Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 11 decembrie 2019-12-11

Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 11 decembrie 2019-12-11

Expéditeur :Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)

À :

Date :mercredi 11 décembre 2019 à 17:55 UTC+2

Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 11 decembrie 2019-12-11

Din ultimele doua-trei zile ...

Am ramas acasa, n-am mai iesit niciunde, desi as vrea si pana la sfarsitul anului, mi s-a umflat o articulatie la incheietura mainii stangi pentru ca la bucatarie avem numai apa rece si acum e foarte rece gheata si m-a durut foarte tare, locul ( exact ca in descrierea simptomelor reumatismului din « Medicina pentru familie «  ) s-a tumefiat, a capatat o culoare rosie- vinetie, si simteam o durere ascutita si desigur, cum scrie in cartea aceea « medicina pentru familie », incepusem sa am o «  impotenta functionala » a incheieturii, ma durea la cea mai mica miscare, ma durea si in repaus, dar nu asa de ascutit...

Noaptea trecuta, spre sfarsitul noptii, in sfarsit durerea a cedat, m-am trezit azi tarziu pentru ca nu mi-a fost deloc bine, incepuse sa ma doara inima – dar durerea disparuse, desi locul e inflamat in continuare, pot misca mana ( nu stiti ce rau e sa nu poti misca mana din incheietura ! ), mai persista o oarecare roaseata dar si-a pierdut din intensitate si din vineteala respectiva.

Mama a fost uimita : “Poate te-ai lovit ?!”, pentru ca locul parea ca o urmare a unei lovituri sau a vreunei luxatii daca pot spune in felul acesta...

Dar nu, nu ma lovisem niciunde....

Am reusit, in casa – dar am abandonat si m-am refugiat iar in carti si lecturi.... – sa scot de pe raful cu carti al lui tata, din dormitor, colile acelea mari pe care le asezase, erau prospecte din ani trecuti din Cora sau din Carrefour – cu ele acoperea rafturile in partea superioara, sa nu se astearna praful...

Si da, nu mi-a spus nimic ( niciun repros ) si asa, pe tacute, le-am aruncat la gunoi, de cativa ani le sterg de praf, le scot in balcon, acum am scapat de ele si am masurat si pus o hartie alba, noua, curata, deasupra rafturilor si a cartilor de pe biblioteca....

Despre graba si neatentia in care ne-am obisnuit sa traim....:

V-am spus ca in iulie 2012 l-am cunoscut pe profesorul de la Politehnica, dl Constantin (?) Udriste... un om foarte tonic si pozitiv, o prezenta chiar calda, incredibila, entuziasta, in genul as spune, al unui anglo-saxon, al unui american, un om prietenos....

In ziua aceea la Palatul Parlamentului, cu prof.+Ieronim Mihaila, cu tata, cu prof. Varujan Pambuccian, asteptam sa trecem prin poarta de siguranta ( aceea in genul celor din aeroporturi si care s-a introdus si la intrarea din Palatul de Justitie ) si el zambea si mi-a spus ca odata a trecut, prin nu stiu ce poarta si nu avea nimic la el, metalic, si mi se pare ca poarta “suna”, “zdranganea”, cand a trecut el – in fapt, nu mai retin nici daca vorbea despre sine sau povestea despre experienta vreunei alte persoane, dar pana la urma nu conteaza acum – si nu se stia de ce suna poarta de siguranta, pana la urma cred ca vina ii apartinea tocului pantofilor care ar fi continut ceva metalic !

Dar prof.Udriste cand imi povestea, amuzat, il vedeai si simteai cum se bucura de ziua aceea...

Au trecut apoi anii...

Si eu acasa, desigur, sunt in lupta cu praful care se asterne generos si rapid din abundenta...

Si, pana intr-o zi cand sterg de praf o carte de Matematica, un manual din scoala sau din liceu si il scot, si vad numele prof.Udriste la autorii manualului nostru !!!!

Asta s-a intamplat chiar in anii din urma si vorba ceea anii de scoala s-au dus demult....

Dar nici tata nu mi-a spus vreodata ceva, cum ca prof.Udriste e autorul unor manuale de Matematica...

Zilele trecute am luat iar la citit, o carte gasita la Silviu intr-una din noptile in care el lipsea de acasa, culmea e ca nici mama, nici tata nu stiau ca e cartea lui Silviu...

Spune tata : “Am luat si eu cartea asta de la tine sa ma uit prin ea ! “ – asa face, adesea cand incep sa deschid o carte, el o ia si o citeste pe toata... si o vrea chiar atunci !, iar eu amuzata de data aceasta ii spun : “Si eu am luat-o de la Silviu ! E cartea lui !”

Este vorba despre “Viata Parintelui Arsenie Boca de la Prislop. 1910-1989”, de Florin DUTU, Editura Floare de Colt, Bucuresti, 2015, o carte mica, dar cand e vorba de Parintele, fiecare carte aduce si cate o informatie in plus, cartile despre Pr.Arsenie Boca se completeaza unele pe altele..., are numai 96 de pagini, format mic, ingust, sub formatul A 5, sa o masor... ?

Are 18 X 11,1 cm....

Si intentionam sa o fotografiez si sa v-o arat....

Dar daca m-a durut mana, am renuntat, dupa cum am renuntat si la pregatirea casei pentru Craciun.... vrand nevrand am lasat-o mai moale cu treaba prin casa, ma apucasem de ea si iata, am abandonat-o....

In schimb, mama mi-a gasit luminitele mele cumparate in decembrie 2001 ( din salariul de la firma Target International Executive Search SRL ), si mi le-a pus sub masuta de langa pat, iar eu, desi am vazut pachetul, erau intr-o punga, nu m-am gandit sa ma uit in ea, de regula, cand vine pensia, mama aranjeaza casa, aduna asternuturile din sufragerie si le pune unele peste altele in dormitor, icoana Sf.Nicolae pe care i-am facut-o cadou lui tata pentru 6 decembrie, a pus-o in alt loc, sa nu o vada pe masa Postasul domnul Doru !!!!... si tot asa, se rusineaza de o casa de om de parca oamenii nu sunt oameni si n-au mai vazut o casa de om, si inca, un apartament in care nu e loc suficient de dormitor, biblioteca, birou, living-room, sufragerie ca “salle à manger” – toate separat in cate o incapere...

La noi cele 2 camere sunt multi-functionale...

Ce poti sa faci ?

Si, prin urmare, am scos luminitele din sufragerie deja instalate ( cele cumparate de tata in ultimii vreo 2 ani ) si le-am asezat alaturi de trandafirii-luminite – pe raftul cu carti de pa capul recamierului unde doarme tata, sa fie mai multe luminite... deasupra am pus o hartie alba, noua, curata...

Iar luminitele mele din 2001, care sunt mai multe, mai mari putin, le-am asezat pe raftul meu cu carti din sufragerie...

Mama in ultima vreme e entuziasmata de faptul ca familia Calugaru la etajul 8 la 3 camere isi renoveaza si infrumuseteaza apartamentul...

Lucrarile dureaza de catva timp... si o mai auzeam povestind despre ele, dar nu mie, nu, mie nu-mi povesteste...

Ma intreaba mama : “ Nu ai vazut o carte despre Sf.Patapie ? Nu e a mea, e a Aureliei Calugaru si trebuie s-o dau inapoi !” i-am raspuns cu toata franchetea ca : “Nu. Asta mi-a scapat ! Nu am vazut nicio astfel de carte [ la tine ] !”

Da, pentru ca, tot la mama si de la Aurelia Calugaru, era si cartea de la Ed.Basilica, despre Manastirile din Grecia, din Mt.Athos, eu, pentru a putea citi in voie cartea ( dupa ce o fotografiasem,stiti ca v-am trimis-o ), am pus-o sub birou, printre dosare si ce mai avem sub birou...si acolo a ramas, o mai scoteam si mai citeam din ea....

Dupa un timp insa i-am dat-o mamei inapoi...

Mama spune : “Unde era ? Nu stii cat am cautat-o ! Nu de alta, dar trebuie s-o dau inapoi si n-o gaseam !”....

De aceea, acuma cand m-a intrebat despre o carte – despre care a adaugat ca era una mica – in care e vorba de viata, probabil, - a sf. Patapie, i-am raspuns ca “asta mi-a scapat. N-am vazut o astfel de carte !”

Insa i-am spus ca am vazut-o si o sterg de praf, o icoana cadou precis, de la Aurelia Calugaru, a Sf.Patapie, din Grecia, care e la patul lui Silviu....

Si, daca ma gandesc bine, nu am avem multe lucruri in casa, multe nu mai sunt functionale, precum un monitor sau doua, de calculator, probabil cel putin un televizor care nu mai merge.... dar daca e s-o luam asa, n-am impresia ca ai mei s-ar grabi sa le dea, sa le arunce, mai ales tata....

Si ele chiar ocupa mult loc in casa, care pe unde sunt...

Avem si un Radio vechi de pe vremea bunicului si a parintilor mei cand erau ei copii... dar la acela tinem sentimental, azi ar putea fi o piesa de Muzeu...

Cel putin eu una tin la el sentimental...

Apropo de carti, de pe FB gasite si adunate....

Pe 13 decembrie 2019 la ora 18h00, la Galeriile Carol pe Bd carol I, la nr.59, prof.dr.psihiatru Aurel Romila vorbeste despre o carte a sa, ce i-a aparut in 2019 la Ed.Trei, cu titlul “Expresia psihopatologica in pictura”.

Nu stiu daca seara respectiva nu se inregistreaza sa o pot vedea si eu...

O colega de facultate, Simona Dinca, si-a facut deja bradul de Craciun, un bradulet din plastic si si-a decorat casa cu Mosi Craciuni pe care scrie in engleza...

Daca am vazut eu asa, m-am apucat sa imi caut beteala pe care in lipsa pomului de Craciun, care, obiectiv vorbind nu ar mai incapea niciunde in casa oricat mi-as dori unul ! – in lipsa pomului beteala o agat frumos la geam, de perdele cu niste ace minuscule de siguranta...

Acuma cautam acele mici de siguranta, nu stiu daca au mai ramas....

Dar cutarenia efectiv, am vrut sa dau cu aspiratorul – am renuntat, caci nu mai puteam misca, si ma durea si inima, asta inseamna sa nu mai fii asa sanatos... din pacate...

Dar sigur ca voi aspira...

La noi in bloc – parti bune si parti mai putin bune – e o liniste mare, de mormant, uneori....

Dar in ce sens ? Ai impresia ca nu mai sunt vecini, ca nimeni nu mai spala, sau nu se mai spala in baie, ca nimeni nu mai da cu aspiratorul in vreun apartament...

De cand cu economia aspra de viata, oamenii au renuntat la multe, in plus sunt si in varsta...

E o liniste mormantala, e buna pentru lectura, dar ai zice ca e un bloc parasit, aici numai chiriasii si adesea trecatori, “zburatori” mai misca ceva, se mai aud...

Am auzit de la mama ca doamna Irina Bogomir la et.1 spala des ferestrele, geamurile, e tare harnica, intotdeauna au avut un interior elegant, dar la eleganta lui a contribuit cred eu, mai ales dna Bogomir...

Cand eram mici copii, stiu ca mergeam la Gabriela/Gabi acasa si ne jucam la un moment dat intr-un mod foarte original, si anume, ne varam pe cat puteam in mobile, in rafturile vitrinei, golite de continut, vitrina, biblioteca, nu mai stiu exact, aveau o mobila frumoasa in sufragerie si pe holul lung, ingust pe care se aliniau cele 2 camere, sufrageria fiind pe stanga imediat cum intrai in casa, in vestibulul mic, patratos, in fata bucatarie, in dreapta holul lung cu baia la capatul sau, si de-a lungul holului foarte ingust as zice, celelalte doua camere...

Dar sotii Bogomir au daramat debaralele care se aflau pe holul ingust, fata in fata cu cele 2 camere, erau 2 debarale...

Si au creat astfel un spatiu mai adanc, mai larg, transformand holul ingust si lung, intr-un soi de spatiu-camera fara usa, fara usi de niciun fel, si acolo in acel spatiu doamna Bogomir a asezat niste piese de mobilier elegante, doua fotolii gen jilt, o masa intre ele, la mijloc, cred, si o canapea (?) din acelasi set de piese de mobilier, si nu stiu daca nu era si o biblioteca lipita de perete, mobilele tapisate cu matase verde, neatinse – ei nici nu le foloseau, desi nu se uzau in timp – si mobilele si masa, nu mai stiu era vreo biblioteca oare ? – din lemnul cel mai bun si sculptat...

Era un fel de camera intre camere si fata in fata cu camerele...

In schimb, fiind amenajata din holul ingust si intunecos, nu avea fereastra si lumina, si primea lumina numai de la camera Gabrielei cand aceasta tinea usa larg deschisa...

Nu mai tin minte exact mobila din sufragerie, dar era pe undeva si destul de simpla, dar si eleganta, insa eleganta adevarata si raritatea – era data de holul-camera amenajat cu cele doua jilturi.... poate stil ardelean-unguresc ?

Daca a plecat si Gabi demult si au ramas numai sotii Bogomir, precis dna Bogomir face curat mereu, insa mama spunea si ca dna Irina a spus ca a uitat retetele ei de prajituri si bucate, ea, da ea, care gatea excelent !!!!

I-a spus mamei intr-o zi ca a uitat complet, ca pur si simplu nu mai stie sa faca prajiturile ei din trecut...

Domnul Bogomir...da...

Tocmai am terminat de vizionat azi o emisiune din seria Credinta si Cultura despre “Alexandru Mironescu.Savantul rugator”, al carei invitat este scriitorul Sorin Lavric...

Ei bine, gasesc ca este o asemanare a chipului, intre dl Gabriel Bogomir si scriitorul Sorin Lavric...

Doar ca dl Bogomir a albit complet, complet...e cu desavarsire alb...si parul il avea mai ondulat si il are.

Emisiunea “Credinta si Cultura” are si meritul si “gustul” de a vorbi despre oameni...

Sigur, e vorba de elite, dar elitele au fost oameni....

Despre credinta si cultura la oameni si in vietile oamenilor, ale unora cel putin...

Pe cand de ani si ani de zile, de cand ma stiu, oamenii nu vorbesc despre oameni, ci numai se grabesc in ziua lor de munca, de viata- care e mai mult mersul la serviciu – sa mai discute, eventual, dupa program, despre unul sau altul, dar mai mult...sa nu zic ca in anii ’80 inflorise meteahna, poate din lipsa de preocupare, a barfei, da, am si auzit din unele surse, adica de la unul sau altul, ca barfa era chiar in floare...

Dar asta nu inseamna nimic, decat ceva si rau si urat, si iti faci si un mare pacat.

Asta nu inseamna, in fapt, sa vorbesti despre oameni.

In anii ’80, cine unde mai lucra, ce mai facea, ce si-a mai cumparat, daca cumva a fost in strainatate ce mai era prin magazine, eventual – si asta cu cheful de cumparaturi si vizitarea strainatatii in scop comercial sau de “chiverniseala”, a ocupat [cam toti] anii 90...

Dupa lipsurile de la noi, Occidentul cu magazinele lui era raiul pe pamant....

Si daca te gandesti, nici occidentalii, nu s-au infruptat toti la viata lor, din abundenta din propriile lor magazine, dar am impresia ca noi nu stiam acest lucru si au trecut ani pana sa-l aflam....

Cand lucram la Judecatorie, omul era perceput numai prin prisma rezolvarii “portiei” – neportionate si mereu imbogatite – de dosare....

Atat valora omul si un om ! Cate dosare a lucrat si a solutionat, in rest nimic !

Si se lucra pe banda rulanta, si “mare lucru” nu puteai rezolva intr-un dosar...nu demult a decedat o judecatoare inca tanara care a spus, a scris undeva, cu cativa ani inainte de a muri ca nu e bine sa fii judecator, ca nu mai ai nici mama nici tata, nici prieteni, nu te mai place nimeni, te evita, esti dusmanit chiar, si mai ales nici nu ai cum sa stii DACA FACI SAU NU, dreptate !

Legile, codurile, legislatia – totul fiind intr-o dinamica, cam excesiv de dinamica, pana la urma, nici omului-judecator nu ii mai ramanea timp de altceva, sa citesti si trebuie sa citesti toata viata ta.... cred ca te gandeai ca nu are niciun rost, pana la urma, din moment ce ‘citesti degeaba”, ca nu ajuti cu nimic, nu schimbi situatia altora, si nici pe a ta, cu nimic...

Stiinta, cultura, nu iti mai foloseau, cu alte cuvinte la nimic si totul era excesiv de “tehnicist” ijn solutionarea dosarelor, termen cu termen si la termenul final, la capat...

Dar sa citesti e important, imi spun eu, judecatorii au fost prea rigizi si chiar reci, da, sufleteste reci, pentru ca – eu imi spun ca totusi, aici este o explicatie – au vazut ca asa procedau Romanii, si s-au impregnat de Dreptul Roman, materie care se cerea stiuta pe de rost...

Patricienii, cei care detineau toata puterea, care faceau legile, le modificau, le abrogau ( asta insa mai rar, cel putin multi ani ... ), care nu faceau publice zilele in care se tineau sedintele de judecata, astfel ca practic, era chiar “comic” ( absurd ) sa te judeci, judecandu-te cu un patrician, ce sansa de castig aveai ? Nu stiai nici ziua, data, in care avea loc judecata, nici legea nu-o stiai bine..ei pastrau totul pentru ei, si le reusea perfect !

Si eu imi spun azi, si vad – uite, de pilda, ai asa impresia ca uneori nu sunt toate spuse, scrise, explicate in Cartile de Drept sau la unele Cursuri de Drept, si totusi, profesorii care s-au ocupat de studiul Dreptului, si tot studiind intr-un domeniu sau altul, incepi sa afli, sa descoperi – deci eu am ramas cu impresia ca stiinta aceasta a Dreptului, si astazi, specialistii Dreptului, pe undeva, o tin pentru ei, nu o dezvaluie, le place sa aiba o parte de Stiinta, un ceva acolo, stiut doar de ei, ca un fel de as in maneca...

Cu alte cuvinte, imi spun, asa, in mare, in general, daca ai un interes, trebuie sa cauti sa deschizi tu ‘ toate cartile”, cum imi spunea odata prof.+Ieronim Mihaila ( in alt context insa ), pentru ca, am asa impresia, ca nu te poti lasa pe mana nimanui prea mult.

Nu sunt toti de rea-credinta, insa unii nici ei nu sunt prea seriosi, adica invata mai superficial, dar, pe undeva este cred eu, in mintea juristilor, asimilata mentalitatea patricienilor romani, care pastrau toata stiinta pentru ei, pentru a avea toata puterea.

Invers as spune – pentru a nu da [ toata ] puterea altei persoane !!!

Adica nu stiu daca sa spun sau nu asta... am impresia ca nu ma pot opri...sa nu spun...

Desi n-am aprofundat, recunosc, subiectul, insa la un moment dat am gasit pe pagina Curtii Constitutionale niste decizii sau motivari – niste “ explicatii” le-as numi in limbaj comun, despre faptul ca unele actiuni ale insusi Presedintelui, cu privire la unele legi sau acte normative – au fost respinse, ca nu au fost depuse in termen, sau ca nu stiu ce le lipsea....

In fine, nu stiu cum sau daca sa exprim tot gandul meu, pentru ca- totusi eu sunt o persoana chiar deschisa si fara rautate...

Adica, ma gandeam eu, Simina Tanasescu a fost judecatoare, si-a dat/ luat doctoratul in Drept la Paris, in mod sigur e o persoana foarte competenta si inteligenta...

Ea a fost sau este unul din consilierii presedintelui Romaniei....

Simina aceasta, sa zic asa, e intr-adevar o persoana bine pregatita si inteligenta, si nu pentru faptul ca a avut sau are unele functii foarte bune si “valabile”, cum se spune, dar asa este, chiar asa este....

Ma rog, nu stiu ce-a fost acolo...o fi fost o strategie ?

IN 1993 cand am devenit eu o grefiera de sedinta, desigur judecatorii toti absolvisera Dreptul la Stat, nici nu exista Invatamantul ( de Drept ) particular....

Si m-am intrebat adesea de ce sunt asa de rigizi ??? Ca erau prea rigizi...

Erau neomenosi din pricina asta...

Explicatia eu am gasit-o in faptul ca au invatat Dreptul Roman si li s-a cerut chiar sa il stie pe de rost...

Asa trebuie sa fie un jurist, precum romanii patricieni.

Dar totusi, nu trebuie chiar asa...

Si nici sa ajungem la ordaliile din Evul Mediu ( pentru care Evul mediu e privit ca o epoca intunecata si care n-a dat nimic bun omenirii ).

Mai mult, prinsesera epoca de Aur, atee, si deci fie nu fusesera, fie nu erau, sau nu mai erau – credinciosi.

Si atunci mi-am spus ca ceva – ceva solid, de baza- lipseste din viata lor, dar si din cultura lor, cultura si cultura de viata... mi-am spus ca – fara a dori sa ii gandesc de rau, pentru ca eu le apreciam capacitatea si vioiciunea mintii si logica si inteligenta !!!! – totusi, iata, ceva le lipseste si ii transforma in fiinte rele... si totusi, intotdeauna ma uitam la un om sau altul, imi spuneam, ii gaseam calitati, imi spuneam : nici el / ea nu e om rau !

Dar global, in ansamblul lor erau cam rai ! Pentru ca acesta e adevarul, eu asa vad lucrurile.

De aceea cred ca nu e suficient sa inveti bine si sa ai facultatea, o facultate cum se spune, ci e neaparat necesar sa nu ai un orizont limitat, cultura, da, in viata ta, dar si CREDINTA !!!!

Vorbind despre limbile straine, la telefon, odata, profesorul +Ieronim Mihaila, am aflat de la el atunci, ca el invatase limba germana si foarte bine !!!

De fapt a vrut sa plece in Germania sau in Occident pentru – nu stiu daca numai pentru doctorat – si n-a reusit, in anii comunisti, nu a putut, a fost impiedicat...

Si a invatat singur, da, singur, limba germana si mi-a spus : “Dar eu cand am inceput sa invat limba germana, AM DESCHIS TOATE CARTILE !”, sigur, cand vorbesti cu un om, iti dai seama de multe si din intonatia vocii sale, deci importanta e si intonatia, cum a spus “ DAR EU AM DESCHIS TOATE CARTILE !”

La parastasul sau, in capul mesei de parastas sedea nepoata sa prin alianta, Nicoleta Donea, care vorbea cu Ion Mihaila, fratele prof.Ieronim Mihaila, si Ieronim si-a lasat apartamentul mostenire lui Adi  Donea, fiul surorii sale, si sotul Nicoletei Donea... atunci Nicoleta spunea “Dar ce carti aveau !!!!”, “Ce carti au !!!!” [ sotii Mihaila ].

Nicoleta mi-a spus ca vor sa pastreze totul neschimbat in apartamentul profesorului, acuma sa vedem ce va fi, poate deschid o Casa Memoriala, pe ea ar fi interesat-o dictionare medicale....

Din biblioteca profesorului Ieronim Mihaila...

Alexandru Mironescu, savantul rugator, despre care este emisiunea Credinta si Cultura din 8 decembrie 2019, ma trimite cu gandul, si mai ales dupa ce am vizionat toata emisiunea si descrierea pe care i-o face scriitorul Sorin Lavric, lui Alexandru Mironescu, cel cu doua doctorate, in Chimie si Filosofie...profesor universitar....

Eu nici nu stiam despre Alexandru Mironescu, el ar fi predat la un liceu de la marginea Bucurestiului, poate la un moment dat...

A fost un om credincios si un savant, un chimist....

Vazand proiectat pe ecranul din studioul emisiunii Credinta si Cultura, chipul lui Alexandru Mironescu, auzind si descrierea pe care i-o face Sorin Lavric, si toata emisiunea e o descriere a lui Alexandru Mironescu, mi-am spus ca semãna cu profesorul academician +Lazar Dragos... si la chip chiar, nu mult, dar avea ceva din chipul profesorului Lazar Dragos...

Rezerva, bonomia, o “aparenta galanta” [ sub care, in cazul lui Al.Mironescu se ascundea un cruciat ], omul care nu ii judeca si nu ii jigneste si nu ii dispretuieste pe ceilalti, un om incapabil sa jigneasca, omul care avea oroare de “ omul caldicel” ( de aici cred ca putem spune ca citise Religie si...Credinta, pentru ca lui Iisus nu ii place omul caldicel in credinta si in Iubirea de Dumnezeu si de semeni ), de omul “ambuscat”, de omul descurcaret si oportunist....

Un om foarte serios cu un chip bonom si poate ingaduitor, amabil, “simpatic”...

Mi se pare ca exista o asemanare intre Alexandru Mironescu si prof.Lazar Dragos de la facultatea de Matematica a Universitatii Bucuresti.

Cu toate ca, despre o viata de credinta la prof. Lazar Dragos nu stiu nimic.

Dar era un om interiorizat, precum erau si alti matematicieni, insa un om foarte atent si serios, cum s-ar spune pastra totul in el, si in exterior nu manifesta despre preocuparea pentru Matematica si Mecanica....

Cred, si spun cred, profesorul a fost, s-a orientat spre, sau a fost, sau el, sau poate fiul sau, - taranist...

Alexandru Mironescu insa a fost un om care s-a apropiat foarte mult de Dumnezeu, din moment ce spune in Jurnalele sale, sau intr-unul din Jurnalele sale, ca pana si in celula, in inchisoare, el nu s-a simtit niciodata singur, ci dimpotriva el a simtit o PREZENTA langa el, tot timpul !!!!

Ceea ce e lucru rar in sine, ca un om sa spuna asta si sa simta o PREZENTA si inca, tot timpul, SA O SIMTA, SI SA O SIMTA TOT TIMPUL, aici cat priveste apropierea de Dumnezeu, gasesc ca sunt 2 elemente : 1) sa [ poti sa ] Il simti pe Dumnezeu, si 2) sa Il simti TOT TIMPUL pe Dumnezeu.

Imi dau seama ca a fost cu adevarat foarte apropiat de Iisus, de Dumnezeu, e lucru rar, “ pasare rara”, cum se spune, pentru ca pana si sfintii au experimentat numita noapte a credintei, zile, perioade chiar, in care Dumnezeu nu putea fi simtit de ei.

Daca de obicei, vorbeau cu Dumnezeu si Il auzeau pe Dumnezeu, daca Dumnezeu li se facea auzit/ vazut – intotdeauna in viata sfintilor a existat o perioada in care ei nu l-au mai putut vedea sau auzi sau simti pe Dumnezeu, o perioada in care ei au spus sau s-ar fi spus ca Dumnezeu s-a retras !

O perioada in care DUMNEZEU NU LE-A MAI FOST DELOC PERCEPTIBIL.

Si aceasta s-a intamplat din Vointa lui Dumnezeu Insusi !

Perioada asta in care sfintii nu l-au mai putut percepe pe Dumnezeu, ei au numit-o “Noapte”, sau “noapte a credintei”.

Despre asta am citit in cartile despre Viata Maicii Tereza de Calcuta care a fost canonizata si acuma este Sfanta Tereza de Calcuta.

Dar cred ca si la Padre Pio, devenit Sfantul Padre Pio intalnim o astfel de “noapte”...

Iar Alexandru Mironescu nu a fost un om care sa isi fi dedicat precum Maica Tereza sau Padre Pio, din capul locului, viata lui Dumnezeu.

El a fost si a ramas un profesor, va spun ca nu stiu despre el, decat ce am auzit in emisiunea mentionata, un profesor de Chimie sau poate de Filosofie...

A fost un om credincios, dar cati nu au fost ? Si altii au fost credinciosi...

Si cati pot spune ca el, ca L-au simtit continuu pe Dumnezeu ?

Sa simti mereu o PREZENTA, chiar si in celula neagra din anii detentiei comuniste, sa Il simti tu CONTINUU, MEREU, SA NU FII NICIODATA SINGUR PENTRU CA SIMTI O PREZENTA, ce lucru maret !!!!

Va spun ca nu e un lucru de “ trecut cu vederea” sau neinsemnat, sau banal in lumea crestinilor, a credinciosilor...

Omul se roaga si Dumnezeu e cu omul care se roaga, dar asta nu inseamna ca omul il percepe mereu sau tot timpul pe Dumnezeu....

Ca o dovada este si faptul ca in nenorociri mai ales, omul se intreaba “ Unde este Dumnezeu ?”

“De ce permite raul ?”

Si chiar in Jurnalul sau, Alexandru Mironescu da exemple de nenorociri si de oameni si familii... astfel da exemplul unei familii crestine, aproape bigote, care tinea toata randuiala crestina, si careia totusi i-a murit copilul, o fetita, la 2 zile dupa ce a cazut intr-un cazan cu apa clocotita !

Cu alte cuvinte, iarasi se ridica intrebarea : “De ce ?”

De ce sa li se intample asta unor oameni asa de credinciosi ???? Ce au facut ei de au patit asa nenorocire ?

Ei bine, vizionati emisiunea, pentru ca, se pare, Alexandru Mironescu gasea o explicatie si un raspuns acestor intrebari...

De asemenea, Alexandru Mironescu, rugandu-se in celula sa, intr-o noapte, a cazut in extaz, sau a fost cat pe ce....

Remarc insa la ortodocsi, spre deosebire de catolici – ortodocsii intotdeauna se “tem”, au mare rezerva sa nu fie inselati ( si se poate si asta, intr-adevar ), se tem de tot ce tine de Mistica in sine, de experientele mistice...

Alexandru Mironescu s-a rugat si bataile inimii sale s-au rarit- si atunci a intrat intr-o alta stare – eu as zice, de extaz, sau a fost la poarta extazului – dar el s-a speriat de starea aceasta si de frica, si-a dorit chiar sa revina la starea lui pur omeneasca, reala, concreta, de nenorocire in celula lui in care era detinut... prefera mizeria realitatii vietii sale, pentru ca i-a fost frica de starea lui – putem spune – fiziologica din clipa aceea...nu stia poate ce va urma, ce i se va mai intampla daca nu reuseste sa iasa din acea stare...

De fapt, catolicii au vorbit mult despre extaz...

IN extaz, cand un om, un sfant s-a aflat in extaz, si e cazul si oamenilor carora li s-a aratat Fecioara Maria ( de pilda la GARABANDAL in Spania )- parametrii fiziologici ai organismului uman se modifica...

Daca vreodata ati observat, ati vizionat, inregistrarea din ziua de 2 a lunii, cand se arata Fecioara Maria – acum in prezentul nostru – vizionarei Mirjana ( Dragicevici ), se aduna oamenii si pelerinii veniti la Medjugorje si incep sa cante si apoi sa se roage in cor, se roaga “Bucura-te, Marie...”, cred ca incep sa se roage cand apare Mirjana la locul aparitiilor...

SI se roaga si Mirjana cu ei.

La un moment dat, Fecioara Maria apare, ii apare Mirjanei si cineva din asistenta, sunt niste voluntari care asigura ordinea, paza, ajutorul in caz de nevoie – striga : “ LINISTE !”

Si toti din asistenta tac.

Mirjana inalta capul si ochii la Cer si asculta ce ii spune Fecioara Maria, da din cap in semn ca a inteles, sau plange, ii apar lacrimi care ii curg pe obraji, in functie de ceea ce vede, ce ii arata, si ce ii spune Fecioara Maria, dar, la sfarsit, cand mesajul Fecioarei Maria se incheie si Fecioara pleaca, dispare de pe Cer, BRUSC, cat se poate de brusc, si gestul in sine, miscarea corpului ei e teribil de brusca, sacadata, MIRJANA iese din extaz, nimeni nu spune acolo si atunci ca e un extaz, o vedem venind la locul aparitiilor si apoi privind spre Cer si atat.

Dar, pentru ca la final, cand dispare Fecioara Maria, corpul, tot trupul Mirjanei sa fie “zguduit” de o miscare brusca, aproape “brutala”, pe care nu se poate spune ca nu o vedem de fiecare data, n fiecare zi de 2 a unei luni sau alteia din calendar...

Deci acolo e clar ca e vorba de o “transfigurare” a Mirjanei, de altfel chipul ei se lumineaza, nu mai priveste cum priveste “lumea”, cum priveste cand iese din extaz, cand se incheie Mesajul Fecioarei Maria, Mirjana iese parca dintr-o “transa”, e ca si cum revine pe Pamant, si se percepe, se vede in miscarea corpului ei.

Fetitele vizionare de la Garabandal din anii 50 sau 60, erau in extaz cand o vedeau pe Fecioara, ele nu mai simteau cu simturile de pe pamant, in organismul lor se intamplau anumite modificari importante fiziologice, era clar ca depasisera parametrii fiziologici umani !!! ai unui corp omenesc si pesemne nu se poate altfel, nu ar putea altfel sa faca fata unei intalniri cu Cerul, cu Divinitatea ( Fecioara a venit uneori cu Pruncul Iisus in bratele Ei ).

Cerul, Divinitatea – ne este clar tututor ca e o alta “dimensiunea”, o alta stare....

La fel, la Lourdes, vizionara Bernadette Soubirous, la una din Aparitiile la Grota de la Massabiel, a Fecioarei Maria, un doctor s-a apropiat de Bernadetta sa vada el daca e adevarata starea ei, ce fel de stare are, transfigurarea fetei, si au vazut toti oamenii ca Bernadetta care nu tinea corect lumanarea aprinsa in mana, nu s-a ars catusi de putin !!!!!

Nu simtea....

Oamenii, fiintele umane in stare de extaz nu mai simt/ nu mai au simturile obisnuite pamantesti !!!

Apoi mai este si in Siria chiar intr-un cartier din Damasc, vizionara Mirna, Aparitiile Fecioarei Maria de la Soufanieh, despre care s-a scris o carte groasa in franceza, de catre un preot cred.

Mirna a trecut prin nenumarate ( pentru noi oamenii zic “ nenumarate” ) extaze, si multi oameni au fost martori, inclusiv medici....

Dar unii oameni se sperie de momentul in care, rugandu-se, si Dumnezeu, Fecioara, apropiindu-se de ei, vazandu-le credinta, curatenia sufletului, a inimii, cand simt ca ceva li se intampla, ceva ce nu e starea naturala a corpului lor omenesc...

In extaz, unele persoane ( mai apoi cam toate canonizate ) se ridicau de la pamant cand se rugau, Mirna la randul ei, in unele extaze a varsat, da, i-a iesit, i-a curs din ea, ulei sfintit !!!!!

Mirna din Damasc a trait mari extaze, dintre cele care ni se par poate cam de speriat pentru noi, biete fiinte umane !

Si totul a inceput, stiti....

Intr-o dimineata, dupa ce s-a trezit, asteptand sa mearga la baie, a vazut ca o icoana adusa dintr-o calatorie de sotul ei ( care le adusese si rudelor sale ) a inceput sa fie plina de ulei, de mir, si dupa ce a vazut ea asta, icoana si-a intensificat curgerea uleiului, mirului, incat au umplut vasele cu acel mir vindecator, si Mirna si sotul ei si-au deschis casa, au venit oamenii si se vindecau cu acel mir...

Dar apoi au urmat Aparitia intr-un par, intr-un/ sau deasupra unui copac, a Fecioarei Maria, care i-a aparut Mirnei si au aparut alte extaze cand ea a varsat din ea mir...

Toate acestea de-a lungul anilor, a unei vieti aproape, pana cand, mi se pare ca Fecioara i-a spus ca “de acum” nu ii va mai aparea....

Dar ati vazut ce s-a intamplat – peste ani – in Siria ???????????????????

Insa Dumnezeu nu face nimic fara voia noastra.

Deci daca Alexandru Mironescu s-a speriat de incetinirea, rarirea batailor inimii sale, starea in care era pe cale sa intre – s-a si incheiat si el a revenit la “mizeria conditiei umane” a unui detinut politic.

Ortodocsii, intotdeauna cand – indraznesc ei – sa vorbeasca, sa aduca in discutie un subiect precum experientele mistice, au grija sa spuna ca persoana care le-a suferit in mod clar era o persoana sanatoasa psihic, nu inventa, nu mintea, nu inflorea, nu i se parea, si asa mai departe..

E teribila grija lor de a sublinia si asigura “ lumea “ ca e chiar adevarat...

Pai e adevarat pentru ca DUMNEZEU E ADEVARAT. Deci cum sa nu fie adevarat ?

Eu nu am aprofundat, pana acum am citit si eu ce am gasit si am putut eu avea, gasi...

Dar tot ortodocsii se tem de orice “vedenie”, de orice vedere a lui Dumnezeu, de dialogul cu Dumnezeu – sau cel putin ei asta spun, s-ar putea ca fiecare om in parte sa aiba o alta parere, dar parerea general exprimata, “dogmatica”, este sa nu tii cont, sau cam asa ceva... sa nu crezi, sa te feresti de a-L vedea, auzi pe Dumnezeu...

Si de...vise...

Da, e adevarat ca visele sunt multe trecatoare, inselatoare, vise de noapte...

Dar sunt si calugari, sfinti, credinciosi – carora in vis li s-a aratat un alt sfant, de pilda Sf. Ioan Botezatorul cand voia sa ii fie Capul descoperit, pentru ca adesea era ingropat si nu mai stia nimeni nimic de el...

Sunt sfinti carora li s-a aratat clar Iisus, adesea si insotit de Ingeri....

Acestia sunt sa zic asa “sfinti mari”, sfinti care sunt clar necontestati, cum e Sf.Ioan Botezatorul, Sf.Vasile cel Mare, si el cred.....

Dar ortodoxul de “rand” spune ca e inselare in orice viziune, vedere, auzire – a Domnului !

Intr-un fel mi se pare ca se contrazic.

Si pentru ca spuneam de icoana din care curgea mir din casa Mirnei din Damasc... icoana Fecioarei Maria...

Alexandru Mironescu avea o icoana care canta !

Intr-o noapte s-ar fi trezit si impreuna cu sotia au ascultat cum canta icoana !!!!!!!!!!!!!!

Aspectele acestea sunt trecute oarecum in plan secundar, ca si cum ne e frica, teama, sa nu suparam pe altii – care nu cred si pentru care credinta, in cele din urma, oarecum, trebuie sa fie Dumnezeu care “sta la El acasa in Cer” si ne vede si ne lasa insa in pace pe noi cei de pe pamant in felul nostru, sa ne traim credinta si religia cum vrem si cum intelegem noi, dupa gustul, parerile, preferintele, si credintele noastre proprii, dupa intelegerea noastra..

De fapt, oamenii fac ce fac si CAUTA SA IL ADAPTEZE PE DUMNEZEU LA OM, fie si la omul ortodox, la omul credincios, oamenii fac ce fac si se comporta ca si cum i-ar cere lui Dumnezeu sa respecte distanta de ei !!!!!!!!!!!!

Oamenii ii cer lui Dumnezeu sa ii lase in pace pe pamant pe ei, in lumea lor, si sa stea mai deoparte...

Uneori ma intreb daca pentru asta – ma intreb asa, “cu neutralitate” – daca oamenii care vor asta, pentru ca in inima si gandul lor, in mod sigur au un gand precis, tintit – nu cumva vor plati pentru a-i cere Domnului sa stea departe de ei ???????????????
Icoana care cânta, ii fusese daruita se pare lui Alexandru Mironescu, de “Ioan cel Strain”, un calugar rus care in fapt se numea Ivan Culîghin...

Sunt trei volume ale Jurnalului lui Alexandru Mironescu, “Admirabila Tacere” volumul 2 care cuprinde perioada anilor 195..8? – in 1969, si “Floarea de Foc”,volumul 3, nu stiu acum care e primul...

Al.Mironescu nu iubea oamenii care nu aveau consistenta, fond, nu ii iubea pe adoratorii formei, formelor, aparentelor, superficialitatii, neseriozitatii....

Ii respingea chiar, sau nu ii iubea pe intelectualii fara Duh, nu iubea Arta fara spirit, fara continut, , respingea Filosofia fara Duh, l-a respins si pe Brancusi si sculptura sa “Rugaciunea”, nu ii placea nici teatrul absurd al lui Eugène Ionesco...

Mironescu voia sa fie omul in “matca Duhului”, iar dupa el, stil putea avea numai un om cu o consistenta interioara.

Sa nu uitam insa ca a fost un om care a suferit mult, care a fost in mod cert, traumatizat, si suferinta te face sa vezi altfel viata....

Insa Mironescu era un intelectual îmbisericit, astfel el obisnuia sa mearga la bisericile “ Boteanu, Otetari si BISERICA DOAMNEI de langa Cercul Militar...

Stiti ca m-am gandit mereu in anii trecuti la Biserica Doamnei, ca nu am intrat in ea niciodata, ca e intr-o zona larg frecventata cand “ iesi in oras”, pe undeva pe langa Pizza Hut de la Universitate, pe o straduta, acolo e icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului !!!!!!!!!!!

E langa facultatea noastra, putem spune si asa.

O straduta care se face din Calea Victoriei, dupa ce treci de Pizza Hut, cea de pe colt, din intersectia cu Romarta Copiilor ( fosta ) si cu Cercul Militar, te indrepti cum ar veni spre magazinul Victoria, dar ajungi pana la el, pentru ca pe stanga undeva se face o straduta si pe straduta sau la capatul ei este/ar fi Biserica Doamnei...cam asa mi-a explicat mie mama...

Si de cate ori n-am trecut pe acolo, dar nu pe straduta in chestiune...

Alexandru Mironescu si-a pus niste intrebari si a cautat si raspunsurile....

Cartile sale se vor carti-testimoniu....

Testament si marturisire as zice eu, Alexandru Mironescu a murit in anul 1973.

Si totusi, si in epoca numita de Aur, dar venind de dinainte de ea, sau nascuti inainte de ea, s-au ridicat oameni de Stiinta, nu prea s-au ridicat insa oameni de credinta...

Ma gandesc chiar la generatia parintilor nostri...

Comunismul i-a silit si i-a invatat pe oameni numai cu goana si chiar necesitatea de a avea o functie, mai ales ca sectorul privat nu exista, si pe urma sectorul public, sau Statul e cel mai sigur, chiar si pana azi in Franta, functiile si functiile publice sunt cele mai sigure, sa lucrezi in Administratie, in ministere, in institutii publice...

Si oamenii au trecut peste oameni....

Nu mai zic ca unii foloseau expresia a calca peste cadavre...

In anii comunismului, putini se mai preocupau de oameni, si cel mult utilizau si citau si mentionau opera, scrierile, cartile, manualele – oamenilor...

Se vorbea despre opera, despre scris, scriere, despre un manual sau un tratat – dar despre omul si omul-autor nimic !!!!!!!!!

Si raul cel mare facut de comunism, deserviciul adus oamenilor, a fost ca ei au ramas dupa matricea in care i-a turnat cu de-a sila ideologia de partid comunist...

Zilele trecute m-am uitat la “Patul conjugal”, un film din 1993, filmul m-a socat, cel putin la un moment dat, un moment culminant, in care sotul isi omoara sotia, si culmea, in film ea nu moare, ci mai tarziu se intoarca plina de bandaje din spital, dar traieste...

Auzisem la vremea aparitiei sale, de acest film, dar de vazut nu-l vazuzem.

E si cam vulgar, ma rog, este, dar arata realitatea....

Dupa plecarea de la putere a lui Ceausescu, prin anul 1990, sunt oameni imi spun care au ramas chiar in deriva, trebuie ca asa a fost concret, multi nu mai aveau locul de munca, da, foarte repede, primele prefaceri au avut loc, oameni simpli, oameni fara prea multa carte, oameni care au fost practic lasati de izbeliste..care nu stiau incotro s-o apuce si ce sa faca pentru a putea trai....

IN tot cazul, regimul comunist a invatat “ omul nou “ sa nu mai fie om, ci lucru, fapta, constructie, edificiu comunist...

Omul se stergea, era sters si trebuia sa vrea singur sa se lase sters, sa se eclipseze in fata “realizarilor”, a “succeselor”, i se cereau si inca pana azi, nimic nu s-a schimbat – i se cereau omului realizari cum i se cerea planul acela, cincinal...

Omul, iata, nu mai exista, era desfiintat...

Despre cum e omul, cum e o persoana anume, cine se interesa ?

Numai Securitatea poate, cand scria Rapoarte si urmarea oamenii...

Dar si securitatea nota mai ales activitatea sau viata cotidiana a unei persoane si tragea asa cateva concluzii despre firea omului sau insusirile sale, mai in treacat si atat.

Omul trebuia sa munceasca...

Comunistii, imi spun eu, sunt fenomenali, se comportau ca si cum ar fi inventat munca !!!!

Si ceea ce comunismul nu spunea, a fost faptul ca iata, multi oameni chiar dintre cei lasati in pace, dintre cei care nu au facut detentie politica, am zice, oameni obisnuiti si pentru regimul comunist, practic nu aveau niciun viitor, nici locul de munca, si nici casa adesea...

Intr-adevar orice opera cladita de om si care nu il are temei de Dumnezeu, sau credinta, se va prabusi...

Omul si chiar omul prin prisma operei sale va fi Judecat, adica prin prisma vietii sale, a ceea ce el a facut concret in viata...

Omul va fi incercat ca si metalul sau aurul in foc....

Daca va rezista, se va mantui, daca el si opera lui de viata, practic, viata lui – nu va rezista la “analiza” lui Dumnezeu – atunci omul nu se va mantui.

Pentru omul pentru care Iubirea nu a contat si nu a fost pe primul loc, ce va ramane, la analiza, de analizat ? Va ramane opera... ceea ce a infaptuit, sau dimpotriva nu a infaptuit.

Ieri si pe FB le gasesti mai rapid si direct, stirile – m-am uitat la vizita la Consiliul Superior al Magistraturii, facuta de presedintele tarii.

De asemenea a retras decoratii unor persoane care au fost condamnate penal.

Cu privire la PSD, se pare ca au inceput pe fata sa se arate cum sunt, dar sunt de speriat, adica se comporta golaneste, trebuie sa va uitati pe pagina presedintelui, are mai multe pagini, eu am dat Like la 2 pagini, dar pe una audienta e cea mai mare cred si e si pagina actualizata ( la timp )...

Sprijin/ Sprijinim pe Klaus Johannis presedinte “, cam asa se numeste pagina de facebook respectiva.

Si acolo, actualizate, gasiti activitatile presedintelui, discursuri, vizite, declaratii.

Si de PSD-ul acesta am ajuns sa ne speriem, se comporta urat peste tot pe unde sunt, “demnitarii” iesiti din randurile acestui partid...

Golaneste....

Trebuie sa fotografiez cartea despre care scriam la inceput, despre Viata Parintelui Arsenie Boca, citind-o aflam noi aspecte, intamplari din viata sa si a celor pe care i-a cunoscut...

Cum o voi fotografia, o voi pune in formatul pdf si v-o trimit....

Pana atunci insa am descarcat, recunosc, poate am descarcat din nou ( posibil ) Marturii din Tara Fagarasului, despre Parintele Arsenie Boca, o carte de 55 pagini in pdf, pe care acum voi cauta sa v-o trimit si daca aveti rabdare, din randurile ei aflam multe informatii....

Cartea da, scoate la iveala minunile infaptuite prin credinta de Pr. Arsenie Boca....dar si cateva aspecte autobiografice...

Stiti ca s-a vorbit si asa este – despre indiferenta celor din PSD fata de viata oamenilor - asa este, ei au continuat se vede comunismul, mentalitatea comunista le este pretioasa si nu se despart de ea....

Sunt un fel de ceausisti fiecare, fiecare e un ceausescu in miniatura, cel putin dintre cei mai mari sau cu putere de decizie, dar nici cei mici nu cred sa gandeasca altfel...

Au trecut peste tot ce nu merge, peste tot ce merge rau, peste toate nevoile oamenilor....

Se vrea acum renuntarea la pensiile speciale, dar am ramas uimita – da, asta e, daca n-am urmarit mereu dessfasurarea faptelor, a vietii, in presa ! – judecatorii CCR au si salariul ( care acum e indestulator mai mult ca sigur ) au si pensia speciala.

Pensiile speciale se vor desfiintate pentru ca sunt totusi disproportionat de mari, la nivelul tarii noastre.

Ieri, pe FB mi-a cerut prietenia si i-am acordat-o, un francez, am vazut apoi ca are si o pagina FB, dar mi-a cerut prietenia, nu stiu decat ca l-ar chema Nicolas Marcelino ( dar nu stiu daca e numele lui complet/ corect ), “Pasteur de la rue”, adica Pastor al strazii, evanghelizeaza impreuna cu echipa sa, chiar acolo pe strada, in strada...

Si el filmeaza, se filmeaza – e din orasul Bordeaux, este asa o lumina puternica in oras, in orase, pe strazi !

Eu una desi am fost la Paris, n-am vazut Parisul noaptea !!!!

Dar prin iarnã, in 1999 prin ianuarie-februarie, am fost cu Roland Pasteur fostul meu logodnic la Besançon, la Vesoul, probabil la Besançon sau la Vesoul, odata, fiind si iarna, s-a intunecat si ne-a apucat ora intunericului, atunci strazile pline cu vitrine mari, de sus pana jos, pietruite, s-au luminat, si era o lumina puternica, incat sa recunosc, era o bucurie sa iesi seara, noaptea la plimbare ( bine nu eram chiar la ora noptii ! ), era asa o revarsare de lumina, vrand nevrand iti transmitea o stare de  bien être, de bine psihic, de bine in pielea ta...

Insa, asta era in 1999, si in 2019 acum vad o lumina si mai puternica, si mai luminoasa, si mai intensa, in Bordeaux, poate si in alt oras, eu m-am uitat rapid pe pagina acestui tanar, insurat de 10 ani...

Si ma uimeste, mai intai ca aspectul e superb, decorul acesta puternic iluminat, pai seara, sau la lasarea intunericului e mai multa lumina decat in toiul unei zile de iarna...

E uimitor insa, mai intai ca noi sa recunoastem ca in Romania nu avem si probabil nu vom avea puterea economica a Frantei, niciodata, desi Franta a saracit – a inceput de la mandatul chiar al lui Sarkozy sa saraceasca....Hollande i-a terminat aproape pe francezi cu saracia...

Dar o treime din populatia Frantei, din francezi, nu mai au casa, stau pe unde apuca, pe jos, pe strada, pe sub tuneluri, in camping, dorm in masina, nu au apa, mancare, adapost, caldura, etc.

Sa va trimit, atasat, cartea “Marturii din Fagaras” si va recomand sa va uitati la emisiunea :

Credință și Cultură. Alexandru Mironescu, savantul rugător (08 12 2019), trinitas.tv ( o gasiti si pe youtube ).

Despre oamenii de Stiinta, si despre faptul ca, orice am face si spune noi, Dumnezeu conduce lumea si Istoria ...

E un fel de a spune, pamantesc, conduce Istoria...

Ma gandeam la matematicienii din perioada comunista, la cei mari sau de marca ....

Imi spun ca se intampla ceva, sau s-a si intamplat, bine, noi o vedem cat putem, vedem cate ceva, dar probabil e [si] vointa lui Dumnezeu, viata s-a schimbat si, mai ales in lipsa rugaciunilor oamenilor credinciosi care sa ii ceara o viata mai buna, buna, lui Dumnezeu, iata cursul luat de evenimente...

Totusi, cugetam si eu asa, observam mai exact :

Matematicianul si mecanicianul prof.univ.dr.Caius Iacob – nu a avut copii.

Oameni pe care nu ii cunosc indeaproape, asta nu pot spune ca ar fi asa, dar pe care ii cunosc oricat de putin, dar imi sunt familiari de la tata sau prin el....

Gabriela Marinoschi, e o studenta care in mod cert, a fost cel putin o tocilara, ea lucreaza la Academia Romana, ok, ce vreau sa spun, chiar daca nu a devenit ea un mare, mare om de stiinta, este ca nu s-a maritat si mai ales nu are copii, eu stiu ca nu are, desi nu sunt la curent cu viata ei.

Adrian Carabineanu, profesorul care a decedat, mai tanar ca tata, coleg insa cu tata la facultatea de Matematica, are o fata, iar fata a facut Dreptul.

Prof.Ieronim Mihaila nu are si nu a avut copii.

Cred ca nici prof. Sandru Nicolae si sotia lui +Galina Kamensky rusoaica romanca, nu au avut copii – nu cred ca au avut vreun copil.

Unii profesori au copiii plecati in tari straine, ramasi acolo, altii au fete, nu au baieti, si fetele nu sunt si nu a iesit din ele- si aici e si cazul meu – un matematician, o matematiciana...

Chiar si in Romania ramasi, copiii lor nu au ajuns la nivelul parintilor lor profesori universitari, si chiar cei care au urmat poate Matematica sau Fizica... – alta situatie.

E o realitate.

Sau viata asta asa cum e ea, mereu in schimbare, dinamica, i-a “atras” vrand nevrand in alte sectoare de activitate si domenii ale cunoasterii, chiar pe cei care au absolvit Matematica....

Am vrut sa spun ca din randul unor profesori mari de Matematica/Fizica chiar, sau din Politehnica, nu s-au ridicat in generatia imediat urmatoare, copii, tineri – adultii de azi, care sa fi ajuns la nivelul parintilor lor, exact asta vreau sa spun.

Si ma gandesc ca totul e voit, vrut de Dumnezeu, inseamna ca viata noastra, Istoria noastra cu toate, dar toate componentele vietii umane – trebuie sa ia un alt curs.....

Era usor pentru Dumnezeu ca dintr-un mare profesor precum Caius Iacob, sa “scoata” o descendenta, un copil, doi copii care sa ajunga la randul lor la inaltimea stiintifica, intelectuala a parintelui lor, dar nu s-a intamplat asa.

Poate, imi spun eu, daca ne rugam, poate geniul acestor profesori, va reveni odata cu generatia nepotilor acestora, pentru cei care au nepoti...

Dar iata Ieronim, Caius Iacob, nu au copii, nu vor avea nici nepoti.

Si aici mi se pare chiar Mana si Vointa lui Dumnezeu....

Pentru ca un creier inteligent si aplecat spre Stiinte Exacte- Astronomie ! Mecanica [ pamanteasca ] , Mecanica Cereasca ! – se naste totusi asa, mai rarut, mai rar !

De pilda prof.Ieronim, mereu o spun, pentru ca mereu mi-o spun cand ma gandesc la el, a avut un creier “ setat” pentru stiinta, un creier atat de precis, exact, bine ordonat, randuit ca la carte, ai fi spus omul perfect, mintea perfecta, o memorie extraordinara, - un creier si o minte, facute de Dumnezeu anume pentru Stiinta.

E clar, imi spun eu, Dumnezeu i-a vrut pe pamant, a vrut contributia lor la cunoasterea realitatii de catre om, pentru ca ei, ce au facut ei, - aici in plan pamantesc – a fost ceva durabil, chiar daca acest pamant si acest cer vor trece si vom avea un pamant nou si un cer nou...

Adica au avut o contributie solida, dar nu putea fi decat una voita anume de Dumnezeu.

Nu stiu despre toti....

Dar l-am intrebat pe cumnatul ( pe Nicoleta Donea o voi intreba totusi cum il cheama ) venit la inmormantare la prof. Ieronim Mihaila, daca profesorul a fost un om credincios, eu stiam ca a fost catolic, atat.

Si mi-a spus ca a fost si inca, foarte credincios si mergea la Biserica !

Asta m-a bucurat foarte mult, desi auzeam atunci, postum – pentru ca e foarte important cand te rogi pentru sufletul unui raposat !!!

Se spune ca o trasatura, daca nu se transmite copiilor, se va transmite nepotilor, din ADN-ul unui inaintas...

Uneori da, alteori nu....

Dar peste toate vine si viata care se schimba mereu si in viata asta omul e atras si influentat de mai multi factori, asa ca nu stii daca un om care putea fi/ ajunge un savant nu va lua alt drum, alta cale, profesional vorbind...

Si mai e si lipsa locurilor de munca, a posturilor, a posibilitatilor chiar pentru cei care au o inclinatie anume pentru Stiinte Exacte.

Traim zile, in care eu una ma minunez, de faptul ca Stiintele Exacte au ajuns precum Arta si Muzica...

Stiti, dar nu este asa ? Nu asa am vazut in Istoria omenirii ?

Multi compozitori mari de muzica simfonica, multi artisti, pictori celebri – au trait o viata, sau o parte din viata, in saracie deplina, unii au murit saraci si chiar infometati...

Stiam pana azi ca asa se intampla cu cei dedicati Artelor si Muzicii....

Si acum in prezentul nostru, Stiintele Exacte li s-au alaturat, a ajuns Matematica precum un talent, pe care unii nu-l vor, altii nu-l cauta, altii se leapada de el, un ceva acolo superfluu, o toana, e ca atunci cand, stiti, de pilda in comunism cand viata era numai munca si mersul la serviciu regulamentar, cand munceai pentru painea de toate zilele si numai atat, pe vremea aceea, cum ar fi fost sa te preocupi, sa vrei sa iti cumperi – sa zicem ca puteai ! – tablouri de arta, pictura, sau chiar ( desi erau cautate totusi de unii ) discuri cu muzica simfonica....Ei ! cum venea asta ?

Oarecum venea foarte extravagant....

Parea si o “scena” un tablou de viata care nu se lipea, nu era unitar, un tablou de viata cu bucati cusute, lipite, alipite din realitati diferite, comunism si inainte de comunism....

Si vad ca in zilele noastre, Matematica ( Astronomia, Mecanica ) a devenit o Arta, sau poate pentru unii, un concert de muzica simfonica...

Stiti ca stelele, astrii, se spune ca emit o muzica, niste sunete, siderale....

Dar noi traim pe Pamant...

Stiintele Exacte suferã o perioadã, au intrat intr-o epoca de stagnare, poate asa trebuie sa fie !

Inginerul Jean-Bernard Deloly din Paris, secretarul Asociatiei “Maurice Allais” spunea ca in Franta pur si simplu nu mai sunt tineri interesati de Stiinte !!!!!

Poate ca acum se vede de fapt ca Matematica, daca o ai in sange, este un talent si acesta, dupa cum este urechea muzicala, un dat, un har, un talent pentru cine merge mai departe si cultiva acest talent...

IN concluzie pot spune si aceasta, gandindu-ma la emisiunea “Credinta si Cultura: : nu credeam ca mai existã azi oameni care sa se preocupe de oameni, de cum au fost alti oameni, care le-a fost viata, credinta, personalitatea, drumul in viata, care le-a fost gandirea, care le-au fost deciziile traduse in viata...

Comunistii te invatau cu : are sau n-are origine sanatoasa, cu cine nu e cu noi e impotriva noastra, sau e, sau nu e in partidul comunist, sau “are ceva la dosar”....

Si la aceste observatii rapide, scurte, se reducea un om, o fiinta umana dorita pe pamant de Dumnezeu...

Pentru ca fiecare om nascut e un om dorit de Dumnezeu pe pamant....

Nu poti sa te nasti, sa apari in viata asta, daca Dumnezeu nu a vrut....

IN ultimul capitol din cartea “CAND DOMNUL VORBESTE INIMII”, scrisa de pr.Gaston Courtois, capitolul este despre moarte, si cum trebuie sa privesti moartea biologica...

Am sa citez cateva din Cuvintele lui Iisus Hristos catre pr. Gaston, din aceasta carte :

(Stiu, ma gandeam si v-am spus, sa v-o trimit toata, inca nu am fotografiat-o insa...)

Nu stiu in clipa asta daca repet ceva din paginile trimise voua deja, in extras, dar sa incep sa citez, din capitolul “Priveste Moartea cu Incredere” ( ma rog, imi spun eu, are dreptate, dar tot e greu s-o privesti asa, - cu incredere, sa zicem ca da,  - dar tot te infioara si te intristeaza...) :

“Sunt atat de multi cei ce nici nu se gandesc ca-i voi chema in noaptea aceasta, atatea accidente rutiere, atatea tromboze brutale, atatea cauze neprevazute. Sunt si multi bolnavi care nu banuiesc gravitatea starii lor.”

“Da, vei avea parte de o moarte fericita, rapida si plina de iubire. Trecerea nu e lunga pentru cel ce-si da sufletul intr-un act de iubire, unindu-se cu Mine in Lumina. Ai incredere in Mine. Asa cum am fost langa tine in toate clipele vietii tale pamantesti, tot astfel voi fi cu tine in clipa intrarii tale in Viata Vesnica, iar Mama mea, care s-a aratat atat de buna fata de tine, va fi si ea prezenta, cu toata blandetea-i de Mama”.

“Moartea le-ar fi mai blanda, caci fagaduiesc un har special de ajutor in clipa cea mare tuturor acelora care au trait pentru altii mai mult decat pentru ei insisi. Oare nu in aceasta constã iubirea ? Nu prin mici jertfe ne pregatim sa murim iubind ?”

“Fiecare moare asa cum a trait. Daca traiesti in iubire, astfel te va afla moartea si iti vei da sufletul intr-o suflare de iubire.”

“In marea clipa a plecarii de pe urma, te vei bucura, pe langa prezenta mea, de tot harul trebuincios, de nebanuit acum, si vei coopera pe deplin la aceasta, dupa masura iubirii tale.”

“Cunosc ceasul mortii tale si felul in care ea se va petrece, dar spune-ti ca Eu am ales-o pentru tine, cu toata dragostea, ca sa daruiesc vietii tale pamantesti maximum de rodnicie spirituala. Vei fi fericit sa iesi din trup pentru a patrunde, pentru totdeauna, in Mine.”

“Nu e iertare fara sangerare. Sangele Meu nu-si poate implini misiunea nepretuita de jertfa eficace decat in masura in care omenirea primeste sa-si amestece cu iubire cateva picaturi de sange cu Sangele Patimii Mele.”

“Ofera-mi adesea moartea oamenilor, pentru ca ei sa traiasca Viata mea. Roaga-te, saluta-ma, iubeste, faptuieste si bucura-te ca si cum ai sosi in Cer.”

“La ce bun sa traiesti, daca nu pentru a spori in Iubire ? La ce bun sa mori, daca nu pentru a-ti deschide vesnic dragostea si a te deschide in ea pentru totdeauna ?”

“Copilul meu iubit, ti-am ingaduit pregustarea a ceea ce va fi sarbatoarea cereasca, si ceea ce ai putut intrezari nu e nimic pe langa realitate. Vei vedea atunci cat de mult am fost si sunt un Dumnezeu bun si iubitor. Vei intelege de ce doresc ca oamenii sa se iubeasca, sa se ierte si sa se ajute unii pe altii. Vei intelege ce putere de spiritualizare si de purificare este cuprinsa in rabdare si in suferinta.

Descoperirea nesfarsita a adancimilor divine va fi pentru tine o minunata si pasionanta aventura. Patruns de divinitatea mea, vei fi transfigurat si-i vei vedea pe fratii tai, la randul lor transfigurati, in rugaciune de multumire comuna si inaltatoare.

Crede asadar ca sarbatorile liturgice de pe pamant, care au multe temeiuri de a fi, nu sunt decat prefigurarea sarbatorilor vesnice, ce nu obosesc si potolesc foamea si setea sufletului”.

Din alte capitole din “Cand Domnul vorbeste Inimii : “

“Cine nu imparte povara cu ceilalti nu e vrednic sa aiba frati.”

“Nu-ti irosi timpul faptuind fara iubire”.

“In cunoasterea Iubirii Mele pentru tine si pentru intreaga lume sunt mai multe zone CONCENTRICE, a caror parcurgere nu poate decat sa-ti intareasca credinta si iubirea”.

“Fii bun cu ceilalti. Nu-ti voi reprosa niciodata excesul de bunatate. Aceasta iti va cere adesea detasare de sine, dar fii incredintat ca privesc gesturile prietenesti ale altora ca savarsite de Mine si ma bucur sa le inapoiez insutit”.

“Lumea trece fara sa se osteneasca sa ma asculte, de aceea sunt atatea vieti sovaitoare si distruse.”

“Multumeste-Mi pentru toti cei, cunoscuti ori necunoscuti, frati si surori astazi uitati, pe care ti i-am dat drept tovarasi de drum. Prin rugaciunea lor unita cu a Mea, prin contributia lor morala si spirituala, tehnica si materiala, ti-au fost de mare ajutor si EU TI I-AM TRIMIS LA TIMPUL POTRIVIT.”

“Te-am calauzit mereu, iar Mana mea te-a sprijinit in chip tainic si adesea, fara s-o stii, te-a impiedicat sa cazi. Da-mi asadar increderea ta totala, cu mare umilinta si cu constiinta lucida a slabiciunii tale, dar si cu incredere in puterea mea”.

“Impartaseste-te adesea din Vesnica-Mi tinerete. Vei fi uimit cand Ma vei vedea in Rai. Sunt nu doar Vesnic Tanar, ci Intineresc toate elementele ce alcatuiesc Trupul Meu Mistic. Sunt nu doar Bucuria, dar imi daruiesc toate celulele vii cu bucurie negraita. Ramai cu suflet tanar si, orice s-ar intampla, repeta-ti : “Isus, care ma iubeste, este mereu Prezent”.

“Eu iti conduc intreaga viata, dar am nevoie de colaborarea ta activa pentru a te ajuta sa implinesti liber Vointa Tatalui Meu. Eu conduc lumea, dar, pentru a putea infaptui intr-adevar planul Tatalui, astept rabdator ca oamenii sa se invoiasca liber sa se lase calauziti, stiut sau nestiut, de Duhul meu.”

Din cartea lui Florin DUTU, “Viata Parintelui Arsenie Boca...” mentionata mai sus :

“Gheorghe Pintilie (Pantelei Bodnarenko, “Pantiusa” ; ucrainean cu cetatenie rusa) [...]. Pintilie a fost primul Sef al Securitatii, celebru pentru vorba sa : “In Securitate n-au ce cauta tovarasi care cred in Dumnezeu” (M.Oprea, “Bastionul cruzimii” ) ; [...]

Olivia,

11/12/2019 17:34:23, Bucuresti

olivia

• marturii-din-tara-fagarasului-despre-parintele-arsenie-boca (1).pdf

978.4kB

• Olivia Marcov luminite 2 dormitor birou 9 decembrie 2019.pdf

10.3MB

• Olivia Marcov mail 11 decembrie 2019.doc

118kB

***************************************************************