Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 10 ianuarie 2020-01-10

Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 10 ianuarie 2020-01-10

Expéditeur :Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)

À : .....................................................................

Date :vendredi 10 janvier 2020 à 16:04 UTC+2

Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 10 ianuarie 2020-01-10

A venit pensia adusa de dl Doru Postasul ! Pensia parintilor...

Voiam sa incep altfel emailul acesta, cu alte subiecte, dar totul s-a intamplat asa brusc, asa rapid....

La ora 11h00 Postasul a fost la noi in casa...

Mama a inchis usa, desi el se uita, stie ca suntem mai multi in casa, se astepta sau a simtit ca eram in bucatarie, voiam chiar sa-l vad, si intotdeauna m-am purtat foarte frumos, poate chiar prea discret si i-am dat buna ziua sau i-am raspuns la salut...

Ieri am facut curat si am muncit ceva..

Mai ales in sufragerie si hol, mai putin in dormitor...

Mama a stat cu vecina, cu Aurelia Calugaru, si s-a simtit mai bine dispusa pentru ca a avut timp pentru ea.....

Cum spunea in “Lumini si Umbre” un muncitor, om de la tara de fel, venit la oras, ii spunea sotiei sale intr-o zi cand aceasta ii tot dadea zor ca “Ma cheama vecina. Ma duc sa vorbesc cu ea.”, iar sotul ei, muncitorul i-a raspuns sfatos : “Lasa Mama, ca mai barfiti voi si maine, ca acum avem treaba !”, aratandu-i astfel ca stia cam ce discuta cele doua femei....

M-a amuzat replica pe care i-a dat-o....

Ieri, desi am crezut ca ii e rau dnei Calugaru, caci telefonul mobil al mamei suna, se oprea, suna si tot asa, mama a iesit pe palier sa vorbeasca, a venit acasa, a plecat, si a tinut-o toata ziua asa, la un moment dat si-a luat haina ca ea coboara pana jos... am crezut ca au chemat Salvarea si mama o asteapta jos. Pe urma mama a plecat mai mult, si iar ma gandeam ca Salvarea o fi luat-o pe dna Calugaru si mama se duce dupa ea la spital....

(Aurelia Calugaru s-a simtit bine ieri )

Sunase Magda, fiica Aureliei, la mama, si nu se auzea, Magda e la Viena acum.

Ieri, mama mi-a spus insa, seara, ca Aurelia s-a simtit bine, in schimb “ieri, si alaltaieri a chemat Salvarea”, Salvarea a venit – odata stiu si eu ca a venit – si i-a facut injectii, dna Calugaru a facut o colica biliara, ea tine post des, tine posturile si de sarbatori ar fi mancat niste carnati si i s-a facut rau.

Dar, imi spun eu cu tristete, si cu multa nemultumire, oricat de temperata as fi, si rugaciunile facute de-a lungul vietii te ajuta mult, te ajuta si sa vezi lucrurile, viata si oamenii mai profund, sa nu le vezi numai din punctul tau de vedere, numai gandind la tine, la situatia ta....

Cu toate acestea, iata ce inseamna si viata si oamenii :

In ce ma priveste n-am putut niciodata, nici daca s-ar fi ivit ocazia, posibilitatea, sau eu stiu ? se mai ivesc situatii in viata...niciodata n-am putut sa ii vorbesc cuiva pe un ton de ordin, de comanda....

Am putut eventual, uneori si rar insa, sa vorbesc mai “ imperativ” cand era necesar, dar daca ceva Trebuia [ facut ], nu ca un ordin care se da, se “emite” cu autoritate...

Este enervant pentru mine si este umilitor si este anapoda, -  intotdeauna am simtit ca pur si simplu, ce calitate are un om sa ii ordone altui om ?- sa ii dau cuiva “ ordine”, sa ii vorbesc tunand si fulgerand, ca si cum ce drept am, sau poti avea, asupra altuia ?

Si mai ales nici nu-mi vine !!!

Adica, cum intrebau unii, cum formulau intrebarea “ ca ce chestie?”

Ceea ce s-a intamplat si traim pe planeta asta ne depaseste orice imaginatie, cred eu, si nu cred ca sunt singura care e “traversata” cum ar spune francezii, de ganduri din acestea, de pareri din acestea...

Daca obisnuiesti, cred eu, sa mergi la Biserica, sau sa stai mai aproape de Biserica, asa cred, dar si aici sunt deosebiri in functie de oameni...

Nu stiu ce “reper” sa indic, sa precizez, dar stiu ca de mica am vazut in scoala catolica franceza ca toti de acolo isi faceau datoria, da, sau lucrau, munceau, tot ce faceau, faceau pentru ca stiau ca trebuie facut, si le placea... isi organizasera maicile viata astfel incat sa faca o munca, care, desi nu intotdeauna usoara, sa le fie placuta, si atunci totul devine mult mai usor...

Intr-o astfel de organizare, intr-un “colectiv” in care fiecare iubeste ce face, nimeni nu sileste la nimic pe nimeni, fiecare se afla unde trebuie, in care ai si libertate – ma rog, viata iti cere unele obligatii, ti le cere, dar depinde cum le implinesti, ince atmosfera, totul depinde si de sufletul si de mintea, da, de mintea omului....

Dar, mama mea a fost la polul opus : ea adora sa ordone, sa dea ordine...

Ieri a intrat panicata pe usa, dupa-amiaza, acasa, sa anunte ca maine, adica azi, vine Postasul cu Pensia, a venit spunand ca trebuie sa faca curat...

I-am spus ca dau eu cu aspiratorul, sigur asta implica si alte munci, ca trebuie sa scuturi, sa speli pe jos, sa stergi praful, mai intai sa muti lucrurile si sa faci loc aspiratorului sa aspire...

Si s-a bucurat ca e libera si a plecat, aproape sigur, s-a dus iar la Aurelia Calugaru...

Dar are un fel tare urat de a se purta...

Si nu e varsta de vina aici, sau, nu asa de mult !!!

Si eu m-am apucat de curatenie .... :

Am schimbat masuta mica de la patul lui Silviu, pe care nu mai incapeau cartile, caietele, ca el e student sau daca a terminat, nu stiu, dar se pare are niste examene de dat la facultatea de Farmacie... i-ar trebui o biblioteca.

Si eu vreau sa-l ajut, dar din tineretea lui m-a privit cu dusmanie, are exact creierul mamei care nu pricepe nimic !

Uneori insa pana si Silviu mai pricepe ceva, se mai face lumina in mintea lui.

Eu nu am inteles ce vrea mama de la viata asta, si Silviu ii calca pe urme...

Am miscat scaunul de langa masa, in spatiul, inspre patul lui Silviu asezat, si au cazut toate caietele si tot ce avea el, ca nu are loc sa le puna, ca e si cam dezordonat, ma rog, din cand in cand sa isi faca si el ordine, dar nu....

Si atunci, vazand ca toate se aflau pe o masuta mica si pe un scaun bombat de arcurile din el, si nu puteau sta, am pus masa mea mai mare, de la capul patului meu, si am adus masuta mai mica de la patul lui, langa patul meu ( ca noptiera ).

Am avut un set de 3 mese, intrau una in alta, asa erau, de la foarte mica la foarte mare, nu o gasesc pe cea de dimensiune intermediara, intre cele doua...

Ieri, mama a dat aspiratorul vechi din casa, cel de la bunicul Alexei, care se stricase in urma cu cativa ani....a scapat de vechiul aspirator care statea degeaba si ocupa loc in holisorul dintre camere.

Stiti, a venit azi Doru Postasul, si dupa plecarea lui, mama vorbea cu Silviu si ii zicea : “Da, o internam...” [ la imperfect ] , parea urmarea la o fraza de genul : “Daca / sau : Daca nu.... / atunci o internam “.

Ideea ei fixa cu internarea mea nu o paraseste totusi.

De cum a auzit ca vine Doru astazi, in dimineata asta, fara sa spun nimic, sa ii fac nimic, ca nu am ce sa-i fac, ma scol din pat si imi zice ca sunt nebuna, sau “Si tu ca nebuna !”

Asa, pur si simplu !

O rog sa ma lase sa strang eu patul, dar n-a avut rabdare, m-am dus pana la baie, si la baie stai cu grija din cauza purtarilor ei ! si cand am iesit insfacase deja niste perne sa le aduca in dormitor....

Pai nu aveai rabdare nici 5 minute ?

Noptile trecute Silviu a adus acasa 2 volume de Chimie ( cartonate, coperta bleumarine spre negru ), vechi, de NENITESCU, pe unul scrie CHIMIE ...ANORGANICA.

Ma uit si eu, si Silviu dormea, - incet, ma uit, miroseau chiar a vechi, sau a casa, sau a loc vechi, [...]...

Mama si Silviu, stau si se “uita” cum vorbesc, cum se poarta, oamenii cu mine, sau fata de mine, chiar asa, fara sa fiu eu de fata...

M-am uitat ieri pe internet la Anticariate, cat costã volumele acestea, depinde cred pe ce site le gasesti, dar nu sunt inaccesibile la pret daca ai un salariu.

Ma gandeam chiar sa i le cumpar lui Silviu, si ma intrebam daca ii sunt chiar necesare, in plus, eu nu vad la el o motivatie anume nici pentru [facultatea de ] Farmacie, nu are un elan....

Dar si cu mama in casa e foarte greu, ea are viata ei de femeie certareata, trebuie, ea TREBUIE sa fie lasata sa fie in prim plan, in bloc, si oriunde, ea vrea...si [...]...

Ea spune ca nu e asa.

Stiti cum se poarta altfel fete, eu le zic fete, adica asa, in limbajul obisnuit, - cu mama lor ?

Oamenii au vazut ca totul trebuie sa mearga pe ideea unei ierarhii cu ordine, mereu ordine, si unii nu inteleg viata decat ca un ordin....

Sau cauta sa domine.

Am spus mai demult, am citit si mi s-a parut ca stiam desi atunci cred ca am vazut negru pe alb si atat de clar exprimat – am citit intr-o carte de rugaciuni, si aproape sigur am pus-o si pe blog, sau parte din ea macar... nu e crestineste sa vrei sa domini, sa domini pe cel de langa tine...

Te impui tu, si domini, asta nu e frumos si nu e crestineste...

Dar oamenii mai inteleg ca altfel nu pot trai, si asta ma mira in organizarea lor.

La examinarea constiintei, trebuie chiar sa cauti – inainte de spovedanie – sa vezi, printre alte pacate ce le-ai fi putut savarsi, daca nu cumva ai vrut sa domini sau ai cautat sa domini pe cei din jurul tau...

Ei bine, ma uitam pe cartile lui Silviu, mama a iesit din bucatarie, m-a vazut, el isi lasase in hol cartile si se culcase... si ce credeti ca face mama ?

Doamne ! Dar ca o femeie certareata, a luat plasa cu cartile ( 1,5 Kg/ carte/ volum ), s-a dus si a pus-o exact langa patul lui Silviu, si eu intrasem in dormitor, sau in baie, putin, si am iesit si cand am auzit-o !

Silviu dormea si ea incepuse langa el si patul lui sa ii spuna, atat am apucat sa aud : “I-a spus aia [ AIA ] sa nu se bage, si ea...”, si l-a sculat astfel din somn pe Silviu, i-a spus ca eu m-am uitat in plasa lui, si era asa certareata, parca nici nu era... intreaga, asa un ton avea cand ...se certa singura parca pana ce l-a trezit pe Silviu, apucase plasa cu cartile, ca un copil caruia i se ia jucaria, si a depus-o la patul lui Silviu, si o punea pe covor, se aplecase, parca voia sa arate ca a salvat cartile sau ca si-a pus jucaria in siguranta..

Cine sa fie “aia” ? [...]

Azi de dimineata, mama a deschis balconul, si ii spunea- ea i se adreseaza lui Silviu cand el e acasa, pe mine ma ingnorã – “Sa deschidem geamul, a spus dna Farmacista” sau “ ca vine dna Farmacista si spune sa deschidem geamul “

De parca la noi sta inchis si suntem ca in pivnita cat priveste aerul si mirosul !

La noi balconul se deschide foarte des, mai ales ca si mama iese sa intinda rufe spalate pe franghie, si stergem praful, si ma rog, cu treburile zilnice, adica aerul intra la noi in casa din belsug, si e valabil si in dormitor, desi nu avem balcon aici.

Si ieri a trebuit sa stau sa aranjez lucrurile, cartile, caietele lui Silviu, cat de cat, el le are puse in pungi, sa le randuiesc pe masuta mai mare pe care i-am trecut-o lui, in fine, a durat ceva, dar totusi e mai multa ordine si lucrurile lui au mai multa stabilitate, i-am desprafuit rucsacul, si l-am pus dupa pat unde spalasem pe jos si era foarte curat... i-am scos sticla de apa din buzunarul exterior al rucsacului ( el folosea in timpul asta un altul si pe acesta il lasase acasa )...

I-am creat putin, putin mai mult spatiu decat avea, pentru ca e foarte adevarat ca nu are loc sa-si puna toata lucrurile.

Am aspirat, am scuturat, am aranjat...

Mama, si eu intotdeauna am facut curat in casa, cu exceptia perioadei cam lungi, in care nu am mai putut si ea atunci, ea care REFUZÃ orice ajutor din partea mea, era de parere, la capataiul meu, ca nu am dreptul la medic de familie pentru ca nu lucrez !

Din toate durerile si suferinta ta, si dureri fizice ma refer, ea sta si striga si tipa si urla si e plina de draci si iti spune cu repros mare ca nu muncesti, nu ai medic, poftim, asta intelege ea !

Nu stiu daca pe Trinitas TV ati vazut Secvente Trinitas, “ Testamentul Teodorei Stamate”, in afara de aceasta emisiune, veti gasi pe youtube emisiuni, secevente video si inregistrari pe care le-a facut sau le-a postat chiar tatal acestei fetite, prea bune si prea frumoase – o fata teribil de frumoasa si LUMINOASA, asa o LUMINA in fetita aceasta ! – trebuie sa vedeti...

Teodora Stamate a suferit si a decedat de cancer osos care ii dadeau si dureri foarte mari, incredibile !

Testamentul Teodorei Stamate, trinitas.tv, 30.12.2019 :

https://www.youtube.com/watch?v=kwtC89MKynk

Suferinta, o altfel de bucurie ( inregistrare a Parintelui Stamate, tatal Teodorei, la capataiul fetitei lui suferinde ) :

https://www.youtube.com/watch?v=pK3c6mK3Yfs

NU ma simt acum in stare sa va povestesc, dar daca puteti, trebuie sa vizionati si ascultati voi insiva !!! Prin ce au trecut parintii ei si prin ce a trecut ea, biata copila !!!!

M-am gandit atunci ca o fi ceva si cu cancerul asta osos....

Pot spune ca am inteles, macar o parte – pentru ca asa mare suferinta ce a avut micuta Teodora, incat eu, care am suferit foarte mult, imi spun ca pe langa ea am suferit putin, si nu am suferit deloc putin ! ....

V-am spus ca eram in anul III la Drept si in acel an m-au durut oasele... eu as spune oasele, si nu articulatiile.

Ca o dovada ca nu cred ca ma insel ca oasele ma dureau, si nu articulatiile – ar fi faptul insusi ca nu am avut atunci nicio problema cu articulatiile, ma miscam normal, nu aveam dureri, acum cand ma dor articulatiile pot sa fac diferenta...

Ma sculam dimineata, ma dusam, ma ingrijeam, ma imbracam, plecam la facultate, fie firg, fie cald, nu ma dureau articulatiile si mai ales MA MISCAM normal !

Cand te dor articulatiile, primul semn clar e ca nu te mai misti normal, nu mai poti sa te misti, te si doare articulatia care sufera, una, sau mai multe te pot durea...

Nu ai elasticitate in miscari, nu te misti rapid, cu agilitate, cu usurinta...

Ei bine, in anii mei de facultate astfel de probleme nu am avut.

Dar in anul III, dintr-o data, hop ! ma doar oasele, incepusem sa plang de durere, eram obligata sa ma lungesc in pat si ma dureau bratele, mainile, de sus din umar pana la degete, la fel picioarele, din sold pana la degete...

IN anul IV, anul urmator, aud ca Ucu, vecinul din R 7, Silvian Dates s-a imbolnavit si are cancer osos !

Nu va spun ce am gandit atunci !

Ca poate o fi ceva « dubios », suspect, ca poate ni s-a facut ceva !!!!

Poate “bantuie” acum si cancerul osos...

Uneori ma gandesc chiar, daca nu cumva, pe undeva, nu o fi existand vreun MICROB, chiar si al cancerului, despre care se stie ca nu e contagios.

Atunci, auzind despre Ucu, mi-am spus, va spun direct, am avut asa, ca o strafulgerare, mi-a dat prin cap gandul : “ SA STII CA MOR, SA STII CA AM CANCER OSOS SI VOI MURI”, eram chiar convinsa de asta, DACA VA SPUN CA DEVENISEM SIGURA DE ASTA !!

Pai, ce putea fi, ma intrebam eu ?

Si atunci, mi-au dat lacrimile, cand mi-am spus ca sigur am cancer, in plus, mama era ca si in 1999 de parere ( cand m-am intors din Franta, de la Fraisans si logodna mea s-a rupt ) ca nu am medic, ca nu muncesc.

Deci, mai intai du-te la munca si pe urma vei avea dreptul la medic.

E multa SALBATICIE in “conceptia” asta, daca o pot numi conceptie.

Salbaticia e in mod sigur opusul civilizatiei si pacii, si bunastarii.

Si atunci, m-am gandit ce sa fac ? Ce pot eu sa fac ? Pot eu sa face ceva ?

Si am luat Acatistul Sfantului Arhanghel RAFAEL ( Rafael e numit si « Medicamentul lui Dumnezeu » ) si am inceput sa ma rog acest acatist, des, cat de des am putut eu.

Societatea e neindestulatoare, societatea e imperfecta, are ani si epoci in care e salbatica...

Si atunci intelegi ca nimeni nu iubeste pe nimeni cu adevarat, si ca numai la DUMNEZEU E SALVAREA.

Daca Dumnezeu te mai ingaduie, daca Il rogi, si am invatat si asta, unii stiau poate, eu am invatat ca trebuie sa spui rugaciunile ( obisnuite, care se spun... ) dar trebuie sa ii spui clar lui Dumnezeu ce vrei tu sa Il rogi, ce vrei tu de la El, ce problema ai, ce vrei in consecinta ?

Sigur, eu ii spun adesea ca nu am o solutie la cutare problema, dar El are solutia, El are toate solutiile, El poate Totul.

In cazul acesta insa, m-am rugat sa nu mor, sa traiesc, sa ma vindec de durerile mele, si chiar sa nu am cancer osos.

Sau sa nu mai am, daca il aveam.

Dezlegarea e tot la Dumnezeu, Vointa e a lui Dumnezeu, cand noi ne rugam, insa noi putem totusi sa Il rugam cu cuvintele noastre, si sa insistam, sa staruim cum se spune.

Stiu ca am mai povestit toate acestea, dar acum imi revin in minte....

M-am rugat asa pana intr-o zi, cand eram intinsa in pat si dintr-o data in piciorul, de-a lungul piciorului ( gambei, tibiei ) drept am simtit ca un fel de, pur si simplu, nu il pot numi, caci nu ar fi chiar cuvantul potrivit, m-am gandit mereu cum sa descriu ce am simtit atunci, nu era chiar un “curent electric”, nu era chiar “ o gadilitura”, era ca si cum, cu agilitate, dar BRUSC, dintr-o data, ceva, CEVA circula, se misca prin piciorul meu, de la jumatatea tibiei sau gambei in jos, spre picior, spre laba piciorului, spre glezna...

Pot spune ca, in mod precis, CEVA SE MISCA, si cu delicatete, dar simteai totusi BRUSC si limpede, neindoielnic, se misca si circula de-a lungul piciorului.

Totul a durat insa destul de foarte putin.

Miscarea, sau acel CEVA a pornit de sus in jos, parca intrase in mine, pe la jumatatea tibiei, si cobora cu agilitate si rapiditate, delicat, nici curent electric nu il puteai numi pe acel CEVA, spre glezna...

Iar cand a ajuns in dreptul GLEZNEI drepte, aici s-a intamplat ceva....s-a oprit parca, o oprire insesizabila aproape si parca a tras dupa sine si a scos din glezna mea, ceva, a iesit prin, sau idn glezna mea, sau de la nivelul gleznei, parca tragand, scotand ceva din mine, din picior, din glezna !

Miscarea asta de Iesire a fost cea mai limpede simtita si cea mai clara, incat nici azi nu am uitat-o.

Din clipa aceea, - pe moment nu s-a intamplat nimic, sau eu n-am sesizat nimic, dar parca piciorul avea ceva, avea urma in el, simteam urma acelui Ceva ce circulase prin el.

Insa dupa aceea treptat durerile mele, in zilele si saptamanile urmatoare, pur si simplu n-am mai avut dureri.

Si a mai fost ceva, dar nu atunci, deci in anul III al meu de facultate, eram in anul 2007-2008...

Prin 2015 sau 2016 ? In fine, deci dupa niste ani....

Incepusem din mai 2015 sa ii scriu lui Dumnezeu scrisori... le imprimam si le asezam in caiete de rugaciuni, incepusem sa ii scriu si caietele le-am facut atunci, sau putin mai tarziu.

Si, intr-o noapte, dar iata, eu as spune, exista o legatura – intr-o noapte L-am visat pe Iisus Hristos, era langa patul meu, in picioare, dormeam, si el s-a uitat, nu mai stiu daca n-a luat chiar in Mana Lui, ( tot ) piciorul meu drept, tot in zona gleznei, sau l-a si luat in Mana Sa, sau s-a uitat cu atentie, dar nu va pot descrie ce am simtit in somn, cata delicatete, de atunci am capatat convingerea ca Dumnezeu, Iisus se uita la noi oamenii cu mare atentie si cu multa delicatete...

Nu va spun ca privirile Lui, gesturile Lui nu au nimic din salbaticia gesturilor noastre...

(De pilda citeam in Libertatea, deunazi, la Vatican, o femeie i-a luat Papei mana in mana sa, sa i-o smulga si nu alta ! si sunt oameni din acestia ca femeia, smuciti, care au gesturi de salbatici )

Si Iisus in visul meu se uita cu ingrijorare parca, as spune, parca, mai degraba cu multa atentie, imi examina picioarele, mai ales pe cel drept.... si pe urma nu mai stiu, nu mai tin minte...

Cred ca m-am trezit din vis, dar mai inainte cred ca Iisus plecase, disparuse...

Inseamna, imi spun ca mai ales la piciorul drept am avut sau as putea avea ceva....

Pentru ca pe mine reumatismul ma atins mai puternic la piciorul si chiar glezna stanga, si nu dreapta !!!

Deci la piciorul drept cred ca au fost alte/ si alte probleme, in afara acestui reumatism care e chiar chinuitor.

Da, probabil ca nu mi-a luat piciorul in Mana Sa, poate m-a atins, dar cu infinita atentie si delicatete.

Mi-am spus : Dumnezeu se uita la noi, la fiecare om, si nu suntem constienti ca suntem CREATIA SA FIECARE DINTRE NOI, si se uita la noi, cu atata grija si finete, asa cum o persoana s-ar putea uita la un bibelou foate pretios si foarte fragil care s-ar putea sparge in orice clipa si la care tine foarte mult...

Mama ieri s-a intors seara acasa si ii spunea lui tata, cred, acelasi lucru ce i-l spunea azi de dimineata lui Silviu, si te lasa “masca” cum se spune, ca daca nu as fi ajutat-o, m-ar fi internat...

Spune niste lucruri, uneori fara noima...

Pentru ca mai deveme – ea, toata ziulica de ieri, a intrat, a iesit din casa – spusese ca o ajut eu pe ea, si daca o ajut, atunci.... – ii spunea lui tata, si, la fel, cu grija ca eu sa nu aud.

Mai intai isi arata recunostinta, pentru ca o ora, doua mai tarziu sa spuna sub alta forma, si anume ca daca n-o ajutam, m-ar fi internat.

Si e vesela si spune : “Da, da, o internam” si are o bucurie de eleva de liceu cam ....marginita la minte, care se infumureaza...

Cred ca in liceu avea niste fite !!!!

O cred pe colega ei Cornelia Stanescu Bogdan cand spunea ca se dadea mare in liceu mama mea !

Fetele acestea cu fite, cel mai adesea raman asa toata viata lor....

Dar tocmai ele sunt cele mai sustinute si ajutate in viata de...soarta.

Probabil ca merita o recompensa, sau mai degraba lui Dumnezeu ii e mila de ele !

Ce s-ar alege de ele, daca Dumnezeu nu ar pune in viata lor oameni care sa le ajute si sa le treaca cu vederea, sau unii care chiar le admira ?

Teodora Stamate ii spunea tatalui ei care este preot, ei sunt din satul sau comuna Sesuri, din judetul Bacau....

Ce familie frumoasa, ce familie exemplara !

Teodora a fost un copil precoce, un copil prea bun pesemne pentru viata asta si stiti cum se spune ? “Ce e frumos si lui Dumnezeu ii place !”

Pentru ca secventa trinitas o puteti vedea voi insiva, sau inregistrarile de pe youtube le putei viziona si va puteti face o opinie, dar parca nu inlemnesti cand vezi atata suferinta ????

Am sa spun numai ce am mai spus....

In primul rand, sunt sigura ca Teodora a ajuns direct la Dumnezeu, ceea ce, se pare, se intampla numai sfintilor, sau extrem de rar, adica sa mori si sa ajungi imediat in Rai.

Copila aceasta la 11 anisori canta la orga, am vazut vreo 2 din inregistrarile despre ea, si canta, si m-am uitat putin, ca imi venea sa plang...

Si durerea parintilor ei, a mamei ei, si a tatalui care plange tot timpul saracul om !

Dar asa o fetita frumoasa ce aveau si au, acolo Sus acum....

Iisus isi ia cu Sine si la Sine – am spus eu, din observatie, din cele citite, ca tragi o concluzie, si o concluzie se impune intotdeauna cand citesti ceva...

Iisus are la Sine si cu Sine in Imparatia Sa, numai fete bune, frumoase, pure, una si una, sunt alese... sunt alese !

Teodora avea si o piele alba, luminoasa, si chipul cu un ten foarte alb si luminos, in plus si ochii albastri, cu o privire limpede si frumoasa, avea ceva nepamantesc in ea, radia lumina !!!

Putini oameni au o piele asa alba si frumoasa...

Pe Pamant exista roscatii ( naturali ) care au pielea plina de pistrui peste tot, dar care e extrem de alba, alba aproape precum hartia, pe cand toti ceilalti oameni care nu sunt niste roscati din nastere, desi pot avea si au – unii – o piele alba, sau foarte alba, nu e acelasi alb, nu e la fel de alb....

Totusi, stiu ca ma minunam eu putin, citeam si admiram in Razboi si Pace cand am citit acel roman, despre un personaj, Elena cred, o femeie nobila, care era si foarte frumoasa la trup, si la chip, dar care avea o piele foarte alba, cum ar veni ca un alabastru, o piele de statuie, si cum trupul il avea foarte drept, armonios, parca sculptat, ziceai ca e statuie, in plus era insa o femeie rece se pare....sau senina ca o statuie.

Dar de aici am retinut pielea ei atat de alba, marmoreana....

Si avea parul negru, iata, nu era o femeie blonda....

Mai sunt la rusi, in Rusia femei ca Elena, care au o piele foarte, dar foarte alba, si un ten asa, alb, palid alb.... si mai rar insa, si barbati cu o piele alba, frumoasa, si un ten deschis, foarte deschis....

Totusi, in mod obisnuit, cand vezi asa o piele alba...

Cum ma intreba pe mine raposata doctorita cardiolog in 2006, daca asa arat eu intotdeauna la fata ? Daca intotdeauna am culoarea asta, palida, alba.... ?

I-am spus ca asa sunt eu.

Dar ea, vedeti, isi punea problema unei...probleme de sanatate...

Intotdeauna am fost asa alba, sau ma rog, atat cat sunt eu de alba – la ten, desi nu intotdeauna am avut problemele cu inima de mai tarziu.

La Teodora, te-ai fi asteptat, daca tot s-a intamplat sa se imbolnaveasca de cancer, la asa o piele luminoasa, te-ai fi asteptat la o leucemie...

Sau la anemie...

Tatal ei, Parintele, descrie, si cu toata durerea lui cred ca e bine ca a povestit, ca a dat marturie despre toata aceasta suferinta...

El descrie durerile Teodorei, el spune ca tumorile distrusesera nervul sciatic, si de la talie in jos, Teodora avea probleme si dureri la picioare, dureri foarte mari !

De obicei, am auzit, ati auzi sigur, ca oamenii bolnavi de cancer spun ei, sau rudele lor, sau doctorii, ca au dureri mari, foarte mari. Dar ce dureri, in ce constau durerile acestea ?

Niciodata nu mai auzisem spus la nimeni.

Fetita aceasta buna, obinuia vara sa mearga la Manastire la Paltin si sa aiba grija de oamenii batrani, alaturi de o Maica doctorita.

Teodora a tinut si Jurnale si a lasat Jurnalele sale.

Canta, avea voce frumoasa, avea memorie buna, canta si la orga... statea la 11 anisori in picioare si canta la orga...

S-a nascut pe 23 mai 2003 si a decedat in timpul slujbei de Maslu la 29 septembrie 2019.

Cancerul acesta e foarte agresiv, am vazut ca daca in prima faza unii bolnavi se vindeca, 10 ani mai tarziu, cancerul revine in mare viteza, ca si cum nu vrea sa ii lase omului ragazul de a se mai trata, chiar asa face !

Si ma gandeam ca la 10 ani de la operatia sa la prostata, s-a imbolnavit din nou, bunicul meu Paraschiv, era si in varsta acum, i-au facut o interventia chirurgicala, dar nu l-au operat propriu-zis, pentru ca au spus ca e prea batran acum.

A murit in vara 1997, dupa acea interventie, care insa avusese loc prin primavara cred.

De aceea cancerul e o boala foarte periculoasa.

Daca in prima faza scapi de el, trebuie sa te rogi tot timpul sa nu te loveasca din nou !!!!

Pentru ca a doua oara te loveste atat de puternic, nu iti mai da ragazul sa alergi la doctor !

Da, azi la usa la noi a venit dna Elena Balas Ciocarlan, vecina de la et.7.

Mama, apropo de comportamentul ei....

De fapt, la Craciun, eu am vrut, dar nu numai atunci, sa ii spun mamei, cumva, sa ii spun sa o mai ajute macar putin cat poate si ea, mama, pe dna Balas....

Ca e singura.

De fapt, cred ca mama o mai ajuta putin, dar in fine, spune contrariul !

Cand am incercat sa deschid subiectul, mama a spus ca dna Balas e foarte cheltuitoare si “Sanda [ Sauciuc, vecina de la 10 ], si Iulica [ Iuliana Dinu, vecina tot de la 10 ]- ambele vaduve – cum se descurca din pensia lor ? Au pensii apropiate....”

Da, pentru ca nu aveau studii superioare.

Dar dna Balas se imprumuta, si nu mai dã (si nici nu se gandeste sa ii dea) banii inapoi !

Acuma, sa ne gandim si altfel : daca are pensia din care nu ii ajung banii, logic e ca, imprumutand, de unde va avea sa restituie ???????????

Daca nu are un venit suplimentar, din orice sursa ar putea fi, de unde ?

Si sunt sarbatorile sau ocazii in care trebuie, ai vrea, sau trebuie sa faci o cheltuiala mai mare si nu ai de unde.

Azi dimineata, dna Balas a sunat s-o anunte pe mama ca “ A venit, e jos ! “, postasul.... caci il asteapta pensionarii ca pe painea calda !!!!!!!!!!!!!!!!!

Si mai demult putin, trecea ca un curent prin oamenii din bloc, multi, pensionari, cand venea ziua pensiei, isi dadeau de stire cand si daca se apropie Postasul !!!!

Apoi, doamna Balas i-a spus mamei ca ii va da toti banii inapoi peste o luna, sau o luna jumatate, ii da sigur inapoi !

Mama imi spusese ca ea se imprumuta la mai multe persoane, dar ca nu ii da inapoi niciodata, nici nu se gandeste s-o faca !!!

Acuma, eu ma gandisem sa ii spun mamei s-o ajute putin, cat poate si mama, s-o ajute, direct spus sa ii dea niste bani, nu sa ii dea cu imprumut, sa ii dea ca un cadou.

Ca nu e acelasi lucru sa ai un barbat cu o pensie mai mare si un fiu cu un salariu, sa ai si pensia ta, - si sa fii femeie vaduva, singura, cu o singura pensie, a ta, si aceea cam mica.

Mama mea nu realizeaza ca, desi nu i-a fost usoara viata, dar va spun sincer, am stat,am gandit pe toate partile, am privit, si mi-am spus ca totusi se impune concluzia ca mama a si vrut sa-si ingreuneze viata, si nu cred, e un mister pentru mine daca i-a cerut cineva, i-a pretins cineva sa isi faca viata mai grea decat a fost.

Ea nu realizeaza nimic, e vesela, fericita, “ciripeste” ca o pasarica...

Aurelia Calugaru e la Bucuresti, am spus nu ? Da, am spus.

Dar aflati ca Magda, fiica Aureliei, o suna pe mama mea ( sigur, mama e un fel de administrator al intereselor familiei Calugaru ) si ii spune: “ SA NU II DAI BANI LUI MAMA !”

“Nu-i da bani lui mama !”, Magda Calugaru, catre Magda Marcov ( mama mea ).

Si Aurelia Calugaru, are pensia ei de batranete !

Incat ma ingrozesc, i-a luat si pensia, Magdalena, mamei ei ??????????

“SA NU-I DAI NICIUN BAN LUI MAMA !”,  spune, repeta Magda insistent.

Mai demult, [...]

Sau : doamna Irina Bogomir, vecina de la etajul 1, care si azi, la 78 de ani ai ei, ma rog, e cam de o seama cu mama, nu stiu exact, exact cati ani are, cam atatia are insa... – zilnic se duce in Chitila, unde locuieste Gabi fiica ei, si acolo se duce si face curat, face treaba.

Si dna Iacob se ducea la Liliana acasa, mi-a spus ea, caci Lili nu a vorbit cu mine sa-mi spuna.

Si se ducea la Lili sa ii faca curat.

Spala, calca, facea totul in casa.

Eu am gandit ca Mama e Mama.

Niciodata nu am vrut sa spele mama pentru mine cand vezi bine, acum, sau de acum, m-am logodit, pentru ca mama a sosit intr-o zi dimineata la garsoniera bunicului, ma lasase sa stau acolo cu Roland la finele lui 1998...

Si a picat si mama sa faca ea treaba !

Cum se spune si mie “ mi-a picat fata !”

Niciodata nu mi-ar fi trecut prin cap, sa spele mama dupa mine si inca, de acum, daca te mariti, ai sotul, mai tarziu si copiii...

Fara sa jignesc sau fiu rea cu acel “sot”, sotul, cum sa spele mama [ mea ] dupa sot / sotul ?

Si nici nu avea nevoie...

Dar ea are totusi o chestie ciudata...

Odata, o singura data am lasat-o, si s-a simtit utila....

Roland venise in tara si mama a intrebat daca are haine de spalat, si atunci am vorbit cu Roland si i-am dat cateva ... un tricou, un maieu... dar nu m-am simtit bine, a tinut sa le spele ea, tinea sa le spele !

Vedeti ?

Nici nu e era nevoie si nu e nevoie.

La garsoniera noi am stat noi doi, adica nu a facut nimeni nici mizerie, nici dezordine...

Nu aveai nevoie...

De ce sa se chinuie ?

Si, oricum pe mine m-a lasat perplexa !

Stiam bine ca acasa mama face treaba multa, dar nici prin gand nu imi trecea ca ea considera ca trebuie sa faca la fel si daca ma marit eu !!!!

Si, daca a muncit asa, toata viata, cum sa isi ia pe cap o sarcina asa mare, la varsta ei ?

Si cum sa faci asa ceva ? NU SE CADE.

Pur si simplu NU SE CADE.

Si nu ai de ce.

Dar mama ea niciodata nu pricepe, ma uit la ea, si imi spun “ Nu vede, nu intelege, nu pricepe, ce creier o fi avand ea ? “

Recunosc ca ma exaspereaza, are o cecitate mentala care ma exaspereaza.

Pe mine ce m-a necajit foarte puternic la ea, a fost cand eu am cazut la pat, bolnava, si ea tipa ca mai intai sa muncesc, ca nu muncesc si nu am dreptul la medic !!!!!!!!!

Asta m-a enervat si m-a durut in egala masura !

Cata vreme am fost buna de munca, eu nu am fost impinsa de la spate sa muncesc.

Singura problema a fost ca, tanar, la 18 ani trebuia sa fii ajutat, direct spus, NU OBTINEAI SINGUR UN LOC DE MUNCA.

Cu liceul nu se putea, cu facultatea primeau repartitie guvernamentala la post.

Deci mama mea – ca am avut, sau mai avem – vecini, vecine, se uita la femei in toata firea azi, eu nu le judec, dar nu pot sa nu vad cum stau lucrurile ! – care au avut, mai mult, sau mai putin, viata lor si anumite, sa le numesc asa, inlesniri, usurinte, in viata lor....

Si totusi aceste femei au fost nerecunoscatoare sau uite, nu le dau un ban mamelor lor !

Sau dna Bogomir care continuu de cand s-a maritat Gabi merge la Gabi acasa sa faca treaba, sa fie curat, frumos, Gabi sa nu fie prea obosita, si sotul ei, Bogdan care o jigneste pe dna Bogomir soacra lui, sa fie multumit, si servit ca un Pasa... ( “neam de beduini”... )

Eu n-am asteptat nimic de la mama, de genul asta, mai mult, eu nu as fi vrut...

Si viata mea, a luat alt curs, cu totul alt curs...

Roland – avea calitatile lui – Roland gatea, spala, Roland stia sa faca treaba.

IN Franta in 1999 era mai usor – atunci – decat in Romania, acum si la noi sunt masini de spalat vase, in Franta existau deja...

Ma rog, dar nici francezii nu le pun mereu in functiune, pentru ca e drept, consuma curent electric, care e destul de scump si in Franta.

La noi cred e tare scump, raportat la salarii si pensii.

Ca de ajutoare nu mai vorbesc, ca nu e cazul, nu ?

Ce am observat eu dupa 1990 incoace, mai citind, mai plecand in Franta, mai privind documentare...din toate sursele...

Si am fost dezamagita de ai nostri, trebuie sa o spun....

Francezii au muncit – cu conditia totusi sa munceasca civilizat, sau in liniste si pace daca vreti – cu bucurie, cu placere.

Nici chiar sa cazi jos lesinat, mort de munca si foame.... Nu asa.

Dar eu am inceput sa banuiesc ca la noi in Romania, taranul roman nu muncea cu bucurie nici cand avea/ sau cei care aveau / pamantul lor !!!

Efectiv, sunt francezi care spala, calca, matura, aspira, ce treburi mai sunt de facut, plus munca in sine, in afara casei, domestica – munceau cu bucurie !!!!

La noi nu e asa, dar exista o ipocrizie imensa,si nu stiu ce castig au oamenii dupa ea....

Stiti ce i-a spus Teodora Stamate fratiorului ei inainte sa moara ????

I-a spus : “Tu sa nu fii smecher in viata mai, ca smecherii nu se mantuiesc !”

Si asa este.

Uite, Roland nu mi-a spus odata un cuvant, - eu va spun ce stiu ca am trait eu acolo cu el, nu ce a fost in spatele meu sau dupa plecare mea, ca asta nu mai stiu !....

Roland nu m-a pus pe mine la treaba.

Sunt sigura ca nu i-ar fi placut sa fiu indolenta, sa las casa de izbeliste, sa nu fie curat.

Dar odata nu mi-a spus un cuvant.

Si eu zilnic faceam treaba, mai mult decat era – la un moment dat – necesar !

Bine, recunosc, si asa e : aveam tot timpul si nu aveam si eu nicio activitate atunci.

Dar cu cat faceam mai mult, cu atat imi era mai mare drag de curatenia facuta, de rezultatul ei !

Am maturat si spalat terasa, scara care ducea la parter, casa lui fiind inaltata pe stalpi din piatra....

Si, daca ramaneam acolo, as fi preluat si alte sarcini in mod sigur.

Am spalat geamurile toate, de sus in jos, de la pod, pana jos in casa....

Dar daca mentii curatenia, daca nu faci dezordine, sau pui la loc lucrurile frumos, dupa ce le utilizezi... se pastreaza.

Acolo problema – apropo de a da cu aspiratorul – era faptul ca el mai intra incaltat, si in jurul casei, cu exceptia aleii pietruite de la intrarea pe poarta, pana la casa, era pamant, iarba, pamant, si daca el intra incaltat, lasa pamant uneori pe covoare...

Depinde pe unde calca in casa...

Si aspiram, dadeam cu aspiratorul zi de zi, si carpetele foarte grele, groase, din lana pura, de langa, din jurul patului, le scuturam bine pe geam, erau foarte grele, ma intreb cat cantarea una singura ????

Covor gros, des, din lana pura si groasa cu firul gro, des si lung....

Baia mai trebuia spalata si o spalam zilnic, si cum utilizam cabina de dus, spalam si cabina si cada de baie...

Era placut, era un miros de parchet din lemn, imi place foarte mult, lemn bun, lacuit frumos si bine intretinut, parchet care scartaia putin cand calcai....si casa era din lemn... chalet !!!!

Nu linoleum sau din acela care imita parchetul, nu gresie cum se pune in casele din tarile din Africa, din Asia care sunt mai calduroase sau foarte calduroase, din cauza climei.

IN Romania continentala si rece, la noi multi isi pun pe jos gresie in casa... in sufragerie...

Iti da senzatia de rece si nici vara chiar nu e indicat sa mergi descult pe gresie...

Si era cald, toate ferestrele aveau obloane de lemn, cum e obiceiul la casele frantuzesti, noaptea inchideam obloanele, la unele ferestre...

Nu la toate, culmea, nu imi amintesc ca la toate.

Sau vara cand era soarele mai fierbinte pe Cer...

Apara de curent, de frig, de umezeala chiar....

De vant....

Mai intai o casa trebuie sa fie construita din materiale calduroase.

Si casele de caramida, sau piatra imi plac.

Dar cumva, sa faci interiorul mai calduros.

Asta pana la incalzirea propriu-zisa.

Si caloriferele acasa la Roland, erau construite si montate, mai intai le comanzi cu cati elementi vrei tu si inaltimea lor, si le montezi la o inaltime anume...

Cand intrai in holul casei, pe perete in stanga era calorifer pe perete, cu elementi inalti, lungi, si caloriferul subtire, spre plat, si pana la o inaltimea unui om....

IN baie, acelasi lucru, caloriferul montat mai sus, si cu elementi mai inalti....

Mie imi plac si vechile calorifere solide din fonta, cu conditia sa fie fierbinti.

Am vazut in Romani la New York, apartamentul Oanei Moraru si al lui Adrian, au calorifere joase, din fonta, cu elementi grosi, par din fonta, dar frig, Oana si Adrian au pus un paravan ca sa nu arda copilul.... si chiar si tu din neatentie, daca te atingi de un calorifer atat de fierbinte...

La Roland puteai inchide, deschide si regla temperatura caloriferelor, dar nu cu numitele repartitoare pe care le-am vazut la Bucuresti, mi se pare ca isi montase raposata mea matusa in casa.... dar acele repartitoare mare branza nu fac, desi sigur, daca inchizi caloriferul, devine rece si nu consumi, ok, asta inteleg.

Dar ele nu faceau mare lucru, ca nici nu aveau de unde, de la reteaua de termoficare.

La Roland insa reglai temperatura, mai calde, mai caldute, mai fierbinti, foarte fierbinti,...

Le puteai si inchide.

Acum cateva zile, tata s-a dus la Valea Ialomitei unde peste ani, pana azi, a ramas un magazin de Fero-Metale si mi-a spus la intoarcere CA ERA MULTA LUME IN MAGAZIN.

De sarbatori si chiar inainte de ele nu cu foarte mult, am ramas fara rezervorul de la w.c., il avem, dar s-a stricat.... tata l-ar putea repara, a inteles ce e stricat in el, rezervorul se continua cu un tub care are garnituri la capatul de sus si la capatul de jos al tubului (capatul de jos vine pana la nivelul vasului w.c.) , si la Fero-Metale nu gaseai tubul, cu ale sale garnituri, ci numai rezervorul !

Si in plus, daca erau multi in magazin, inseamna ca si altii au probleme similare !!!!!

Doamna Elena Balas curand face Parastas pentru +Dragos Ciocarlan fiul ei....

Se duce la Biserica Sf.Nicolae cu fratele ei cu masina, am auzit-o spunandu-i mamei in usa la noi....

Si se pregateste pentru Parastas....

Si apropo de familii si educatie si inima, suflet si minte !!!!

Laura Agurida m-a sunat sa ma invite la ziua ei de nastere, 19 si 20, ea si fetita ei vor sa faca impreuna ziua de nastere, acum in ianuarie 2020...

Laura m-a sunat si am aflat una alta, cand vrea ea sa-mi spuna, imi spune...

MI-a spus ceva, ce intr-un fel mi-a taiat rasuflarea...

Din aproape in aproape....

Ea [...] dar....auziti veste, cei care nu o stiati... :

[...]

S-ar zice ca judecatorii ‘SUNT ELIMINATI’, daca nu au – si foarte multi nu au – INM-ul !!!

Deci acum, daca esti judecator ( probabil si procuror ) si nu ai urmat si absolvit Inst.National al Magistraturii, esti “ eliminat”, nu stiu cum, ca judecatorii sunt inamovibili...

Pe de alta parte, daca societatea asta e dinamica, si atat de excesiv de dinamica si toate se schimba, peste cativa ani, nici aceia cu INMul facut nu vor mai fi asa de la curent cu totul...

E ca si cum si ei ar avea nevoie sa urmeze/faca un nou INM...

Un judecator e inamovibil, iar ce invata cei de la INM, eu nu pot sa cred ca nu pot invata judecatorii deja in functie !!!!

IN 1993 era absolut facultativ acest INM, cate unii il faceau, multi nu il faceau, si incepeau sa lucreze, intrau in paine cum se spune, mai ales ca dupa o facultate era obiectivul sa incepi sa lucrezi....

Dar cand s-au schimbat codurile in 2010 ?

Judecatorii chiar cu INM-ul facut, ar fi trebuit eliminati, pentru ca s-au schimbat codurile si daca nu le inveti pe cele noi, nu ai cum le cunoaste ??????

M-am gandit atunci, mai, cat de greu o fi, lucrezi zi de zi, trebuie sa-ti iei concediu sa inveti noile coduri, altfel cum ?!

Dar asta nu inseamna sa fii scos din magistratura.

Si mai sunt ca mereu sunt, multe de facut prin casa....

Totusi, trebuie sa fie Silviu plecat la serviciu, sau pe unde mai pleaca el, pe tata nu il pot tine toata ziua, sau buna parte din zi cu balconul deschis, ca raceste...

Mama spala rufe si ocupa baia, trece pe balcon si bucataria, isi ia apa calda din oala cu apa care sta mereu pe aragaz, se incalzeste, asa spala ea...

Nu te poti misca oricand si nici oricat...

In plus, sunt multe locuri unde trebuie sa stergi praful, sa ajungi cu carpa de praf, cu sprayul antistatic, pe unele lucruri nu pun spray antistatic, si aleg alte carpe, curate, fara sa le fi dat cu spray....

Trebuie acces la baie, ca era buna o a doua baie in apartament, macar o baie de serviciu, sa iei apa sa speli pe jos, sa schimbi apa, etc.

Am sa va arat 2, 3 – sunt 3 chiar – fotografii, rezultatul pare destul de slabut, dar eu am muncit mult sa ii aranjez lui Silviu caietele si alte lucruri pe masuta mai mare, multe sunt sub masuta, si langa patul lui, asa cum si le punea el, am reusit cu mare greutate sa ii obtin putin, putin spatiu in plus, sa nu mai avea deloc....

Si i le-am lasat impachetate, adica nu am intrat in lucrurile lui sa le pun eu in ordine, le-am lasat cum le are el puse in ordinea stiuta de el.

Sa caut link-urile spre Secvente Trinitas....[ le-am adaugat mai sus ! ]

Da, si ieri seara am vizionat pe trinitas.tv LIBERTATEA RELIGIOASA, emisiune din seria EUROPA CHRISTIANA, din 04.01.2020 !!!!!

Uitam sa va spun !

Deci Laura Agurida si-a invitat, si ELE VOR VENI [rudele] – familia, la ziua ei de nastere !

Face masa mare, de 20 de persoane !

Mi-am facut cruce !

Pai familia ei a lasat-o cam dezmostenita, fara casa, si acuma vin la ziua ei de nastere, pai ea femeie singura, plateste masa de 20 de persoane si vine sora-sa, Sorica/Steluta care are cel putin 3 case ??? Casa noua e un bloculet cu 3 etaje, deci vreo tot atatea ( trei ) apartamente ! Plus alte 2 proprietati, fara sa adaug pamantul obtinut de fiul Stelutei prin vanzarea de pamant de la bunica lui, mama Laura si a Stelutei, vanzare pentru care in mod sigur Steluta nu a platit bani.

Mie nu imi iese din minte ca Laura nu are casa, si familia ei vine sa manance din painea ei ?????

Sau fratele ei Relu, care spunea  - o spunea ca sa sublinieze ca el e in total dezacord cu Laura, ca el o dezaproba vehement pe Laura ! – ca lui nu ii trebuie nimic de la parintii lor ( nici mostenirea, nici nimic ).

Ii spun mamei : mama spune : “Ei ! Nu vin nici aia [ familia Laurei ] degeaba la masa, o sa-i faca un cadou !”.

Sigur ! Un Cadou ! Ea nu are casa, ce cadou sa-i faca ma rog ? Niste bani, poate, dar cine sa ii dea bani cadou, Stefan are ajutor de handicap, Relu munceste la ministerul Muncii dar n-are casa nici el, Steluta nu da, ci ia cu ambele maini....

Si ce inseamna un cadou de bani, niste bani care se duc rapid ???

Sigur, o sa-i cumpere poate niste flori, un parfum, sau un sal...

Poate...

Apropo de parfum....

[...]

De aceea ma gandeam daca ii vor trebui VOLUMELE LUI NENITESCU DE CHIMIE, poate sa i le cumpar cand voi avea bani, daca ii trebuie la modul sa le aiba in biblioteca personala, atunci sa i le cumpar, dar daca i le cumpar si el, istetul, stramba din nas si zice ca nu ii trebuie sau nu vrea de la mine ?

Mama, careia i-am spus de purtarea rudelor Laurei, cu privire la dezmostenire, mi-a spus ca : “Daca nu i-a dat nimic [ la succesiune, i-a dat, dar un teren “acolo”, deci rudele i-au lasat Laurei cat au considerat ele, din succesiunea dupa tatal lor ! ], inseamna ca nu a avut dreptul ! Trebuie sa asculti pe fiecare, asa, omul spune numai cat vrea el....”

Adica eu nu stiam, mi-am spus in sinea mea... pentru ca mama mi-a explicat ca, mi-a spus o mica povestioara, cu un judecator care isi astupa o ureche cand asculta una din parti, iar cand o asculta pe cealalta parte, astupa cealalta ureche.

Mama : trebuie sa asculti pe fiecare.

Ii zic, da, mama, asa este, in Drept exista un principiu ( pe care unii nu il stiu, il stiu altfel, din alta parte... mai tarziu ... ) “Semper audi alteram parte(m)”, “Intotdeauna asculta si celalalta parte” / sau Intotdeauna – cu alte cuvinte – sa asculti fiecare din cele 2 parti care se infrunta. Cred ca l-am intalnit in cartile franceze de Drept.

Dar il avem si noi : “ “Audiatur et altera pars ( audi alteram partem )” (Seneca) : “Sa fie audiata si cealalta parte”) ” in Dictionar de Expresii Juridice Latine, Felicia Stef, Oscar Print 1995.

Bine, mai tarziu, ca student la Drept, inveti asta (de) la procedura....

Asta mi-am spus eu in iunie 2003, cand m-a reclamat mama la psihiatru, sa vezi ce ascultã acest “psihiatru” ambele parti... te inchide si gata !!!! Si unii sunt de parere ca nu au avut noroc in viata, si ce au facut cu norocul daca l-au avut ? Mai intai n-au realizat ca l-au avut, pe urma, cand unii profeseaza sa fugi din calea lor ! Imi zicea Silviu in 2003 in iunie, daca mi-a placut doctorul ( se referea la dr. Stancu Marin de la Internari, desi Silviu in seara in care ai mei au chemat Salvarea, dupa chemarea ei, Silviu a plecat de acasa si a lipsit cand a sosit soferul cu Salvarea...nu era acasa. Silviu mi-a spus cu referire la acest doctor, dar el nu i-a pronuntat numele, insa cum noi, mama, tata si cu mine am fost dusi la Camera de Garda la Psihiatrie la Obregia, acolo era doctorul, nu ? Deci nu la acel doctor s-a referit el ? Zice Silviu dupa externarea mea : “Ti-a placut domnul doctor ? Si el a vrut sa lucreze in Italia si nu a putut ! Nu a reusit!” [ la maniera, nu l-au vrut ]

In concluzie, mama este de parere ca Laura nu a avut dreptul la mostenire si de aceea nu a capatat-o, nu i-au dat nimic ( sau prea putin ) rudele ei la dezbaterea succesiunii.

Da, si i-am raspuns Laurei ca ii multumesc, dar nu voi participa la ziua ei de nastere, care va reuni 20 de persoane in jurul mesei, fara sa ii motivez faptul, ca, pe cat se poate si trebuie sa se poata, nu ma asez cu Satana la masa, cu [...], sora-sa si cu celelalte rude ale ei, aici e inclusa si mama ei daca va veni, care n-a vrut sa stie de nepoata ei niciodata pana in ziua de azi !

Pai, oameni ca mama ei, ar merita sa le dea o viata Dumnezeu, sa nu aiba noroc in viata, ca femeie, sa aiba viata Laurei, sa aiba si probleme de sanatate, mai cu seama sa nu o/te iubeasca parintii... sa te lase fara casa...

Adica, mama Laurei e o femeie morala ???

Nu i-ar fi placut de Laura ca a facut un copil singura, fara sot si tata la copil, de aceea ar fi dat-o pe usa afara cu copilul in brate. Cand a venit sa ii arate nepoata. In urma cu 21 de ani.

Si deci, normal ar fi sa se nasca mama Laurei, sa nu se uite niciun barbat la ea cu seriozitate, sa o lase cu un prunc la san, fara bani, sa o alunge parintii, sa o dezmosteneasca, sa i se adauge si problemele de sanatate si sa lucreze, sa munceasca pana la adanci batranete sa isi achite chiria, asta cu noroc, daca ai un veni care sa isi permita o chirie si hrana si medicamentele si hainele, incaltamintea, transportul...

Sa muncesti femeie si sa te zbati singura, cum i-ai facut fiicei tale in viata asta...

Poate asta ar fi o Judecata !

Nu asa, ca face ce vrea si ajunge hop, tusti ! in Iad, si nu va ajunge poate nici in Iad, ca se va ruga Laura pentru ea !

E o femeie morala mama Laurei ?

I-a fost mila de Stefan, aici e drept, l-a nascut fara unele degete, dar Stefan, spunea Laura, desi tarziu a spus, umbla cu femeile si mama ii dadea bani de benzina...

Daca privim moralitatea, femeia asta, care e mama si de fete, nu doar de baieti, e morala ?

E “mai” morala ?

Fiica-sa e parasita insarcinata, naste un copil, cand altele ar fi avortat copilul daca ar fi ramas fara barbat... il creste singura... e izgonita de acasa...

Si Mama Elisabeta Agurida cea morala, mama familiei, il prefera pe Stefan caruia ii plateste/ ii platea [ mereu ] benzina pentru a merge la intalnire cu diverse femei...

Vezi cum e si cu degetele acestea, ca eu nu pricep ?!

De ce ai nevoie de benzina ? Daca n-ai degete la mana sa conduci o masina ???

Laura mi l-a prezentat pe Stefan, inainte de Craciunul din anul 2007 ? M-a invitat la spectacol la Sala Palatului si a venit su fetita ei Adi, si cu Stefan, fratele ei cel mare...

Asa incat eu am vazut ca intr-adevar are niste degete boante, sau pe jumatate, sau pe sfert, dar totusi are degete si pe urma nu ii lipsesc toate !

Dupa nastere, a fost supus unor operatii, pentru/ in speranta ca ii vor creste dupa operatiile suferite, degetele, dar nu i-au crescut.

Are destule cat sa conduca o masina, pentru a merge la intalniri cu femeile ?

Pe urma, se ridica intrebarea cum – ramanand acasa la parinti – i-a ajutat el in gospodarie, unde aveau Crescatorie de Animale, tinuta de tatal Laurei, de +Bratu raposatul/...

Deci trebuie ca Stefan asa, cu degetele lui cat le avea, putea munci !!!!

Ceva putea face si el.

Nu vreau sa exagerez in ce-l priveste pe Stefan, si ii inteleg situatia, ca nu are degetele normal crescute, ca la toti oamenii, dar ma gandesc la mama Laurei, care nu pricepe ca are o fiica si nu are o casa fiica ei, si are si o varsta fiica ei, si nu isi iubeste nici nepoata, mama Laurei !!!!!!!!!!!

Dupa ce mi l-a prezentat, Laura mi-a spus mai tarziu ca Stefan nu s-a insurat, ca cine il ia cu degetele lui lipsa ?

Ei na !

Ia sa vezi daca era frumos, frumos, tanar, si ingrijit si inteligent si cu ceva bani, cate femei nu l-ar fi dorit de barbat !!!!!!!!!!!!

Dar femei sa se intalneasca cu ele, cum de-a gasit ???

La momentul la care l-am cunoscut, nu cunosteam insa acest ‘detaliu”, ca obisnuia sa se intalneasca cu femeile.

Obicei pe care il are si fratiorul lui mai mic, Relu, Aurel.

Lui Relu ii plac femeile de 18 ani, pai sigur....

Dar si mintea ramane la 18 ani, si imbatraneste trupul....

Da, dar Relu are toate degetele la mana, crescute normal....

Iata diferenta.

L-ar fi luat si pe Stefan o femeie de barbat, dar Stefan cand deschide gura e din topor...

Eram in rand, in fotolii in sala de la Sala Palatului, la balcon, mai sus oricum, si la o pauza, Adi a vrut sa iasa si ea la baie, eu voiam oricum, eu cu vezica mea faceam un efort de fapt sa vin si sa stau la un spectacol....

Si, odata ce-a deschis unchiu’ Stefan gura la nepoata-sa, la Adi si pe un ton de comanda i-a spus sa nu iasa din rand, sa ramana acolo.

Adi a iesit, cu Laura.

Eu am ramas perplexa in sinea mea.

Totusi cred ca am spus sa mergem, la plural, daca si Adi voia, si Laura venea si ea.

Nu parea chiar ca i-ar interzice complet, daca fata insista sa iasa, dar totusi, felul in care vorbeste, e foarte din topor, e tare grosolan bietul, nu poti sta cu unul ca el nicidecum !!!!

Daca asa vorbeste el, numai ce deschide gura sa spuna un cuvant !

Iti dai seama, si iti da mereu ordine, cine sa stea cu el ?????

Si ordona sa nu mergi la baie ! Pff !!!!!

Si acuma imi vine sa rad, cand va scriu, sa va spun si de ce....

[...]

Si, deci, pentru ca e ora 15h32 sa ma opresc aici, inca nu am mancat de pranz si azi nu am luat micul dejun, am baut doar cafeaua cu putin lapte in ea....

Pe curand,

Olivia, 

10/01/2020 15:33:05, Bucuresti

olivia

• Olivia Marcov masute acasa 10 ianuarie 2020.pdf

2.4MB

• Olivia Marcov mail 10 ianuarie 2020.doc

125kB

***********************************************