Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 3 décembre/decembrie 2019-12-03

Bonjour à tous! (4) Buna ziua tuturor! 3 décembre/decembrie 2019-12-03

-          Atasat : albumul foto cu str.Lucretiu Patrascanu, Aleea Barajul Iezeru si alte strazi vecine –

-          ultimul album !

Bonjour à tous! (3) Buna ziua tuturor! 3 décembre/decembrie 2019-12-03

-          Atasat : albumul foto cu str.Lucretiu Patrascanu, Aleea Barajul Iezeru si alte strazi vecine –

Bonjour à tous! (2 ) Buna ziua tuturor! 3 décembre/decembrie 2019-12-03

-          Atasat : albumul foto cu str.Lucretiu Patrascanu, Aleea Barajul Iezeru si alte strazi vecine –

-          plecand, in metrou, spre Costin Georgian ...

Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 3 décembre/decembrie 2019-12-03

Am ajuns ieri pe 2 decembrie 2019 – si era luni... – la Directia Impozite si Taxe Locale sector 3, din str.Lucretiu Patrascanu 3-5....

Intr-adevar am reusit fara probleme sa ridic banii pentru cele 2 zile de 23 si 24 noiembrie 2019, insa tata care m-a insotit era deja foarte obosit...

Ma gandeam ca numai la scoala si pentru a cauta scoala 196 a facut 2 drumuri, apoi al 3-lea l-a facut sambata pe 23/11/2019 ca sa ma insoteasca si sa-mi arate si mie concret unde anume e scoala si a facut bine, a fost o seara ploioasa, friguroasa si era bezna afara la ora aceea...

Apoi s-a simtit el asa, plin de energie si cand m-a sunat Laura si mi-a spus “ Vezi ca banii se dau marti, miercuri”, tata iar s-a dus sa caute Directia Impozite-Consiliul Local Sector 3, si n-a gasit-o dar s-a “ plimbat “ pe niste strazi prin zona, a gasit cred Administratia Financiara sau poate un sediu ANAF Directia Financiara a jud.Ilfov care se aflã pe str.Lucretiu Patrascanu, chiar pe strada aceasta, dar cu mult totusi inainte de Directia Impozite care ne trebuia noua...

Apoi luni dimineata, ieri, tata s-a dus dimineata si mi-a incarcat cartela STB/RATB cu calatorii pentru autobuz, si pe urma m-a asteptat pe mine sa fiu gata, a obosit...

A fost cu adevarat obosit....incat am ma si sperii, de fapt urca si coboara incet scarile la metrou, cu atentie si se tine de bara, de balustrada..

E greu pentru el si a facut deci mai multe drumuri in sectorul 3, venind din Drumul Taberei sector 6, inca voia sa plece sa caute Lucretiu Patrascanu 3-4 a doua oara, dupa ce prima data nu a gasit exact adresa, dar am insistat sa nu mearga.

E totusi departe de noi, de exemplu vineri 29/11/2019 tata a plecat pe la 10h00 si s-a intors la 13h41 incat ma si speriasem, si a venit, l-am vazut de la bucatarie de la fereastra, venea totusi bine, mergea bine, cand a sosit in casa a spus ca de ce mi-am facut probleme, ca el cand era mic juca mingea si mergea pe jos si ma rog, ca toti copiii din vremea lor, cum povestea si Mircea Eliade in Memoriile sale, ei copiii din vremea aceea se plimbau mult pe jos, se duceau prin oras, mergeau mult pana la locul de joaca, sau unde se dadeau pe derdelus..

Tata n-a prins niste vremuri prea diferite de cele ale copilului Mircea Eliade – in copilaria lui...

Dar un AVC se cunoaste si privindu-l pe tata ma inspaimant, cu adevarat nu mai ai o parte din neuroni, si ceilalti, si celelate suprafete din creier preiau functiunile celor disparute din cauza accidentului vascular cerebral, functiile celor distruse...

Tata spune ca e un proces zilnic de REINVATARE, adica el trebuie sa se miste, sa mearga, sa se plimba zilnic- dar nu prea mult – pentru ca e ca un fel de act pe care il inveti iar si iar sau trebuie sa il exersezi ca sa nu-l uiti, ma refer la miscare, la plimbare, ma refer chiar la mers sau la vorbit....

Si mereu spune ca trebuie sa se concentreze, el saracul are mintea numai asupra unui aspect, mai ales cand pleaca din casa....

In metrou, ieri imi tot spunea imperativ sa las telefonul si sa fiu atenta la ce statie suntem...

Nu trebuia ieri sa-l las sa vina cu mine, dar nici nu accepta sa nu ma insoteasca..

Era prea obosit, putin speriat, s-a mai linistit cand a vazut ca pe drumul de intoarcere preiau eu, intr-un fel, ca sa zic asa ‘comanda”, obosise rau... daca ar fi fost singur, nu stiu, obosea mai rau, se ratacea, pentru ca el se orienteaza, dar EL NU SE MAI POATE CONCENTRA.

Noi nu ne dam seama cand suntem sanatosi, ca pentru noi, de pilda un mers, un drum in oras, pe care le facem natural, in fond implica un act de concentrare, noi facem automat toate acestea....,dar cand ai ramas fara o buna parte din neuroni, abia atunci realizezi importata neuronilor din creier !!!!!!!!!

Si cand ma gandesc cum se nenorocesc oamenii adesea reciproc in viata asta si poate mai ales la noi, cum se lucra, cum se muncea, eu am prins in special anii ’90, dar si la inceputul anilor 2000 cam tot asa era, cat stres, cata rautate pe fata, cata nemernicie.....

Vedeti, vorbeam pe Fb cu Nicoleta Donea, si v-am spus ca lucreaza la Institutul National de Expertize Medicale si pentru Recuperarea Capacitatii de Munca, cand am auzit, eu i-am scris pe FB ca jumatate din tara e pensionata de boala, si ea a raspuns cu un emoticon care radea...

Nu rade de fapt, dar a vrut sa spuna ca e adevarat !!!!

Totusi, daca munca e o necesitate, sa fii imbolnavit si chiar omorat la munca – asta nu e niciun fel de normalitate si spun eu, nici necesitate !

Adica daca omul munceste, exista conceptia ca trebuie nenorocit, imbolnavit, omorat de-a binelea !

Si pentru cruzimile astea chiar nimeni nu raspunde in Romania !!!!

De pilda va spuneam ca eu am ramas cam 2 ani la judecatoria sector 2 bucuresti, in fiecare zi, dar nu era zi sa am o zi de liniste, in fiecare zi grefiera-sefa imi reprosa dosarele neterminate...

Si aici e o intrebare mare pentru mine : colegele mele, acuma cred ca trebuie spus, nu cred ca trebuie considerat ca o spun ca o rautate, nu sunt rea, pentru ca si ele munceau mult, si era acelasi gen de munca, dar sunt nedumerita si chiar imi spun ca o fi existand o explicatie, oare o fi existand ?

Intr-un dosar pe rolul unei instante, nu poti in Incheierea de Sedinta sa nu scrii cat s-a vorbit si s-a dispus sau nu poti sa scrii ce nu s-a admis/dispus de instanta, ce au spus/cerut/ obiectat partile sau avocatii lor, ce a hotarat instanta, etc.

Or, eu am vazut incheierile colegelor mele, cel mai adesea, si mai ales intr-un caz la o colega, dar nu vreau s-o numesc, incheierea nu continea mai nimic !!!!

Or, daca nu scrii totul, nu se poate, partile cer probe, sa zicem cer proba cu 3 martori ( de regula exista proba cu 2 martori dar se admiteau si 3 mai rar ), si instanta nu admite de pilda, sau dimpotriva admite chiar 3 martori...

Daca nu scrii, in primul rand chiar si judecatorii cum pot judeca, solutiona dosarul, pe urma vin partile si avocatii si reclama ca ei au cerut, ei au spus, ei au vorbit, ei au ridicat exceptii si grefierul nu a consemnat in incheierea de sedinta.

Deci va spun ca am vazut incheierile colegelor mele, si repet chiar nu vreau sa ma gandesc la rautate, nu e un aspect avut in vedere de mine, ci sunt nelamurita cum puteau ele lucra asa an de an si fara nicio reclamatie, rar, foarte rar, vreun avocat reclama daca s-a consemnat/sau nu/ sau s-a consemnat gresit ( poate ) ceva in incheierea de sedinta...

NU imi pot explica.... poate nu era intotdeauna prea mult de scris, dar tot era, tot trebuia sa scrii in fiecare dosar in incheiere, ce s-a intamplat la un termen de judecata sau altul.

Dar ele au lucrat asa, mai ales la sectorul 2 am vazut asta...

La sectorul 1 desi nu prea am vazut, poate odata sa fi aruncat o privire, stiu insa ca Arabela Geamanu care era si studenta la Drept, se uita si era atenta si scria in incheierile de sedinta.

Asa au invatat – in parte – si ea si colegul Catalin Mindroc, Catalin a devenit avocat si destul de repede...

Dar Catalin spunea ca “ trebuie sa “rulezi” cunostintele ca sa le fixezi si sa nu le uiti”....

Si chiar ca sa le intelegi mai bine...

La Judecatoria sector 1 Bucuresti au fost deci grefierii de sedinta Mindroc Catalin, Geamanu Arabela ( care, cine mi-a spus ? – ar fi devenit consilier juridic, dar la ce institutie nu stiu ) care lucrau incheierile de sedinta si sigur, invatau la sau pentru facultate ( nu stiu in ce masura ajungeau ei la cursuri ), caci erau studenti la Drept si voiau sa nu ramana grefieri, ci sa le foloseasca facultatea dupa ce aveau s-o absolve.

Ei au reusit, dar numai asa, “ stateau” pe dosare, Arabela parca le “clocea”, Catalin era mult mai rapid – olteanul de Catalin, e oltean de fel ! – dar se uitau, incercau sa isi explice, isi explicau lor insisi cum/ de ce/ ce masuri a luat/ dispus instanta...

Numai asa, prin repetitie, repetitie, si facut numai dosare, numai Drept – numai asa au reusit, pentru ca, daca vrei sa practici trebuie sa le stii, cu timpul le stii, aproape pe de rost, daca nu la litera, dar stii exact cam...totul...

Din coduri...

Totusi in trecut codurile nu se modificau ca in ziua de azi, si asta dadea o siguranta si stabilitate a actului de Justitie, daca pot spun asa, si chiar si in munca unui grefier, o certitudine juridica, nu veneai cu frica ca a doua zi iar s-a schimbat ceva in cod sau in codurile cu care lucrai....

Ei bine si daca acorzi atentie dosarelor, pe cat ai in atributii si se poate si trebuie sa se poata, nu poti merge cu incheierile chiar asa in viteza trenului, mai trebuie sa copiezi adresele pentru citativ, ale partilor, sa fii atent la parti, la adrese, le citezi, nu le citezi, etc.

Uneori iti indica in cereri scrise de mana o adresa/ domiciliu unde sa le citezi, sau unde sa citezi martorii – cazul cel mai des – si uite, ia timp, uneori deslusesti sau trebuie sa fii atent la scrisul de mana, la adrese...

Una peste alta, e o mica bucatarie si incheierea de sedinta pana se termina cu citatii cu tot si cu adrese sau cu ce mai trebuie facut, aferent, la ea...

Ei bine si eu am avut colege la sectorul 2, care nu stiu cum isi faceau incheierile, dar daca nu scrii mai nimic in ele, normal sa oricum merge mai rapid, dar ma mir ca nu isi faceau probleme, ma mir de judecatori ca, la atatea dosare mai stiau ce au facut/ dispus la termenul anterior, ma mir ca nu erau reclamate acele grefiere pentru ca scriau totusi prea putin si inca, in atatea dosare care le treceau prin maini !

Si Alexandra Horga si Ioana Lungu la sectorul 1 acordau atentie incheierilor, Alexandra cand a venit prima data in judecatorie, era studenta la Stat la Drept...

Si intrau in sedinte nu tocmai usoare, cu toate dosarele din categoria celor considerate cele mai dificile.... in sedintele de dimineata...

Si eu am ajuns la concluzia ca pe pamantul asta sunt si lucruri cu adevarat ciudate, in lipsa unei explicatii....

Sectorul 1 era foarte diferit, cu totul, de sectorul 2.....

Alexandra Horga- maritata Marinide – a terminat Dreptul si a ramas grefiera, Ioana Lungu s-a imbolnavit de cancer si de vreo 7 ani se trateaza sau s-a tratat, sau chiar de mai multi ani....

Ioana, [...] , Ioana mi-a spus ca s-a pensionat, dar inca lucreaza, a iesit la pensie de la judecatoria sector 1, dar lucreaza acum la Parchetul de pe langa judecatoria sector 1, din str. Scaune.

Dana sau Emilia Daniela Golea a fost o colega grefiera pe care in 1998 am cunoscut-o, cand m-am intors la sectorul 1 la judecatorie, era studenta la Drept....

Prin 2001 intrase in Baroul Bucuresti si acum si ea e pe Facebook....

Dana era banateana, eu asa tin minte.

De pe FB am vazut ca bunica Ioanei Lungu a fost dintr-un sat, Ciurari (?) din judetul Teleorman, deci, “recapituland” putin as zice ca biroul de la parterul Palatului de Justitie din anii – cu totul 1993-1999 -, biroul Judecatoriei Sector 1 Bucuresti era biroul grefierilor de sedinta : Catalin Mindroc, oltean, Ioana Lungu, sa zic ( nu ii stiu toti bunicii, adica toata ascendenta ) teleormaneanca, cel putin dupa una din bunicile ei, Ioana* [*Alexandra] Horga [...] , Arabela Geamanu, nu stiu, dar ca figura aducea putin de tot cu Toto Cutugno, o fi avut vreodata, sus in neam, vreo ascendenta italiana ? sau e poate numai filiera romana din neamul dacilor care se manifesta in ADN-ul ei, in nasul ei usor coroiat si ascutit, in fetisoara cu ochi caprui destul de mici as spune, asa, cam cum il vedem pe Toto Cutugno... o figura “ à la Toto” dar la feminin : Arabela Geamanu....

Dana Golea din Banat ca origine, ea [...] ...

Dana [...] 

Stiti, odata, prin 2001 am venit cu JP Foinant in fostul meu birou din 1998 ( in 1998 m-au plimbat insa prin 3 birouri ), sa il numesc cel principal, si sa-mi revad colegele....

Judecatoriile au adesea un Personal, pe care eu il numesc “migrator”, pentru ca incontinuu grefierii, si chiar judecatorii, dupa niste ani vechime promoveaza la alte instante, superioare, sau poti fi mutat prin transfer, nu numai disciplinar, ci daca nu sunt locuri, sau sunt cereri la alt sector de grefieri – deci cum necum, grefierii migreaza, in locul lor vin alti grefieri sa se completeze organigrama...

Dar totusi, la sectorul 1 la judecatorie au ramas ani intregi cativa grefieri de baza, - baza judecatoriei....

Ioana Lungu, Arabela, Alexandra Horga, Catalin ( Cata pana sa devina avocat )... mai era George Tudor, si el student la Drept, el si Cata’ cei 2 baieti ai judecatoriei, cei 2 grefieri.... ambii au devenit avocati si erau colegi birou langa birou, masa langa masa si studenti la Drept in aceeasi perioada....

Au mai fost grefieri, veneau, plecau, avansau/promovau, se mutau/ erau mutati, plecau...etc.

A mai fost si Emilia Vartic, care a devenit avocata, [...] 

Tot prin 1998, sau 1999 a intrat si ea in Barou, in vara 1998 era inca cu noi grefiera de sedinta...

In 2000/ 2001 aproape sigur era deja avocata.....

In principiu se poate verifica in Tabloul avocatilor definitivi, de pe siteul Baroului Bucuresti, dar in cazul fetelor, unele isi schimba numele daca se marita...

Instantele sunt o lume in miscare, o lumea dinamica si la propriu si la figurat, azi grefier, maine avocat, azi judecator la judecatorie, maine la tribunal sau la curte sau poate in Invatamantul superior.... sau in alta institutie a Statului....

O lume dinamica, pentru ca atata timp cat lucrezi acolo, aproape nu poti respira de cat ai de munca si de ritmul in care se merge....

O lume dinamica si pentru ca, asa cum am aratat, alcatuirea colectivului e in plina miscare si ea.... in plina transformare...

Imi amintesc ca la judecatoria sector 2 bucuresti, la un moment dat, cineva a spus, parca cu ocazia unei Inspectii, ca judecatoria – sau la sectorul 1 mai tarziu ? – in fine, cineva dintre magistrati a spus ca JUDECATORIA SA FIE O RAMPA DE LANSARE PENTRU ANGAJATI, direct spus, pentru cei din judecatorie, pentru ca in judecatorie deprinzi o buna practica, imbini munca intelectuala cu dinamismul, cu agerimea chiar, vioiciunea mintii, pentru ca inveti sa lucrezi si sa vorbesti ( teoretic, ca multi nu reuseau si nu voiau, ba erau impotriva ) cu oamenii, inveti ca trebuie sa intelegi – pentru cei care nu pricep – ca esti un om intre oameni, ca nu trebuie sa faci nazuri, cum faceau unii la sectorul 1....

De pilda chiar Valentina Tatulescu judecatoarea, presedinta, in anii 90 a spus – se referea la unii in mod precis, dar nu i-a numit ea, primise probabil plangeri, informatii – care nu vor sa intre in sedinta de judecata cu “oricine”....

Unii grefieri sau unii judecatori – voiau pe cineva anume.

Si valentina tatulescu atunci a spus ca ne invata sa lucram cu oamenii, ca nu se fac nazuri, si ca ne va pune in sedinta tocmai cu cine nu ne place...

Sa fiu sincera ideea in sine mie mi-a placut, da, mi-a placut.

Mie imi placeau toti.

Nu pot spune ca cineva anume nu imi era pe plac mie, pentru ca eu nu am antipatii, in schimb, un neajuns a fost, ca erau si judecatoare care nu ma placeau ele, poate ma antipatizau ele pe mine.

Eu, la viata mea, pot spune ca nu am avut antipatii.

Dar stiu ca sunt oameni care din capul locului s-au condus in viata dupa simpatie si antipatie, care chiar apreciau cum vedeau un om sau altul : “ Asta mi-e antipatic domnule !”- asa, pur si simplu, si asta mie nu mi se pare normal.

Am observat insa ca azi intr-adevar, a devenit o normalitate, multi oameni nu discuta decat cu 2, 3 amici, cunostinte, pentru ca nu suporta pe unul, pe altul, sau au tot felul de idei in cap, unii au chiar o paranoia, altii au tot felul de idei....care mai de care...

Azi daca alegi anume cu cine sa vorbesti, se pare ca e normalitatea cea mai normala....

Ei bine si despre Judecatorie ca rampa de lansare...am auzit asta, trebuie sa recunosc, pe vremea cand deja cred ca presedinte era profesorul Emil Constantinescu, parca se schimbasera lucrurile....

Sa stiti ca, nu stiu exact de ce, dar stiu cum a fost in schimb, - cata vreme Iliescu a fost la putere, nu zic ca Iliescu se “apleca” asupra fiecarei persoane in parte, dar stiu ca in instante n-a fost prea bine... si atmosfera era cam neplacuta, mai ales la sectorul 2, care nu stiu ce avea, dar avea....

Si, dintr-o data, cand prin 1996 a venit la presedintie E.Constantinescu, presedinte al Romaniei, stiu ca – dar cine a spus exact ? cineva a spus, altcineva poate a lansat ideea sau ‘conceptul” de judecatorie care sa fie o rampa de lansare pentru grefieri ( da, chiar si pentru grefieri ), pentru judecatori, cred ca cineva a spus ca de aici vor pleca in lume, ii vom trimite, vor reusi... etc.

Poate chiar aveau niste planuri cu noi, pentru ca, in 1998... – eu incerc sa imi amintesc cand scriu acuma – da, cand m-am reintors la judecatoria sector 1, am primit toti niste formulare/fise de completat, daca stim limbi straine, ce limbi straine cunoastem, si parca si daca avem avere sau bunuri, si in ce valoare...

Dar se desprinde o concluzie si anume ca este cu adevarat important CINE ESTE PRESEDINTE AL ROMANIEI, ce fel de om, ce pregatire are- dar nu numai ce pregatire are ( adica e muncitor, e intelectual, ce este concret ), ci si ce fel de om si de spirit este !!!!

Problema este ca un mandat are numai 5 ani, sau oricum cativa ani si nu poti ramane mereu presedinte, dar daca/ cand e ales un presedinte bun sigur, ar fi de dorit, daca face lucruri bune si oamenii o duc mult mai bine, sau mai bine, sau au concret alte perspective de viata, de munca, - atunci ar fi de dorit sa ramana asa, presedinte, sau macar politica lui si stilul de viata ‘ adus” de el sa ramana si pe mai departe !!!!!!!!!!!!!

Dar dupa E.Constantinescu a venit Iliescu – SI S-A SIMTIT, A FOST O CATASTROFA.

Pentru ca odata cu Iliescu au venit si altii care au fost mari “ sub Iliescu”,  si nu stiu de ce, dar parca nu ne-au dorit binele !!!!!!!!!!!!

Ideal n-a fost nici sub Constantinescu, dar prin comparatie cu Iliescu – a fost cu totul diferit, cu totul diferit, repet, prin comparatie cu Iliescu si tot ce fusese cu/ sub Iliescu !!!

Dar mama spunea ca Emil Constantinescu nu il suferea pe tata si chiar ca il dusmanea pe tatal meu !!!!

Bine, si partea negativa a fost ca, s-a spus, Emil Constantinescu ar fi batut palma cu Iliescu, pentru a ajunge, pentru a fi lasat sa ajunga presedinte al Romaniei, o dovada ar fi fost faptul ca dupa Constantinescu, la presedintia Romaniei s-a intors dl Iliescu !!!

Mai bine sa va spun acuma,  ca ieri am vorbit cu Laura, m-a sunat....am asigurat-o, ca asta voia sa stie, ca mi-am ridicat banii de la Directia Impozite si Taxe Locale...

MI-a spus deci ca merge luni la Directia Impozite, si m-am dus si eu tot luni, numai ca, ajungand acolo am aflat si pe urma am vazut imediat, ca pe geamul Casieriilor era o lista-tabel cu sectiile de votare si ziua in care sa vina sa isi ridice banii, si sectia 571 a mea se incadra MIERCURI si eram LUNI... zic in sinea mea, sa ma intorc miercuri ????

Un tanar la coada, zice ca da, daca scrie miercuri, atunci numai asa pot sa ridic banii, in ziua hotarata, dar o doamna la rand si ea mi-a spus zambind “ Stati ! Stati !”

Oricum eu voiam sa stau si cand ajungeam in fata, sa o intreb pe Casiera daca totusi nu ma poate ajuta atunci, ca sa nu mai revin miercuri, sa nu mai fac alt drum...

Dar femeia de la rand mi-a zambit si m-a incurajat si am luat banii fara nicio obiectiune de la Casierita, femeia aceea si-a luat banii inaintea mea si cand a plecat i-am zambit cand a trecut pe langa mine, dar ciudat, a trecut serioasa, ca si cum nu ea imi zambise cu 5-10 minute inainte ! Ciudat !

Semana cu dna Mioara Romana dar scunda, la fata insa semana cu ea, pe dna Roman o stiu numai de la TVR sau fin fotografiile ei din ziar.

Deci am plecat pe la 12h30 sau 13h00 de acasa si ne-am intors acasa, tata si cu mine, la ora 16h00.

Am vazut ca pe drum, tata nu intreaba cum sa ajunga, era problema de la metrou costin georgian, cand ajungeam acolo, mai departe incotro s- o luam ?

Trei persoane m-au indrumat.

Dar ma uitam la tata cum tacea, el, daca era singur, cauta, cauta si daca nu gasea se intorcea acasa negasind sediul repectiv !

Pe cand eu intreb oamenii si au fost ok, poate am avut si noroc si m-au indrumat foarte bine, numai ca de la metrou ai de mers 2 statii – si le-am mers pe jos – si cand ajungi 2 statii de troleibuz 70, 79 sau autobuz 102 parca, mai sus de metrou ( de fapt de la metrou te intorci ), atunci o iei pe o alee printre blocuri, sunt blocuri la indesire acolo...

E o zona degajata acolo, strada principala, sunt multe blocuri joase, de 4 etaje si zona pare foarte degajata, spatioasa...

Insa printre blocuri constati ca e o mare aglomerare de imobile, care mai de care....

Se pare ca multi se incurca pe acolo, dupa spusele unei doamne...

A doua persoana, in statia de 70 si 79, deci 2 statii mai sus de metrou, pe jos – m-a indrumat bine, numai ca la capatul aleii nu mai era deloc clar pe unde s-o luam...

Ne-a iesit in cale o doamna din cartier si ea a stiut exact si ne-a luat cu ea o bucata de drum, apoi ne-a parasit si ne-aratat pe unde s-o luam noi singuri si ajungem, intr-adevar cativa pasi mai sus am ajuns, dar totul era incalcit daca nu stiai locurile....

Ea locuia acolo de la Revolutie, ne-a spus ea.

Cladirea Impozite si Taxe Locale nicidecum nu e pe strada mare numita Lucretiu Patrascanu 3-5, cum scrie pe site ca ii e adresa, in fapt intrarea e pe Aleea Barajul Iezeru, dar nu stii cum sa dai de barajul respectiv, Iezeru... pe acolo sunt multe baraje, dar nu gasesti Iezeru...

Si nu numai ca intrarea nu e pe Lucretiu Patrascanu, dar nu inteleg cum poate fi cladirea toata socotita pe Lucretiu Patrascanu, pentru ca e varata adanc printre multe blocuri si cladiri....

Langa o scoala, vazusem pe googlemaps, scoala 94 mi se pare, cladirea a ramas, dar s-a desfiintat scoala, acum acolo e Politia Locala, desi cladirea cu politie, parea parasita....

Sau nelocuita.

Doamna aceea care ne-a iesit in cale zice “ Am vazut ca parca vreti sa ma intrebati ceva, ca o sa ma intrebati ceva...!!!!”

Cu parul alb, cu fata inrosita de frig, pleca cu o sacosa in mana, la cumparaturi, la scoala aceea, 94 sau ce numar avea, invatase fiica ei, si alti copiii din cartier invatasera, dar s-a desfiintat scoala...

Ne-a descurcat foarte bine, ne-a fost de mare ajutor !

Dar mi-a amintit de cineva, aceasta doamna care ne-a ajutat cand ajunsesem la capatul aleii pe unde apucasem pornind de la a doua statie de autobuz /troleibuz, mai sus (sau mai jos ) de metrou Costin Georgian....

Cand eram grefiera de sedinta, dar cand... in 1997 ? in 1998 ?

Era o avocata, o chema LAURA GEORGESCU, or, doamna care ne-a ajutat ii semana, dar la dimensiuni mai reduse...

Pe avocata Laura Georgescu mi-o amintesc cu fusta ei frumoasa plisata, alba, oare alba ? lunga, eleganta...

Nu se vopsea, se tundea scurt, avea parul grizonat, alb...

Lucrase, desigur, prinsese toata viata aproape sub comunisti... iesise la pensie de la institutie/ uzina, fabrica, sau nu stiu ce institut unde fusese jurista sau consilier juridic in anii comunismului cand o chinuise un sef, care o curta si ii facea neplaceri.....

Din cate stiam atunci, nu avea copii si nu era maritata, cred ca nu se maritase...

Laura Georgescu aparea cand si cand, parca si la Judecatoria Sector 1 in 1998 cand m-am reintors eu la sectorul 1...

Nu era de mirare ca nu se maritase, prinsese vremuri urate de tot....

Laura Georgescu din cate cred ca stiam, era  / fusese LIBERALA.

Si, va dati seama liberala sau din familie de liberali, in vremea regimului comunist !!!!!

Nici nu avusese pesemne cu cine se marita.

Si seful ei de la institutia unde lucrase sub comunisti, o chinuia, ii facea si curte, dar desigur era o persoana nedelicata, un om rau, poate o curta chiar ca s-o chinuie....

A si persecutat-o cred, asa intelesesem, sau asa imi amintesc.

Intr-o zi Laura Georgescu m-a invitat la ea acasa si m-am si dus !!

A fost singura vizita facuta de mine in anii mei de grefier !

Locuia in sectorul 3 si ca sa ajung la ea, - am urmat explicatiile ei, culmea ca m-am descurcat bine, si din cate imi amintesc fara sa cer indrumare pe drum,  - a trebuit sa ajung cu metroul la COSTIN GEORGIAN !!!!

Si de acolo, mi-a explicat ea cum, pe unde sa merg – parca erau mai putine constructii in 1998 sau 1997 – si cum sa ajung la blocul ei !

Locuia intr-un bloc, intr-un apartament ca oricare....singura.

M-a invitat si la masa in ziua aceea, foarte naturala, am mancat in bucatarie, fata in fata, la masuta din micuta ei bucatarie, cu ce avea de mancare m-a servit si pe mine...

Am vorbit putin despre plecarea in strainatate... Laura Georgescu, cu toate neajunsurile din viata ei, suferite – vedeti, nu ? o viata de om....asa i s-a dus viata... – era insa de parere ca in alta tara nu poti fi ca la tine in tara, ca nu e bine sa pleci din tara ta...si ca, oricum ai reusi in alta tara, tot strain esti, esti in realitate si esti si considerat strain. Si nu poti fi ca la tine acasa.

E adevarat ca in alta tara, chiar daca obtii cetatenia si sa zicem, faci si bani si ai de toate – totusi nu ai totul, nu ai radacinile, AI O ALTA ISTORIE, traiesti intr-o tara cu o alta Istorie...

Si trebuie sa renunti cel mai adesea la parinti, frati/ surori....

Si eu am tinut minte ce mi-a spus Laura Georgescu.

Avea o varsta, cat sa fi avut ?

Daca se pensionase avea oricum cam spre 60 de ani in 1998.

Se pensionau femeile la 55 de ani,  si la 57 de ani barbatii, in anii 90.

Si acum, ieri pe 2 decembrie 2019 cand ne uitam cu tata, pe unde s-o luam, ca sa gasi Directia Impozite printre blocurile acelea scunde, de 4 etaje, ca sunt blocuri scunde...si asta creeaza iarasi impresia totusi, de zona oarecum spatioasa, larga...

Din spate, dintr-un bloc, a iesit o doamna cu o sacosa in mana, cu parul grizonat, tuns scurt, cu ochii caprui, mica, destul de scunda, in negru mai mult imbracata, negru, gri...

Nefardata, niciun artificiu, naturala....

Cam rosie la fata.

Ea ne-a indrumat cu MULTA AMABILITATE SI CU SOLICITUDINE SI RABDARE.

Dupa ce m-am intors acasa ieri, am plecat la un magazin din piata Moghioros, si mi-am imprimat si inramat icoana FECIOAREI MARIA, MAICII DOMNULUI DE LA MEDJUGORJE !

Am ales o rama din lemn, alba, si am sa va arat cat de frumos a iesit, imediat, in nici 25 de minute...  a fost gata !

Laborator Foto din piata Moghioros, Laborator Foto Drumul Taberei, au si pagina facebook !

Cladirea Impozite si Taxe Locale e una albastru-galbena, cu albastru si galben, dar nu intri in cladirea albastru-galbena, ci intr-o cladire alba mica, ca un soi de ghereta din beton, aflata intr-un impas, unde este si o ghereta alba la propriu pe care scrie “ Asigurari...”

Directia Impozite si Taxe Locale, care ar trebui sa aiba sediul in str. Lucretiu Patrascanu 3-5, e varata adanc printre blocuri, si nici pe Aleea Barajul Iezeru nu ai zice ca are intrare....

O s-o vedeti in fotografii...

Tatal meu era asa obosit....

Si azi se simte obosit....

IN ultimele saptamani a facut multe drumuri in sectorul 3, prea multe pentru el in tot cazul, si singur....

In plus s-a dus la centrele care incarca carduri STB/ RATB, sa-mi incarce cartela.... cu calatorii de autobuz/tramvai/troleibuz, tot el a fost si la metrou si a cumparat cartele de metrou, cu o zi, doua inainte ssa mergem unde aveam treaba.

Si pana la metrou trebuie sa ia autobuzul pana la Eroilor, plecand din zona Romancierilor Drumul Taberei.

Am incasat 280 de lei pentru 23 si 24/ 11/ 2019....

Am avut si niste bani de la tata, separat, ca sa ma intorc cu un taxi duminica noaptea pe 24, dar nu i-am cheltuit, pentru ca strabati Bucurestiul in taxi din sectorul 3 in sectorul 6, poate nici nu imi ajungeau, cine stie, ma rog, tot de la tata mai aveam niste bani, un rest, de la banii pentru cartela Vodafone !!!

Metroul totusi e foarte bun !!!!

I-am cumparat ieri mamei o gentuta cu banii de taxi, dar nu a vrut-o, desi era in genul uneia [...] si o purtase.

Am ezitat intre 2 gentute, sunt simple, una e o gentuta unisex, mama acum merge la piata mai ales, la cumparaturi prin cartier si nici n-o mai intereseaza, ii trebuie ceva foarte practic...

Si nu a vrut s-o primeasca !!!! A spus ca nu vrea, ca mi-a spus sa nu cheltuiesc banii, ca nu vrea cadouri ( spusese pentru tata, nu se gandise ca ei i-as face un cadou )...

Ca eu n-am avut bani de mult timp – pentru toate aceste motive m-a refuzat.

Pastrez eu gentuta, pentru ca e practica si nostima.

E fabricata in china, am vazut acasa.

Voisem sa aleg borseta neagra, cu curea lunga de umar, cum are ea una, cam uzata a ei – si cand am sosit acasa mi-a spus : “Eu o am pe cea neagra !”

Am s-o fotografiez sa v-o arat, gentuta aleasa de mine, am gasit-o la o Papetarie care s-ar fi extins de 5 ani, inseamna ca de 5 ani n-am mai trecut pe acolo, prin piata da, dar nu am intrat in Papetarie, era un spatiu mic, acum s-a extins acolo mult...

Dar stiam ca acolo aveau rucsace, genti.....

Gentuta e albastra, spre bleumarine, albastru inchis, din imitatie de piele, oarecum, ma rog, piele ecologica, dar e buna cand burniteaza sau ploua si e comoda, si arata bine.

Ieri a fost mai cald la pranz, dar imediat pe la ora 14h00 a inceput sa se faca mai frig, si la 16h00 se lasa bine frigul cand ne intorceam acasa, nu mi-am luat cojocul albastru, ci pe cel scurt, negru, dar am facut bine, mi-am ridicat si gulerul, ca simteai aerul rece in jurul gatului, desi aveam un pulovar din lana, liliachiu, calduros, pe gat....

MI-am pus o palariuta neagra-caciulita palarie, e calduroasa destul, dar e palariuta si cand mi-am ridicat gulerul cojocului negru, palaria nu mai puteam s-o ridic de pe/ pe frunte deloc ! Nici nu ma mai vedeam... chiar si asa, e o palariuta care acopera bine fruntea, asa e modelul, dar acum nu mai puteam s-o ridic deloc...

Am sa va trimit, am cateva pdf-uri, mai mult cu poze din sectorul 3, drumul de la metrou Costin Georgian pana la Directia Impozite si Taxe Locale si inapoi....

Numai fotografiind peisaje, blocuri si alei si am adunat 3 pdf-uri... plus cel cu tabloul inramat cu icoana Fecioarei Maria de la Medjugorje...

Mi-am facut cateva selfiuri cu camera spre mine, cand indrept camera spre mine, selfiurile nu ies prea bine, mi-au scos fata asa, asa cum nu arat totusi in realitate, ca si cum am ceva pe fata, imperfectiuni pe care totusi nu le am....

Pe unele le-am sters, am lasat altele totusi...

Ca sa imi iasa bine un selfie trebuie sa me fotografiez, ca si cum cineva asezat in fata mea m-ar fotografia pe mine !!!!

Daca insa aleg optiunea de pe smartphone Camera Foto – optiunea in care camera ma vede direct, atunci nu ies bine deloc...

Dar am sa va trimit numai vreo 2, sau 3 din ele...

Voi repeta acest mesaj si voi atasa alt pdf....

Un singur pdf poate fi atasat la un singur email....

Olivia.

03/12/2019 14:48:22, Bucuresti.