Tratamentele naturiste
miraculoase ale Parintelui Arsenie Boca
"Eram cu
Părintele Arsenie şi l-am întrebat: „Ce să facem Părinte, că acum este foarte
rău”. Părintele zice: „Va veni şi mai rău”. Zic: „Parcă toate sunt otrăvite.
Nici nu ne mai vine să mâncăm”. „Mă, faceţi semnul sfintei cruci pe tot ce
mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi
dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”. (Maria
Matronea, Sibiu)
O femeie
avea pietre la
fiere si a mers
la parintele Arsenie. Era programata pentru operatie inca parintele i-a spus ”
ma, nu te du la nici o operatie; tu fa ce-ti spun eu. Cand te duci acasa sa te
duci sa iti cumperi si sa iti faci ceai de
limba cerbului cu coaja de portocala, dar neindulcit. Bea asa timp de cateva
luni, 2-3 luni, bea asa in loc de apa si apoi du-te la control.” Ceaiul acesta zdrobeste pietrele si le transforma in nisip. O
piatra localizata la fiere nu se poate elimina decat zdrobita si cu acest ceai
se zdrobeste pe cale naturala. Sa incerce toti care au probleme cu fierea si sa
vada cum se vor simti.
Părintele cunoştea medicină şi de multe ori ne spunea că
„transpirăm” din cauză că nu ne funcţionează bine rinichii. Îi spuneam că îmi
cade părul, iar el ne dădea remedii, că şi părul trebuie să se hrănească şi ne
spunea să facem gălbenuş de ou cu
ulei de ricin şi să ne spălăm capul şi să-l clătim cu oţet de mere. Totdeauna
ne dădea soluţii la probleme de sănătate.
Altădată a
venit un bolnav de
plămâni şi Părintele i-a zis să ia hrean plămădit cu miere de albine,
spunându-i că „Cel ce a făcut cerul şi pământul e în stare
să lipească o piele ruptă”.
Cine-i
ingust la minte, nu are leac nicaieri.
Daca impiedici un guturai prin medicamente il transformi
in alte primejdii. Lasa fazele obisnuite ale bolii ca-i cel mai bun leac al
ei(al bolii). Ferirea de frig ajunge.
Mersese la
Părintele o femeie din Făgăraş (d-na Burlea) destul de în vârstă, care avea probleme cu ochii (cataractă),
dar ajunsă în faţa lui, femeia a uitat pentru ce a venit la dânsul. Părintele o
întreabă: “Care-i baiu’ mă femeie?”, iar ea îi răspunde: “Păi Părinte, am venit
aşa, ca să vă văd,”. Părintele o întreabă : “N-ai venit pentru asta, mă! Nu ai
venit pentru ochi?”. Bătrânica îi răspunse: “Vai Părinte, mă iertaţi, dar chiar
pentru asta am venit la sfinţia voastră”. Părintele Arsenie
îi spune: “Mă, şi ce ţi-au spus doctorii? Să te duci şi să te
operezi. Aşa-i?”. “Da, Părinte”. “Mă, îi spune Părintele, să nu te duci la
operaţie, că o să rămâi oarbă. Să faci ce-ţi spun eu. Primăvara, să pui o
sticluţă la viţa de vie, şi din seva pe care o aduni în sticluţă, să iei câteva
picături cu pipeta şi să-ţi pui în ochi şi nu o să mai ai nevoie de operaţie”. După un
timp m-am întâlnit cu femeia şi cu adevărat nu a mai fost nevoie de intervenţie
chirurgicală, pentru că îi trecuse cataracta cu seva de la viţa de vie, precum îi
spusese Părintele.
Odata
Parintele a spus: “Cand imi dati “telefon” sa staruiti, ca vin “telefoane” din
mai multe parti si nu stiu de unde vine “telefonul””. Dar nu era vorba de
telefonul propriu-zis. Daca te gandeai la Parintele, Parintele simtea ca cineva
ii cere ajutor.(Ierod. Ieronim Coldea).
Când eram
copil locuiam în Lisa, nu departe de Mânăstirea Brâncoveanu. Eram 10 fraţi (5
băieţi şi 5 fete). Numele de fată îl aveam Andreiaş. Aveam 13 ani când sora mea
cea mare, Elena, de 23 de ani, era bolnavă de ochi (o dureau ochii, îi
curgeau lacrimile şi îi scădea vederea). Se gândea să meargă la
Bucureşti pentru operaţie. Dar într-o duminică, fiind la mănăstire, a ieşit
Părintele Arsenie din biserică şi a strigat (era multă lume): „Leana din Lisa,
vino-ncoace”. Când s-a apropiat i-a spus: „Tu eşti bolnavă cu ochii. Să nu
te duci la medic la Bucureşti să faci operaţie”. I-a adus apă sfinţită: „Cu ea
să te speli pe ochi“. Aşa a făcut şi boala i-a trecut imediat.
De atunci a mers tot timpul la mănăstire şi ne-a luat şi pe noi, surorile. Aşa
am ajuns să merg şi eu în fiecare duminică. (Bălan Silvica – Făgăraş)
O fată de
13 ani, oloagă, dintr-un sat din Ardeal, a stat o săptămână la
mănăstire. Părintele Arsenie a făcut rugăciuni asupra fetei, ea fiind pusă pe
un scaun în faţa altarului. Părintele a întrebat-o: Crezi în Iisus Hristos, în
Dumnezeu-Tatăl, în Maica Domnului? Ea a răspuns: Cred din toată inima.
La fel i-a întrebat şi pe părinţii fetei care au răspuns că şi ei cred.
Părintele i-a zis fetei: Dacă crezi, scoală-te şi mergi! Ea a răspuns
că nu poate. Atunci Părintele i-a zis iarăşi: Dacă crezi în Iisus Hristos, scoală-te
şi vino la mine! Atunci fetiţa s-a sculat pe picioarele ei, ajutată, şi a mers
spre Părintele Arsenie. Părintele i-a spus că atât cât va trăi
să nu se ducă în lume la distracţii, baluri, dansuri şi să se încredinţeze în
mâinile lui Dumnezeu. Dar după 2 ani, la 15 ani, fiind frumoasă, a mers la un
bal şi astfel la scurt timp fata a murit.
Părintele
Arsenie se izola de lume la izvorul din pădure. Apa de acolo
devenise sfinţită prin rugăciunile lui, fiind izvor de mântuire creştinească.
Vor fi vremuri grele, iar cei ce se vor osteni până acolo vor fi păziţi şi răsplătiţi de
Domnul Iisus Hristos şi vor avea putere în credinţă. Mulţi
credincioşi vin la acest izvor cu putere vindecătoare de orice boală, depărtând
gândurile rele şi duhurile necurate. (Bârsan Elena – Sâmbăta de Sus)
A venit în
biserică un om şi l-a intrebat pe Părintele dacă să mai mănânce fructe şi
legume din grădină, că sunt radiaţii multe. Părintele a zis: „Măi, să pice din cer otravă pe pământ şi să mănânci; cine are
credinţă, nu are nimic”. (Burs Maria, Ucea de Sus)
Imi
amintesc ca la Ramnicu Valcea era un medic endocrinolog de exceptie, dr.
Romulus Popescu. Era credincios (pe biroul lui se afla mereu Pravila de la
Govora si viata sfantului din ziua respectiva), iar ca medic, parea de
neintrecut. Cunostea bolnavul dupa mers, dupa cautatura ochilor. Se uita la el
si spunea ceea ce se si intampla negresit: “In doi ani, omul acesta vine la
mine”. Indragindu-l si respectandu-l in mod deosebit, ne-am gandit sa punem la
cale o intalnire a medicului cu parintele – lucru care s-a si petrecut. L-am
adus pe Romulus Popescu la Prislop, am batut la usa chiliei si, parintele,
stand cu spatele la usa, a zis fara sa priveasca spre noi: “Hai doctore. De cand te
astept!”. Nimeni nu stie ce au discutat unul cu altul. O zi si o noapte au
stat zavorati in chilie. Cand a iesit de la parintele, doctorul era
ca de pe alta lume, transfigurat si plin de lumina. Intrebandu-l ce s-a
intamplat, Romulus Popescu a spus doar atat: “Nu stiu cand a trecut noaptea”. Insistand,
el a mai adaugat, ca un rezumat si o concluzie: “Ce sa va spun,
maicilor? Daca cineva n-ar avea picioare si ar implini intocmai ce spune
parintele, omului aceluia i-ar creste picioarele la loc!”.
De obicei, pătimesc de cancer cei ce nu
postesc niciodată. Cancerul încă n-are leac şi apare fără alte explicaţii,
decât ca o frână pedepsitoare a desfrânării stomacului. Se vede că prin el se
pedepseşte lăcomia mâncărilor şi obârşia desfrânării. Cancerul,
această misterioasă anarhie celulară, mi se pare că vine tot cam din aceleaşi
pricini din care vine şi o anarhie socială, tot un dezechilibru dovedeşte în
vreo zonă necunoscută a organismului, sau vreo slăbire în serviciul de
siguranţă al sistemului nervos. Bănuiesc despre roiul celulelor canceroase că
au chiar o altă formă cromozomică; în tot cazul recesivitatea e sigură.
Schimbarea
mea s-a petrecut cu viteza şi tăria unui fulger. Îmbrăcată subţire, cu pantofi
decupaţi şi talpă de plută, mă plimbam ca un fotomodel printre oameni. La
mormântul Părintelui însă, ceva s-a năruit în mine. Am început să plâng fără
contenire şi prin faţa ochilor îmi treceau toate păcatele pe care le
săvârşisem. Nu ştiu cât timp am stat la mormânt, dar când am revenit în curtea
bisericii, aveam un dor cumplit de mântuire, un dor sfăşietor să rămân acolo,
să nu mă mai despart de Părintele. Era peste puterile mele să mai plec.
Prietenii care mă aşteptau la maşină nu au înţeles nimic. Credeau că am
înnebunit, că trec printr-o criză de delir mistic. Într-o secundă am lăsat în urmă
tot: o carieră strălucită, o casă superbă în cartierul Primăverii din
Bucureşti, luxul şi toate deşertăciunile vârstei. Am câştigat infinit mai mult:
ajutorul şi mângâierea Părintelui. (Maica Maria – Măn. Prislop)
Sfaturi
şi îndemnuri ale Părintele Arsenie:
·
Bolile încep de la suflet, de la minte, de la
concepţia despre lume, de la dezechilibrul mintal.
·
Paralizia loveşte de obicei pe cei nesătui de
avere şi poate fi moştenită.
·
Bătrâneţea-i un cavou ajutător… Să nu
cârtim la necazuri.
·
Fumatul slăbeşte nu numai plămânii, ci şi
mintea omului, încât credinţa nu o mai vezi atât de curat.
·
Cei bolnavi să ţină regimul bolii în loc de
post.
Parintele
Arsenie ne sfatuia ca atunci cand avem o problema sa spunem de 9 ori rugaciunea Tatal Nostru.
Tatal
nostru Care esti in ceruri
Sfinteasca-se numele Tau
Vie imparatia Ta Faca-se voia Ta
Precum in cer asa si pre Pamant
Painea noastra cea de toate zilele
Da-ne-o noua astazi
Si ne iarta noua gresalele noastre
Precum si noi iertam gresitilor nostri
Si nu ne duce pre noi in ispita
Ci ne izbaveste de cel rau
Ca a Ta este imparatia Puterea si Slava
In numele Tatalui Al Fiului Al Sfantului Duh
Amin.
Sfinteasca-se numele Tau
Vie imparatia Ta Faca-se voia Ta
Precum in cer asa si pre Pamant
Painea noastra cea de toate zilele
Da-ne-o noua astazi
Si ne iarta noua gresalele noastre
Precum si noi iertam gresitilor nostri
Si nu ne duce pre noi in ispita
Ci ne izbaveste de cel rau
Ca a Ta este imparatia Puterea si Slava
In numele Tatalui Al Fiului Al Sfantului Duh
Amin.
El
recomanda sa spunem cat mai des rugaciunea de mai sus (Tatal nostru) si
rugaciunea inimii – “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe
mine … (numele)”.
Aceste doua rugaciuni pot fi retinute usor si pot fi
spuse oricand, acasa, pe strada, pe drum, etc. Spunand aceste rugaciuni in gand
sau cu voce tare incepi sa le simti, incep sa iti lipseasca cand din varii
motive uiti sa le spui.
Sursa: ortodox.md
sursa http://safiisanatos.ro/sanatate-fizica/boli-tratamente-terapii-cure/tratamentele-naturiste-miraculoase-ale-parintelui-arsenie-boca/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu