Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! vendredi/vineri 16 noiembrie 2018
Cei de la Carte Straina " Sitka", care au sediul la etajul 1 intr-o cladire sau imobil vechi cu curte, ajungi la etajul 1 urcand o scara cu adevarat spiralata sau de melc, eu asa imi amintesc, daca te indrepti din piata Romana, spre strada Nicolae Iorga....
Nu ajungi sa cotesti pe Nicolae Iorga, cand, langa un hotel nou modern, am vazut in fotografii, se afla o curte, un gard si daca intri in curte pe stanga se face intrarea la Sitka, un magazin cu carti , as spune, pedagogice toate aproape, de Limba Franceza, Germana, Engleza si nu mai stiu care, au dictionare si mai gasesti si cateva ( vazusem pe siteul lor in urma cu cativa ani ) carti de literatura in limbi straine, mai ales in engleza erau cred...
Am fost odata acolo, cartile sunt aduse import cum s-ar spune, deci sunt originale, insa sunt si foarte piperate la pret, sunt bune, fara discutie ca da, si nu pot spune ca nu merita banii, dar trebui sa ii ai..... pe de alta parte, si totusi zic, sunt cam prea scumpe, ar puta fi vandute la un pret mai rezonabil, asa mi s-a parut mie cand am fost prima oara acolo.....
M-am abonat la Newsletter al lor, il primesc rar, extrem de rar, dar acum m-au anuntat ca se deschide Targul de Carti GAUDEAMUS, si ca au si ei standul 07 la parter la RomExpo Pavilionul Central.
Pe de alta parte, desi am deja cateva, nu foarte putine carti de franceza, pe mine acestea interesandu-ma cel mai mult, nu pot spune ca nu as avea nevoie si de altele....
Care insa nu se aduc prin import la noi in Romania, adica eu vreau Gramatici mai bune, mai ..si exista in Franta, carti in care sa gasesti pe indelete dezvoltat, sau exemple suficiente cu probleme de gramatica, caci limba franceza ridica probleme de gramatica, aprig dezbatute si de francezii care au invatat bine la scoala, dupa ce au terminat scolile !!!
Din Forumurile franceze, unde unii pun intrebari si altii dau cate un raspuns, am aflat si mi-am dat seama ca, intr-adevar exista si lucrari mai vaste, mai voluminoase, mai cuprinzatoare de Gramatica a Limbii Franceze, dar, as spune, nici in Franta cand am fost la prima vedere in librarii nu am vazut Gramatici prea voluminoase, e drept si faptul ca nu stiam exact dupa ce sa ma uit... ca mai trebuie si asta cateodata...
Pe Facebook deja l-am putut vedea pe micul ( acum marele, a crescut .... se face mare ) Matei-Gabriel la Gaudeamus, tinand cu putere in brate mai multe pungi noi noute pline cu carti frumoase pentru copii, Matei le strangea cu putere in brate si ochii ii straluceau de bucurie, si cum sa nu fie bucurie ? Claudia Nitu ( Ionita ), colega noastra de la Drept l-a dus tinta la standurile cu carti frumoase pentru copii si acuma sunt destule carti si mari si frumoase si care ii fac pe copii sa se aprinda de curiozitate, imaginatie si placerea.....uite asa se deschide si placerea lecturii !!!!
Ce-a mai crescut Matei ! Acum seamana si cu mama si cu tata !
La Gaudeamus e bine sa mergi la standuri straine, in general ofera si ceva reduceri cu ocazia Targului de carti... si e bine, caci si asa au niste preturi !!!
M-am uitat peste o secventa din Jurnalul Trinitas de zilele trecute , la Biserica cu hramul SFANTUL GRIGORIE PALAMA, care se afla in Campusul Universitatii Politehnice Bucuresti.
Cred ca am aflat despre ea, DUPA ziua in care am dat licenta la Drept, in 4 iulie deci, anul de gratie 2009.
Silviu cred ca mi-a spus, da, ca la intrarea in Campus ( acesta avand mai multe intrari de altfel... ) este o Biserica, a Sf. Grigorie Palama....
Mi-am spus ca in mod sigur m-a ajutat - si ne-a ajutat - in examenul de licenta....
In ziua aceea aveam emotii si mi se umflasera venele pe frunte si tample, era o canicula, soarele ardea in sala de examen, zi fierbinte la propriu si la figurat, nu pot spune ca examenul ne oferea surprize iesite din comun cat priveste subiectele, dar pot spune ca PC-urile pe care sustineai examenul OFEREAU MULTE SURPRIZE, SI ACUM NE AFLAM CHIAR LA LICENTA, ce nota luai, cu aceea ramaneai pe viata ! Si explica tu ca a picat PC-ul sau ca PC-ul nota in alt fel decat trebuia, sau decat stiai tu... !
Nota, odata luata, ramane asa, fixa, batuta in cuie.
Si imi crescuse tensiunea, simteam o tensiune in jur, in atmosfera de examen, dar si tensiunea arteriala imi crescuse.
Si stiti ? IN ziua aceea, mi se pare ca PC-urile chiar au cazut, nu stiu daca in toate salile de examen, dar intr-una in mod sigur, si am auzit dupa aceea, nu mai stiu la cat timp, cred ca foarte tarziu, peste luni si luni, pentru ca o colega picase licenta, LUCRU CARE TOTUSI MI SE PAREA CA PERFORMANTA IMPOSIBIL DE ATINS....
Si ea mi-a explicat ca picase reteaua de computere cand era in examen, apoi au asteptat sa functioneze iar, si pe urma au dat licenta, au inceput examenul din nou, asta, in plina zi de licenta !!!! Va dati seama.... Cum necum, era ea cam indragostita pe atunci, asa cred, si a picat licenta, numai mintea la licenta nu ii statea ei, fata tanara, frumoasa, curtata, a dat-o in februarie 2010 si atunci a luat-o.... nu ? A luat-o in cele din urma.
Am avut deci convingerea ca in ziua licentei am primit un ajutor de la Dumnezeu.
Cand invatam in str. Ion Ghica 13, sediul Universitatii USH si al facultatii de Drept ( care mai avea si sediul in soseaua Berceni 24, sector 4 ), aveam Biserica Rusa, a Studentilor sau Sf. Nicolae, Paraclis universitar langa noi, uneori mai intram in Biserica !
Imi amintesc odata prin anul II sau III ? La inceput de an universitar, sa fi fost ? Am intrat cu un coleg, Cristi Petre in Biserica Rusa si un om care pazea pe acolo, l-am revazut si mai tarziu, nu mai stiu dupa cati ani, s-a luat cumva de noi, mi s-a parut ca a innebunit lumea, asa am simtit atunci, in Biserica insa in ziua aceea era un TABLOU IMENS, O ICOANA INRAMATA A LUI IISUS MANTUITORUL, IN ALB, INALT, in marime naturala aproape, si tabloul, mare - agatat cat mai sus, astfel ca daca vroiai sa saruti icoana-tablou, eu una, cu 1m 65 ai mei inaltime, nu ajungeam decat sa Ii sarut Piciorul Mantuitorului, dar e drept si ca in fata tabloului agatat pe un perete/ stalp interior, se afla o piesa de mobilier si nu puteai sa te asezi sub tablou din cauza mobilei aceleia, un fel de dulap, inalt, unde puneai acatiste si bani sau numai milostenie, nu mai stiu.
Tabloul acela insa a fost luat dupa un timp, n-a ramas acolo.
IN ziua aceea deci privirea mi-a fost retinuta de tablou, am sarutat Piciorul Mantuitorului si Cristi se uita si el prin Biserica in care nu stiu daca mai intrase...
Si, dintr-o data, dupa aceea, noi ne cam pregateam deja sa plecam, ne-am pomenit cu un om care pazea pe acolo in spatele nostru, care doar ca nu ne impingea afara, mergand in spatele nostru, nu stiu cu ce il deranjasem noi pe el....
Eu am spus ceva cu... Mantuitorul..... si barbatul a spus tare catre noi " Da, da, Mantuitorul vostru ! ", pe tonul " Ce sa spun, e al vostru ! "
Si eu, revoltata, tare, catre el : " DA, E AL NOSTRU ! " Adica, ce nu intelegeti dumneavostra, ce nu va convine ?
Nu am inteles reactia lui.
Ei bine, acum in 4 iulie 2009 nu mai eram cu Biserica Rusa langa noi.
Iar noi fiind numerosi absolventi ai celor 4 ani de studii de licenta, ai Universitatii Spiru Haret, facultatea de Drept si Administratie Publica, am fost repartizati pentru examenul de licenta in vreo 2 cladiri - facultati - care apartineau tot Universitatii noastre Spiru Haret, dar care se aflau in Campusul Politehnicii, pana aici s-a intins bratul rectorului nostru care cumparase cele 2 facultati, adica cladiri....
Facultatea de Contabilitate si facultatea de.... Management ( ? ) erau cele doua in care am fost noi repartizati pe sali, sa sustinem examenul de licenta.
Nu mai fusesem in campusul din Politehnica, si m-a dus cu masina lui, in acea zi, Silviu, ajutat si de Mihaita Frasteli vecinul nostru, care stia exact unde e facultatea, pentru ca el era student la Contabilitate in USH.
Si ne-a aratat drumul.
Dupa examen, Silviu a venit sa ma ia, sa mergem acasa, campusul mare si eu aveam problemele mele cu vezica urinara, nici nu ma puteam plimba sau merge prea mult....
Asa ca a venit si m-a luat, am plecat cu alti cativa colegi si ziua a fost buna, am luat examenul de licenta, fara surprize din partea computerelor.
Computerul a fost in anii nostri de facultate UN PERSONAJ IMPORTANT, DE GRATIILE COMPUTERULUI DEPINDEAU NOTELE NOASTRE.....
In rest, grila o invatam noi, daca o aveam, ASA CUM O AVEA SI COMPUTERUL, NICI MAI MULT, NICI MAI PUTIN, noi o invatam.
Dar cat m-am bucurat auzind ca am fost vegheati de Sf. Grigorie de Palama ! Care isi are Biserica in acel Campus in care ne aflam la licenta si nici nu stiam in acele ore de examen !
Am facut cateva fotografii cu Toamna, care acum s-a declarat, e toamna, covorul de frunze e bogat, si afara aerul uneori miroase chiar a iarna....
Fotografiile cu strada Delinesti toamna, de azi, le-am asezat in 3 pdf-uri, ca sa le pot atasa.....
Probabil am sa va trimit acum 1 pdf, si poate, in cursul zilei si pe celelalte doua, sau le pun in google drive, nu le pot atasa pe toate 3, ci numai cate unul, caci depasesc informatia permisa pentru atasamente pe yahoo.fr.....
Am adus 2 ghivece cu flori din balconul, care, desi este acoperit, insa e tare frig in balcon, nu stiu cum sa mai adapostesc florile, am adus 2 ghivece, o muscata rosie si Coronita lui Iisus in dormitor, la fereastra.... Muscata va trebui sa se adapteze la caldura - buna, dulce - a caloriferului, caci afara mi-e mila de ea.....
Muscatele sunt rezistente in general, dar se obisnuise afara in balcon....
Nu pot tine inchis balconul pentru ca, odata ca din cand in cand, chiar mai des, aerisesti camera, si pentru ca mama spala rufe si le intinde si sunt ude, s-ar face umezeala in balcon.
Mama si tata dimineata citeau in bucatarie apometrele de sub chiuveta.
Mama are alt repros, ca noaptea umplu cu apa galeata ( rezervorul e anemic si nu functioneaza cu putere si nu se umple ca lumea cu apa si eu completez ) si fasaie apa, robinetul, si ne vor reclama vecinii.
Cat de tare fasaie oare si apa ? Mama insa nu vrea sa pun " atata apa", iar Silviu se plange daca cumva vede pe acolo hartie igienica, intre cei doi cum sa procedez ?
Mama : " sa torni din sticle, ca noi, sa nu faci zgomot !"
Sticlele sunt cele de apa de 5 litri, grele, pline cu apa, si ea noaptea vrea sa torn din sticle, sa ridic sticlele de 5 litri, si eu sunt asa adormita si nu ma simt nici bine, ea imi spune ca la varsta ei ea poate, si eu nu pot....
Ziua mai umplu si eu pentru ai mei cu apa, sticlele, de la bucatarie si le duc la baie - pentru ei.
Asa economiseste mama, ca, spune ea, sa nu luam apa de la baie prea multa.
Ziua deci le mai car si eu, dar noaptea.....
Insa nu le folosesc, ca parintii mei.
Eu nule folosesc.
Eu am si un rinichi cazut, si mama uita acest aspect, de altfel uita multe, cand uita, cand isi aminteste....
Sa ne reclame vecinii ca fasaie apa noaptea, ca umplu eu cu apa o galeata !
Dimineata ai mei citeau apometrele din bucatarie, cat consum ? Si tata a spus o cifra, se gandeau ei, pana sa se uite, si spunea tata : " O internam !".
Probabil i-a revenit ideea cu internarea.
Cum zice mama ceva, la cel mai mic repros al ei catre mine, tata reactioneaza imediat !
De asemenea, cand i se pare lui tata ca nu merge ceva.... imediat incepe si o intreaba pe mama : " DAR OAMENII ( cei din jur ... ) O PLAC, NU ? ", adica la mine se refera daca lumea ma place, daca sunt apreciata.
Si incepe si se agita, pentru ca, daca nu ma place lumea, inseamna ca trebuie sa fiu internata !!!
Imi amintesc, dar mi se pare lucru cumplit.....
Inainte sa incep sa merg la scoala primara, in clasa intai....
Eram mica si mama a venit acasa, locuiam la Constantine si i-a spus lui tata ca ma inscrie la scoala, era vara - si ca a gasit si scoala potrivita.
Eu nu stiam de scoala, si nu am vrut, am spus ca nu vreau sa merg la scoala.
AI MEI AU PANICAT, DESI ERAM UN COPIL, SI LA INCEPUT, MULTI COPII NU VOR LA SCOALA ( la Gradinita nu fusesem niciodata ), desi copiii au aceasta reactie, si la ceva necunoscut, si la despartirea de parinti si mediul de acasa primitor pentru ei, linistitor care le ofera lor siguranta...
Tata, mai intai a spus : "Mai las-o acasa un an, mai las-o, SI PE URMA VEDEM CE FACEM CU EA !"
Mama : " Nu. O sa mearga acum la scoala ! "
Tata : " MAI LAS-O UN AN, SI DACA N-O SA VREA LA SCOALA, VEDEM CE FACEM CU EA, O INTERNAM ! "
Acuma, nu vreau sa acuz, sa imi amintesc gresit, dar totusi, lucru cumplit, am impresia ca atunci pentru prima data a mentionat tata internarea mea ! Amintire cumplita, in orice caz.
Pe moment, nu am inteles bine, pai eram mica, dar am inteles ca tata, dintr-o data, parca se poarta ca un strain, parca nu tata vorbeste, ca un tatic !!!!!
Sigur insa ca sa fii mic, inseamna sa fii mic.
Ai mei se purtau ( inca ) foarte bine cu mine.
Eram ascultatoare, orice ar fi spus mama mea.
Deci eu nu simteam vreo constrangere, poate si pentru ca eram ascultatoare.
Si daca parintii mei se purtau frumos cu mine, ATUNCI ITI ERA GREU SA CREZI, DACA, BRUSC, SCOTEAU ASA CEVA DIN EI.
De fapt, asa am si patit-o cu ei !
Au avut un comportament duplicitar cu mine.
In spate nu imi spuneau si eu nu banuiam, ca ma discuta, ma analizeaza....
MAI ALES, cand am intrat la scoala, am vazut DUPA MAI MULTI AI, MI-AM DAT SEAMA DUPA NISTE ANI, erau atenti la mine, DACA SUNT INTELIGENTA.
Erau foarte atenti, tata mai ales.
PENTRU TATA, EU SA NU FI FOST INTELIGENTA, ERAU ANII IN CARE, CA ORICE COPIL, ATUNCI CRESTEAM, ATUNCI MA DEZVOLTAM - AR FI FOST DECI...AR FI FOST RAU DE TOT PENTRU MINE!!!!
Tata era geniul in matematica, si nu numai, era omul si profesorul tare destept !!!!
Se uitau la mine, fara ca eu sa banuiesc, ma analizau, daca sunt sau nu sunt, inteligenta....
Si, imi amintesc ca multi ani, cand crescusem, ai mei imi spuneau asa : " CAND ERAI MICA, ERAI TARE INTELIGENTA ! "
" cand erai mica ....." !!!!!
"Cand erai mica PROMITEAI !!! "
Adica mintea mea inteligenta, era o promisiune.
In fond, nu stiu ce asteptau ?M-am nascut normala. Ma vroiau geniu si nu am iesit geniu.
Sa nu fie cu suparare, dar mama nu e geniu si copilul seamana in unele trasaturi numai cu un parinte, nu stii niciodata din ADN-ul parintilor ce anume mosteneste copilul......
La scoala in Romania, mama vroia note mari, eu nu ma straduiam, invatam, eram atenta la clasa, cred ca toata viata mea am fost asa, da, atenta la clasa, notam cu scrupulozitate, acasa repetam o data si eu, la randul meu, intotdeauna asteptam de la mine - fara legatura cu ai mei si ce vroiau ei de la mine - ASTEPTAM SA STIU DEJA.
Pentru mine sa asculti, sa scrii de pe tabla in clasa, sa revezi lectia o data acasa, era ok, asta era.
Daca trebuia sa fac mai mult, nu vroiam sa ma gandesc pentru ca timpul zbura si mai trebuia si sa ma joc, SAU SA CITESC CE IMI PLACEA MIE.
Norocul meu ca adesea citeam din lecturile indicate de scoala.
Eu nu intelegeam toceala, ca sa fiu sincera.
Si nici la Pensionul Catolic Francez, NICIODATA NU NE-AU FORTAT, NICIODATA, NU NE PUNEAU SA FACEM EFORTURI.
Invatamantul era acelasi, trebuia cand era cazul sa invatam pe dinafara poezii pentru copii, sa le recitam.... deci era ok, era un invatamant bun.
Dar fortate, noi, elevele ? Niciodata.
De asemenea, la clasa simteai ca profesoarei noastre, lui Soeur Dominique i se pare firesc ca elevul sa fie atent, sa scrie de pe tabla, sa raspunda la clasa intrebat fiind, dar ca asta era tot, acesta era procesul de invatare si nimic mai mult.
In Romania la Scoala eu am ramas formata dupa stilul Scolii Catolice pe care o urmasem in primii ani si zau ca imi dau seama ca pana azi am ramas la fel !!!
Eu, in Romania, am constatat cu timpul, ca trebuie sa inveti pe de rost, in nestire.
Si culmea ca nu mi-am facut probleme, ca sa vezi si varsta, ce inseamna sa fii copil !
Aveam in clasa in scoala generala, si chiar in banca din fata mea, 2 frati gemeni, Mihai si Gabriel VACARELU, tineam la ei, ingrijiti, curati, frumusei, DAR STIAM CA EI TOCESC DE RUP SI INVATA LA VIRGULA si sedeam fara grija pentru ca invatatorul cand intreba la lectie, mai ales poeziile de invatat pe de rost acasa, ii ridica pe ei in picioare, mai ales ca si ei se infingeau sa ridice 2 degete in sus, cum ca vor sa recite ei !
Am contat pe ei si cred si azi ca DUMNEZEU MI I-A TRIMIS IN CLASA, cunoscand faptul ca niciodata nu mi-a placut sa fac efortul de a invata pe de rost, ceva mai plicticos si aproape chinuitor nu exista pentru mine, decat sa inveti ca papagalul cum ziceam eu nefericita sa fiu pusa sa invat " lectia " in felul asta....
Dumnezeu are grija de noi, de fiecare...
AZI MA GANDESC, CATE NU SUNT IN VIATA MEA, PENTRU CARE TREBUIE SA II MULTUMESC LUI DUMNEZEU !
Ii mai chema si Mihail si Gabriel ! Ca pe Sf. Arhangheli....
Si sunt sigura ca asa este, ca fiecare ar trebui sa isi revada viata si sa isi dea seama cat de mult a fost ajutat de Dumnezeu....
Azi ma gandesc la siguranta cu care stateam in banca, stiind ca fratii Vacarelu vor recita lectia....
Daca totusi ma ridica pe mine la lectie ?
Dar nu m-a ridicat.
Dar tata in anii mei de scoala in Romania mi-a luat apararea, ca nu conteaza notele sa fie mari....
In schimb, a fost atent la matematica in liceu, mai ales ca parintii vroiau sa urmez facultatea de matematica, si aici a inceput totul, ca nu intra in capul meu atata matematica.
Ba chiar eu m-am fortat sa invat " atata Matematica ", dar cu timpul mi-am dat seama, am inteles altceva : ca nu ma pot forta, ca nu am creierul potrivit.
Atunci mi-am luat gandul de la matematica.
IN Romania, elevii erau diferiti de scoala din Constantine, desi multe colege erau romance la Pensionul din Constantine, eram altfel invatate ....
In Romania insa elevii se comportau ca si cum era normal ca s-au nascut INVATATI, nu intrebau niciodata daca era ceva ramas neinteles la lectie, considerau ca trebuie ca au inteles totul si atunci invatau pe de rost cu si mai mare sarg.....
Mie mi se parea ipocrizie curata.
Mai sinceri erau elevii care nu prea invatau din diferite motive.
Sa te comporti ca un Atoatestiutor nu mi s-a parut nici demn de incredere lucru, la un om, la un elev inca !!!! De asemenea, elevii nu pareau ca traiesc decat de pe o zi pe alta, cat priveste judecata, invatau lectiile mecanic si asta era.
Niciodata nu se uiau in jurul lor, nu se gandeau cum le sunt colegii, colegele, scoala, profesorii, invatamantul, si totul din jurul lor....
Asa raman ei toata viata, multi dintre ei, sau sunt superficiali, egoisti in gandire, pentru ca viata nu cere nimic mai mult.
Daca nu te preocupa decat reusita ta si nu te intereseaza deloc ca vezi tu cum esti, altii cum sunt, atunci e ok, treci prin viata si treci cel mai bine, esti cel mai tare.
Oamenii de stiinta la randul lor sunt foarte introvertiti si se gandesc numai la stiinta lor si iarasi ,nimic altceva nu conteaza in jurul lor.
In anii de facultate insa mi s-a parut ca intre colegi e o schimbare, in raport cu anii mei de scoala din Romania.
Am vazut ca pot avea unii colegi o memorie foarte buna, precisa SI FARA SA FIE TOCILARI INRAITI sau cum spuneam eu necajita in scoala " papagali [ vorbitori]".
Am admirat sincer memoria Claudiei Nitu, colega noastra, ea facea mult sport, adica karate sau judo ce sport practica ea, si acestea sunt sporturi sau arte care iti antreneaza mult si gandirea, care iti educa reactiile, facand miscare, e drept, creierul functioneaza mai bine.
Claudia m-a impresionat la examenul din anul I de Istorie - ISDR - ce memorie formidabila ! Avusesem ceva materie de invatat si abunda in date calendaristice !
Epoci peste epoci de Istorie pana in zilele noastre....
Camelia , o colega de grupa care invata bine, constiincioasa, spunea ca ea cand invata ia Cursul ( Notele de curs ) si le citeste o data, pe urma incepe si invata pe dinafara, fragment cu fragment, fraza cu fraza.
Initial si eu aveam de gand sa procedez asa - nu mai procedasem asa de la examenul de admitere la liceu in clasa a IX-a, numai atunci invatasem asa comentariile literare, de ma durea gatul recitandu-le in casa cu voce tare, pentru ca imi intrase in cap si nu stiu CE IMPULS PUTENRIC AM AVUT SI CE ELAN REAL, PARCA MA IMPINGEA SA INTRU ANUME LA COLEGUL SFANTUL SAVA.
Parca o forta nevazuta ma impingea sa intru anume la Balcescu sau Sf Sava ! Nu aveam liniste, daca nu ma simteam sigura pe mine, ca intru !
Dar anii aceia , anul 1982, vara, trecuse demult....
Am vrut si eu sa invat precum Camelia in anul I dar apoi am reluat stilul meu, sa citesti cursul , notele si manualul, din manual , din tratat daca ai unul, si sa citesti iar si iar si iar si iar....
Nici nu aveai timp sa " conspectezi" sau sa faci atatea scheme cate ni se spusese ca am putea face, ca asa se invata, dar nu era timp la atata materie....
Intotdeauna m-am intrebat daca invat si stiu, DE CE TREBUIE SA STIU EXACT PE DE ROST ? Si care e rostul ?
Dar la Istorie, cu toate datele acelea ! Oh, Doamne !
Am facut un efort....
Iata link-ul spre Biserica / Paraclis Sf. Grigorie PALAMA :
Care ii ocroteste pe studenti.
|
olivia
Pièces jointes
- Str DELINESTI II 16 noiembrie 2018 orele 11h00.pdf (12,81 Mo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu