Bonsoir à tous! (2)Buna seara tuturor! 21 ianuarie/janvier 2020-01-21

Bonsoir à tous! (2)Buna seara tuturor! 21 ianuarie/janvier 2020-01-21

Expéditeur :Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)

À :.....................................................................................

Date :mardi 21 janvier 2020 à 22:03 UTC+2

Bonsoir à tous! (2)Buna seara tuturor! 21 ianuarie/janvier 2020-01-21

-          « Cartea de la San Michele » - extras

-          ( atasata mai jos ! ) -

Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 21 ianuarie/janvier 2020-01-21

Am luat ieri o carte « Pe urmele lui Calistrat Hogas » de Valentin Ciuca, sa ma uit prin ea, imi placusera si fotografiile din paginile cartii, desi acum cat priveste peisajele pot fi considerate oarecum vechi, si totusi, toate au ramas neschimbate, la fel arata si astazi....

Si asa, din paginile cartii, am citit fragmente din ea, am ajuns sa caut pe internet sa vad poate gasesc vreun film documentar despre Manastirea Varatec sau Agapia...

Si tot din aproape in aproape, dupa ce am vizionat cateva imagini de la Vãratec, pe un fond de muzica religioasa, pe youtube, desigur, privirea mi-a fost atrasa de un titlu al unui video si anume Confesiunile Maicii Eufrosina [ Frusinica ] Jescu despre cea care a fost  “Mama” ei, poate nu veti crede, e vorba despre +Zoe Dumitrescu Busulenga, care s-a calugarit si a devenit Maica Benedicta in ultimii ei ani de viata, a decedat in 2006, si se nascuse in 1920.

Acuma, am sa caut mai multa informatie pe internet, si pentru moment nu stiu decat ce va scriu si ce am aflat din acel interviu cu Maica Frusinica de la Varatec, partea Intai, pentru ca un alt film continua interviul, partea a doua, dar n-am ajuns inca sa-l vad.

Existã intalniri providentiale in viata unui om, si cred ca a fost si cazul intalnirii Maicii Eufrosina cu Zoe Dumitrescu Busulenga.

Cum s-au cunoscut ?

Era in anul 1976, pe 25 septembrie ( nu ma pot impiedica sa nu ma gandesc, eu ce faceam pe atunci ? Abia incepusem, daca incepusem, concret, scoala in Romania, la scoala generala 169 din cartierul nostru Drumul Taberei, abia intoarsa din Constantine, de la Scoala Maicilor Catolice Franceze... )

Maica Eufrosina avea 15 ani si fugise de la scoala la Manastire, ii placea cartea, dar voia sa fie singura cu Dumnezeu si sa se retraga la manastire.

Se intampla ca pe 25 septembrie era sarbatorita in calendar Sfanta Eufrosina.

Sosita la Manastire a devenit si destul de rapid, ucenica unei Maici, numita Maica Benedicta, care mai tarziu avea sa plece in SUA la Printesa Ileana sa infiinteze acolo o manastire.

Dar in ziua aceea de 25 septembrie 1976 a facut cunostinta cu doua doamne : cu Valeria Sadoveanu, profesoara si traducatoare, si cu Zoe Dumitrescu Busulenga.

Acesteia din urma i-a spus, a incercat adica sa ii spuna “ Dna profesoara”, sau doamna academician, insa Zoe Busulenga i-a spus sa nu ii spuna in niciun chip asa...

Si atunci, cum s-o numeasca ?

Maica Eufrosina a intrebat-o : “Si / Dar daca va spun Mama, va suparati ?”

Si atunci Zoe Busulenga s-ar fi deschis si luminat de bucurie, toata la fata !

Dar, cu o conditie : “Sa ii spui si lui Tulica [ dlui Apostol – probabil sotul lui Zoe Busulenga ], Tata !”

Ii spunea Maicii Eufrosina : “Daca Dumnezeu mi-ar fi dat 9 copii, 9 as fi facut/avut !”

Si tot din aproape in aproape, am vizionat cateva mici secvente cu Zoe Busulenga si o emisiune.

Sigur, la Bucuresti, ea era o doamna de lume, de societate, desi nu stiu cat de mult a trait o viata de societate, caci vacantele de vara/ concediile si le petrecea la Varatec, si apoi in ultimii 10 ani de viata a ramas aproape tot anul [ sau alta versiune, continuu ] la Varatec.

IN sfarsit, cateva luni pe an mai venea si la Bucuresti unde avea apartamentul.

De fapt, eu nu stiam nimic despre Zoe Busulenga, da, da, auzisem despre ea, cum sa nu, comentariile sau criticele ei sunt “ peste tot” si nu se putea sa nu aud de ea...

Vizionand interviul cu Mc.Frusinica de la Varatec, realizat de Televiziunea Neamt, in care Maica Eufrosina spunea ca Zoe Busulenga nu cruta pe nimeni, daca nu stia [ carte, Cultura ], “ nimeni nu trecea”, sau “ nu lasa pe nimeni sa treaca “, adica nu ii lasa pe cei care nu erau toba de carte sau competenti am spune, oarecum, “sa treaca “.

IN clipa in care am auzit asta, mi-am spus – deja aflasem ca Zoe Busulenga in ultimii ei ani de viata devenise Maica Benedicta – mi-am spus : “VAMESUL ! Zoe Busulenga a fost VAMESUL [ “nu lãsa pe nimeni sa treaca/ te oprea/ oprea pe oricine/ nu cruta “ ], dar Iisus a fost mai Tare !

Sigur, normal, fireste veti spune, Iisus este intotdeauna Cel mai Tare...

Dar asa m-a amuzat cand a spus Maica despre Zoe Busulenga ca nu lasa pe nimeni sa treaca...

Pentru ca Zoe Dumitrescu Busulenga a scris Critica, cum spunea Mc Frusinica “, ei [ scritorii, oamenii de Cultura ] scriau si ea ii corecta, ii critica “, iar doamna care ii lua interviul a nuantat, a spus : “Sa zicem mai bine ca ii INDREPTA”...

Zoe Busulenga si-a dorit din tinerete sa devina calugarita... ceea ce stim ca nu s-a intamplat insa.

Dar, este interesant pentru ca a fost atrasa de viata la manastire, timp de 30 de ani s-a dus la Manastirea Varatec, si acolo, in linistea manastirii si a gradinii, asezata la o masa, inconjurata de natura proaspata si care ii aducea tinerete, prospetime, viata, scria, da, scria...CRITICA.

Critica Literara....

Desi Critica Literara existã, totusi, apare asa, o oarecare “contradictie”, pentru ca Zoe Busulenga scria cartile ei de Critica Literara intr-un loc sfant, in sanul unei Manastiri, in care critica nu isi are locul, pentru ca la Dumnezeu si intre oameni critica nu isi are locul !

“Ei scriau si ea critica ...” – zice Maica.

Si Zoe a tinut-o asa, timp de 30 de ani, ii spunea Maicii Eufrosina : “Maicuta, eu am un har de la Dumnezeu [adica scrisul, adica “acel” scris al ei, Critica ei ] si vreau sa ajut oamenii, sa le scriu oamenilor...”

Dar e nostim, intr-adevar, tot ce avem, de la Dumnezeu avem, dar Zoe ... avea drept har...capacitatea de analiza ( pe care o implica Critica ) si critica in sine !

Si in plus, Critica in Manastirea curatã de Critica...

Si a tinut-o asa, stim, toata viata ei, ca un VAMES, care nu lasa pe nimeni sa treaca de ea, de observatia ei, de analiza ei, de critica ei... dar pana la urma, Iisus a adus-o la El,  si dintr-un Vames a facut o fiica supusa...

Un alt vames, unul al zilelor noastre, un alt vames ales de Iisus, Domnul Nostru !

Nu stiu ce s-a intamplat cu Maicutele, dar pe urma am vazut titlurile altor filme pe youtube, in care era – cativa ani mai tarziu – anuntata prigoana maicilor din manastirea Varatec, pentru ca nu ar fi fost ecumenice... In fine, e trist, pentru ca, daca s-a calugarit, nu e bine deloc sa revina in viata civila obisnuita, o persoana, dar sigur, pana la urma...

Totusi, sa prigonesti niste maicute...

Am vazut ca la fel e pe Mt.Athos, o singura manastire ( acuma nu stiu de cand era filmarea ) nu voia sa treaca la ecumenism si celelalte manastiri facusera un Embargo impotriva ei ! Cred ca era un video al unui francez, al unui jurnalist francez.

Acest aspect al neintelegerilor in sanul calugaritelor pe mine m-a uimit peste masura in Romania...

Prima data am auzit in vara 2017 de la Emilia Cojocaru facuse un an, sau nu stiu cat, de Seminar la M-rea Pasarea, si nu se intelesese cu colegele ei de camera, care ar fi fost rele si bagacioase...

Liceul, cred ca manastirea Pasarea are un liceu...

Tot acolo a invatat insa Claudia Gaspar.

Am citit si in ziar, recent, cazul unei manastiri din care au fugit maicile, pentru ca stareta nu le lasa sa vorbeasca cu familia, nu le dadea hrana, le tinea nemancate, le lua banii...

Ma rog, sunt departe de civilizatie, nu poti crede ca sunt ca in Codru sau in Salbaticie...

Dar pesemne omul oriunde se duce, ia cu el tot ce il caracterizeaza...

Faptul ca am auzit ca la noi exista certuri intre calugarite m-a dezamagit profund, pentru ca nu isi are rostul o astfel de calugarie, nici nu poate fi numita astfel.

Nici nu-ti vine sa crezi !

Adica in tara exista asa un primitivism ? Dar unde suntem ?

Stiu ca in manastirile din Franta, mai ales intre calugari mai ieseau certuri, cand apareau calugari noi, pentru ca nu toti se decid sa ramana in calugarie, descopera ca nu e pentru ei, si adesea sunt certareti...

Dar frantuzoaicele spun intotdeauna ca daca vii la ele, la – o – manastire, esti liber sa vii si liber sa pleci, vii daca vrei, pentru ca vrei si ramai la fel, pentru ca vrei, daca vrei.

Ai poarta deschisa daca nu mai vrei sa ramai.

Totusi la noi e saracie in tara, si am citit ca unele calugarite cauta o scapare din aceasta saracie, sau din viata grea de acasa, unele au un sot violent si il lasa, sau cine stie ce probleme au cu neamurile lor.

E trist daca e asa, dar corect ar fi sa se adune mai multe femei si sa incerce sa traiasca, civilizat in comun, sa puna umar de la umar, fiecare cum poate si unde poate munci, si sa traiasca – convietuiasca impreuna, decat sa intre in calugarie.

Ba chiar exista calugarite franceze – dar ele se inteleg intre ele – care acum, in unele ordine, inchiriaza un apartament si traiesc sub acelasi acoperis.

Depinde de ordinul din care fac parte, pentru ca sunt foarte numeroase.

Mi se pare trist in orice caz, sunt prea certareti si certarete.

Francezii au realizat cateva filme, mai lungi, mai scurte, in care sunt aratate tinere care vor sa se calugareasca, sau in care calugaritele spun de ce si cum de s-au calugarit ele, indiferent de varsta si vechimea in manastire...Povestesc.

Era o familie cu 2 fete, si fiica lor cea mare cred, se hotarase sa se calugareasca, ceea ce a si facut, parintii au plans mult dupa ea, nu le-a venit sa creada...

Sora ei se mutase in oras, de acasa, locuia deci singura, plecase din casa familiei, o casa instarita de altfel... si nu mai voia sa vorbeasca cu sora ei care urma sa se calugareasca, motivand ca sufera prea tare, si nici n-a iesit sa isi ia ramas bun de la sora ei, din acelasi motiv.

Dar, mama fetei, discutand cu tatal fetei, sotul ei, a spus la un moment dat : “Acasa ea facea totul, ea se ocupa de totul, poate n-ar fi trebuit s-o lasam sa faca ea totul, n-a fost bine poate, uite, acuma pleaca si ne lasa...”

Mama ei mai ales a plans saraca, atatea lacrimi a varsat si inca se retinea sa planga, tatal ei era uimit de hotararea fiicei sale, el a spus, in ziua in care fata a fost calugarita ca are asa, acum, impresia stranie, ca fiica lui nu mai este fiica lui, nu ii mai apartine si acest sentiment il incurca, il supara.

De multe ori mi-am spus mergand la noi la Biserica, ca aici in Romania nici la Biserica nu gasesti linistea si pacea, ca nici aici nu ai loc, si daca si in calugarie e la fel !!!!

Unde este Dumnezeu ???

Si asa fiind am simtit eu nevoia sa fac, oarecum daca se poate spune asa, o mica Biserica, aici, acasa...

Sigur, nu e Biserica... dar sa creez un spatiu, un “decor” care sa fie ca o Biserica, macar ca o capela...

Daca nu e loc de noi la si in Biserica, sa ne facem Biserica noastra, acasa si cu asta basta !

MI-a placut, desi nu cred s-o pot reproduce intocmai, vorba unui ieromonah, a pr.Calistrat [ Chifan ], el a spus intr-o emisiune ( singura cu el pe care am vazut-o de altfel ), voia sa spuna ca fiecare da seama pentru ce face ( si cum face, etc. ) si el a spus cam asa : “Faci [ ceva ] - platesti. Nu faci – platesti.”

Pentru ca esti judecat dupa Iubirea cu care ai trait si pe care ai aratat-o semenilor tai si in Iubire de fapt sunt incluse toate calitatile, insusirile bune sufletesti, virtutile, toate...bunatatile...

Daca faci ceva rau, vei plati, daca puteai face un bine si nu l-ai facut, vei plati...

Daca vei face binele, vei primi rasplata.

Dar binele trebuie sa fie binele, in sensul Invataturii lui Iisus, nu un bine fals, nu un “ bine rau”.

Da, si am sa va indic, daca vreti, daca sunteti putin de tot macar curiosi, link-urile spre filmarile pe care le-am vazut despre si cu +Zoe Dumitrescu Busulenga.

Despre Zoe Dumitrescu Busulenga, sa fiu sincera... n-am fost niciodata curioasa cat o priveste.

De ce ?

Intai si pe urma pentru ca se ocupa cu Critica... fie ea Literara.

Si mie Critica nu mi-a placut cu niciun chip si ma plictisea teribil.

Si azi am o mare retinere cu privire la Critica si menirea ei...

Mai intai, ca m-a dezamagit putin la Calistrat Hogas pentru ca il ironiza pe Vlahuta, ii critica Romania Pitoreasca, il aprecia fara un real talent si de nivelul unui elev [ de “ clasa a V- a” ], dar ironiile lui Hogas erau cam de acelasi nivel.

Mie Romania Pitoreasca mi-a placut si imi place foarte mult.

Dar din cate am inteles eu, Hogas aprecia cumva, ca Vlahuta e un descriptiv, ca descrie mai mult ca un geograf, si ca ar trebui sa fie mai talentat si mai inclinat in descrierile lui spre Literatura, spre “ poezie”....

Dar Vlahuta a descris cum a simtit el si cum a perceput el.

Pentru ca totul la om este perceptia.

Despre perceptie a spus un cuvant, dar poate nu asta a vrut sa spuna exact, Zoe Busulenga intr-o filmare de arhiva, a fost rugata sa povesteasca ceea ce scrisese si ea a spus ca e bine cateodata sa REMEMOREZI cele scrise, dar pe de alta parte, nu mai ai tonusul de la inceput, tonusul initial, acela avut cand scriai, nu mai ai virginitatea cuvantului.... si aici ea a spus asa : “virginitatea cuvantului care modifica perceptia”.

Eu as fi crezut ca va zice altfel, si anume, ca atunci cand rememorezi ceea ce ai scris, nu poti avea perceptia avuta atunci, initial, cand ai vazut, ai simtit ceva, si ai pus imediat pe hartie... si cand scrii, cand pui pe hartie, aceea este “virginitatea cuvantului”, dar nu inteleg de ce spune ca "virginitatea cuvantului care schimba/ modifica perceptia"...

Poate n-am inteles eu exact cuvintele ei.

Sub influenta perceptiei, pui pe hartie ceea ce ai perceput, folosind cuvintele – care devin astfel ‘ virgine “ – pe care le consideri tu cele mai potrivite pentru a infatisa sau descrie, sau relata ceea ce ai perceput...

Sunt virgine “ primele” cuvinte, cuvintele care iti vin in minte prima data dupa ce ai perceput ceva si vrei sa consemnezi cele percepute, sa ramana in scris...

Dar ea spune altfel, spune “ virginitatea cuvantului care schimba perceptia “...

Da, poate vrea sa spuna ca nu mai gaseste aceleasi cuvinte..

Pentru ca perceptia aceasta se estompeaza in timp...

De altfel, noi oamenii nu ne intelegem unii pe altii, pentru ca percepem diferit.

Critica – critica, dupa mine, descurajeaza omul [ scriitorul ] de a mai scrie, sau il poate chiar nenoroci.

Sigur, Zoe Busulenga scria de pe pozitia specialistului, dar se adresa intr-un fel, tot specialistilor, si specialist nu te nasti, eventual daca vrei, te formezi.

Critica a fost – dupa mine cam plictisitoare.

Sau, sunt persoane care folosesc cuvintele “ tehnice”, termenii de specialitate, poate prea mult si deja nu mai sunt “urmariti” in critica lor...

Poate ca vor sa scrie numai pentru o anumita categorie de persoane, sa se adreseze numai specialistilor.

Este intr-un fel, asa cum procedau patricienii romani pe vremuri in Antichitate, ei elaborau legile, ei le tineau secrete, ei tineau secrete zilele sedintelor de judecata,  ei detineau puterea...

Si daca vrei sa scrii numai pentru cateva persoane, o poti face, dar problema este ca unii devin astfel persoane publice, sunt specialisti si persoane publice in acelasi timp.

Pana la urma, Critica exista, domeniul Criticii exista si nu spun ca e chiar lipsit de folos, e folositor, si totusi...

Ce rost are sa-l ironizezi pe Vlahuta cand descrie natura din Romania, cand el a perceput in felul lui, a vazut, a cuprins cu privirea si a cautat sa redea in cuvinte ceea ce vede el, ceea ce percepe el, culori, marimi, dimensiuni, inaltimi, structuri de piatra, munti, ape...statice sau dinamice, dupa caz...

Cum curg apele....

Pentru ca, asa, daca esti carcotas, daca iei la bani marunti, poti gasi prilejuri sa ironizezi si scrisul altora...

Si nici nu trebuie sa percepi in TIPARE... si nici nu poti.

Am deschis zilele trecute, Atlasul de Anatomie al lui Silviu, cel din Marea Britanie, primit cadou de Craciun 2019, de Silviu...

Este superb !

Cat talent, dar cat talent !!!!

Daca te uiti la plansele in care este aratat Creierul, sunt aratate zonele, suprafetele, ariile din creier, specializarea lor...

Daca citesti oricat de putina Anatomie, Fiziologie, daca mai stii si ca avem toti o mostenire genetica si ducem in noi si cu noi ADN-urile stramosilor nostri “de la Adam si Eva”...

CUM PUTEM FI NOI LA FEL ????

Am vrut si vreau, sa fotografiez cat mai limpede si citet, cateva pagini din acest Atlas....

Este extraordinar cu cata finete sunt aratate toate structurile corpului uman, de la neuron, celula nervoasa, la celulele din piele, pielii, pana la muschi, la artere si vene si arteriole...

IN concluzie, despre Zoe Busulenga nu ma interesasem niciodata, nu mai stiu de unde venit, auzisem ca “e cu comunistii, cu Ceausescu”, pe vremea regimului comunist, ceea ce m-a facut sa fac abstractie totala de ea....

Ieri seara, dar nu de la inceput, am vazut Live, emisiunea Credinta si Cultura, “RAPORTAREA LA MOARTE A OMULUI CONTEMPORAN”, invitatul fiind publicistul Catalin Sturza.

Cand apare Catalin Sturza, corect pieptanat, corect imbracat, ca un copil si elev cuminte in studio, in fata realizatorului, dl Vasile Banescu, iti vine sa te asezi ca la lectie la scoala.... Catalin e intotdeauna atent la “unde bate profesorul”, “ce vrea de la mine”, “cum trebuie sa spun”, pentru ca e respectuos, pentru ca e un elev bun si atent si pentru ca e un baiat bun, si nu vrea nici sa supere profesorul si nici sa primeasca nota mica...

Totusi are parerile lui, cum sa nu !

Eu n-am vazut de la inceput emisiunea ieri seara, va trebui sa ma uit la ea de la cap la coada...

Insa a fost vorba despre incinerarea +Cristinei Topescu.

Mi se pare ca ea n-a vrut o slujba...

IN mod obisnuit, slujba se face la inmormantare, slujba de ingropaciune, de inmormantare.

Stiu ca am vazut pe youtube, cum o doctorita, Monica Pop ( am avut o colega de facultate care o aprecia mult pe dr.Monica Pop, si voia sa mearga la ea la consult ) a spus ca a avut +Cristina si slujba si pachete si nu mai stiu ce...

Acum era vorba de faptul ca a fost dorinta +Cristinei de a fi incinerata.

O fi spus si ca nu vrea slujba ?

Deci in mod normal, slujba nu s-ar face la incinerare, dar acum s-a facut.

S-a trecut peste vointa +Cristinei ?

A fost alegerea ei sa fie incinerata, dar, a fost alegerea ei si sa fie lipsita de o slujba ?

Poate ca da, probabil ca da.

Dar vointa aceea a ei, a fost exprimata de Cristina in viata, Cristina vie.

Insa, mi-am spus, Cristina cea care a trecut Dincolo, chiar daca n-a vrut slujba pe cand traia ea, cu ocazia funeraliilor ei, sunt sigura, dar sigura ca atunci cand sufletul trece Dincolo, plange cu disperare dupa o slujba, ba chiar dupa multe slujbe !!!

Si cat bine i-a facut !

Ca este sau nu in randuiala “ firii” Bisericii, sa faca o astfel de slujba, nu stiu....

Dar cu siguranta ca sufletul plecat in acest mod dintre noi, odata ce a pasit pe Taramul de Dincolo, isi schimba in mai putin de o secunda PERCEPTIA DE OM VIU, PERCEPTIA OMULUI VIU IN CARNE SI OASE, in mod sigur intelege intr-o secunda si mai putin, cata nevoie avea si are de Dumnezeu, de rugaciune, de slujba !

Asa fiind, in mod sigur, dar sunt sigura, sigura, Cristina Dincolo nu s-a putut supara.

Daca ar fi fost posibil sa reinvie, sa reapara printre noi cei inca vii de pe pamant, la cateva zile dupa ce intreaga ceremonie a incinerarii ei a luat sfarsit, sunt sigura ca ar fi strigat tuturor sa VINA LA DUMNEZEU !!!

Pentru ca in lumea cealalta, te sperii, te duc Ingerii si iti arata pe unde ai umblat, ce ai vorbit, ce n-ai spus dar puteai spune ( daca puteai face un bine, sau daca trebuia sa vorbesti ), iti arata toata viata ta si deciziile tale si alegerile tale, bune si rele, corecte si gresite...

Si Ingerii te duc pana la un punct, dincolo de care, daca tu n-ai venit la Dumnezeu, vezi rapid ca nici Dumnezeu acum NU MAI VINE LA TINE, si atunci apar Diavolii si plangi si plangi si esti singur, te trezesti absolut singur si pe inspaimanti, cat ai vrea sa fi venit la Dumnezeu cat inca traiai !!!!

Ca o remarca, pentru ca am vazut ca este, dar nu l-am si vizionat, un interviu al Cristinei Topescu cu +Andrei Gheorghe...

Si mai era cineva amintit pe undeva...

Acestia doi si-au facut o casa din munca lor, si nu au avut  timp sa se bucure de ea, sa traiasca in ea.

Andrei Gheorghe a murit in casa lui, sa o numesc “ noua” lui casa, se pare ca si-o dorise mult.

Cristina avea o casa la Balotesti unde n-a locuit, casa ei, proprietatea ei.

Din cele ascultate, din ce am auzit ca s-a spus, tatal ei, +Topescu, era de parere ca trebuie copiii sa se descurce singuri in viata si sa fie pe picioarele lor, da, dar, pe de o parte, probabil trebuia sa vada cum se poate descurca singur un om, un copil pe picioarele lui in viata si in viata din Romania, pe de alta parte, Cristina era o fata, pe de alta parte, da, ma rog, ea a lucrat in Televiziune, era naiva, era o fata foarte naiva...

Si suferinta ei era foarte profunda, si de suferinta ei ar fi trebuit sa isi dea seama parintii ei demult, demult de tot.... mai ales ca au crescut-o bunicii.

Era o fata frumoasa, foarte frumoasa, ti-era drag sa o vezi, fie si numai din punct de vedere estetic...

Era o prezenta agreabila, da, dar ...

Tatal ei, gandind si socotind el ca fiica lui trebuie sa fie pe picioarele ei, plecand de la acest principiu, vorbea rar cu ea, se vedea rar cu fiica lui, cel putin eu asta am auzit, privind cateva marturii ale prietenei ei – acuma, putin de tot, si nu e locul absolut deloc, dar totusi, sa privim in fata lucrurile, imi vine sa zambesc putin, putin, ma gandesc ce o putea lega pe Cristina de doctorita mai in varsta decat ea, avand in vedere ca erau...prietene....

Cred ca doctorita insa are un dor dupa tinerete si ...extragea tinerete din relatia ei cu Cristina, cum te adapi de la un izvor...

Cristinei i-ar fi trebuit parintii uniti, nedespartiti, avea nevoie de iubire si de iubirea si prezenta in acelasi timp, a parintilor ei.

Era puternica... nu era puternica, dupa moartea tatalui ei, a ramas fara job si nicio televiziune, asta a spus-o Oana Roman ( invitata la Maruta cred ), n-a mai angajat-o.

Nicio televiziune din Romania.

Cat de puternic sa fii, cat de inteligenta si scolita ai fi... facuse Filologia, da, vorbea limbi straine, da, dar fara tatal ei dl Topescu, lucra ea in Televiziune ????

Cand va fi societatea sincera si serioasa ???

Sau, am auzit ca spuneau prietenii si cunostintele ei ca era o fata puternica, frumoasa si inteligenta.

Ok. Si un om puternic nu are nevoie de prieteni ???????????

Remarc in lumea noastra, credinta ca omul trebuie sa fie un robot de tabla care nu rugineste niciodata, pe care rugina nu il poate atinge... si robotul e numit puternic.

Ce inseamna ca era o fata puternica ?

Si desteapta ?

Cati oameni nu au fost destepti si Ceausescu tot a venit presedinte peste ei !

Era puternica domnule, de aceea am lasat-o in pace... de aceea...

Presa a spus, a scris...

Dar pesemne nu s-a scris si spus totul.

Si atunci, te intrebi, uite, cand a murit ea, - despre ce sa dezbata ????

Cu Filologia ei, daca ar fi putut gasi un mediu serios, dar nu televiziunea unde aluneca toti si nu o sfarsesc prea bine...

Oricum televiziunea te inghite si daca pe pamant totusi vei avea parte de o moarte blanda, in schimb, nu stiu pe cealalta lume, cum spun scriitorii de pe la 1800 si ceva, 1900, “de pe CEEA LUME”...

Cristina, cu facultatea de Filologie si limbi straine vorbite, daca ar fi putut, ca era puternica, nu ? Si societatea era puternica si e randuita astfel ca nu are loc de oricine si fiecare isi face loc cum poate, cu tata, cu mama, cu unchiul, cu matusa, etc.

Ea ar fi trebuit sa lucreze oriunde altundeva dar nu in televiziune, ca e si ca un “drog” pentru oameni, le place ca apar la TV, ca vorbesc, ca lumea se uita la ei, se simt frumosi, mai buni, mai, mai, mai,... si chiar daca sunt asa, chiar daca si sunt asa... ii invata sa fie egoisti, sa vaneze contracte banoase, avantajoase, ii invata sa fie egoisti.

Si asa au fost .... cei care au inconjurat-o, dar ma intreb daca ea vorbea cu alte persoane, decat cele de ...nivelul ei.

A existat si televiziunea “cuminte”, dar acum televiziunea insasi e ca o vedeta, unii spun ca e pe sfarsite, din cauza faptului ca acum exista retelele, smartphone-ul, tableta, etc.

Acum insa, cat mai este, televiziunea e o vedeta si se vrea o vedeta, din aceea care epateaza.

Dar, sigur, cand te uiti la ei, ca nu spun cum traiesc, si daca se intampla ce i s-a intamplat Cristinei, apare adevarul, de pilda : avea probleme financiare, parerea altora este ca nu avea asa mari probleme financiare, dar nu avea loc de munca de la moartea tatalui ei, adica un loc de munca stabil, sa primesti un salariu, un venit luna de luna, negresit !!!

Pe mine moartea ei m-a speriat, m-a durut inima la un moment dat, am simtit o presiune in creier...

Sau, pe youtube, au aratat-o pe mamica ei, prietena ei cea buna, doamna doctor Monica Pop a spus ca mama Cristinei venise de mai multe luni de zile, se intorsese in Romania, din Germania, pentru Cristina. Si ca a aflat din presa despre Cristina.

Ziarul Libertatea a scris ca mama Cristinei se afla in Suedia cand a decedat Cristina...

E greu si sa fii jurnalist, stau in frig, asteptau la poarta Crematoriului, uneori vezi si cate o fata tanara, mai micuta, mai slabuta, e frig afara, ei stau oarecum infofoliti si asteapta sa fotografieze, sa intervieveze... nu e usor, dar tocmai pentru ca nu e usor, ar trebui sa fie mai serios !!!!

Eu am impresia ca la noi, oamenii nu isi respecta nici persoana, si nici munca, da, munca lor proprie...

Parca isi bat joc de ei insisi....de timpul lor, de viata lor, de asteptarea lor in frig, la orice temperatura, cu camera video, cu aparatul foto, cu microfonul...

De ce s-or purta asa... de ce isi fura singuri caciula ?????

Eu am sa ma rog pentru sufletul Cristinei, pentru Cristina.

Sigur ca ar fi multe de spus, dar nimeni nu e dispus sa vorbeasca deschis, sincer si serios, cata vreme isi cladesc multi viata pe o viata neserioasa, artificiala, si nu le e usor nici asa.

Dar li se pare lor ca tot e mai usor asa.

Pentru Cristina trebuie rugaciune.

Vointa Cristinei de pe pamant, sunt sigura ca e complet opusa vointei si dorintei Cristinei de Dincolo....

Oamenii cand ajung Dincolo, si putini intra direct in Rai imediat ce mor, tanjesc, cer, vor, plang, plang, plang dupa rugaciunile celor vii, au infinita nevoie de rugaciunile celor vii !!!!

Si vin amicii ei si spun “ Cristina era puternica !”

Ca si cum omul nu e facut din simtire, din sensibilitate, ca si cum asta ar fi ceva uimitor, de care un om si in speta Cristina n-ar fi fost capabila, numai pentru ca era Puternica !

Si acum, am sa va spun ca am fotografiat cateva capitole dintr-o carte, poate unii o cunoasteti si ati citit-o, altii poate nu...

Mie mama mi-a interzis, clar, vehement, si nu stiu de ce ?! – sa citesc aceasta carte....

Dintotdeauna.

Numai in ultimii ani a lasat cartea, ba chiar era poate in debara, dar in rest, o tinea sub cheie !!!!!!!!!

Eu o rasfoisem putin de tot, inainte de a o pune ea sub cheie, demult, eram in scoala...

Si nu am inteles niciodata de ce spunea “Cartea asta o citesc eu, e a mea, imi place mie, asa... [ adica asa, nu vreau s-o citesti tu !”

I-a placut mult, pentru ca e rupta de cat a ras-citit-o....

Eu o rasfoisem, dar prea putin, acum am descoperit niste capitole interesante si voiam sa va scriu despre ele, dar am sa va las surpriza lecturii !!!!!

Prin urmare, am 2 pdf-uri, sa ajung si eu la “incheiere” odata, la “inchierre”...

Un pdf in care am cateva capitole din CARTEA DE LA SAN MICHELE, de AXEL MUNTHE, un doctor suedez care locuia in insula Capri, acolo unde, demult, Tiberius, Imparatul Romei isi cladise o vila superba pe o stanca inalta...

Se spunea ca de pe stanca ii arunca in mare pe cei aflati in dizgratia lui...

S-au spus multe lucruri urate despre el, si Axel Munthe le dezminte cu fermitate....

Tot in insula Capri, Imparatul Romei chema tineri si tinere in fata carora s-ar fi, ...dar poate ati citit Suetonius, si mai sunt cred si niste documentare pe youtube...

In Cartea de la San Michele se spune ca i-ar fi si gatuit pe acei tineri...

Dupa ce se “distra” cu ei.

Peste sute de ani, insula Capri a devenit credincioasa...

Anacapri si Capri... San Michele....

IN fiecare an, IL BAMBINO, ADICA PRUNCUL IISUS trebuia sa fie primit si sa ramana in cate o casa, catva timp.....

Sarbatoarea Sfantului Anton de Padova....

Dar Cartea de la San Michele e bogata in impresii si experiente chiar.... si e foarte ...imprevizibila.

Si “Pe urmele lui Calistrat Hogas”, cateva pagjni extrase si mai ales fotografii din carte, desi mai vechi, adica hartia e veche, pentru ca altfel, fotografiile vechi iti arata viata de altadata....

mi-au placut mult fotografiile...

Si voi trimite aceste pagini extrase din Cartea de la San Michele si Pe urmele lui Calistrat Hogas in 2 emailuri, altfel nu incap, nu le pot atasa, nu au loc.

Olivia,

21/01/2020 21:49:03, Bucuresti

olivia

• Cartea de la San Michele de Axel Munthe.pdf

21MB

• Olivia Marcov mail 21 ianuarie 2020.doc

67.5kB

• Olivia Marcov mail 21 ianuarie 2020.doc

73kB

**************************************************