Bonsoir à tous!
Buna seara tuturor! 5 ianuarie 2020
Am gasit pe internet « Indreptari.Anna », de Duiliu Zamfirescu, am reusit
sa-l descarc si il pot deschide si citi pe al doilea in ordine
cronologica : « Anna », si vi-l atasez mai jos.
Am reusit sa descarc si Indreptari, dar la deschiderea fisierului pdf imi apare eroare si
nu s-ar gasi continutul.
Il puteti insa citi direct pe internet, am indicat mai
jos link-ul.
Interesant este ca textele sunt din 1908, 1911, deci ar
fi chiar originalul romanului cred.
Eu il am intr-un
singur volum, de aceea il numesc roman, la singular, si este aparut la Cartea
Romaneasca in 1982.
L-am citit pe tot de curand.
Nu mai stiu daca in trecut l-am citit pe tot, recunosc.
Dar stiu ca am citit atunci, in trecut, o parte din el,
pentru ca imi aminteam pe masura ce citeam.
Mai jos am scris cateva randuri pe marginea acestor 2
romane care apar intr-un singur volum.
Lectura este agreabila, se citeste usor, dar sigur, este
de observat, de retinut ca erau alte vremuri si alte obiceiuri si alte
maniere...
Daca va hotarati sa-l cititi, e mai bine totusi sa
incepeti cu “Indreptari”.
De-a lungul romanului, cuvantul “indreptari”,
“indreptare” apare in cateva locuri.
E ora 21h20 la Bucuresti si ma grabesc sa intru pe mail,
sa va trimit acest mesaj.
Olivia,
05/01/2020
21:21:02, Bucuresti
*****
Anna, de Duiliu
Zamfirescu, 1911
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/0e/Duiliu_Zamfirescu_-_Anna_-_(Ceea_ce_nu_se_poate)_-_roman.pdf
Pe acesta l-am descarcat si se deschide !!!
Indreptari, de
Duiliu Zamfirescu, 1908
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/82/Duiliu_Zamfirescu_-_%E2%80%9EIndrept%C4%83ri%E2%80%9D_-_Roman.pdf
Il pot descarca, dar nu il pot deschide !!!! Se poate citi romanul urmand link-ul de
mai sus, dar dupa descarcare nu poate fi deschis.
O fraza in text : “-Vezi ca nu stii istoria. Porphyrogenitii se chemau tot printii imperiali,
adica nascuti in apartamentul de porfir.”
In romanul pe care il am eu, aparut la Editura Cartea
Romaneasca in 1982 “Indreptari. Anna **”, la pagina 12, fraza de mai sus este
asa : “-Vezi ca nu stii
istoria. Porphyrogeniti se chemau toti printii imperiali, adica nascuti in
purpurã.”
In ordine, romanele vin invers : Indreptari. Anna – de
Duiliu Zamfirescu si acestea doua urmeaza dupa
“Viata la tara. Tanase Scatiu”[ pe acesta l-am avut si
l-am citit ; am vazut si filmul la cinematograf cand a aparut, la Favorit ], si
un alt roman “ In Razboi” [ pe care nu il am si nu l-am avut ]
Din cate imi amintesc din “Viata la Tara.Tanase Scatiu” (
romane pe care le-am avut impreuna, intr-un singur volum ), mosierul “Conu
Dinu” , Dinu, Dinu cred ca il chema, de la Ciulnita avea o sora, iar sora este
pe patul de moarte si fiul ei care studiase Medicina in strainatate soseste la
capataiul mamei lui, si ii ascultã ultima dorinta : aceea de a se insura fiul
ei – Matei Damian – cu Sasa [ Comanesteanu }.
Sasa era orfana cred. Isi crescuse fratele, ii fusese
mama.
Acuma, ajungand la romanele “Indreptari.Anna”, si mai
ales la “Indreptari”, aici il vom intalni pe Alexandru Comanesteanu, fiul Sasei
Comanesteanu, “blond cu ochi negri” si care semana foarte bine cu mama lui
Sasa.
Sasa Comanesteanu s-a maritat cu doctorul Matei Damian,
nepotul mosierului “Conu” Dinu si impreuna au avut 2 baieti : pe Alexandru
Comanesteanu, cel mare, care renuntase la numele de familie al tatalui si
“adoptase” numele mamei : Comanesteanu. El este acum locotenent de Artilerie si
tatal vrea sa-l trimita in tari straine la studii, insa Alexandru nu vrea sa
plece din tara, din Romania.
Sasa a avut deci un frate, pe +Mihai Comanesteanu, numit
mereu in roman “Mortul in Razboi”, iar acesta este se pare eroul romanului “IN
Razboi” din seria Comanestenilor, roman pe care nu il stiu, nu l-am avut.
Dupa moartea fratelui ei +Mihai, mort ca un erou, Sasa
n-a mai trait multi ani si s-a stins de durere.
Sotul ei, doctorul Matei Damian a ramas vaduv si tatal
celor 2 feciori ai sai si ai Sasei : Alexandru Comanesteanu si fratele lui, Mitica,
mezinul care studia Dreptul in strainatate.
Alexandru Comanesteanu se intoarce in “Indreptari” sa isi
petreaca sarbatorile de iarna la mosie la Ciulnita unde traia tatal sau Matei
Damian.
Numele de Comanesteanu venea de la mosia Comanesti.
Anna Villara, in tineretea ei, il iubise pe +Mihai
Comanesteanu, dar se maritase cu un general, cu generalul Villara, de altfel
Mihai Comanesteanu murise eroic la datorie.
Insa Alexandru Comanesteanu ii aminteste foarte bine
Annei, de iubitul ei din tinerete, de +Mihai Comanesteanu sau “mortul in
Razboi”, caci asa i se spune tot romanul, si pana la urma se indragosteste de
Alexandru, desi acesta era atat de tanar, incat era, am putea spune, inca un
“copil”.
Alexandru este rasfatatul doamnelor din cercul Annei
Villara si din societatea bucuresteana a vremurilor respective...doamnele insa
au o varsta...prin comparatie cu Alexandru care le-ar putea fi chiar fiu....
Totusi nu chiar toate...
Femei singure adesea, fie maritate, cum era Anna care se
simtea insa si uneori chiar era, singura, sau chiar singure, vaduve, toate
ajung sa-l rasfete, sa-l prefere, sa-l iubeasa, sa se indragosteasca mai exact
de Alexandru Comanesteanu care de altfel se simte foarte bine in situatia
aceasta, si se obisnuieste sa fie iubit, curtat, dorit de femei.
Generalul Villara are si el o iubita, o protejata mai mult,
care apoi ii devenise iubita.
Cand murise tatal acelei tinere, sotia ( mama tinerei )
ii ceruse generalului ajutorul, caci ramasese femeie singura, vaduva. Si
generalul nu s-a eschivat, le-a ajutat atunci.
Fata crescuse si pana la urma se pare ca fata a inceput
sa ii faca ochi dulci generalului, caruia nu ii venea sa creada la inceput ( ii
putea fi tata si oarecum, ii tinea loc de tata ).
IN tot acest cerc de prieteni, de cunostinte, in toata
aceasta societate totul se stie, totul se afla, pentru ca, din aproape in
aproape, toti se cunosc intre ei, se viziteaza....
Si pentru ca, pana la urma nu pot trai unii fara
ceilalti.
Si femeile cel putin, ajung sa isi dea seama de aceasta
realitate.
Si nu numai ele...
Se vede, se simte, din randurile romanului si singuratatea
femeilor casatorite chiar...
Desi au un sot, desi sotul le traieste, totusi sotul ca
orice barbat, fie e plecat mereu cu afaceri, cum era sotul Uraniei mi se pare,
bancherul, fie e chemat oricum la datorie, caci barbatii aveau un serviciu, o
ocupatie, spre deosebire de doamne.
Totusi nici viata lor nu e intotdeauna foarte usoara.
Anna trebuie sa conduca mosia de la Faurei pe care o are,
sa vanda o alta, sa isi administreze averea, sa se ocupe de bunurile ei.
Adesea se simte singura, de pilda pleaca la mosie la
Faurei pentru a petrece sarbatorile de iarna, si insista sa vina si sotul ei,
generalul, care insa se plictisea intotdeauna la mosie si tinea sa fie prezent
in Bucuresti, motiv pentru care de obicei isi ruga prietenii, colegii de
serviciu sa ii trimita o Telegrama urgenta care il chema cu treburi inapoi la
Bucuresti, a doua zi dupa ce ajungea el la mosia nevestei lui, la Faurei.
Si la mosie era frumos, Anna isi invitase o prietena, o
colega de scoala, venita din Ardeal cu sotul ei, preotul, cei doi aveau o
fiica. Mama si fiica se numeau, fiecare : Portia.
Realitatile din Ardealul care se afla in Imperiul
Austro-Ungar sunt un alt subiect putem spune, al romanelor Indreptari.Anna.
Anna tine sa il insoare pe Alexandru Comanesteanu cu
Portia ( mica ), si Alexandru o asculta cuminte si se casatoreste cu ea.
Portia cea mica se dovedeste foarte muncitoare si e
hotarata sa munceasca si dupa casatorie, vrea sa ramana la mosie cu tatal lui
Alexandru, la mosia sotului ei, cu socrul ei adica, aici avea de munca, mai
exact averea trebuia bine gestionata, administrata, caci familia avea datorii.
Si Portia isi pune in minte sa scada vizibil din aceste
datorii.
Portia fusese crescuta foarte sever.
Generalul ii lasa pe toti la mosia nevestei, cu sotia
lui, cu Anna care banuieste, chiar stie ca generalul prefera divertismentele,
spectacolele care au loc mai cu foc la sfarsit de an in capitala Romaniei, la
Bucuresti.
Intr-adevar, la sfarsit de An, in Bucuresti nu te
plictiseai ....
IN plus, generalul nu vrea sa isi lase protejatele
singure si desigur are de gand sa se duca la ele acasa...
Si datorita acestui mod de viata, si, pe undeva daca ne
gandim putin mai adanc, si generalul avea dreptate, desi nu lucra el in
ultimele zile ale Anului, insa era bine sa fie prezent, sa nu fie uitat, sa fie
o figura mereu prezenta, mai ales ca din Bucuresti ii scriau si trimiteau
telegrama colegii lui, deci acestia, e clar, erau in Bucuresti, erau
prezenti...
Datorita acestui stil de viata, Anna ramanea singura, si
generalul, putem spune, ramanea fara sotia lui, in casa lor din Bucuresti....
Ea la Faurei, - am gasit pe harta Romaniei, Faureiul... –
El la Bucuresti...
De singuratate le este frica acestor femei, desi la prima
vedere erau femei fara griji, din inalta societate.
Dar, poate fi o viata fara nicio grija ???
Unele se maritasera chiar din dragoste, sau isi iubisera
sotul, altele insa se maritau pentru ca trebuia, pentru ca voiau sa aiba un sot
si trebuia o mana de barbat langa ele...un fel de intr-ajutorare intr-un fel.
Caci si generalul Villara se bucura de starea materiala a
sotiei lui.
Nu toate aveau copii.
Fãurei este la Est de orasul Buzãu, intre Campina
Buzaului si Campina Brailei, sau oarecum la intersectia celor doua Campii, iar
la Est de Faurei, dar la o distanta buna, se aflã orasul Brãila.
Faurei este si putin
mai la Sud de Buzau, la Est de Buzau si putin mai jos, mai spre Sud raportat la
Buzau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu