Antologie de texte
literare, Silvestru Boatca, Vasile Teodorescu, II, Extrase din 14 noiembrie
2018
Vocabular :
[ din ] Dictionarul Explicativ al Limbii Române ; Dictionarul Etimologic al
Limbii Române
( I ) Cauc (sg.) / cauce
(pl.) = substantiv
neutru ; 1) boneta veche de fetru, cu fundul rotund ; 2) potcap caracteristic
al preotilor ortodocsi.
( II ) cauc/ cauce = linguroi, cãus
; vas de scos apa.
( III ) cauc / cauce = sapã.
Cavaf (sg.) / cavafi ( pl.) = substantiv masculin ; pantofar,
cizmar ; negustor de incaltaminte de calitate inferioara ;
[ derivat ] : cãvãfie = substantiv feminin ;
pantofãrie
Caval (sg.) / cavale (pl.) = substantiv neutru ; fluier ciobanesc
cu cinci gauri ; fluier mare ciobanesc, din lemn de paltin sau de alun.
Islic / cu varianta :
slic
Islic = slic ;
Islic (sg.) / islice (pl.) = substantiv neutru ; caciula de blana sau de postav de diferite forme si marimi, purtata de Domni, de boieri si
uneori si de sotiile lor, iar mai tarziu purtata de negustori, de lautari, etc.
Islic / islice = caciula de blana sau de postav. Islicul din zibelinã era rezervat
Domnitorului ; ceilalti boieri il purtau de marimi diferite, dupa rangul
pe care il aveau. Pana la urma, la jumatatea sec. XIX, ajunsese sa fie insemnul
distinctiv al lautarilor.
[ in limbA TURCA : islik , baslik ]
[ in poloneza : szlyk ]
[ in rusã : slik ]
Derivat : islicar = substantiv masculin ; (1) fabricant de caciuli ; (2)
boier retrograd.
Islicãrie = substantiv feminin ; pravalie de caciuli.
Calem (sg.) / calemuri (pl.) = substantiv neutru ; birou, cancelarie ;
[ in limba turca : kalem = “panã” ]
Derivat : calemcheriu (substantiv masculin) : stofa fina din care se faceau
anterie si turbane ;
calemcheriu = tesatura orientala, cu
ornamente brodate de mana ; din turcã : kalem
kiari = “pictat cu pensula”.
Calemgiu = substantiv masculin ; functionar, copist.
*caloian (sg.)/ caloieni (pl.) = substantiv masculin ; papusa
sau idol de lut, pe care taranii le ingroapa in a 3-a zi de joi dupa Pasti,
pentru a aduce ploaie.
[ in slava ; kaljenu ,
« de argila », datorita materiei prime ]
Dupa vechea traditie, abandonata, a Filologiei romantice, este legat de
numele lui Ioan I sau Caloioannes, tar al româno-bulgarilor la inceputul sec.
XIII.[...]
Mursã (sg.) / murse (pl. )= substantiv feminin ; benghi, imitatie de
alunitã.
Mursa/ murse = (1) hidromel, melasa
cu apa ; (2) dulceata, partea dulce a unui lucru ; (3) pulpa de fructe.
Origine [ a cuvantului ]
indoielnica. [...] Daca acest cuvant este identic cu “mursa” ( benghi ), dupa
cum pare, atunci se poate presupune ca invechit, pentru a se obtine alunite
artificiale pe fata, se folosea pulpa unui anumit fruct. [...].
Nagodã (sg.) / nagode (pl.) = substantiv feminin ; (1) fiinta sau
lucru ciudat; minunatie, ciudatenie; (2) neajuns, neplacere.
Nagoda/ nagode = (1) minciuna,
fleac, bagatela; (2) vietate, dihanie, lighioana; (3) necesitate, stramtoare.
Povarnã (sg.) / poverne (pl.) = substantiv feminin; alambic, loc
unde se distileaza alcoolul.
Povarna = instalatie rudimentara
pentru fabricat rachiu sau spirt; velnitã.
Povarnagiu (substantiv masculin) = proprietar al unui
alambic ;
povarnagiu = persoana care lucreaza
si ingrijeste o poavarna; proprietar al unei poverne; velnicer, rachier.
Proscriptie = (1) pedeapsa la care autoritatea publica supunea pe
cineva pentru o vina politica; izgonire din patrie, surghiun.
*izgonit = exilat= expulzat=
surghiunit.
(2) In Antichitatea romanã :
punere in afara de lege sau osandire la moarte fara forme de judecata, pentru
infractiuni politice ( osanda putand fi executata de oricine il intalnea pe
osandit ).
Ristic = (1) gogoasa de
ristic [ folosita in tabacarie ]; (2) suliman facut dintr-un amestec de
antimoniu si de gogosi de ristic,
intrebuintat pentru innegrirea genelor, a sprancenelor sau a parului. Ristic (1
) In expresia : gogoasa de ristic = gogoasa bogata in tanin, care se formeaza
pe frunzele stejarului in urma intepaturii facute de o specie de viespe si care
se intrebuinteaza in industria tabacariei.
[In turca : rastik
In neogreaca: rastiki ]
Ristic (sg.) / risticuri (pl.) = substantiv neutru ; (1) antimoniu ; (2) taciune, vopsea neagra,
folosita in trecut ca fard.
( I ) saltã (sg.) / salte (pl.) = zeamã acrisoarã cu care se ungeau
anumite fripturi;
( II ) salta / salte = vulcan noroios;
stacoj/ stacoji = homar; crustaceau de mare, asemanator cu racul, dar
mult mai mare decat acesta.
Matostat = jasp ;
matostat (sg.) / matostaturi (pl.) = cornalina.
Masala (sg.) / masalale (pl.) = substantiv feminin = tortã,
fãclie, torta intrebuintata la luminatul strazilor, folosita de carausi la
drum; faclã.
Derivat : masalagiu = substantiv masculin = purtator de fãclie
Iezer (sg.)/ iezere (pl.) = lac adanc de munte.
Iaz (sg.) / iazuri (pl.) = ( I ) (1) lac artificial format prin
stavilirea sau abaterea unui curs de apa ;
(2) lac mic natural format in albia
unui rau, prin adunarea apei intr-o adancitura de teren.
( II ) canal descoperit, abatut
dintr-o apa curgatoare, prin care se aduce apa la o moara, la o fabrica.
( III ) zãgaz la un helesteu.
Helesteu (sg.) / helesteie (pl.) = lac mic pentru cresterea
pestilor; iaz cu peste.
Zaiafet = ziafet = zaifet = chef mare cu lautari
[ in turcã : ziyafet ]
Harabagiu = carutas ;
harabagie = carausie.
Taclit (sg.) / taclite (pl. ) = substantiv neutru ; (1)
tesatura orientala de matase dungata ; (2) fasie, cingatoare de matase.
[In limba turca : takliht
In limba araba : taklid
In limba bulgara : taklit : sec.XIX
[termen] invechit ]
Cafegi-basa = substantiv masculin ; capetenie peste cafegii, boier de rangul trei care se bucura de
privilegiul de a servi cafea la mesele festive, si de dijma pe cafeaua vanduta
in toata tara.
[Din limba turca : kahveci basi : sec. XVIII. ]
Cafegiu = substantiv masculin ; (1)slujitor la Curtea domneasca
insarcinat cu servirea cafelei ; (2) proprietar unei cafenele; (3) persoana
care bea cu placere cafea, sau care o prepara bine.
[Din limba turca : kahveci ;
In limba bulgara : kafedzija ]
Cafegioaica = substantiv feminin; persoana iubitoare de cafea.
Caftan (sg.) / caftane (pl.) = substantiv neutru ; (1) manta de galã. Caftanul fastuos, din stofa
alba tesuta cu fir galben, cu blana la maneci si la gat, era un cadou oficial
de investitura, pe care Sultanul obisnuia sa-l faca marelui Vizir, Domnitorilor
din Moldova, Muntenia si Transilvania si
Hanului Crimeei. La randul lor, Domnitorii daruiau un CAFTAN de alta culoare
fiecarei persoane pe care o numeau in functii publice, astfel incat notiunea de
CAFTAN a ajuns sa se confunde cu cea de numire sau acordare de titlu ; (2)
indeletnicire sau functie al carei semn distinctiv era CAFTANUL; (3) manta, mai
ales aceea pe care o foloseau evreii moldoveni; (4) sal, broboada pentru femei.
[ In turcã : kaftan
In macedoromânã : cãftane ]
Derivate :
[ a ] cãftãni = verb; (1) a fi imbracat cu caftan; (2) a numi, a
investi intr-o functie.
Cãftãnie = substantiv feminin ; functie, demnitate.
Caftangiu = substantiv masculin ; slujitor care se ingrijea
de hainele Domnitorului, din limba turca : kaftanci.
Caftanliu = substantiv masculin ; boier dintr-unul din
primele ranguri ; din limba turca : kaftanli.
Colan (sg.) / colane (pl.) = substantiv neutru ; (1) centurã, legatura, brâu, cingatoare ;
(2) colier ; (3) planta.
[In limba macedoromânã: colane
In turcã: kolan “curea”
In albaneza, in bulgara: kolan “chingã” ]
La sensul (2) al cuvantului, este
vorba desigur de o influenta a [cuvantului] italian collana, si francez : collier.
Si cuvantul italian privine din turcã.
Colan/ colane = (1) salba, sirag purtat la gat ca podoaba; (2)
cingatoare impodobita, purtata indeosebi de femei, brau, cordon.
Pafta (sg.)/ paftale (pl.) = substantiv feminin; incuietoare
ornamentala, catarama, brosa.
Plachie (sg.) / plachii (pl. ) =substantiv feminin; mancare de
peste cu ceapa si untdelemn [ in Moldova : pilaf ]
Iahnie (sg.)/ iahnii (pl.) = substantiv feminin; tocanita de carne si
zarzavat.
IN macedromânã : y iahne ;
In meglenoromânã: ianiia.
In turca : yahni.
In bulgara: iahnija.
Surguci (sg.) / Surguciuri (pl.) = substantiv neutru; panas din pene (de strut) impodobite cu
pietre scumpe, purtat la turban sau la islic de Sultani, de inaltii
demnitari turci sau de Domnii români (uneori si de osteni, la caciula).
[In limba turca : sorguc ; sorguç ]
Surguci (sg.) / surguci (pl.) = substantiv masculin; planta
erbacee cu frunzele divizate in numeroase segmente liniare si cu florile
albastrui-violete, roz, albe sau pestrite, cultivata ca planta ornamentala (
Consolida ajacis ).
Surse :
DICTIONARUL ETIMOLOGIC AL LIMBII
ROMANE , DER, Alexandru Cioranescu, Editura SAECULUM I.O., Bucuresti, 2002.
Dictionarul Explicativ al Limbii
Romane ( aprox. din 1960 ) : [ nu mai avem copertile ! ]
Dictionarul Explicativ al Limbii
Romane, DEX, Academia Romana Institutul de Lingvistica “Iorgu Iordan”, Editia a
II-a, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu