Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 1 ianuarie 2020 La multi ani !

Bonsoir à tous! (3) Buna seara tuturor! 1 ianuarie 2020 La multi ani !

********************************************************************

Bonsoir à tous! (2) Buna seara tuturor! 1 ianuarie 2020 La multi ani !

“Istoria unui suflet” (2 )

*************************************************************************

Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 1 ianuarie 2020 La multi ani !

La multi ani ! Un An Nou Fericit ! Une Bonne et Sainte Nouvelle Année 2020 !

In aceste zile de liniste, de sfarsit de an, si care tocmai s-au ispravit am luat sa citesc « Istoria unui Suflet » sau Viata Sfintei Tereza a Pruncului Iisus a Sfintei Fete [ea nu voia sa fie pusa o virgula intre cele doua nume ale ei ], Mica Floare cum se mai numea sau Sfanta Tereza din Lisieux.

Am cautat cateva articole despre familia Sfintei Tereza din Lisieux si am sa vi le atasez, sper sa nu uit niciunul.

Parintii Sfintei Tereza, Zélie si Louis Martin, au fost canonizati in anul 2015, si din cate stiam incepuse procesul de canonizare sau beatificare ( ? ) al uneia din surorile Terezei, care fusese calugarita la Caën, in Manastirea Vizitatiunii.

Pentru a intelege Viata Sfintei Tereza sunt necesare macar cateva date despre ea, altminteri nu e foarte limpede intotdeauna despre ce poate fi vorba, mai ales ca foloseste si metafore...

Parintii Terezei – inainte de a se cunoaste – au vrut fiecare sa se calugareasca, sa nu se casatoreasca.

Unele informatii vi le scriu din unele lecturi, din amintire acum, nu tocmai proaspete aceste amintiri, dar totusi...

Cu toate acestea este interesant cum cunoaste Dumnezeu atat de bine inima omului, sufletul lui, mai bine decat se cunoaste omul insusi, persoana insasi, cel putin la o varsta anume, caci de multe ori ne cunoastem pe noi insine cum spunea Saint Exupéry “cand ne confruntam cu obstacolul”, acuma n-as spune chiar obstacolul, dar cand ajungem la o varsta, la o etapa de varsta, pentru ca nu stim dinainte cum vom reactiona, ce vom descoperi in jurul nostru, sau ce vom experimenta, si in functie de toate acestea poate ne vom schimba parerea despre viata sau ne vom da seama de noi insine ce vocatii, ce aplecari avem, sau cam spre ce tindem sau am putea tinde....

Este interesant ca doamna Azélie/ Zélie Guérin-Martin, sotia lui Louis Martin a afirmat ca ii plac la nebunie copiii ! Si Dumnezeu a stiut acest lucru dinainte...

Este interesant pentru ca la inceput de viata, de drum, nici Zélie si nici Louis nu si-au dorit casatorie pentru ei...

Din cate imi amintesc, din lectura unui articol, Louis nu ar fi fost primit la o / sau la manastire, intrucat nu cunostea limba latina...

Acuma, in viata, asta este, cum spunem noi, un noroc sau asa, o soarta, la fel de bine putea fi primit si sa invete latina dupa intrarea in Manastire, daca batea la poarta altei manastiri atunci, sau poate in alta epoca...

Dar Dumnezeu a vrut pentru ei ceva mai mult si asta a facut cu ei doi....

Viata i-a adus fata in fata si – da, lucrarea lui Dumnezeu ! – s-au si indragostit unul de altul la prima vedere, asa sunt retinute informatiile despre ei...

Au avut impreuna mai multi copii, patru dintre ei au murit foarte repede, “en bas âge », cum spun francezii si parintii au ramas cu cinci fete care au trait si pe care le-a vrut si le-a cerut Dumnezeu in manastire, calugarite, pentru El !

Doua dintre ele au trait pana la 90 de ani, o alta pana la 80 de ani, o alta pana la 78 de ani si Tereza pana pe la 24 de anisori.....

Patru dintre ele au intrat la manastirea Carmel din Lisieux, oras in care se mutase familia, dupa ce se nascusera sau traisera inainte in orasul Alençon...

Una din ele, a cincea, a intrat in Manastirea Vizitatiunii din Caën...

Prima, dupa moartea ei, a fost canonizata Tereza, a carei viata o vom vedea redata de ea insasi, asa cum a trait-o, si cum a simtit-o si cu cuvintele alese de ea pentru a ne-o infatisa...

Dar si parintii ei au fost canonizati, si iata, daca multi intra si traiesc in calugarie, nu multi sunt si canonizati.... pe cand cei doi, Zelie si Louis care nu voiau casatorie, care voiau sa intre in manastire au ajuns cu mult mai departe de calugarie, au ajuns sfinti !!!!

Pe langa cele 5 surori Martin, a mai fost si o verisoara a lor, Marie Guérin, fiica fratelui dnei Zelie Guerin-Martin, adica fiica unchiului din partea mamei.

Marie Guerin, verisoara lor, s-a calugarit si ea si a devenit sora Marie/Maria de l’Eucharistie/ a Euharistiei.

Cele 5 fete Martin, surorile Martin au fost :

Pauline, care a devenit in calugarie Agnès sau La Révérende Mère Agnès de Jésus, adica a devenit Maica Agneza, Cucernica Maica Agneza a lui Isus, a fost stareta Manastirii si cea care a pus-o pe sora ei mai mica Tereza sa isi scrie viata.

Datorita Paulinei avem Istoria unui suflet sau titlul ales de micuta, de prea tanara Tereza din Lisieux pentru Manuscrisul ei A care ii infatiseaza viata....

Tereza a ascultat de 2 ori : odata de sora ei mai mare, Pauline/Paulina, si a doua oara de Maica ei Superioara, de stareta ei careia ii datora ascultare.

Pauline Martin a intrat in Carmel in 1882, la Lisieux.

Marie Martin, alta sora a Terezei, mai intai a facut una sau doua retrageri spirituale la manastirea Vizitatiunii, dupa care in anul 1886 a intrat in Carmelul din Lisieux.

Léonie Martin, alta sora a Terezei, mai intai Léonie Martin, alta sora a Terezei, mai intai Léonie s-a orientat spre si s-a dus la calugaritele clarise sau clarisele din Alençon, ea a oscilat si dupa 2 esecuri, s-a hotarat sa ramana si a ramas in manastirea Vizitatiunii incepand cu 1899, la Caën din cate stiam.

Céline, Celina Martin, alta sora a Terezei a intrat in Carmelul din Lisieux in 1869, asa ar rezulta, a intrat dupa moartea tatalui lor, ramasese ultima pentru a-l ingriji pe tata.

Acest om, Louis Martin a fost un tata incredibil de tandru si dedicat sotiei si copiilor sai.

Si totusi viata avea sa-i rezerve multa suferinta caci in ultimii lui ani de viata s-a imbolnavit foarte grav, a paralizat, nu mai putea merge si folosea un carut cu rotile, de asemenea, se pare ca din cauza bolii pe care o avea, asa scrie intr-un articol, s-ar fi degradat si psihicul sau, dar cred ca suferea de o dementa, caci nu o pot numi altfel.

La un moment dat a disparut si l-au cautat si gasit in cele din urma, dar disparuse fara urma.

O dementa, un Alzheimer...

Fetele Martin au mers la scoala la calugaritele Benedictine de la Notre-Dame du Pré.

Tereza Martin a intrat in Carmel la 15 ani.

Tereza si-a scris viata in 3 manuscrise, Manuscrisul A, Manuscrisul B si Manuscrisul C.

In urma cu cativa ani, sau mai multi de acum ca prea repede trec, eu le-am gasit aceste manuscrise, in original, in franceza, pe site-ul Carmelului din Lisieux unde a fost calugarita Tereza din Lisieux si le-am descarcat.

Dupa aceea am inceput si am imprimat o parte din Manuscrisul A, mi-am spus sa imprim pe masura ce citesc.... si celelalte au ramas descarcate si cu timpul le-am mutat pe un stick.

Spun asta pentru ca nu le am in clipa asta la indemana, dar le gasiti, trebuie sa mai fie, pe pagina web a manastirii Carmel din Lisieux.

Acum, din Istoria unui suflet – tradusa in limba romana, am fotografiat Manuscrisul A, primele 4 capitole, adica :

“Manuscrisul “A” Manuscris dedicat Cucernicei Maici Agneza a lui Isus :

Capitolul 1 : Alençon (1873-1877) ;

Capitolul 2 : La Buissonnets (1877-1881) ;

Capitolul 3 : Ani durerosi (1881-1883), si

Capitolul 4 Prima sfanta Impartasanie. La Pension (1883-1886) “ ,

si m-am oprit la capitolul 5 “Dupa harul de Craciun (1886-1887).

Cat priveste traducerea, nu inteleg si nu pot intelege de ce cand cuvintele sunt clare in text, de ce totusi nu sunt traduse prin cuvintele/ prin cuvantul echivalent din limba romana cand acest echivalent existã.

Este o mare nedumerire a mea, va spun sincer...

Pentru ca, daca de-a lungul traducerii, pe ici pe colo traduci cum vrei si alegi tu ce cuvinte vrei si ti se par tie mai potrivite sau mai frumoase, si pana la urma, o tii asa toata traducerea, la final vei constata ca ai modificat Originalul !

Daca cunosti limba si cuvintele, vocabularul, daca cuvantul e clar, nu e o expresie, nu e o locutiune mai greu traductibila in limba romana, de ce sa nu scrii tu in traducere cuvantul care corespunde in mod direct cuvantului folosit de autor, adica in textul original ????

Din moment ce cunosti limba, nu pricep de ce sa schimbi cuvintele autorului ?

Bine, am sa va spun ca la prima vedere, cartea se citeste frumos, pe ici pe colo poate ca suna cam... nu tocmai potrivit, nu tocmai curgator, insa in general, traducerea apare ca un text curgator, frumos...

Totusi, sunt cuvinte in original, in locul carora traducatorul a ales cu totul alte cuvinte.

La traducere ne mai intereseaza si concordanta verbelor, modurile si timpurile verbelor, persoana, numarul....

Doar daca nu cumva traducatorul nu a avut in fata un... dar l-as putea numi asa oare ? – un alt original decat cel pe care l-am descarcat eu de pe pagina Manastirii Carmel din Lisieux....

Insa eu citisem putin din Manuscrisul A in limba franceza, in original....

Si cand am inceput sa citesc in limba romana, pe alocuri m-am oprit, pentru ca tineam minte ca in original era altfel...

Sunt numai cateva aspecte care sar in ochi, asa, la prima vedere...

Si citisem mai demult Manuscrisul A, nu, nu pe tot, dar cat am apucat atunci, uneori citeam seara din el si il tineam langa pat, in biblioteca, pe raftul cel mai apropiat...

Am sa va dau niste exemple :

La pagina 22 din Istoria unui suflet ( in romana ), scrie : « O sa ma furisez pe langa tine care vei fi in Cer, si atunci.... »,

IN Manuscrisul A in franceza, Tereza foloseste verbul “s’envoler”, “ je m’envolerais” [ as zbura/ mi-as lua zborul/ as zbura], adica s’envoler inseamna : a-si lua zborul ; a zbura.

Tereza nu foloseste verbul “ a se furisa “.

Verbul a se furisa te trimite cu gandul la Pamant, la sol, cand si cum se furiseaza cineva ? Unde te poti furisa ?

Pai, pe langa o cladire, pe langa niste ziduri, niste ruine, pe langa copaci, tufisuri, pe langa un grup de oameni, pe langa o turma de animale chiar, pe langa masini .... etc – toate sunt lucruri sau oameni, fiinte legate de sol, de pamant, toate merg, traiesc, se deplaseaza pe pamant....

Nu cred ca iti vine sa spui ca te-ai furisa in Cer, te-ai furisa in vazduh, sau undeva la inaltime nu te-ai furisa, nu-i asa ?

De maniera generala nu te poti furisa in aer sau pe langa aer.....

Despre ce era vorba ?

Tereza care crescuse intr-o atmosfera de familie si o familie religioasa, cu doi parinti care isi dorisera sa fie calugari si nu sa se casatoreasca, auzise ca cea mai buna si fericita viata este in Cer si pentru a ajunge in Cer e nevoie sa mori, asa ca odata i-a urat mamei ei, sa moara !

Mama a fost mirata, i-a reprosat cred, dar a primit din partea Terezei explicatia ca din moment ce in Cer e cel mai bine, atunci ea ii doreste mamei sa moara pentru a ajunge la acel ‘cel mai bine”, la fericirea din viata din Cer....

Numai ca biata mama a si murit si Tereza a suferit enorm !

Zelie Guerin, botezata Azelie si care a fost toata viata numita Zelie [ Azelie e un prenume tare frumos ] s-ar fi lovit, ar fi cazut odata si s-ar fi lovit la san, de/ in coltul unei mobile, nu a dat importanta, dar a simtit durerea, a facut un nodul si acel nodul a devenit cancer....

Tereza avea 4 ani cand a murit mama ei....

Tereza din Lisieux s-a nascut pe data de 2 Ianuarie 1873 , adica in urma cu 147 de ani !

Pauline, sora ei mai mare i-a tinut loc de mama, insa numai o vreme, pana cand Pauline a intrat la manastire....

Tereza a suferit din nou si foarte rau.

Revenind la traducerea Manuscrisului A, in limba romana :

La pagina 23 din Istoria unui suflet, scrie : “Fara sa par, eram foarte atenta la tot ce se facea si se spunea DESPRE MINE, cred ca judecam lucrurile ca acum. Ascultam cu mare atentie ce o invata Maria pe Celina pentru ca sa fac ca ea ; [...] ”

In Manuscrisul A in franceza, Tereza scrie : “ Sans en avoir l’air, je faisais une grande attention à tout ce qui se faisait et se disait AUTOUR DE MOI, il me semble que je jugeais des choses comme maintenant.

AUTOUR DE MOI = inseamna IN JURUL MEU.

Surorile Terezei, doua din ele, Maria si Celina se inchideau in camera Mariei, si Maria o invata pe Celina, ii dadea lectii, iar Tereza voia si ea sa i se ingaduie sa fie de fata.

De aceea Tereza se straduia si era foarte cuminte si facea tot ce voia Maria....

Mai departe, Tereza povesteste : “ [ ...] aussi ME COMBLAIT-ELLE de cadeaux qui, malgré leur PEU DE VALEUR, me faisaient beaucoup de plaisir ».

IN « Istoria unui suflet », cuvintele subliniate de mine, scrise cu rosu sunt traduse astfel : « de aceea MA UMPLEAU de cadouri care, desi nu erau PREA VALOROASE, imi faceau nespusa bucurie. »

PEU DE VALEUR = inseamna de putina valoare, nu erau valoroase, erau de putina valoare.

Ceea ce e diferit de «  nu erau prea valoroase « .....

ME COMBLAIT-ELLE = este la persoana a III-a, singular = adica, in traducere «  EA MA COPLESEA cu cadouri care, desi/ cu toate ca nu erau valoroase, imi faceau multa placere ».

Prin urmare, Maria o coplesea de cadouri pe Tereza, adica numai Maria, si nu amandoua surorile.

Poate nu pare important, dar daca asa stateau si au stat lucrurile in viata Terezei, de ce sa ii rescrii – prin traducere- viata, Terezei ?????
O atentie trebuie acordata si constructiilor verbale, modului si timpului verbelor...

La pagina 25 din “Istoria unui suflet”, in romana, scrie asa :

Tereza povesteste, toata povestirea vietii ei, ea o adreseaza si o si dedica Paulinei/ Maicii Agnes/Agneza....

Tereza povesteste in Manuscrisul A, care se mai numeste si “L’Histoire d’une Âme”/”Istoria unui suflet” :

“Voi extrage cateva pasaje din scrisorile pe care mama TI LE SCRIA la Vizitandine, dar nu le voi copia in intregime, caci ar fi prea lungi...Pe 10 iulie 1873 (anul nasterii mele), iata ce-ti spunea : - “Doica a luat-o joi pe micuta Tereza, ...”

IN Manuscrisul A, in franceza, in original, Tereza povesteste :

“Je vais extraire quelques passages des lettres que maman VOUS ECRIVAIT à la Visitation, mais je ne vais pas tout copier, ce serait trop long...Le 10 Juillet 1873 (l’année de ma naissance) ... »

« vous écrivait «  - inseamna VI LE SCRIA [ vouã ], deci mama, dna Zelie Martin le scria fiicelor ei.

La francezi a fost si a mai ramas si azi obiceiul de a scrie scrisori.

IN familie, tatal, mama, sau un membru al familiei le scria scrisori altor membri, chiar daca locuiau in aceeasi casa si nu erau plecati de acasa.

De pilda Gra-lul De Gaulle le scria celor din familia lui, sotiei, copiilor.

Sau, daca erau plecati...

Cum e cazul mai sus, cand fiicele dnei Zelie Martin erau plecate la manastirea Vizitatiunii, sau la calugaritele numite Vizitandine, adica din ordinul Vizitandinelor.

La pagina 21 din “Istoria unui suflet “ in romana, Tereza scrie asa :

“Pe 25 iunie 1874, cand de abia implinisem 18 luni, iata ce spunea mama despre mine : “Tatal vostru TOCMAI INSTALASE UN BALANSOAR ; Celina se bucurã nespus, dar trebuie sa o vezi pe cea mica leganandu-se ; este atat de caraghios cum se poarta ca un copil mare ; nici gand sa dea drumul franghiei, iar daca nu ia destul avant, tipã. [...] “.

IN acest text de mai sus, parca nu se potrivesc timpurile verbelor...

Mai-mult-ca-perfectul* (*sau trecutul cel mai indepartat, cf. « Gramatica de baza a limbii romane », Ion Coteanu, Ed.Albatros, 1982, p.180) din “[ tocmai ] INSTALASE”, cu timpul prezent al verbelor din frazele urmatoare.

In textul original in franceza, Tereza scrie :

“Le 25 Juin 1874 alors que j’avais à peine 18 mois, voici ce que maman disait de moi : “Votre père VIENT D’INSTALLER une balançoire, Céline est d’une joie sans pareille, mais il faut voir la petite se balancer ; c’est risible, elle se tient comme une grande fille, il n’y a pas de danger qu’elle lâche la corde, puis quand ça ne va pas assez fort, elle crie. [...] »

VIENT D’INSTALLER** = inseamna « Tocmai a instalat », este le passé récent, trecutul recent, perfectul recent...(**a se vedea aici : https://www.francaisfacile.com/exercices/exercice-francais-2/exercice-francais-12333.php, si : http://www.patenotte.name/Aix/Ecriture/Feuilles_aides_pedagogiques/passerecent.htm)

Deci, in traducere, textul Terezei in limba franceza ar veni asa :

« La 25 Iunie 1874 pe cand aveam abia 18 luni, iata ce spunea mama despre mine : « Tatal vostru tocmai a instalat un balansoar [ un leagan ], Celina este de o bucurie fara pereche, dar trebuie s-o vezi pe micutã/ pe cea mica leganandu-se ; este comic, se tine ca o domnisoara, nu e niciun pericol sa dea drumul franghiei, apoi cand nu se leagana destul de tare, tipã. [...] “

Intentionam sa va dau si alte exemple, caci mai sunt, si inca din primele cateva pagini....

Insa s-au facut orele 21h04 la Bucuresti si vreau sa mai adaug cateva cuvinte, sa continui acest e-mail si sa ajung sa va atasez si trimit si paginile fotografiate si anuntate la inceput ....

Voi atasa si 2 fisiere, unul in word si altul in pdf, cu cateva articole despre Familia Martin, familia Sfintei Tereza de/ din Lisieux.....

Aveti acolo indicate si sursele, de unde am cules articolele, precum si adresa web a Carmelului din Lisieux unde a trait pana la moartea sa pamanteasca, Tereza din Lisieux....

Sa va spun ca tortul Mousse din Cora Lujerul este absolut delicios, savuros, cu un blat minunat de fraged si insiropat, cu 3 creme sau “mousse”-uri, de fapt mousse inseamna spuma, dar sunt creme, asemanatoare cremelor din tortul / prajitura “Diplomat”....

Nu credeam sa fie asa un tort delicios, pot spune ca a meritat toti banii !

Am observat si eu, poate mai tarziu putin, de inseamna decorul din ciocolata alba de pe tort, este un om de zapada, alb, alaturi are – si in centrul tortului – un bulgare de zapada, si mai are ceva, nu stiu ce reprezinta, - toate “ piesele” sunt din ciocolata alba, pe tortul acoperit de sos de ciocolata...

Am fotografiat, sa va arat ce cadouri am primit de Craciun, setul continand cele 3 produse “Dove”, si de la Bottega Verde gelul de dus din nuca de cocos....

Apoi, pentru ca le mentionasem intr-un mail, am fotografiat sampoanele, nu sunt chiar toate, si din cele fotografiate mai am unul de incercat....

Sampoanele despre care spuneam ca le cumpara Silviu, si sunt din cele mai bune, unul, cel cu Propolis romanesc si foarte bun, pe acela l-a cumparat cred, mama....

In rest, este unul marca Vichy – acuma...desigur cam toate se lauda ca nu iti cade parul, sau ca ti se indeseste, sau ca iti creste mai frumos, etc... Vichy acesta, anti-chute = anti-cãdere...

Cred, presupun ca a fost o impresie a mea, dupa ce m-am spalat cu el, ca imi cade par si mai mult...

Foltène este un sampon pe care nu l-am incercat inca...

Klorane, da, si pe cel cu propolis, da...

Produsele marca Vichy sunt foarte scumpe, sau dintre cele mai scumpe.

Mai demult putin, va spusesem ca Silviu a tinut minte ca in anul 1991 adusesem din Franta o apa de toaleta, in seara aceasta n-am mai gasit unde a pus el cutia si sticla din cutie....

IN 2019, Silviu a adus de la Paris, acelasi produs...

Eu cumparasem CLARINS, Eau Dynamisante – Apa Dinamizanta...

Intr-o sticla din sticla si continutul cat era ? De 100 ml ?

Acum, sticla adusa de Silviu in 2019 este la fel, are aceeasi forma, dar este din plastic, si este mai mica, pe ea scrie insa aceeasi cantitate de 100 ml sau cat era in cea din 1991....este tot Clarins, Eau Dynamisante si miroase la fel. Numai ca e mai micuta.

Poate sa fie din cauza materialului din care este confectionata sticla ?

O fi fost sticla din sticla cu peretii mai grosi, si, desi era mai mare.... ?

Nu stiu.

Separat, Silviu si-a mai cumparat mai demult, dinainte de calatoria la Paris din care s-a intors cu Clarins Eau Dynamisante, un alt Clarins, un Après-Rasage, sau un After Shave, acest after-shave este intr-o sticla de culoare albastra, bleu, si miroase bine, dar are un miros ceva mai slab si se evapora rapid.

IN ce priveste ceaiurile din plante medicinale, mama, pe care o rugasem sa-mi cumpere ceai de Salcie, s-a dus la Plafar imediat ce s-a deschis dupa zilele de Craciun, si vanzatoarea i-a dat in loc de Salcie, ceai de Stejar.... mama l-a luat, n-a vazut si l-a adus acasa, pe urma a cumparat Salcie...

Asa ca am amestecat in ceainic salcie + tei + stejar + limba cerbului, dar a iesit prea amar, prima cana, fiind calduta, pe moment, am baut-o, dar a doua canuta, caci mai ramasese, peste vreo ora, o ora si jumatate se racise complet si devenise extrem de amara...

Si voiam sa va spun ca pe internet, cautand trebuie sa gasiti, eu l-am luat ?

Daca il gasesc acum in seara asta vi-l si atasez...

Un articol despre tratamentele naturiste prescrise de Parintele Arsenie Boca...

Mai demult intalnisem undeva spus/ citit poate pe youtube intr-o secventa, sunt lecturi din cartile despre Parintele Arsenie Boca pe youtube, sau am citit chiar undeva ?

IN Marturii despre Pr.Arsenie ?

Unei femei care trebuia sa se opereze, Parintele i-a spus sa bea ceai de limba cerbului...

Acuma, eu tinusem minte ca era pentru ochi, dar nu e asa....

IN general, cred ca se poate spune ca Pr.Arsenie nu ii incuraja la operatii chirurgicale pe crestinii care il cautau si ii cereau sfatul...

Le recomanda tratamente cu ceaiuri din plante...

Ceaiul de limba cerbului l-a recomandat astfel, pentru pietre la fiere cum se spune in popor, si la pietre la rinichi....

Iar pentru ochi, femeia aceea avea poate cataracta, sau oricum nu mai vedea bine, a prescris unei femei picaturi din viata de vie proaspata, si mai ales netratata cu substante chimice.

Picaturile se numesc cred apa vie sau lacrima vitei de vie, in fine, acum nu mai am timp sa intru pe internet si sa caut....dar veti gasi...

Greutatea ar fi cred ca viata de vie nu trebuie tratata chimic cu nimic....

Trebuie culese direct picaturile ei si acestea se pun intr-o sticluta si se pun in ochi, e drept, o perioada mai lunga de timp, poate un an ?

Dar iti reda vederea !!!!!!!!!!

Vita de vie plange, plansul vitei de vie....

Nu stiu daca la Plafar s-ar gasi... ?

Si ma gandesc ca vita de vie, sub forma de picaturi e buna si pentru a reda vederea chiar daca nu ai cataracta, deci trebuie sa poti vedea mai bine, ca iti scad dioptriile, ca iti vindeca ochii...

Unui preot care era foarte bolnav, Pr. Arsenie ( el vorbea foarte serios, dar uneori avea si umor, sau alteori desi nu intentiona poate, insa felul in care iti spunea ceva era totusi plin de umor... ) i-a spus ca daca merge la doctor stie ce il asteapta, si anume “ Sapa si Lopata “, asta totusi cu toata durerea situatiei respective, te face sa razi, adica daca mergi la doctor, vei muri...

Si, de unde preotul acela, tanar pe atunci, era foarte bolnav, avea un cancer cu metastaze mi se pare, aflati ca a ajuns la batranete – caci s-a vindecat – si a dat si da marturie despre Parintele Arsenie Boca care l-a vindecat in ziua aceea in care s-a dus la el...

Sa ma pregatesc sa inchei si sa intru pe internet, pentru a va trimite Istoria unui Suflet, sau Viata Sfintei Tereza atat cat am fotografiat si am anuntat la inceputul acestui email !

Olivia,

01/01/2020, Bucuresti, 01/01/2020 21:40:55, Bucuresti.

P.S. : Vor fi 3 emailuri in seara aceasta.