pe Suzana sa ramana prietena cu mine, iar preoteasa Tudora ii reprosa, a durut-o pe Coana Tudorita cum ii ziceam noi, Coana preoteasa, a durut-o caci ma primea in casa ei si nu se opusese niciodata sa fim prietene....

Acuma mai era si firea inchisa a Suzanei, Suzana semana si cu mama ei.... Suzanei ii era frica : 1/ sa nu se ingrase ca mama ei, motiv pentru care zeci de ani nu a mancat mai nimic ; 2/ [...] ....si 3/ se rusina de boala mamei ei si cu mama ei.

Insa, dupa moartea coanei Tudorita, Suzana a ramas in relatii cu mama mea, desi la inceput – noi nu dadeam buzna, dar eu una ma obisnuisem cu Suzana si mai sunam la usa ei – nici mamei mele nu ii deschidea usa...

Oricum, noi ne-am retras din clipa in care Suzana l-a adus pe Sorin in casa, mai ales ca incepusem sa vedem firea Suzanei....

N-am insistat deloc, dar stiu ca o data am sunat la ele, traia inca bunica, si bunica nu stiu ce a vrut, dar nu au mai deschis usa si de atunci nu m-am mai dus nici sa sun la ele la usa..

Suzana avea insa o meteahna : te judeca, si aspru. Si mama ei era la fel, sau si mai rau ca ea.

Suzana simtea nevoia sa compare, cum esti tu, cum e ea....

Suzana iti judeca viata foarte aspru, iar cu privire la ea – tot ce facea ea era bine...

Ei ! Si are “ chestia”, defectul asta...

Ma rog, Suzana n-a fost corecta cu mine absolut deloc, si si-a luat drepturi pe care nu le avea...

V-am spus ca o data ii spunea mamei “ Daca mai face crize, noi o internam !”

Pai Suzana, care era de o seama cu mine ! si tot eu – ca si in cazul vecinei din 1997, [...] – tot eu i-am / le-am deschis usa prima, nu mama mea, ci eu insami !!!!

Eu astfel de oameni am cunoscut : eu am deschis "bratele” prieteniei, eu am deschis usa [ dialogului ], a casei chiar – si din partea lor, si am ramas perplexa, am auzit numai critici, si inca, pe la spate, dupa ce s-au imprietenit cu mama mea !!!

Coana preoteasa nu, ea niciodata n-a spus nimic neplacut.

Pe ea a durut-o scena facuta de Letitia, cand Letitia a aratat ca nu vrea sa fim prietene, Suzana si cu mine...aproape ca plangea coana Tudorita si a inceput sa ii spuna, ii tremura vocea, ii spunea Letitiei ca : “Tu niciodata n-o lasi cu nimeni, las-o macar cu fata asta [ cu mine ] sa fie prietena, sa aiba si ea o prietena ! “

IN parte, Suzana o mosteneste pe mama ei, [...] , cu exceptia greutatii, Letitia a avut niste probleme cu glandele, dar Suzana nu le are, si a ramas, cum isi si dorea, slaba, tine sa fie slaba....

[...] ...

Dar cand l-am cunoscut pe Catalin Ciorobea am putut vedea si m-am putut convinge ca  un om poate fi si bolnav psihic, insa poate in acelasi timp sa fie pasnic, sa fie ( pe cat ii permite boala ) un prieten, un bun prieten, un om care sa nu aiba intentii urate, rele, un om care nu te invidiaza, nu iti vrea raul, nu iti doreste esecul, nereusita in viata.....

Nu prea imi dadeam seama cam cum e si boala psihica exact... adica ce fel de oameni sunt oamenii atinsi de boala psihica ?

Azi cred ca si acestia pot fi : buni si rai.

Sau avand o fire buna sau o fire rea.

Imi pare rau ca in Suzana n-am putut avea o prietena.

Spre noi a venit bunica ei, cand in primavara 1988 s-au mutat la ap.9, bunica a sunat la noi la usa si s-a prezentat foarte corect, a spus ca ea e vecina noastra, ne-a povestit tot, cat avea si poate cat putea ea povesti...

Apoi ea a venit la noi acasa, mai venea si vorbea cu mama, oricat de putin, in usa, ne-a facut odata serbet... facea un serbet absout delicios, incredibil de delicios !

SI mama a rugat-o sa ne faca si noua, ca prea ii iesea bun, i-a dat mama zahar si ce mai trebuia si ne-a facut.... nu mai stiu daca i-a iesit atunci...

Dar bunica Suzanei suferea cu inima...

Avea niste ochi.....verzi mi se pare, nu albastri, mari, deschisi, limpezi...

Si o piele alba, usor pistruiata parca, o pielea...curata, tare curata femeie, simpla, naturala, si atat de ingrijita !!!

Si parul il avea de acum alb tot.... si ochii aceia limpezi si deschisi la culoare, ieseau in evidenta pe tenul ei alb....

Culmea e ca Magdalena Sihota, imi spun eu, la chip, semana cu bunica Tudora Popescu cu care nu era nici un pic ruda !

Coana Tudora avea un nas pronuntat, accentuat, proeminent, coroiat chiar, care ii dadea asa, in mijlocul fetei cum era, un aer parca mereu mirat si uimit...

Si ochii atunci pareau mai mari, mai larg deschisi....

Iar Suzana, nepoata : parul negru ca taciunele, ochii negri, sprancene negre, gene negre, pielea bruna, bunicul ei preotul era grec de origine, iar Letitia, fiica lui, ii semana...

Letitia avea constitutia unei cantarete de Opera, inalta, solida, planturoasa, bruna, bruneta, Suzana in 1988 mi-a aratat-o in albumele lor de fotografii de familie, la inceput nu mi-am dat seama ca era chiar mama ei....

O femeie barbat, dar totusi la chip femeie, dar ce femeie-barbat !!!!

Cu un fizic ca al ei, gandeai ca o sa traiasca si peste suta de ani... dar n-a fost deloc asa, caci s-a imbolnavit cu glanda, sau poate era deja, si pe urma [...] ...

In ziarul Libertatea din 5 decembrie 2019, la pagina 18, a aparut un mic articol “Salariul minim, majorat cu 80 de lei de la 1 ianuarie”, si stiti ce scrie in articol ????

Scrie asa : “Din totalul de 5,6 milioane de angajati din Romania, un numar de 1,37 milioane sunt platiti cu salariul minim.”

Pai, in listele electorale permanente suntem 18 milioane de romani in Romania !

Sigur, unii pensionari de batranete, altii handicapati, infirmi, pensionati de boala, altii probabil nu au lucrat niciodata si nici azi nu lucreaza...dar cu totul, insumati, va dati seama ?

Din 18 milioane de romani, - aflam din presa ca “ din totalul de 5, 6 milioane de angajati din Romania...”...

Deci din 18 milioane români, in campul muncii sunt angajati 5,6 milioane in Romania,  rezultã cã 12,4 milioane de romani din Romania NU sunt angajati !!!!

Va vine sa credeti ?!

Ieri si azi tata a lucrat la repararea, si azi a reusit sa le repare – luminitelor de Craciun, acel set de 20 de luminite-trandafiri, pe care il am din scoala generala, de cand ne-am intors din Algeria si am inceput sa facem pomul de iarna aici acasa in Drumul Taberei...

Imi plac foarte mult, dar cu timpul si chiar fara sa le atingem, petalele din plastic al luminitelor, fiecare luminita ( beculet ) are un invelis in forma de trandafir alcatuit din petale din plastic – petalele au inceput sa cada... s-au scuturat unii dintre trandafiri...

Am pus luminitele in dormitor, in jurul raftului-biblioteca de la capul patului lui tata....

Le-am si fotografiat....

Am sa atasez cele cateva fotografii pe care le-am facut acestor trandafirasi luminite, prevazator, tata a pastrat si a si stiut locul lor – beculetele de rezerva, cand a cumparat luminitele, ele se vindeau cu cate un beculet de rezerva, fiecare trandafir e de alta culoare, dar se repeta culorile, cu totul, am spus, sunt 20 de trandafiri....

Sa ma opresc aici cu mesajul acesta, va scriu si in zilele urmatoare....

Olivia,

08/12/2019 21:29:37, Bucuresti.