Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 23 ianuarie 2020-01-23

Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 23 ianuarie 2020-01-23

Expéditeur :Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)

À : ....................................................................

Date :jeudi 23 janvier 2020 à 12:50 UTC+2

Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 23 ianuarie 2020-01-23

In asteptarea instalatorului....

Asa suntem in dimineata aceasta, toata casa...

Silviu cred ca si-a luat totusi un mic concediu, pentru ca pare liber de mai multe zile incoace.

Intre mama si tata se poarta discutii ciudate...

Nu stiu daca mama – totusi ma indoiesc – a facut vreo intelegere cu dna Aurelia Calugaru sau cu Magdalena, fiica ei, sau daca nu cumva, (si mai degraba) nu vorbea despre noi si situatia noastra...

Dar am auzit-o pe mama, si nu au trecut 15 minute de atunci, spunand....

Ah ! Dar Silviu mi-a spus deunazi, ca : “Da, prinzi si tu o vorba si pe urma...”

Si totusi, iata ce am auzit-o spunand, pe mama, vorbise mai tare pana atunci si cand a ajuns la aceste cuvinte a scazut vocea, nu stiu – si e adevarat si asta – cat de bine am prins ce spunea ea, si anume ca : “daca mor eu, am actele alea si ii ia...”, iar inainte cu putin spusese : “o internãm”, a spus si ceva despre sau cu “Magda”, “Magdalena ?” Ceea ce m-a dus cu gandul la familia Calugaru.

Discutia aceasta cu tonul scazut a inceput dupa ce tata ii spusese ceva, iar mama i-a raspuns : “ da... nu te intelege”....

Apoi, mama a mai spus ceva, nu se mai auzea deloc ce, iar tata a incheiat cu : “vreau sa fac si eu ceva pentru ea...”, si mama a mai spus cred : “ nu, ea stã acasa...”

Ieri am intrat putin pe Facebook si cineva, poate Livia Jurjeu, postase un articol pe care nu l-am deschis, era insotit de o fotografie a lui Igor Dodon din Republica Moldova, inconjurat de femei in varsta, iar titlul articolului anunta ca Igor Dodon le ia pensia batranilor care au copii in strainatate !!!!!!!!

Dupa ce am vazut acest articol i-am spus lui tata, iar el n-a inteles, si i-am spus mamei care era pe picior de plecare la piata si ea mi-a spus : “Dar tu esti/stai acasa....”, iar eu i-am replicat zambind : “Da, tie o sa-ti dea o pensie [ in plus ] !”

Mama a iesit pe usa si lui tata i-am explicat din nou despre ce era vorba in articolul cu pricina.

Tata – sa vedeti ce mecanism psihologic are, cand aude ceva de “sus”, adica de sus, cum era de pilda sus pe vremuri Ceausescu, adica de la conducere, automat, nu stiu cum rationeaza, ca spune ca : “da, pai asa e”, adica e de acord, intelege si e de acord cu rationamentul [ conducerii ].

Si asa acum, tata repeta pentru a intelege, cele spuse de mine : “Daca un parinte are copiii in strainatate, atunci ramane fara pensie, i se ia pensia, pai da.... e bine”.

Pe urma a mai adaugat ceva din care rezulta ca nu a inteles cum e cu “copiii”, si eu am spus : “pai e suficient sa ai un singur copil, si acela in tari straine, unde munceste”.

In final, tata a inteles si a exclamat : “Bine ca tu n-ai plecat !!!!”

De cate ori ii spun eu ceva, tata nu intelege, sau intelege, dar greu.

Insa, cum deschide mama gura, cum pricepe imediat, fara nicio dificultate.

In asteptarea dlui Dinu, instalatorul, mama vorbea cu un debit asa, crescut, se asezase in bucatarie si discuta cu tata...

Cu privire la casele acestea...

Iarasi ma gandeam la Cristina Topescu, la Andrei Gheorghe, adica la tineri care isi construisera, isi facusera o casa, cum s-a spus din munca lor si eforturile lor.

Dar pur si simplu nu s-au bucurat de casa lor, niciunul dintre ei.

La polul opus, ma gandeam la familia Calugaru, despre tatal Magdalenei nu se mai aude nicio vorba.

Dar de cand sosita la Bucuresti, acum in ultima vreme, dna Calugaru a facut colica aceea biliara si i-a fost atat de rau, incat Salvarea a venit vreo 2 zile la rand, mi-am spus ca situatia doamnei Calugaru-Mama e foarte rea, si ca nu e bine in familia ei.

Ea, care a fost numai pentru Magda ei, care – sigur, nu cunosc detalii, dar vecinii din bloc stiu cum o alerga pe scari sotul ei, in anii 70, 80, pentru ca nu o suporta... – si ea n-a avut in vedere divortul niciodata.

Pentru Magda s-a rugat zeci de ani, mai ales de cand au aparut bisericile de cartier, si mai ales de cand l-a cunoscut pe sotul ei Wolfi, cu care lucrurile nu au mers deloc bine.

Doamna Calugaru imi spunea odata, in urma cu ani, cu privire la Magda, fiica ei : « Eu i-am spus sa mearga unde vrea, cu cine vrea, dar sa-mi aduca / faca un nepot ! »

Magda nu avusese norocul acela in dragoste, cum se spune, adica sa isi gaseasca asa, asezat, un sot si sa fie cumva la casa ei.

Dar e criza de case, moda nu mai e demult, si in unele zone ale tarii am auzit ca nici n-a fost, ca barbatul insurat, sa o primeasca in casa lui pe sotia lui, asa ca fiecare se descurca cum putea, intrebarea este daca trebuie sa “inghiti” o astfel de viata si de “metoda”....

Mai ales ca nu poti avea incredere in viata in partener, nu ai cum, mi-o amintesc pe dna Rodica Chirvasie care spunea despre casatorie ca e o loterie.

Totusi, familia Calugaru-parintii Magdei nu au lasat-o sa plece oriunde si oricum, si cand l-a cunoscut pe Wolfi, dl Calugaru a “negociat” cu viitorul lui ginere, casatoria.

L-a pus sa promita ca ramane cu Magda, insurat, pana ce Magda obtine cetatenia austriaca si nu o lasa, nu divorteaza inainte de a se fi instalat Magda la Viena.

Dl Calugaru cunostea un consilier – asa mi-a spus dumnealui odata, odata cand m-au invitat la ei acasa si in ziua aceea, desi nimic nu “prevestea” m-au invitat si la masa, timp in care dl Calugaru a mai povestit una sau alta, din care tin minte acum doar ca el cunostea un consilier in Ambasada, la Viena, si acesta a fost si el atent la Magda, ca viata ei in capitala Austriei sa ramana in pace si liniste.

Dupa casatorie, dar nu imediat, a durat cativa anisori buni, timp in care Magda se ducea si intorcea din Viena, pana la urma, toata familia Calugaru s-a instalat la Viena in care pe care bunica lui Wolfi i-a dat-o nepotului ei.

Casa necesita reparatii sau renovare si de asta s-a ocupat, se pare, dl Calugaru.

Cum am spus, despre “Tac-tu”, cum ii spunea Isabella cand era mica bunicului ei, auzise in casa ca i se spunea asa dlui Calugaru – nu am mai auzit absolut nimic in ultimii ani, dar trebuie ca e pe undeva prin Viena, si poate chiar acasa cu Magda.

Deci Magda si Isabella si parintii Magdei s-au instalat in casa din Viena, a bunicii lui Wolfi, a lui Wolfi.

Cu timpul, nu s-a mai putut, desi Magda nu a vrut, si Wolfi si ea au divortat.

Sigur, casa din Viena a ramas sub o forma sau alta, Isabellei.

Da, si deci, pana la urma parintii Magdei cu Magda, s-au instalat in casa lui Wolfi.

Au trecut ani si de atunci, ma intreb daca in toti anii acestia nu si-au facut vreo casa a lor, proprie...

Insa, solutia a fost sa o marite pe Magda cu un austriac si sa se mute toti acolo la Viena, si nici asa nu le-a fost usor, au facut drumuri nenumarate intre Viena si Bucuresti...Magda a fost foarte docila, pentru ca ea se indragostise de Wolfi, si dragostea asta o tinea in ciuda faptului ca devenise de notorietate ca el si-a luat gandul de la ea si are un copil cu alta femeie, undeva la Pascani, in Moldova.

In casatorie, sunt destui tineri care s-au mutat ei, in casa sotiei lor, a parintilor sotiei, cel putin niste ani buni, pana cand, eventual, au putut avea casa lor.

Si mama mea spunea, ii spunea fostei noastre vecine, dupa ce abia ma logodisem, despre mine : “Ea pleaca la ala in Franta si ramane acolo...”

E prea multa nesiguranta intr-o astfel de “socoteala”, eu nu imi facusem o “socoteala”, cunoscand faptul ca, daca lucrurile nu merg bine, eu nu voi ramane cu un logodnic cu care nu ma inteleg, si inca, casatorita nu eram !

Dar, este ca si cum trebuie sa te ia altul, oarecum de mila...sigur, daca il intalnesti si pe acela, sa te ia de mila in casa lui, mai ales ca barbatii nu sunt milostivi, dimpotriva, sunt orientati dupa putere si puterea financiara si siguranta financiara, cand se uita dupa o femeie.

Problema s-a pus parca mai mult pe a avea o casa, decat pe a avea o familie !!!!!!!!

Dar zau asa, cel putin intr-o astfel de situatie, e bine ca Dumnezeu e Milostiv, dar cat il priveste pe om, si milostenia... sa nu te bazezi pe asa ceva vreodata.

Inainte de Wolfi, Magda cunoscuse si il adusese acasa, aici in bloc, la parintii ei, pe un grec, care era cred si american, si avea o iubita in America, cu care vorbea la telefon din casa de la Magda, de pe telefonul fix. Grecul locuia pe banii familiei Calugaru si mama spune ca : “[Dl] Calugaru il imbraca, l-a imbracat, l-a hranit...]

Magda nu avea serviciu.

Dna Calugaru imi povestea ca ea a insistat sa se desparta Magda de acel iubit al ei, care vorbea intim la telefon cu iubita lui din America, in timp ce locuia la familia Calugaru !

O alta problema, ce poti concret face, cu ce te poti ocupa ?

Magda a absolvit Liceul de Arte, de Balet ( denumirea liceului exacta, nu o cunosc ), la Bucuresti, iar dupa aceea....

Prin anii 1995, 1996, am intalnit-o intr-un magazin pe Calea Victoriei pe dna Calugaru, spunea ca ii cumpara ...sa fi fost 1997 ? poate ca da...? – ca ii cumpara pantofi albi Magdei ei, care se marita, pantofi de mireasa...

Nu stiu cum s-a facut, pentru ca nu stiu toata povestea in cronologia ei, ci numai franturi din ea, dar Magda plecase in Austria, parca a spus dna Calugaru, ...cu o bursa !

Nu stiu ce bursa putea fi, dar Magda se pare, sau asa se spunea, ca incepuse o facultate....

Pana la urma nu stiu daca a urmat o facultate. Aici sau in Austria.

Pentru ca la scurt timp s-a intors cu Wolfi aici in blocul R 4, din Austria !

Cat a stat ea in Austria la inceput, si in fond, te intrebi unde a locuit, unde si cum a stat, l-a cunoscut pe Wolfi cu care se intelegea foarte bine...

La inceput, stiu ca prima data... eu nu i-am bagat in seama, eu eram inca grefier de sedinta si nu aveam dispozitia necesara, erau ca sa zic asa alta lume pentru mine si dosarele mele in lucru....

Cred ca i-am vazut, o data, de 2 ori, in fata blocului si pur si simplu nu i-am bagat in seama, cu Magda, noi fetitele din copilarie care eram, nu ne-am jucat, ea nu iesea la joaca, asa ca noi nu am legat o relatie cu ea, de niciun fel.

O singura data, cand eram inca destul de micute, dintr-o data, am fost invitate la ziua de nastere a Magdalenei, Dana Pacuraru, Lili Iacob, Gratiela Andreescu si Dana Craciun de la etajul 10 care peste ani a plecat in Australia, au mai fost una sau doua invitate, din partea Magdei si atat.

Pe urma, mama a inceput acasa discutia, si mi-a spus ca Magda s-a maritat cred, sau ca a venit cu noul ei prieten, si atunci intr-o zi m-am uitat si eu, am ridicat privirea sa il vad, sa ma uit mai bine la Wolfgang, nici nu ii stiam numele atunci... austriacul.

Dupa ce s-au casatorit, nunta se pare ca a avut loc la Viena – au venit la Bucuresti si o scurta perioada de timp – acela a fost inceputul sfarsitului in relatia lor ! – ii vedeam asezati pe banca unul langa altul, pe o bancuta din Gradinita de Copii din fata blocului nostru, se intelegeau foarte bine, sunt lucruri ciudate, si Magda imi amintesc ca in 1999 imi spunea ca faurisera planuri impreuna, visau impreuna, ca doi tineri la inceput de viata, ce sa faca ei si cum sa fie viata lor si tot asa....

E probabil ca la Bucuresti si inca in familia Magdei, Wolfi s-a simtit ingradit.

Acuma, sa fim sinceri, in afara de faptul ca aveau o viata complet diferita de a noastra, la Bucuresti nu existau prea mari posibilitati de miscare...

Ca o dovada, nici firma Target la Bucuresti – prin comparatie cu Budapesta, Bratislava, ... – nu obtinea si nu gasea contracte banoase, si erau si cam rare, pe cand in alte tari, fie si din Europa de Est, banii ieseau, la Bucuresti nu erau bani niciodata.

La noi contractele erau tare modeste, comparativ cu strainatatea, intr-un fel, te intrebai, si pe drept cuvant, noi ce tara avem ? Ce tara poate fi asta ???????????

Sunt tari care scot bani din piatra seaca, nu stiu cum fac, si nu isi vand tara.

Si nu au atata bogatie de relief ca Romania, asa pamant, cu mare, munte, Delta, lacuri, rauri, dealuri, de pilda Ungaria e mai mult plata....

Apoi a urmat o alta etapa, Wolfi si Magda prin el, au inceput sa se ocupe cu vanzarea produselor AmWay pentru care trebuia depusa o energie... nu au obtinut multi bani, spre deosebire de altii, din acest tip de comert, dar totusi si-au cumparat ( si cred cu ajutorul parintilor Magdei insa ! ) apartamentul de 2 camere de la etajul 5, din blocul nostru.

Unde nu au locuit insa, incepusera deja neintelegerile.

Dna Calugaru povestea ca odata cu lansarea in acel comert, la ei acasa la et.8, se umpluse casa de oameni si ca erau si femei, invidioase pe Magda, ca atunci a disparut din casa verigheta Magdalenei !!!!!!!!!!!

Magda s-a agitat ea ceva cu AmWay-ul acesta, pe cand Wolfi incepuse deja munca la nou infiintata firma Target la Bucuresti.

Mama lui Wolfi, Louise, ii daduse, sau bunica ? Tot bunica ? O masinuta mica, Magdei, a fost o masinuta rezistenta, era veche, model vechi, de culoare bej, nu stiu ce marca, dar avea multi km la activ, la bord, si Magda s-a dus cu ea in Austria si s-a intors cu ea, si cu Wolfi, deci a calatorit mult cu masinuta aceea austriaca si Magda.

Pe urma, treptat, Magda a descoperit ca lui Wolfi ii plac contactele sociale, ca ii place sa fie in centrul atentiei, ca ii plac relatiile sociale, si ca ii plac si femeile.

Cand imi amintesc de toate acestea, e trist, e un “spectacol” trist, la acel moment si mie imi parea rau de Magda, adica i-am inteles durerea, dar ea se purta ca o fata la prima iubire, o fata fara niciun fel de experienta ( experienta nu trebuia sa fie numaidecat aceea a unei intimitati fizice ) in viata, pentru ca in viata asta, si e firesc asa, te mai uiti in jurul tau, si daca nu te uiti, si in trecut asa era, venea lumea la tine cu povestirile ei si tot auzeai...

Magda si Wolfi erau destul de mari, cand treceau prin etapa fauririi de vise, intr-o lume si stramba si complet diferita, iar viata lui Wolfi de fapt n-a fost mai usoara la el in tara.

Nici el nu isi gasea locul in tara lui.

Wolfi are un tata ungur, ca origine, si mama e austriaca, Louise, parintii nu s-au inteles nici ei si au divortat civilizat.

Tatal lui Wolfi s-a recasatorit si are un fiu, din a doua casatorie, cred ca era pilot, da pilot la o companie aeriana.

Magda imi povestea ca in familia lui Wolfi e preferata sotia fratelui lui Wolfi.

Ei bine, nu mai stiu, am uitat toate detaliile si aspectele povestirii, atat cat am auzit-o.

Ceva nu inteleg insa, acum cand imi reamintesc, mi se pare ca fratele lui Wolfi era...homosexual.

Si totusi s-a insurat ? Da, Magda spunea ca e mai iubita sotia fratelui lui Wolfi, care de origne este nemtoaica, si probabil si din Germania.

Dar Isabella, nepoata, a avut se pare, un succes teribil in familia lui Wolfi, bunicul ei, tatal lui Wolfi o placea mult si i-ar fi lasat mostenire, de fapt el traia, i-ar fi daruit 1 milion de dolari, dar la care Isabella avea acces la majorat.

E adevarat ca micuta Isabella era un copil foarte frumos, si eu o indrageam si era un copil bun.

Isabella era frumoasa, dar cu frumusetea unei mici nemtoaice, blonda, blonda, grasuna, cu o piele alba foarte frumoasa, cu ochii albastri si capul rotund, da, parca avea ochii albastri, nasucul mic si rotunjor, era delicioasa ! Si imita usor, observa si reproducea ce vedea in casa, gesturi, cuvinte...

Mi-o amintesc cand avea un mobil de jucarie in 1999 si auzindu-l pe Wolfi, tatal ei, cand el era acasa – atunci nu era, cand eram eu in vizita la ei la etajul 8 – micuta Isabella, sarea pe patul din sufragerie, un recamier, si cu mobilul la ureche, cu vocea ei cristalina dar sigura, si o voce vesela, binedispusa, joviala, vioaie, comanda o Pizza la firma Target !!!!!!!!

Isabella era un copil delicios, absolut delicios ! Ti-era drag de micuta Isabella !!!!!

Acum Isabella a crescut, e mare, o singura data am vazut-o de la balcon si din spate, printre brazi cand iesea din bloc, brazii de pe alee o cam ascundeau vederii, e inalta, are exact constitutia bunicilor ei Calugaru, si pare a fi copia lor ! Copia lui “Tac-tu”, copia Magdei, mama ei....

Magda seamana bine cu tatal ei, foarte bine !

La Viena s-au stabilit cand Isabella era micuta, Wolfi n-a locuit cu ei niciodata din cate stiu, si Magda ar fi deschis o scoala de balet pentru copiii foarte mici, si avea clientela, vienezii isi aduceau copilasii acasa la Wolfi, unde amenajasera o sala de balet....

Dar nu stiu cat s-a ocupat cu baletul...

Magda a mostenit constitutia fizica si vigoarea si greutatea tatalui ei, e inalta, e plina, e grasa chiar, asa e ea, e solida, e solida din cap in picioare, si cu anii, dar repede, s-a ingrasat, deci era exact opusul unei balerine !

Te si intrebai cum poate cu volumul ei, sa mai stea pe poante si sa le arate micilor ei cliente, balerine, cum se practica baletul ??????????

S-a facut ora 11h28, e liniste, nu aud pentru moment niciun instalator...

Daca venea il auzeam pentru ca baia e langa dormitorul –birou....

Totusi, cu familia Calugaru era greu, au fost foarte agitati de felul lor, asa cum sunt si parintii mei, mama mai ales, care nu isi gaseste linistea....

Si azi la peste 80 de ani, dna Calugaru face drumul Viena Bucuresti si invers, retur...

Cand era mica Isabella, calatorea cu bunica Calugaru, cu autocarul, ele doua s-au tot ‘plimbat” cu autocarul din Viena la Bucuresti si inapoi, si era mica Isabella....

Peste ani, Magda s-a ocupat am impresia tot cu comertul, dar nu cred sa ii fi fost usor.

Louise, mama lui Wolfi a fost profesoara sau invatatoare, a trait mai mult singura, divortata adica, si Magda povestea ca isi face o injectie sau injectii cu hormoni o data pe luna !

IN casa la Louise nu se misca un milieu, spunea Magda, daca il misti din locul lui, se supara, e nemultumita.

Au fost generatii cu destul de multa energie, pentru ca acum, nu mai poti spune la fel, multi copii, copiii de altadata, se imbolnavesc, deprima, si mai ales nu au fost invatati sa socializeze, iar dintre tinerii de azi, am impresia ca uneori e si mai rau...

Mai sunt tineri, copii, cum ii inveti sau ii sfatuiesti, ei asa raman pana la moartea de batranete, nu inteleg nici daca viata se schimba, nici daca situatiile sunt diferite, si aplica neinduplecat cele vazute, auzite sau invatate in casa parintilor lor, chiar daca nu fusese un sfat bun, cuminte, chiar daca nu li se potriveste...

Magda a fost rasfatata, totusi a fost obligata la “cumintenie”, la docilitate, insa acum, uite, Magda ii spune mamei mele : “Sa nu ii dai bani lui mama !”

Si cat priveste casa, casele...

Mama tot are un... ca nu stiu ce are, o mancarime, are ceva cu casa si garsoniera, tot o mananca pe ea sa dea fie garsoniera, fie casa !!!!!!!!!!!!

Se uitã la oamenii pe care ii viziteaza de acum, iata, deja de zeci de ani, cum cauta sa stranga si sa acumuleze cu orice chip, si mama mea cauta cu orice chip sa scape de casa si de garsoniera !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Nu e bine sa vrei cu orice chip sa acumulezi, mai ales cand te uiti la acumularile altuia...

Pentru ca de avut, familia Calugaru avea casa. Casa ei.

Mariana Pacalici, la telefon, stiti ca m-a sunat odata, pe cand ramasesem fara internet, anul trecut, catre sfarsit de an, si mi-a spus, partea intai a frazei cum era : “Eu m-am descurcat...” ?, si partea a doua a frazei a fost sigur asa : “DAR SA STII CA PE MINE PARINTII MEI M-AU AJUTAT !”, o spunea parca pe un ton de repros, aici eu n-am inteles tonul, Mariana a inteles cred eu, cat i-am putut spune in cateva cuvinte la telefon cam ce se intampla la noi in familie, sigur, daca o spunea asa, ca si cum eu ar trebui sa-mi dau seama, sa realizez ca “ DAR PE MINE PARINTII MEI M-AU AJUTAT !”....

Cat priveste casele si problema lor, sa nu vezi listele de sedinta ale tribunalelor si judecatoriilor !!!!

Cate procese nu au avut loc avand ca obiect o casa !!!!

Magdalena Calugaru e o persoana tare egoista, autist-egoista, in 1999 a venit la noi odata, am fost si eu la ei in vizita, am stat de vorba, dar mi-am dat seama dupa aceea ca Magdalena traieste considerandu-se singura pe lume, si daca iti povesteste, sau cat de cat, se sfatuieste cu tine, se gandeste in mod clar numai la ea, pentru ea nu conteaza decat ea !

Doar a vazut ce probleme au iesit la noi in familie, si inca !

Sunã telefonul nostru fix...........

12h08.....

Alarma falsa ! Tata, de mai multe zile studiaza telefonul fix, a si imprimat pe coli de scris, Meniul telefonului si cum functioneaza, e un aparat nou, dar precis ca model e vechi, de la Telekom....

Sa continui...

Magda face abstractie de tine, vorbeste pe un ton poruncitor, autoritar, adesea nemultumita....

Ca se considera centrul cred, al societatii in care este prezenta, a dovedit-o un fapt uimitor si anume...

S-a intamplat ca... sa fi fost in 1998, in 1999, eram, sosisem acasa cu Roland Pasteur, aici in Drumul Taberei in fata blocului, Roland cu masina lui, si in clipa aceea era sau sosea si Magda cu masinuta bej a soacrei ei, a coborat din masina, noi eram langa masina lui Roland, si atunci le-am facut cunostinta, Magda-Roland, Roland-Magda, asa ca pe Roland l-a vazut in carne si oase.

N-a putut vreodata sa zica ca el n-a existat, ca va fi fost o inchipuire de-a mea, sau o inventie, sa nu zic minciuna.

Si cu toate acestea, ea ii dadea inainte si se vedea clar, era suspicioasa, cum ca Wolfi o insala cu orice femeie ii iese lui in cale si din pacate, banuita am fost si eu !

Totusi, asta inseamna ca era cam desprinsa de realitate, pentru ca eu ce sa fac ? Eram logodita, eram “angrenata” in noua mea viata alaturi de Roland, dar poate Magda vazuse si femei chiar sordide in comportament, chiar ciudate....

Eu insa mi-am spus ca nu e intreaga la minte, pai mie cum mi-a picat cand ma aflam peste cativa ani, nu multi, in biroul contabilei Alina Matei, alaturi fiind angajatele ei, la o masa, mare, patrata, lucrand, si Alina spunandu-mi ca da, a existat asupra mea banuiala ca (si) eu am fost...cu Wolfi apropiata, prea apropiata, dar ca acum nu mai existã !

Lucram la Target si am fost totusi uimita cand am auzit, concret, ceea ce eu citisem pe chipul Magdei, suparare, respingere, se indepartase complet, mi-am spus ca precis crede ca ii iau eu sau alta femeie, barbatul si atunci se indeparteaza de toata lumea...

Dar, vedeti, Magda procedand asa, practic, nu mai spun ca te / ma jignea ! Ea nu tinea cont, ea facea abstractie de viata mea, de Roland, de viata lui, de el, de mine, de noi !!!!

Te nesocotea pur si simplu, ca si cum tu nu existai !!!

Da, Silviu e acasa, nu stiu ce sa zic, el nu pare sa fie, nu pare zic – ingrijorat de atitudinea mamei noastre....

Totusi nici el n-a avut liniste necesara pentru a invata.

Ieri am vazut la el un curs de Instrumente Tehnico-Medicale, xeroxat, spiralat, copertat, subtire, un loc important il ocupa acolo, ciorapii care comprima femeia gravida, dar o fi bine ca o gravida sa isi comprime burtica si picioarele in ciorapi lungi care  comprima ? Si steriletele, sunt foarte importante ce sa zic, elibereaza, unele, ioni de Cupru in organismul femeii care poarta acel tip de sterilet, acum intelegi imi spun, de ce, unele femei se imbolnavesc, “din senin” de cancer sau de boli fel de fel ??????????

E un Curs, cel de care v-am scris mai sus, un curs universitar !

Cum sa stai tu cu un corp strain si dur in organismul tau, si da, atrage dupa sine modificari in organismul femeii, sunt clasificate si modificarile, unele biologice....

In plus, steriletul e un instrument, un obiect tare primitiv...dar am auzit femei care au avut, si o colega de birou, grefiera, spunea ca poarta... si la ce i-a folosit nu stiu...avea o fetita, frumoasa, sa-i traiasca copilul, acum e mare, mare, dar numai un copil, maritata din tinerete, a divortat dupa ani si ani, arata ea foarte bine, de fapt, nu stiu a divortat pe la 50 de ani sau inainte, pe la 40 de ani ? Totusi casatorita de foarte tanara...

Si bolile astea, ca nu vin chiar din senin, dar oamenii tac, si uneori afli si o spun chiar ei ca s-au imbolnavit de una, de alta, si cum ar veni, nu stiu nici ei din ce le-a venit....

Ghinion ? Uite ca nu e numai ghinion.

Ma bucur ca e acasa Silviu, dar as vrea sa ma mai uit prin manualele lui pe indelete.

In mod normal, n-ar trebui sa tina numai pentru el manualele lui, adica sa le tina asa, oarecum pe ascuns, dar concret...

Ce viata chinuita... nu e o viata fireasca...

Deunazi, pe FB, Nelutu, Nelu, sau fiul lui tanti Onita Dragnea, a postat, preluat gata facut, un mesaj “Copiii, numai cand raman singuri pe banii lor, realizeaza ca nu sunt atat de destepti si ca nici parintii nu sunt/nu erau asa de prosti”.

Dupa aceea, a doua zi a postat alta poza- cu mesaj scris, in care spunea ca e o binefacere sa ai o fiica !

El are o fiica, pe Anca !

Sa ma opresc aici, daca mai fotografiez ceva, va arat negresit !!!!

Nu mi-am facut nici cafea pana la ora asta, n-am mancat nimic....

Probabil instalatorul nu gaseste de cumparat piesele necesare, altfel isi facea aparitia pana la ora asta !

Silviu vad ca invata, dar cu tableta in fata...

Tata si-a cumparat o pereche de pantofi noi, zilele trecute, desi de ani de zile si de ani de zile nu isi mai cumparase pantofi, de cand eram eu studenta...

A spus intr-o dimineata ca pleaca sa isi ia pantofi, mama stiuse dinainte, eu l-am intrebat, iar cand s-a intors acasa a facut remarca ca : “Dupa ce am stat mult sa reflectez... / mi-am luat pantofi”, “ m-am hotarat greu....”

Si-a luat pantofi negri, nu par din piele, or fi, n-or fi, seamana cu unii negri pe care ii are si in care acum intra apa, pentru ca intra apa....

Mi-a spus ca nu sunt din piele, ca “ 300 de lei, oh !”, ar fi cei din piele..

Dar nu m-ar mira sa fi fost pretul celor cumparati de el, insa eu ma bucur daca isi cumpara !!!!!

Si sa cumpere lucruri bune.

Spune : “pentru zapada am cizmulitele”, stiti le are din tinerete, de prin 1976 de cand ne-am intors din Algeria, sau poate si mai de demult...

Le-a purtat pe toate zapezile noastre inalte si prin toate gerurile naprasnice care au fost in anii 80 si in anii 70 , spre sfarsit, din cate imi amintesc asa, putin.

Acuma se simte mai bine, mai in putere si nu mai vrea sa-l alint, imi spune ca el nu e copil si ca eu nu inteleg !

Dupa ce l-am vazut cum l-am vazut, dupa ce cativa ani buni s-a chinuit sa isi revina....

Olivia,

23/01/2020 12:42:35, Bucuresti

olivia

• Olivia Marcov mail 23 ianuarie 2020.doc

64.5kB

*********************************************