Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 31 Decembrie/Décembre 2019-12-31

Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 31 Decembrie/Décembre 2019-12-31

Expéditeur :Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)

À :........................................................................................

Date :mardi 31 décembre 2019 à 14:55 UTC+2

Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 31 Decembrie/Décembre 2019-12-31

Am ajuns si in ultima zi a anului 2019 !

Inca un an care a trecut peste noi, dar ne bucuram ca suntem in viata, sanatosi pe cat se poate, unii sanatosi pe deplin, altii mai putin, dar traim si suntem pe picioarele noastre....

Am aflat ieri abia, ca pentru unii acest sfarsit de an marcheaza de fapt, un an de la deces...

Am aflat ca s-a implinit anul de la decesul domnului +Dinu, vecinul de la etajul 10, tatal surorilor Luminita si Camelia Dinu si sotul dnei Iuliana Dinu, sau Iulica cum vad ca ii spune mama.

Nici nu am stiut ca a murit tatal Luminitei si al Cameliei !

Camelia e in Grecia, unde s-a stabilit de mai multi ani, iar Luminita are acum un copil, o fetita cred, cu care am auzit ca se duce sa stea mama Luminitei, dna Iuliana Dinu, in fiecare zi si ca – apropo de pensie, de relatia parinti-copii, de venituri ... – si deci ca tot ea, dna Dinu “ le duce”, le tot duce una sau alta, mai multe, adica...

Vorbeam cu mama despre..va spun imediat, am sa va spun ce zicea mama :

“ – Dar Sanda [ Sauciuc, vecina tot de la et.10, pe palier cu dna Dinu Iuliana ] cum se descurca din pensia ei ? Dar Iulica ? Ca e singura ?”

Opaaa ! – imi zic, cum e singura ?

Ei, si asa am aflat ca a murit domnul Dinu !

Dna Sauciuc e vaduva deja de cativa ani buni de zile, trece vremea si nu stii cand...

Si atunci eu am spus cu privire la dna Dinu : “O mai ajuta Luminita, sau mai exact George al ei, sotul ei ca era un tanar instarit...”

Mama : “Da’ de unde ! Se duce Iulica sa stea cu fata [ nepotica ] si tot ea le duce !”

Camelia e in Grecia unde s-a confruntat ani de zile, nu stiu azi, cu ..cu saracia chiar...cel putin raportat la nivelul mediu de viata al grecilor, desi se maritase si este maritata cu un grec.

Nici grecii nu sunt toti cu o situatie chiar multumitoare, ba dimpotriva si sunt greci-greci din Grecia din tata’n fiu....

Nu-mi  vine sa cred ca nu mai este domnul Dinu !

Si acum sotia lui, dna Dinu sta aici in bloc, aici stateau, ma intreb insa ce a facut cu proprietatea de langa Bucuresti, de la tara, a sotului ei, dl Dinu se ducea vara, de multi ani se duce la tara sa aiba grija si acolo de casa si pamant, avea cativa pomi fructiferi, mai aducea desi rar, dna Dinu caise de vanzare, cateva, vindea adica la cativa vecini si de fapt stiu ca ne-a adus noua, nu chiar la tot blocul...

Ieri am plecat la Cora Lujerul...exact la aceleasi ore ca si pe 24/12/2019...

Pe la 16h22 am plecat de acasa, am ajuns in statia de pe cealalta scara a blocului nostru, am vazut, acum m-am uitat si eu, e chiar statia Romancierilor, mutata din locul ei initial, aproape de noi, de fapt in dreptul blocului nostru R 4, caci se afla mai departe... nu e o statie in plus, creata in plus..

La foarte scurt timp in urma mea, in statie vine langa mine, s-o fi facut ca nu ma vede ? nu m-o fi vazut ? Doamna Elena Balas de la etajul 8...

Daca ea nu a dat semn de viata si cum voiam sa fiu atenta la sosirea microbuzului de Cora, multe masini circulau cu farurile aprinse la maxim si vedeai venind spre tine numai farurile, nu si masina, orice fel de masina ar fi avut nu se vedea de faruri....

Doamna Balas, foarte eleganta, intotdeauna e eleganta, cum spune mama : “Are haine foarte bune !” [ adica de calitate ], si din cand in cand, constat eu, isi mai cumpara si cate ceva nou si modern....

Astfel ca purta un fas lung, matlasat, cum se poarta, de culoare liliachie, si caciula de blana, as spune de nurcã de culoare deschisa, culoarea untului spre bej, bine pastratata, pantalon negru....

Purta niste cercei luciosi, asa, ca un diamant mare, sau ca un briliant mare, desigur erau de efect, adica imitatii, dar straluceau asa si ieseau in evidenta...

Fardata....da ! Se farda ea chiar cam sau prea apasat... dar intotdeauna... acum insa era fardata insa mai discret, isi daduse cu pudra pe fata si ruj rosu pe buze, are insa degetele mainilor super-deformate de reumatism, are un reumatism degenerator....

Mi se pare ca ea demult nu mai foloseste si nu mai are apa calda, nu stiu daca numai la bucatarie sau si la baie....

Pe sub fas era clar in negru, asa cum o stiu, pulovar, bluza neagra si pantalon negru.... acela se zarea...

A ramas in spatele meu, caci a trecut prin spatele meu, cand a venit era chiar langa mine, astepta autobuzul in care a si urcat, incat eu am ramas sa astept masina de Cora....

Stateam cu fata intoarsa spre drum, spre sosea sa vad venind masina Corei, si aud in spatele meu ca scuipa cineva... nu stiam sa fie lume in statie, cand am sosit eu nu era nimeni, dar poate mai venisera din alte directii, dinspre R 5 sau R 6...

Ma uit in geamul unei masini – pentru ca de-a lungul statiei sunt parcate masini una langa alta – si in spatele meu in picioare, foarte dreapta, o vad numai pe dna Balas, nemiscata, de aceea am spus in picioare, ca doar nu statea jos, dar pentru a accentua ca sedea asa, ca statuia, nemiscata....

Mai ciudat a fost insa altceva....

Cand am plecat din casa, ca sa merg la Cora – pentru ca ieri, inainte de asta mai facusem un drum !!! – ies pe palier, si ma duc spre lift, insa liftul a fost luat de la parter de cineva, si pe cand urca, jos la parter, in bloc, intrasera alte persoane, deci ma hotarasc sa nu mai astept liftul, caci va fi chemat de cei de la parter, dupa ce urca persoana care atunci urca cu liftul si se afla in lift...

Pe cand deci ma apropiam de capul scarii sa pun piciorul pe prima treapta de sus a scarii, la etajul 2, liftul ajunge in dreptul meu, al etajului 2 adica, si de unde fusese liniste in lift, brusc, persoana din lift, incepe si zice, pe un ton batjocoritor, parca se prostea, dar rautacios se prostea, in acest chip adica... o aud din lift : “Tuuu cu prescurile tale !”, si inca “Ha, ha, ha, ha “, nu a spus chiar “ ha , ha “, dar a emis un sunet in genul acesta...cum vine vorba aceea, facea misto, dar in chip foarte rautacios, cu rautate....

Si parca se misca, agita prin lift, insa cum a trecut de etajul 2, in lift s-a facut din nou liniste complet...

IN fine, dupa ce am asteptat in statia Romancierilor, a venit masina de Cora, cu un alt sofer, care m-a si dus, si tot cu el m-am si intors, rapid.

La 16h40 urcasem in masina de Cora, din statia Romancierilor, care ne ducea la Cora...

Nu era chiar ora 18h00 cand eram deja in casa, doar ca dupa mai multe minute dupa ce ma intorsesem, mi-a dat prin cap sa ma uit la ceas, de curiozitate, sa vad la cat m-am inapoiat....

La ora 17h00 fix am intrat in Autoservirea Cora, stiu, pentru ca eu vin cu sticla mea cu apa, intotdeauna am la mine o sticla de ½ litru de apa, si mi-a pus eticheta pe aceeasi sticla, acelasi zic eu, angajat care era si pe 24 decembrie, si pe eticheta scrie ora intrarii in magazin, pe 24 /12/2019 scria ora 16h58 si acum pe 30/12/2019 scrie ora 17h00 fix, 5 o’clock sharp, cum ar spune englezii.

La ora 17h17- dupa cum scrie pe bonul meu fiscal, am achitat la Casa, tortul Mousse !!! Si desigur m-am indreptat spre Iesirea din magazinul mare, larg, dar m-am oprit la un magazin pe mijloc, cum sunt acum create, si am cumparat un sal de lana groasa pentru mama, erau reduceri mi-a spus baiatul tanar care vindea, si costau 30 de lei....

Sa va spun ca mai sus, cativa metri mai sus, mai aproape de Intrarea nr.1 in autoservirea Cora- e unde intru de fiecare data, deci mai inspre iesire cum ar veni, era un magazin asemanator unde costau salurile acestea 35 de lei...

Vin acasa, i-l ofer mamei, ca tin sa ii ofer si eu ceva – EU INTOTDEAUNA AM VRUT sa ii cumpar mamei, si mai ales cand aveam salariu, dar ma repezea si respingea ferm !

Cand eram grefiera am apucat sa-i cumpar cateva lucruri, pe care le-a purtat peste ani si ani dupa ce iesise de mai multi ani la pensie, atunci si-a amintit de ele !!!!!!!!!!!!!!!!!!

Intru in camera apoi sa ma dezbrac de hainele de exterior, ma rog, sa aranjez totul la loc, cojocul pe umeras, etc. – si ma intorc in sufragerie si mama imi spune : “Vezi, ca salul ala, la piata costa 10 Lei !!!!! Asa ca nu mai arunca banii asa !”

Si tot imi spune ca ea are saluri si fulare.... si eu o tin pe-a mea sa poarte si de la mine ceva !!!!

Ieri in Cora nu exista decat TORT MOUSSE, sa vrei si alt tort nu gaseai !

Cei care se apropiau de galantar, de frigiderul cu prajituri la ora aceea, ar fi constatat ca nu mai erau prajituri – eu credeam ca trebuie sa mai existe un alt galantar in continuarea celui in fata caruia sosisem si eu , pentru ca nu vedeam nicio prajitura, deci in interior ramasesera etichete care anuntau pretul tartelor de pilda, dar unde sunt tartele ? Nu erau !

O tanara inaintea mea a cumparat un tort Mousse... i l-a impachetat intr-un carton lucios, auriu !!!!!

Imi vine randul, dupa o alta tanara care voia paleuri de 15 lei ( fursecuri umplute cu crema, lunguiete ) si care i-a spus tinerei vanzatoare blonde : “vezi ca maine vin si eu sa-mi iau tort !”, dar vanzatoarea : “maine eu nu mai sunt !”

Apoi imi vine randul si mie, ii urez “ La multi ani “, imi zambeste, imi ureaza si ea....

Ii spun ca vreau un tort Mousse, si cum ma uitasem si vazusem ca erau mici torturile, desi unele in vitrina frigiderului erau mici, dupa mine, mici-mici, si altele mici-mai marisoare ceva, o intreb de dimensiuni, de care sunt ?

Imi spune ca sunt mici si mari ( cele putin mai mari erau cele mari ), ii spun ca atunci vreau un tort MARE, o intreb cam cat cantareste, sub 2 kg ?

Costa 60 lei/kg si aveam toti banii mei 120 lei !!!

Imi raspunde ca un tort mare cantareste 1,100 kg/ 1,200 kg....

II zic ferm, un tort mare in cazul asta...

Ma uitasem ca i-l cantarise fetei de dinaintea mea si afisase pretul electronic cam la 60 si ceva de lei, peste 60 de lei...

Mi-l impacheteaza in cutie transparenta gen casoleta din plastic, si eu o intreb daca n-are un carton mai mare, gandind la cel auriu... imi spune ca numai la Comanda se impacheteaza in carton !

Deci fata aceea daduse comanda de tort dinainte !

Ei bine asta nu stiusem !

Dar am vazut ca aducea tortul cand il cereai sa-l cumperi din incaperea cu usa larg deschisa din spatele ei unde pe etajere cu rotite cred, si pe rafturi, se aflau mai ales torturi, cam asta am vazut eu.

Unui domn i-a servit cred un tort luat direct din frigiderul cu vitrina din fata clientilor...

O intreb daca crede ca incape tortul in cosul mic, rosu pe care il luasem – cam nehotarata cand am intrat in autoservire – ea imi raspunde categorica ca : “Nu incape. E pacat. Stricati tortul !”

Asta imi spuneam si eu, sa nu incerc sa las tortul in cos, mai ales ca acest cos rosu, mic, este ciudat ca forma, deci are baza cosului chiar la nivelul solului !!!! Si nu imi place...

Produsele nu stau bine intr-un cos cu asa o forma.

Duc tortul pe brate, ma duc direct la Casa, masor din ochi randurile, ma asez la un rand, dupa ce gandisem la cel de langa, dupa cateva secunde ma hotarasc pentru randul de la Casa alaturata, unde ma gandeam la inceput daca sa ma asez... pana la urma, daca ramaneam la cel fixat prima data, ajungeam mai repede la Casa....

M-am schimbat insa si am ajuns mai tarziu...

In fine, nu pot spune ca nu aveam timp....

Ma asez la coada si aici la Casa era un tanar, cum sa va spun ???

Cred ca meritã, chiar numai ca fapt divers sa va spun....

Tanarul, un baiat tanar, chiar tanar, foarte ingrijit, efectiv genul de tanar rasfatat, si care nu isi avea locul in acel loc, si care in plus parea nou in noua lui meserie, si parea si suparat, nemultumit, ca si cum stia sau isi spunea ca de ce sta el acolo, nu acolo e locul lui....

Blondut-saten, tuns frumos, cu tenul alb, si rosu in obraji, poate si de la caldura, as spune de la suparare, cu ochii caprui cred, cu nasul rotund, inalt, grasut, solidut, tare curat si ingrijit.... baiat de familie...

Semana, stiti ca mereu gasesc eu asemanari, - dar unii chiar seamana ! - imi spun, e oarecum in genul acelui profesor din facultate care se numea Gaf-Deac... parca e Gaf... unii colegi ii spuneau simplu “Gâf”....

Gaf a predat Drept Administrati si Stiinta Administratiei.

Pe Gaf l-am vazut ultima oara in ziua examenului de licenta, poate inainte sa intru in cladirea in care am dat examenul, erau 2 cladiri/2 facultati intr-o curte comuna in campusul Politehnicii, cladirile apartinand Fundatiei Romania de Maine care avea Universitatea Spiru Haret....

Si cum randul era intepenit ca nu stiu ce astepta pentru niste clienti care erau in fata la Casa...

Ma uitam la el si imi spuneam daca sa-l rog sa-mi puna si mie tortul in punga mare galbena, adusa de mine de casa special pentru a incapea un tort in ea, comod, sa nu strivesc tortul...

Si ma gandeam eu : “Suparat cum e, o sa gandeasca, sau o sa ma repeada ca daca ar sta la fiecare client sa il ajute sa-si puna cumparaturile in plase .... !”

Dar pe 24 decembrie 2019, Casiera m-a intrebat chiar ea : “Vreti sa va ajut ?”, vazand ca nu ma descurcam prea rapid sa imi pun in plase cumparaturile si m-a ajutat....

Clientii din fata mea, pareau doi oameni ai strazii care cumparasera nu stiu ce produs, dar i-a costat la vreo 40 de lei... isi iau produsul de pe banda din cauciuc unde lasi cumparaturile, si in spatele lor eu imi asezasem pe banda tortul, dupa mine o tanara, alba, dar alba ca hartia alba, cea mai alba la fata... cu caciula din lana, cu ochii mici, mici, isi asezase – ea a fost amabila, ok ! – pungile cu morcovi mari impachetati din magazin si cu mere galbene sau verzi galbene pe banda...

Dupa clientul din fata, dintr-o data banda de cauciuc se misca cu viteza si o ia la goana....

Tortul meu ajunge peste morcovii doamnei din spate, desi ea pusese bara aceea care desparte clientii si cumparaturile lor...

Imi vine mie randul, Casierul pune creionul acela cu care citeste codul bare pe tortul meu, ii explic ca numai acela e, ii spun pe un ton de oarecare scuza, ca din pricina benzii rapide a luat-o peste cumparaturile doamnei, care deci nu sunt si ale mele...

“Eu sunt numai cu tortul !”- spun eu....

Casierul chiar ca parea suparat, desi n-a suflat o vorba....

Imi spune pretul, tortul a cantarit ( mie mi l-a cantarit direct la Casa ! ) 1,185 kg si a costat 67,43 Lei Noi/ RON adica, platesc, apoi il rog sa mi-l puna si mie in plasa mare pe care scria Office, precizand ca plasa imi apartine ( nu e din magazin )... aici, tanarul nu m-a refuzat, dar s-a cam iritat, purtam palariuta mea neagra care cade pe ochi si nici nu am ridicat ochii de sub palarie, insa i-am simtit iritarea si i-am spus de 2 ori, accentuand a doua oara pentru ca am simtit ca, daca ii spun asa, se destinde oarecum, se linisteste : “Va multumesc, Domnule !”, si am simtit fara sa-l vad, am simtit in miscarea mainilor lui ca se destinde, oarecum ca nu se asteapta sa ii spui “Domnule”, asa incat am repetat si am apasat mai tare pe “Domnule” cu vadita recunostinta in glas ! Mi-a pus si bonul, oarecum l-a cam insfacat pe pe banda si mi l-a dat, si eu l-am pus rapid in plasa si restul, si am plecat... m-am indepartat....

Ma gandesc ca in ziua aceea il enervase cineva poate, se simtea poate nemultumit ca nu e locul lui acolo, si poate inca cineva chiar il suparase la Casa....

El nu mergea prea repede, se simtea ca e nou “ in meserie”, imi ziceam privindu-l asteptand nu stiu ce in fata la clientii lui din fata, asteptand la rand, imi spuneam “Ei, lasa, nu te necaji ca te deprinzi si tu !”

Da.... mai nostim a fost cand am ajuns acasa, zic si eu asa, nostim, totusi ca un soc oarecum....

Ma uit pe bonul fiscal, dupa vreo ora, imi amintesc de bon sa ma uit cat cantarea exact tortul ????

Mama pusese plasa pe etajera cu bonul in plasa...

Am gasit-o, iau bonul, ma uit 1,185 Kg, apoi imi zic : “Dar ia sa vad, scrie cum se numea Casierul acela ?”, si citesc numele lui pe bon : “ MACOVEI ALIN” !!!!

Apoi m-am oprit la primul butic in “aer liber” adica in incinta magazinului Cora, dar afara din autoservire, si am cumparat salul mamei, si tanarul vanzator, acesta se uita chiar frumos la mine, nu era suparat, bucuros ca vreau sa cumpar, mi-a spus ca nu are pungi mici, nu mai are, desi salul era destul de mare, nu avea niciuna si mi l-a pus peste tort, mi-a spus ca sunt la reduceri de acum si mi-a zambit bucuros si frumos...

M-am dus apoi direct la iesire....

Ah ! cand intram in Cora, in spatele meu 2 tipi, unul ii zice celuilalt ceva, iar acela ii raspunde : « Ma, eu nu prea vreau sa mai investesc in pantofi ca am 16 perechi .... !”

Ne aflam chiar in dreptul unui magazin de pantofi....

Acum m-am indreptat spre iesire, ajuns pe platforma aceea unde soseste masina Cora sa ne duca acasa, platforma acum era luminata putin, deci exista niste becuri, lumini care in mod normal ar trebui sa fie aprinse cand se lasa intunericul si care fac lumina, raspandesc o lumina in statia de Maxi-Taxi....

Data trecuta era o bezna deplina....

IN plus, ieri, soferul ne-a adus cu masina pana sus, ne-a oprit chiar langa usile care se deschid automat cand te apropii de pragul intrarii in Cora ! Ne-a lasat chiar la usile Corei !

Pe cand pe 24 decembrie n-a fost asa, pe ploaia aia si se facusera balti pe jos, si era chiar intuneric, intuneric, soferul celalalt ne-a lasat la poalele unei pante pe care masina Cora urca pana ajunge sus pe platforma...

De acolo am urcat, aproape varandu-mi degetele in ochi, ca nu vedeam nimic, cu umbrela deschisa ca ploua, am urcat pe jos, purtam cizmele mamei si am luat in picioare la nimereala si baltile, ca mi se facuse mila de bietele cizme zau asa, va dati seama ce apa, ce balti !!!!!

N-am ratat o balta cred !

Mama mi-a spus insa ca, asa se procedeaza de obicei, adica soferul masinii Cora lasa clientii la baza pantei respective, sa urce singuri pana pe platforma si de acolo sa ajunga la usile puternic luminate din interior, ale magazinului !

Soferul care m-a adus, m-a si dus acasa, daca la 17h00 intram in magazin, la 17h17 am platit la Casa si abia ce am iesit din Cora si am sosit in statia de Maxi Taxi, m-am intors cu spatele spre statie, am asezat tortul pe o bancuta sa imi pun in gentuta la loc, portofelul.... ca nu apucasem, cand eram cu spatele, o masina soseste in spatele meu atunci imediat, ma intorc, intreb ce masina este ? “- BRANCUSI” – imi raspunde cineva.... si eu repede, las geanta pe jumatate deschisa,  - geanta are fermoar, acolo e important sa fie inchisa, acolo am totul, in rest are niste locuri, despartituri unde poti pune lucruri, eu pusesem sticla de apa si nu mai incapea din cauza ei nimic....

Si hai in masina rapid, ca cine stie cand vine alta....

Au urcat unii cu multe bagaje, cati erau ? Trei ? Patru ? O femeie si vreo 2, 3 barbati ? cam asa ?

Si nu isi gaseau loc, eu urcasem si ma indreptasem spre 2 scaune lipite, pe unul langa geam am asezat tortul care ocupa un scaun ( sunt mici, inguste scaunele ) si m-am asezat pe celalalt scaun spre culoarul din masina dintru cele 2 randuri de scaune, un domn isi cauta si el un loc, erau, “ single”, adica scaune simple, cu fata, langa geam...

El insa a refuzat, spunea ca nu poate sta acolo, una sau mai era alta ? O femeie din grupul lor a spus ca de ce nu sta acolo ? Cealalta i-a explicat ca nu poate ca sufera cu inima, barbatul a precizat ca nu incape....

Probabil nu incapea....

Pana la urma s-au asezat in spatele meu...

Curios este, cred ca au coborat la statia de la LOVINESCU, liceul Lovinescu statie si de STB, a autobuzului 368, dar cand au coborat parca erau mai putini ?!?

Deci omul nu voia sa stea LANGA GEAM, femeia din grup explica ca sufera cu inima din cauza aceasta nu poate, el insa a spus ca nu incape....

Si de data asta, caci pe 24 decembrie n-a mai procedat asa nefiind cazul...

Acum soferul a cotit stanga de la Posta de la Valea Argesului si a intrat in cartierul Brancusi in care nu a mai intrat pe 24 decembrie.... ca nu cobora nimeni acolo....

Si imi spun, e mare, dar e foarte mare acest cartier, oarecum incomod, nu stiu daca circula vreun mijloc de transport in comun pe acolo, sunt ceva magazine, si sunt bloculetele mici, cred ca sunt cele construite prin ANL, foarte linistite si niste blocuri inalte, cele mici in spatele lor, par a se intinde pe o mare suprafata, in inima cartierului de bloculete, asa linistite si atipice pentru blocurile inalte, sunt blocuri diferite cu totul, desi simple....

Pe acolo e mai putina lumina insa....

IN fine, a cotit dreapta si a ajuns la capatul troleibuzelor 90, 91 si drept inainte la intersectia cu Drumul Taberei, ajunsesem deci in dreptul statiei STB de la Valea Ialomitei....

Practic, cartierul Brancusi e ca paranteza mare si adanca, adanca, intre Valea Argesului si Valea Ialomitei....

Da, cred ca Posta e Posta de la Valea Argesului, unde locuieste si Claudia Gaspar....chiar e o Farmacie la parter, dar azi isi schimba locurile farmaciile...

Nu spunea farmacista Victoria Constantinescu in 2017, ca o stie din carut pe Claudia ca o aduceau parintii la Farmacie in carut cand era de numai 2,3 luni?

Si farmacista locuieste pe la Valea Ialomitei.....

Soferul era un om amabil, a fost tare amabil, i-am urat la multi ani cand am coborat, m-a adus chiar in statia de unde ma luase mai devreme...

Eram ultima in masina, si la statie aici, a urcat o tanara care pleca in Cora....

Caciula neagra din lana, trasa pe frunte, capul mare, fata mare, deschisa daca erai si tu deschis si amabil, ochii verzi cred, ochi deschis in tot cazul, nasul mare, drept, lung, obrajii mari, fata, tenul alb.... parul daca il mai avea, ascuns tot sub caciula...

L-am privit, adica m-am intors inainte de a cobori sa ii urez frumos La multi ani ! si a zambit si am zambit si i-am spus ca a fost foarte amabil, punctual, pai ne-a dus sus la usile magazinului, ceea ce vedeti, de obicei nu se face .... ! – si l-am privit voind sa ii spun, si spunand in gand, n-am mai spus : “Si pentru ca ati fost amabil cu noi si ne-ati condus asa bine, noi ce putem face pentru dvs. ? Cum sa va ajutam si noi ? Sa va punem o vorba buna la cei de la Cora ? Sa le spunem ce sofer bun sunteti  “ , parca m-ar fi ghicit, am coborat si a urcat fata cu gluga pe cap....

Ca fapt divers, pentru ca pe 24 decembrie am cumparat doar mezeuri si peste...

De obicei cand aveam salariul, din Carrefour si din Cora apoi, cumparam poate mai mult lactate, lapte, nu foarte mult, pentru ca mama acasa intotdeauna are lapte pentru tata, lui ii place mult, dar cumparam lapte bun, apoi iaurturi, adesea cu fructe, unt, untul Président, mama : “Ea numai unt President poate sa manance !”, e delicios, e frantuzesc si e chiar gustos...

Dar imi place untul si cel romanesc....

Mai cumparam de asemenea si compot de ananas, mai rar, condimente : basilic/busuioc, cimbru, dar asta mai tarziu, apoi mai des ciocolata, cafea, sau mai rar, ness, hering in suc/sos marinat, branza Camembert, pentru ca mama cumpara Telemea, sau Brie, si branza Brie am cumparat, cremwursti, salam de Sibiu, Sibiu nu mai stiu cat de des, dar cautam sa cumpar un salamior intreg....

Prajituri, uneori....

Mai cumparam si dulceturi, gemuri, alegeam din cele mai bune cu putinta...

Dar cel mai adesea erau acestea : laptele la cutie, iaurturile, ananasul, untul, branza, si cremwurstii sau poate Sibiul....

Apoi cumparam detergent, naftalina sau alte substante care sa ii tina loc, balsam de rufe...

Ei, asa, in timp, am facut si alte cumparaturi, cand aveam bani, adica nu mai stiu nici eu tot ce am cumparat...

Pe urma imi cumparam sampon, balsam de par, uneori mai rar, o masca de par, crema de fata, crema de corp, uneori un gel anticelulita, desi nu aveam celulita dar scotea tot lichidul retinut in piele, daca / cand stateai mai mult pe scaun, adica la birou mai ales, ca eu am avut munca de birou...

Si era pe baza de cafea si cafeaua conduce bine, elimina apa din tesuturi sa nu faci edeme....

Iedera, cafea .... cam astea erau ingredientele gelului anticelulita....

Sapun mai cumparam si fina, de toaleta, si de rufe....

Pe cat se poate si pe cat ai concret timp – cand lucrezi zi de zi, nu prea ai atata timp, depinde cate ore pe zi muncesti.... nu prea ai timp sa te ingrijesti ca lumea...

Totusi eu ma ingrijeam pe cat se putea, si imi place ingrijirea, asta pana la farduri, pana sa ajungi in etapa de a te farda, in cazul in care vrei sa te fardezi...

Imi cumparam gel de dus, spuma de baie, saruri de baie, sunt foarte bune, dar de cand am racit asa puternic...

Eu am racit si pentru ca nu am mai fost atat de grijulie cu mine insami....

Imi umpleam cada cu apa calda, fierbinte aproape, si puneam in ea, turnam de-a dreptul saruri de baie + spuma de baie + ulei de lavanda ( sau din alta planta, sau cateva picaturi din 2, 3 uleiuri ), toate in apa aproape foarte fierbinte... si imi faceau bine...

Acum e si economie la apa, e si frig in baie, nu stiu de ce, desi a inceput sa se incinga si caloriferul mic din baie, adica are mai putini elementi....

In fine si erau si altele, ca doar am cumparat si hainute, pijama, sau ce mai aveam eu nevoie, ciorapi, etc.

Ei ! Pe atunci nu eram asa atenti la cata apa consumam, nu o risipeam, dar o foloseam ...din belsug....

La New York, sau unde, in ce tara, am vazut pe un Vlog, ca apa e ieftina ?????????????????????????????????????

Sa fie omul si curat, si el si hainele si tot din casa, si sa aiba si apa sa se ingrijeasca ca lumea... ma rog, sa nu fii strans la punga .....de frica ca apa costa o avere !

Mama ieri si-a facut piftia, a cumparat curcan sa ii faca piftie lui tata zice ea, dar e pentru noi toti....

Azi a dat inghetul, gerul, ea a fost la piata si a simtit gerul....

Tata – in parc, zicea cand s-a intors din plimbare ca e pojghita de gheata pe banci, a curatat el o banca si s-a odihnit 5 minute pe banca, da, ca pe urma te congelai cred...

Si-a luat manusile primite cadou de la Silviu si la intoarcere a spus ca i-a inghetat varful manusilor la degete !!!!

Si sunt captusite cu blanita....

Cand m-am intors acasa ieri din Cora...

Ma cheama tata – lucru rar ! – la laptopul lui sa vad o stire...

PROTV arata o stire, eu l-am intrebat daca e recenta, ca el pe youtube se uita la fel de fel de emisiuni, unele vechi...

O tornada in judetul Calarasi !!!!!!!!!!

Intr-un sat, pe o sosea, a rasturnat un autocar cu pelerini ce se intorceau de la o manastire, ei au scapat intregi, desi i-a dus la spital, geamul din fata a fost spart, autocarul tarat, luat pe sus de tornada 52 de metri peste camp !!!! Rasturnat, cei de pe un rand de scaune, au venit peste cei de pe randul celalalt, pe care s-a rasturnat autocarul si in special peste pelerinii care stateau la geam....!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Casele s-au trezit fara acoperis, acoperisul dus pe la mijlocul satului, adus inapoi pana la vecini, bucati de zid, de perete gasite cine stie pe unde prin sat, ca oamenii SI-AU LUAT PERETELE INAPOI, si l-au pus in curte si il aratau !!!!!

O masina smulsa de tornada cred si aceea, de curentul de aer puternic facut de tornada....

Un nor, o coloana de praf si pamant, de curent, in spirala, care urca in vazduh....

Nu stiu cum de nu s-au sufocat si nu au inghiti praful acela satenii peste care a trecut tornada, ca ei povesteau ca tornada a venit chiar peste ei, peste satul lor si casele lor.....si peste ei, o doamna spunea ca o lua pe sus daca nu ar fi tinut-o nora ei... totusi niciun satean nu s-a vaitat ca ar fi inspirat aer plin cu pamant/ praf si era un praf dens, ridicat de la pamant, deci ma mir ca nu si-au umplut plamanii cu praf, ca nu ai ce respira, decat aerul din jur, or, acela era praful ridicat vartej in aer, in coloana spirala !!!

Erau chiar curati pe fata, pentru ca asa o cantitate de praf, plus ca le-a luat pe sus acoperisul casei, peretele casei, deci le-a patruns in casa, a zburat peretii....

Pelerinii au scapat cu viata toti...

Uitam sa va spun ca ieri am fost cu mama la Valea Ialomitei, unde a fost prin anii 2000 o Farmacie Centrofarm, acum acolo e un magazin de incaltaminte, de vreo 3 ani spune mama, care ma lamureste ca de 3 ani are cizmele ei actuale....

Iar Centrofarm, ar fi o farmacie, acum cativa metri mai sus in directia magazinului Materna, deci inspre noi, blocul nostru, ca directie...

Mama o cunoaste pe doamna care vinde, mi-a cumparat cizme noi !

Am cizme albastre in tonul si nuanta cojocului meu gros, albastru, au costat cu o reducere de 10% la toata incaltamintea ce se facea – au costat 358 de Lei noi.

Meritã si sunt finute.....

Imi plac.

IN 2010 mi-am cumparat ultima data cizme, si numai din banii mei atunci, cu banii de pe Referatele de la masterul colegului de facultate, dlui Mihai Isaila, acelea au fost scumpe, din piele intoarsa, destul de lungute, maro, piele fina, m-au costat mult...

Am muncit eu ceva la referate, dar voiam cizme din piele intoarsa, o noua pereche ca mai am una.

Ei bine si lucrezi elegant, stai la computer, citesti si scrii pe calculator, ma rog, eu am facut referate destul de lungi, mai ales ale mele la masterul meu din 2010-2011 au fost lungi....

Sigur, aveam si manuale insa, deci nu le faceam superficial, dimpotriva, voiam sa spun numai ca muncesti elegant...

Acestea de ieri, sunt insa foarte frumoase, teoretic sunt din piele, ma rog, la prima vedere sunt din piele....imi plac cu adevarat.

Si asa, dupa aceea am venit acasa, am luat banii mei si am plecat in Cora, de unde m-am intors cu un sal gros de lana pentru mama care asa blazata m-a anuntat ca au in piata cu numai 10 Lei !!!!

Si eu, stiind ca ma cearta mereu cand cumpar ceva – intru in casa, ii ofer salul si spun : “Erau la reduceri, stii... “, adica era pacat sa nu cumperi...

30 lei la reduceri, 35 lei fara reducere la un butic mai sus, si in piata 10 lei....

Cizmele de ieri merita, in Cora la incaltaminte, niste cizmulite cam pana la jumatatea gambei, sau mai jos de jumatatea gambei, imblanite cu blanita artificiala, si deasupra se vedea plasticul, sau nu stiu ce material pur sintetic !!!!!!!!!!!!!!!!!!

Si costau 297 lei !!!!!!!!!!!!!!! deci incaltamintea, in ce o priveste, in Cora e de slaba, foarte slaba calitate intotdeauna, plastic curat, cauciuc, plastic...

Dar m-am bucurat de cizmele mele de ieri, sunt marimea 38 si eu port 37, dar din cauza reumatismului meu, dar stiti ? Aveam picioarele aproape de tot, aproape de tot dezumflate cand le-am probat, si pentru ca beau ceai de salcie si limba cerbului de ceva timp, zic eu....

Uneori insa, cand nu ma astept, ma umflu ca balonul.....

Am loc la varf, piciorul sta comod...

Putin loc la varf aveam si in cele maro din piele intoarsa, cred ca am pus o data un ciorap din lana, fin, dar din lana, soseta, peste ciorapii lungi si incapeau... acum abia incape piciorul meu si gol...

Deci mama mi-a facut o bucurie, caci m-am bucurat, nu pot spune ca nu am simtit asa o bucurie, mai ales ca e asa, un semn ca.. ma rog, sper eu, ca a revenit la ceva sentimente mai bune fata de mine...

Tortul mare si ei i s-a parut cam mic, si mie mi se pare la fel (alte marimi la torturi nu erau !), totusi vom avea toti patru ce manca din el, as vrea sa fie si Silviu cu noi, dar m-ar mira, de Revelion intotdeauna pleaca, el stie la cine, unde e invitat, nu sta acasa.....

Adica ma gandesc ca acum Silviu nu mai vrea sa manance din ce cumpar eu, caci nu vom manca tot tortul la noapte, asta, in niciun caz !!!!

Magdalena Calugaru si Isabella Klaar, fiica ei, venisera inainte cu putin de Craciun, mai intai Magda, dupa o zi, doua a aterizat si Isabelle, ca zicea mama ca se duce la aeroport Magda sa o ia, au facut aici Craciunul, in apartamentul lor de la etajul 8, dar dupa au plecat si deci nu mai sunt in Romania acum....

Cam acestea sunt micile mele vesti...

Da, si noaptea trecuta am avut un cosmar !!!!

L-am scris, sa nu-l uit, separat, si am sa fac un copy/ paste aici mai jos sa vi-l povestesc !!!!!

In noaptea de 30 spre 31 Decembrie 2019 am visat...urat, un cosmar !

Sa vi-l povestesc...

Mai intai se facea ca eram in casa la noi, in sufragerie, mama statea intinsa pe patul-recamier al lui Silviu si plangea, cu spatele sprijinit pe o perna, intr-o bluza camasa de vara din panza de culoare roz, in usa apartamentului pusese sau era pus un scaun.

In vis, oarecum stiam, aveam impresia ca plangea pentru ca tata facuse scandal si atunci ea pusese un scaun in usa sa nu intre in casa, caci el plecase.

Silviu nu era nicaieri in visul meu.

Apoi, stiam ca ma aflu la etajul unei case, dar eram oarecum la inaltime, in aer, si in jurul meu nu exista nicio casa, ca si cum m-as fi aflat intr-o piata, jos oamenii, desi nu prea multi, circulau de colo, colo.

Vad apropiindu-se, venind spre mine un barbat, pe masura ce se apropia, am recunoscut in el un prieten al tatalui meu – asa este visul, caci nu stiu cine era persoana respectiva ! – si cand s-a apropiat si mai mlt, eu am strigat ca vine prietenul lui tata si ma duc sa ii descui jos, usa casei, sa intre, in acelasi timp ma gandeam ca mama s-ar putea sa nu vrea sa ii deschid.

Ma bucuram. Cand s-a apropiat si mai mult, el era de fapt un chirurg, acel chirurg in varsta care pe Facebook a fost apreciat de multi oameni pentru ca a facut mult bine la viata lui, in activitatea lui, si pentru ca era un om simplu, fara ifose, si modest, iar pe FB era aratat circuland cu metroul, mai tarziu putin el a intrat mi se pare in partidul liberal, s-a inscris la liberali. Cum se numea el ? Doctorul Danila, Danaila ?

Pana la urma, acest prieten al lui tata s-a apropiat atat de mult incat se afla langa mine si acum purta ochelari de soare cu lentile maro si fiind foarte aproape de mine, mi-am spus mirata ca trebuie sa fie un Inger, caci este – sau acum este – dintr-o data, foarte tanar.

De la departare era un om cu parul alb, in genul ( si chiar prima, prima data am crezut ca el este...) actorului francez Pierre Richard [ aceeasi coafura ! ], imbracat in culoarea gri deschis, de sus pana jos, si purta vesta din lana groasa, gri, pe care tata o poarta, pe care demult, cand eram grefiera, i-am cumparat-o si oferit-o eu lui tata cadou !

Apoi, acest prieten al tatalui meu, dintr-o data se facea ca ma aflam undeva, intr-o cladire, parea chiar etajul 9 de la Neurologie din spitalul Municipal/Universitar Bucuresti, era acolo pe coridor un ghiseu alb, luminat in interior, exact cum era ( dar neluminat in 2017 ) in mai 2017 cand m-am dus in prima mea zi de vizita la tata la spital si am intrebat de el la un ghiseu unde era chiar o doctorita cred, care m-a lamurit la ce salon il gasesc....

Acum in vis, acest prieten in gri, al tatalui meu, intinerit dintr-o data, si cu ochelarii lui de soare cu lentile maro pe ochi, intreba de tata la ghiseul cu lumina in interior, iar eu ma aflam in fata lui, la cativa metri distanta de el, intoarsa inspre acelasi ghiseu cu fata.

Nu imi amintesc daca inainte sau dupa aceasta parte a visului, am mai visat 2 “secvente”....

Mai intai ma aflam intr-o casa, la etaj si acolo ii spuneam unei femei ceva, cum ca unii ar vrea sa ii faca rau, femeia a inceput sa tipe la servitorii ei, vreo 2 barbati parca si o femeie, caci avea servitori, ba inca si-a dat jos rochia pana la talie, pana la brau, si tipa la ei cum indraznesc ei sa ii doreasca ei raul.... apoi femeia s-a asezat pe o canapea, intr-o camera si sedeam langa ea si a inceput sa imi faca vant ( asa cum faci vant cu un evantai cuiva...) si cand m-am uitat mai bine de la ce vine curentul de aer, sau vantul, am vazut ca de fapt ea isi balansa un picior frumos, dar complet gol, si il balansa puternic, intr-un fel, chiar in fata mea, si astfel producea un curent de aer, ca un “vant”.... dintr-o data nu parea un om bun, chiar deloc, incepuse sa rada si dezvelea niste dinti frumosi, dar mici, desi, stransi unul langa altul. Femeia din vis avea parul lung, neted, lins, in culoarea ciocolatei, purta breton si avea ochii caprui si nasul drept, nu prea lung, ascutit la varf. Pielea ei neteda nu era foarte alba, era usor bronzata, si nu mai era la prima tinerete, dar cum spunem noi, se tinea foarte bine, era un corp foarte bine intretinut, fara riduri pe piele.

Legat de casa sau case...

Ma aflam acum intr-o casa englezeasca si de la un etaj, coboram pe scara foarte ingusta care ducea mai mult la un subsol cred, decat la parter, in fata mea erau vreo 2 barbati cu pistolul in mana, gata sa impuste, adica urmareau coborand scara, sa prinda pe cineva.

Unul din ei purta o camasa roz, si ceilalti camasi albe cred, cel cu camasa roz avea parul negru, tuns scurt, dar pe toti ii vedeam din spate, eu ma aflam in spatele lor si coboram in urma lor.

Cand au ajuns la baza scarii, era o usa, cineva – cel care trebuia prins – stiam ca se afla in acea incapere careia ii vedeam doar usa, si persoana din interior, nu stiu cum, o vedeam ca e imbracata in uniforma albastra de politist sau poate de aviator, ofiter de Aviatie ? In vis, totusi eu stiam ca era Politist..., mai vazusem, nu stiu cum, ca in incaperea aceea se afla in mijloc o piscina, un bazin mare, larg, plin cu apa. Persoana s-a aplecat in fata si plangea, dar nu voia sa se lase prinsa.

Ofiterii de Politie de la usa, de afara, se temeau de o cursa a celui dinauntru care trebuia prins.

Si....

Si, dintr-o data, visul meu a sarit la o secventa care m-a cam speriat....

Pentru ca era vis, dormeam, si in vis nu poti nici sa misti prea mult, sau nu te poti trezi dintr-un vis urat, desi visezi urat....

Dintr-o data langa mine, langa fata mea, in vis, s-a aratat un fel de creatura, de masca hidoasa, ca de batrana vrajitoare, parea la exterior ca e un chip, un cap si un chip fara consistenta, ca si cum ar fi fost doar un vesmant, o haina, - exterioara unui continut, care nu invelea pe nimeni si nimic...

Parul era gri, cenusiu gri, fata cenusie gri, ochii cumva mici, nu se vedeau clar, ranjea la mine si parul gri-cenusiu coafat, interesant ca era ca al unei femei ce fusese coafate candva, era chipul unei femei, adica un fel de chip de femeie, de vrajitoare urata, stiti, ca in povestile cu vrajitoare...

Mai intai, deasupra mea si langa fata mea am vazut o secunda – in vis ! ...asa pot eu explica ce am visat.... – un chip cu fata alba, poate al unei femei, ca si cum mi-ar fi atras atentia, mi-ar fi anuntat cele ce urmau, m-am simtit si totusi fara sa simt, ciupita de mana dreapta, apoi a aparut langa fata mea, aproape lipita de fata mea, creatura cenusie, acel cap cenusiu... care ranjea la mine si ma speria, sau voia sa ma sperie, si dintr-o data, creatura cenusie si urata si-a infipt mana cu unchiile lungi, in incheietura mainii mele stangi, si in mana mea stanga, si imi strapungea cu unghiile ei mana si incheietura, isi infigea puternic unghiile lungi in mana mea.....

Si atunci, tot in vis, desigur, eu am inceput si eu sa ii infig unghiile in mana ei, sa scap din stransoarea ei, mai ales ca si ranjea la mine hidos, - in realitate eu nu am unghiile lungi, dimpotriva le tai cum se spune, “ in carne”, adica nu le las niciun pic de lungime, deci in realitate eu nu am unghii lungi – dar in vis, incepusem si eu sa infig in mana ei unghiile mele, nu le vedeam prea bine, erau chiar ale mele din realitate, nu erau deci unghii lungi, dar eu le infigeam in vrajitoare pentru ca ea sa ma lase in pace, ea insa nu ma scapa din stransoare, si tot isi apasa unghiile in mana mea si in incheietura mainii mele, dar eu nu m-am lasat si i-am spus : “Lasa ca si eu pot sa te intep cu unghiile, lasa ca te fac si eu sa te doara, nu te las !”, ea insa si-a infipt atunci unghiile atat de puternic in mine, incat au trecut prin mana mea, au strapuns mana mea cu totul, trecand dintr-o parte in alta, adica prin mana, intrand, au iesit prin palma mainii mele, si totusi eu atunci am apasat mai tare pe mana ei cenusie si hâdã si i-am spus : “Lasa ca nici eu nu ma las, si eu pot sa fac sa te doara, si eu te fac sa te doara, sa stii ca te intep si eu, lasa ca stiu ca te doare !”, pentru ca ea spunea ca ea e mai puternica decat mine cu mult si eu nu pot nimic impotriva ei...

Desi ma durea cand m-a strapuns, tot in vis, intr-un felm m-am mirat ca nu ma doare incat mai mult decat atat, intrucat am simtit si vazut cum imi intra unghiile ei lungi, ascutite, in mana, in carne, dintr-o parte a mainii in cealalta si cum ies din palma si prin palma mea !

Si am apasat si mai tare pe mana ei cu unghiile mele, ea avea curaj, ii dadea inainte dar eu i-am spus ca nu ma las si nu o las...

Cred ca i-am spus creaturii, vrajitoarei : “Lasa ca stiu ca te doare si ca pot si eu sa te fac sa te doara...”

Apoi in vis, vazand cum mi-a strapuns complet mana, am inceput – va spun ca visul meu asta faceam !!!! – am inceput sa spun rugaciunea : “Bucura-te Marie, cea plina de Har....,” si am continuat, dar sa vedeti cum am continuat sa spun rugaciunea, o spuneam rar, fara graba, mi se parea mie ca nu o mai tin minte intru totul, si atunci spuneam asa :

“Bucura-te Marie, cea plina de Har.../

HARUL ESTE CU TINE,

Binecuvantata esti Tu intre femei si binecuvantat este rodul Trupului tau, Iisus ! »

Vedeti, eu ar fi trebuit, asa cum este rugaciunea in realitate, sa spun « DOMNUL ESTE CU TINE... », dar eu in visul meu am spus in loc de “DOMNUL”, am spus :

“HARUL ESTE CU TINE !”

Si nu am ajuns la ultima parte a rugaciunii care este : “Sfanta Marie, Maica lui Dumnezeu/ Roaga-te pentru noi pacatosii, acum si in ceasul mortii noastre, Amin.”, pentru ca deja creatura hidoasa cenusie, stearsa, ofilita, ca o hartie ofilita de veacuri, de scurgerea secolelor, creatura s-a indepartat de mine, mi-a dat drumul si s-a sters din fata mea...

SI M-AM TREZIT DIN VIS.

Cu o impresie urata, marturisesc si cam speriata totusi, pentru ca fusese un vis puternic, am simtit puternic acea creatura urata, cenusie, ofilita, ca o hartie care e descoperita dupa secole, dar pe care iti e teama s-o atingi de frica sa nu se descompuna la o simpla miscare si atingere, din pricina vechimii ei....

As mai putea scrie, dar ma opresc aici,

Va doresc un An Nou cu multa sanatate, energie, putere de munca, dragoste de viata si de viata buna, liniste, zile senine, calm, pace, iubire, prosperitate, reusite frumoase in activitatile voastre, spor in toate cele bune, sa fiti ocrotiti de Dumnezeu, sa fiti feriti de orice fel de necaz, paguba, nereusita, primejdie, accident, sa nu fie, sa plece de la voi, sa nu se apropie de voi !!!! Voua, celor apropiati, celor dragi voua :

LA MULTI ANI SI AN NOU FERICIT !!!!!!!!!!!!!!!!

LA MULTI ANI in 2020 !!!

Olivia,

Bucuresti, 31/12/2019 14:48:03

P.S. : sa stiti ca de curand, pe FB cineva a postat mare ca are nevoie sau ar avea nevoie de “Vointa de a trai”, m-am cam speriat.... da, mi-am spus, pentru ca e totusi cam grea viata, se munceste greu, cu greutate, cu obstacole, cu primejdii in Romania mai ales, cu sila uneori cand intalnim sau avem parte de oameni rai, “scarbosi” in comportament si rai la suflet...

Se castiga mult prea greu banul in Romania, nu sunt bani, nu ies bani, si nu poti munci si tu linistit si in pace ! Daca [...]

LA MULTI ANI VOUA, SI daca vreodata simtiti oboseala, eu stiu...descurajare, va spun sincer, se “ verifica”, rugati-va lui Dumnezeu exact, dar exact pentru ce va doare, sau va supara, sau va nelinisteste, ii spuneti lui Dumnezeu exact ce simtiti, sau daca aveti vreo temere, ce temere aveti, si rugati-L pe Dumnezeu sa va ajute, daca vreodata simtiti ca ati obosit si nu mai aveti “ vointa de a trai”, rugati-L expres pe Bunul Dumnezeu sa va dea dorinta, iubirea, dragostea de viata si vointa de trai cu bucurie in inima, asa, viata de fiecare zi, cu toate micile uneori, marile alteori, evenimente, actiuni, fapte cotidiene, bucurii sau gesturi de fiecare zi, toate sunt viata noastra, viata voastra si viata e cel mai scump dar !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Sa nu simtiti vreodata oboseala de a trai, lipsa de vointa de a trai....

Despre rugaciune, in general, am sa va mai scriu, am o mica veste...cineva care se va ruga pentru mine...mi-a spus...

Mai trec in pomelnic pe cineva si [...] , caci e foarte periculos sa te loveasca o descurajare asa mare incat sa ai nevoie de vointa de a trai !

31/12/2019 14:48:21, Bucuresti.

olivia

• Olivia Marcov mail 31 decembrie 2019.doc

93kB

**********************************************************************