Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 12 noiembrie/novembre 2018 Sebastian
Ieri am gasit pe FB-Messenger un mesaj de la Robert Tunaru, fiul lui Carmen Pascu Tunaru, surpriza, desi nu suntem prieteni pe FB ! Robert mi-a trimis un link spre Messenger, asta e tot ce am inteles, ca daca primesc, " iau " acel link, il instalez apoi ca aplicatie pentru Messenger, pe telefon, dar nu stiu ce Messenger, am impresia, parca din cate stiam, de pe smartphone pot intra pe Facebook-ul meu Messenger.
Desi mai greu accesez, adica apas si nu merge, butoanele de pe pagina mea de FB, care imi arata Notifications / Messages / Cereri de prietenie....
Am schitat planul casei construite in 1933, situate in trecut pana in anii '80 pe strada Sebastian, in care foarte multi ani au locuit bunicii mei materni Paraschiv si Ioana Mardale si cu mama mea.
Ar mai trebui sa fac planul curtii, din clipa in care, din strada Sebastian paseai pe poarta mare, inalta, din lemn de culoare maro ( care te trimitea cu gandul la unele case vechi din Franta, de prin sate si comune de provincie ), poarta se deschidea parca misterios - pentru mine un copil de cativa anisori, din clipa in care ne mutasem in Drumul Taberei si eu ma mai marisem si ajunsesem de inteleg, sa ma reperez si eu cat de cat....
Interesant ca parintii mei au locuit la bunicii mei o perioada dupa ce m-am nascut eu, dar se vede ca eram prea mica ca sa imi amintesc cum intrai din strada Sebastian, in casa bunicilor....
Poarta mare, din lemn masiv, inalta, in zidul casei - casa nu avea gard sau gardulet, precum aveau celelalte case de pe strada, gard pe care de altfel un barbat il putea sari, doar ca pe atunci in curtile caselor lor, cam toti vecinii tineau caine...
Bunicul meu nu a avut niciun animal, nici pisica, nici caine si nici " Coana " Petruta cum o numeam pe proprietareasa casei, pe Petruta Beldiman.
Cand deschideai poarta mare, mi-o amintesc pe mama cum o deschidea cu atentie si cum intram, aveam senzatia ca parca intram asa, in ascuns, ca ne ascundem de oameni, era pentru mine ca o intrare secreta, undeva...
Intrai si era bezna, da, bezna, la orice ora din zi...
Pentru ca paseai intr-un gang, asa era curtea, incepea cu un gang intunecos, caci nu era nicio deschidere spre exterior, decat zidul in stanga, zidul in dreapta, inalt...
IN capul gangului se deschidea curtea.
Cum ajungeai in capul gangului, imediat in stanga era casa - corpul de casa - al bunicilor mei, mai intai daca iti aplecai privirea, vedeai usa din lemn a pivnitei, langa usa pivnitei, sau " acoperisul " pivnitei care era si usa acesteia, se facea usa de la intrarea - sa o numesc intrarea generala - in casa.
Ne aflam in curte, deci la parter.
Pivnita veche, foarte rece, umeda, intunecoasa, adapostea toate conservele de iarna pe care le pregateau bunicii mei, bunicul mai ales se ocupa cu butoaiele de muraturi, sa tina toata iarna.
IN pivnita coborai pe niste trepte din lemn, care mi se pareau mereu nesigure, abrupte, la verticala aproape, si ajungeai jos, in pivnita neagra, in care ma intrebam mereu cum se descurca tataie sa puna/ sa scoata conservele care ii trebuiau ?
Daca vedeai usa sau acoperisul din lemn al pivnitei, si ridicai dupa aceea privirea, vedeai deasupra pivnitei balconul casei, era un balon loggia.
In balcon iarasi, bunicii mei asezau numai hrana, alimente, balconul nu era acoperit, si acolo se pastrau bine.
Cu toate ca in casa, in vestibul, la etaj - casa era la etajul 1, cum ar veni, " apartamentul " era la etajul 1, acolo se locuia....
In vestibul la etaj bunicul avea un frigider mare, inalt.....
Nu s-a gandit bunicul meu nicio clipa, la, imi amintesc de Mariana Pacalici pe 2 octombrie 2018 cand a spus dintr-o data " lupta de clasa "....
Bunicul meu nu se gandea el la lupta de clasa, cu nimeni, fata de nimeni si cu atata mai putin fata de rude !!!
Sa zici ca nu si-a iubit rudele ?
E drept ca dintre ele, el fiind la Bucuresti, legaturile erau stranse cu nepotul sau de sora, Dumitru Andrei si mai apoi cu sotia - deci familia acestuia, dupa ce " Titel" s-a insurat si a avut si copiii.
Pentru ca bunicul obisnuia sa invite rudele la masa, si daca facea asta cu oarecare regularitate as spune, oricum la intervale de timp, nu stiu cat de des, e firesc ca avea nevoie de alimente si conserve ceva mai multe...
Totusi, [...]
Numai ca, a venit vremea si Ioana, bunica mea, s-a casatorit cu Paraschiv Mardale.
Pe atunci, se stie, femeile, cele mai multe nu munceau.
De fapt, bunica mea lucrase la un Palarier, dar pana sa se casatoreasca.
Stia sa faca, pentru ca asta facea, palarii din fetru... si alte palarii....
Spre norocul ei s-a maritat si nu a mai lucrat niciodata, pentru ca mai spre 50 de ani, sau nu stiu cand exact, a facut o forma grava de diabet din care a si murit in anul ... prin 1982 !!!
Anul in care eu intram la liceu, dar prin primavara cred ? ? lui 1982...
Cand bunicul Paraschiv gatea, pregatea bunatati si invita la masa, [...]
[...]
Tin minte ca in primii ani cand ne-am mutat in Drumul Taberei, si dupa ce ne-am si intors in 1976 din Algeria, in Romania, bunicul ii dadea mamei muraturi de iarna sau alte conserve, dar e drept mai mult muraturi, acuma, depindea si de mama, ca el ii oferea, dar mama mea nu prea iubea mancarea din cauza unei diskinezii biliare care a chinuit-o toata viata si nu avea pofta de mancare, nu savura hrana, mancarea prea mult, si isi imagina, cred eu - ca nici altii nu o savureaza, adica noi acasa, tata si cu mine.
IN anii in care ne-am aflat in Constantine in Algeria, in Romania aici in Drumul Taberei acasa veneam numai in vacanta de vara, o parte din vacanta.
In restul anului, bunicii mei si mai ales Paraschiv Mardale se ocupau de apartamentul nostru, si il tineau muzeu, e drept ca era nelocuit, dar ei il ingrijeau ca si cum era locuit, praful era sters mereu, pe masa din sufragerie mare era pusa o fata de mas frumoasa in mijlocul careia, bunicul dupa gustul lui, asezase o carafa din cristal ( primite de mama la nunta ei, darul de nunta ) cu muchii geometrice, fasonata cu muchii si fete geometrice, foarte frumoasa, pe care o umplea cu visinata .... rubinie, ce stralucea in carafa sau ' sticla " din cristal curat transparent si limpede....
Si era nostim ca o tinea mereu plina cu visinata, desi mama parca nu era crescuta de el, si nu bea deloc, si nici tata.
Nu e bine sa bei. Ok.
Dar parintii mei exagereaza de cand ma stiu.
Adica, dupa tata nici la Craciun nu bei niste, putin vin, nici la Anul Nou nu bei sampanie, nimic niciodata.
Tot timpul spune ca vinul face rau.
Da.
Dar sa bei putin vin, si mai ales vin rosu nu face rau, dimpotriva.
Francezii beau un paharel de vin la masa, la pranz si seara.
Desigur, si femeile si barbatii.
Dar nu cand merg la serviciu - la pranz - dupa cum e moda de mai multe decenii ca tot mai multi lucreaza in institutiile Statului, sau chiar in particular, la firme private....
Ba cred ca in trecut, la pranz, chiar in institutie daca lucrau, scoteau un moc paharel de vin rosu....
Dar francezii in vin au mai putin alcool ( concentratie ) decat avem noi in Romania in vinurile romanesti !!! Au vinuri bune, in general insa sunt mai slabe.
Asa incat, visinata bunicului nu a avut succes, desi era delicioasa, si, as zice eu, tocmai potrivita, ca tarie.
Ce se intamplase ?
Tata a venit si el cu ideile si regulile lui de viata, pe care mama i le respecta orbeste intotdeauna pentru ca tata " e foarte destept Nicu, e geniu in matematica Nicu , etc. "
" Nicu e teribil de inteligent ", si tot asa.....
Acuma, la Matematica nu zic nu, a fost har de la Dumnezeu, mare har, ce a primit tatal meu, profesorul Nicolae Marcov.
IN rest insa...
Despre tata pot spune insa ca m-am intrebat adesea cand am crescut, daca nu e cumva un extraterestru ?????
Pentru ca tatal meu are niste capacitati, pe care eu personal, nu stiu cati oameni le au.
Tata fiind tata si fiind in casa cu noi si cu mine, desigur ca pe el l-am putut descoperi mai mult...
Tata iti stie si ghiceste, el nu ghiceste, EL STIE CE GANDESTI....
ma gandeam chiar zilele trecute, ca poate si de aceea, in anii comunismului, caci comunismul i-a invrajbit pe oameni, si pe profesorii universitari de la facultatea de matematica, chiar oameni foarte inteligenti....
Erau pe atunci organizate la facultate, sedinte cu profesorii, cu toate cadrele universitare.
Si existau animozitati intre aceste cadre, colegii lui tata.
Si ma gandesc, acuma pricep, acuma mi-a picat fisa, ca in sedinta, cand toti tac, unul vorbeste - uneori nu era asa, incepeau sa se cam infierbante si sa vorbeasca mai multi doedata - tatal meu, om tacut, om foarte tacut si chiar cam mohorat - cred ca se uita la fiecare pe rand si cum el stie ce gandesc oamenii, in mod sigur stia si ce gandeste fiecare coleg de-al sau despre el.....
Pentru ca ei, profesorii, erau mandri de capacitatile lor stiintifice, si se " catalogau " unii pe altii, fiecare - si asa e in viata - emite o judecata de valoare cu privire la ceilalti.... ca sunt mai destepti, ca nu prea ( ma rog, o judecata mai elaborata eu simplific foarte mult )....
Unii erau veniti in cropul profesoral, mai auzisem si eu, in treacat, nu erau considerati foarte inteligenti, oameni de stiinta, ci adusi de interese politice, de vreun partid, atunci ERA PARTIDUL COMUNIST IN SCAUN LA PUTERE... deci.....
Asta vine cam asa, ceilalti poate gandeau " L-au adus si pe turnatorul asta printre noi profesorii, ca ce sa spun mare om de stiinta si asta ! "
Deci unii profesori si dupa ' 90 au venit asa, deci fiecare profesor avea opinia lui despre un altul, sigur cei mai vechi din facultate, dupa atatia ani de cand erau colegi se cunosteau si stiau fiecare despre capacitatile celuilalt....
Dar tata in anii comunismului venea nervos acasa de la sedintele acestea si era nervos rau zile intregi....
Am citit undeva mai demult - poate fi si cred ca nu are nicio legatura cu tatal meu, cu exceptia originii....
Mai demult am citit ca in Rusia exista o zona, o regiune geografica in care s-ar manifesta nu stiu, poate magnetismul poate alte forte ale Pamantului si Cerului - dar oamenii din regiunea aceea au capacitati considerate de noi, cu totul si cu totul iesite din comun si paranormale !!!!!!!!!!!!!!!
Ei bine, tata niciodata nu a fost in Rusia.
Doar ca bunicul Alexei Markov era rus din familie de rusi sadea.
Si bunica Feodosia ( Teodora ) Markov- Marcov, era ucraineanca.
Numele de familie al nostru, se ortografia Markov, la rusi, sau dupa ortografia ruseasca, si Marcov aici la romani in Romania.
Familia Markov, nu stiu - as fi curioasa sa ii stiu pe toti, din aproape in aproape pe linie ascendenta si imi pare asa rau ca nu pot afla arborele genealogic si al lor si al bunicilor materni , prea indepartat.....
Familia Markov insa era din Chisinau, cine stie cand, zic eu, venita in Chisinau.
Pentru ca, in mod logic trebuie ca s-a intamplat asa :
Chisinaul era in Basarabia care a fost romaneasca, a Romaniei.
Doar ca Basarabia a fost cucerita de rusi, sau cedata rusilor de turci ( nu ? cam asa ceva ), si daca la inceput trebuie ca in Basarabia au locuit numai basarabeni, trebuie ca dupa ce Basarabia a trecut la Rusia, la rusi, eu imi spun ca in mod precis, atunci, rusii au " dislocat ", au ' stramutat " populatii rusesti, din Rusia -Mama, in Basarabia, ca sa locuiasca in Basarabia trecuta la Rusia sau la Rusi, la Imperiul Tarist.
De aceea eu ma intreb, ascendentii mei pe linie paterna, CANDVA, LA ORIGINE, DIN CE TINUT ERAU, DIN CE SAT, COMUNA, ORAS erau ? Pentru ca precis erau de undeva de prin Rusia sau Imperiul Tarist.
Oricum, erau rusi.
Stiu, ce stiu eu - ca parintii lui Alexei Markov erau Chiril si Nadejda, ca strabunicul meu Chiril ERA POSTAS si probabil nu era putin lucru sa stii sa citesti si sa scrii, in acei ani, demult....
Iar Alexei, fiul lui Chiril Markov din Chisinau, a devenit culegator de litere, asa se numea in cartea de munca sau pe fisa de munca, " culegator de litere ", el a lucrat la Imprimeriile Monitorului Oficial al Romaniei Mari, care se numeau Imprimeriile Regale, cam asa ceva, si apoi, cu anii si modificarile aduse de comunisti, a lucrat la CASA SCANTEII.
Culegator de litere, ce inseamna ?
Inseamna ca pe vremuri, - am impresia, dar nu stiu daca sunt termeni echivalenti, ca existau si " zetarii " - un om, culegator de litere, culegea cu o pensa, ceva, cu un instrument, litera, cu litera, literele DIN PLUMB, se asezau literele unele langa altfele, MANUAL, de catre culegatorii de litere, PENTRU A ALCATUI UN CUVANT, APOI ALT CUVANT SI O PROPOZITIE SI FRAZE....
Era o munca titanica, iar literele din plumb erau toxice.
Plumbul e toxic.
( Apropo se spune ca vopseaua neagra de par, contine plumb !!!! )
Multi se imbolnaveau.
Bunicul meu nu s-a imbolnavit.
Insa, parca poti sa stii din ce i-au tras cele doua AVC-uri de la batranete, din primul a scapat si si-a revenit bine de tot, al doilea l-a omorat insa .....
Poate plumbul acesta intrat in sange, cine stie, cu timpul a afectat arterele, sangele.... ????
O fi fost posibil ? Poate da.
Dar bunicul a iesit frumos - sanatos ! - la pensia de batranete la Casa Scanteii la Tipografie unde a lucrat, s-ar putea ca in ultimii ani sa se fi numit tipograf.
La inceput insa, lucrau asa, pe vremea Regelui, la Chisinau, caci si acolo erau Tipografii, in niste Ateliere ce pareau mici, din exterior cel putin.
Atasez mai jos Planul casei din strada Sebastian unde a locuit pana in anii 80, oricum in 1982 bunicii mei erau inca in strada Sebastian.... bunica murea in coma, de multe zile, multe, multe, de diabet, s-a stins incet, tacuta, suferinda, mi-e asa mila de ea !
Si atunci nu prea intelegeam, nu intelegeam bine ce e si coma asta, am inteles ca e bolnava, nu intelegeam ca va muri, si pe urma mama privea poate trista, dar cu atata firesc faptul ca " omul moare " incat...
Acum mi se pare ca trebuie sa fim mai pe faza, mai sensibili cu mult, inca din copilarie si din anii adolesecentei, atunci si eu, am privit asa, cu firesc, caci vedeam reactia mamei mele, desi eu nu puteam patrunde gandurile mamei.....
Si acum, adica DUPA ACEEA cand am crescut, am inceput sa am mustrari de constiinta !!!
Pentru ca o iubeam pe bunica mea Ioana Mardale, dar parca stateam asa, sa privesc ' firesc ' cum se stinge....
S-a stins acasa, nu a fost, cum e azi regula sau moda, la spital....
Ingrijita de bunicul, el a avut mare, mare suparare.... el o ingrijea si mergea si la serviciu.....
Bunicul meu a lucrat pana foarte tarziu, nu ca acuma.....
Si lucra din tinerete, el a fost cum erau vremurile, ucenic, a facut ucenicie si a invatat meseria de cizmar, a fost un cizmar, as spune, nu numai bun, ci de talent.....
Azi poate ar fi confectionat pantofii cei mai de lux.... sigur de lux.
Sigur.
Mai tarziu nu a mai confectionat el pantofii, ci a inceput sa comercializeze, intrase in Comert, pantofii GUBAN din pielea - cu adevarat asa piele ! - CEA MAI FINA CU PUTINTA, cum nu gasesti nici azi in Occident !
Se pare ca Guban - asta am citit eu acum prin anii 2000 si ceva in presa - Guban a luat fiinta in Timisoara....
Erau si exportati, si in SUA.....
Guban erau pantofi din cea mai incredibil de fina piele naturala si captusiti tot cu piele fina naturala, erau si rezistenti....
Si forma, modelul era fin si gratios...
Apoi bunicul Paraschiv a ramas in Comert.....
Nu neaparat cu pantofi Guban, cu de toate...
El a tinut magazii sau depozite de marfa, avea multa raspundere, in anii comunisti.....
Stiu ca el venea mereu la mama cu ceva bun adus pentru noi, pentru mine, dar mama nu l-a apreciat, ea vroia sa i le ofere, iar bunicul cum se spune, ii facea rost de ele, dar mama trebuia sa le plateasca, mama nu vroia insa sa plateasca, explicit nu spunea, dar lasa de inteles ca e zgarcit cu ea....
Bunicul insa cheltuia mult cu doctorii si insulina si medicamentele bunicii mele Ioana, bolnava rau de diabetul care i-a distrus carnea de pe trup ....
Era descarnata, ca si cum era subnutrita pe masura ce treceau anii, in pulpa, in coapsa fara carne, zi de zi, Ioana bunica mea, infigea acul gros, din metal, tare, al seringii pline cu insulina !!!!!
Ea singura isi facea injectiile.
Bunica a fost o femeie destul de trupesa la viata ei, si cu anii, se mai implinise si mai si, devenise putin plina, putin " grasa ", apoi a venit diabetul si a inceput sa ia toata carnea de pe ea !!!!!
Era fragila insa.
Se spune ca intotdeauna ar fi avut o sanatate mai fragila.
Dumnezeu a iubit-o si - stiti cum se spune si asa este - DUMNEZEU CAND ne face, cand ne " zamisleste ", caci El ne-a creat pe fiecare in parte, desi noi cu puterile omenesti nu putem intelege exact cum vine asta din moment ce suntem zamisliti de parinti ?
Si totusi, Dumnezeu ne-a zamislit pe fiecare si mai ales, la propriu, ne-a zamislit SUFLETUL NOSTRU, AL FIECARUIA, tot atunci Dumnezeu ne cunoaste, SI NE MASOARA SI NE CANTARESTE CRUCEA VIETII PE CARE AVEM SA O DUCEM INDIVIDUAL, FIECARE.
Dumnezeu care i-a cunoscut viata bunicii Ioana Enache, a iubit-o si i-a dat drept sot pe Paraschiv Mardale, om puternic, robust, familist convins, atent, foarte gospodar si care se ingrijea de totul in casa.
Inainte de Craciun, bunicul venea la noi acasa cu cutii de globuri de pom, de brad, cred ca, poate pe unele mama le-a cumparat, poate pe altele chiar bunicul le-a facut cadou noua....
Stiti ca in comunism, multe nu se gaseau....
Bunicul avand magazii si depozite pe mana, putea sa ne gaseasca globuri de pom, alte produse, care nu se gaseau prea mult in comert....
Dar bunicul, fie le platea el, fie i le dadea mamei sa le plateasca mama si sa ii ramana ei.
Adica le cumpara.
Doar ca le PUTEA PROCURA, LE PUTEA CUMPARA.
Stiti cum era cand in anii 80 " se bagau pui la Alimentara ", erau putini pui si imediat la randul de oameni, se epuizau si ceilalti de la coada ramaneau flamanzi, nu mai aveau ce cumpara !!!!!!
Imi amintesc ca pentru mine Craciunul, inca de foarte, foarte mica, si pana azi, A FOST O IMENSA BUCURIE, MA INCANTA.
Bunicul ne aducea suporturi de lumanari care se prindeau pe crengile bradului, multe podoabe de pom avusese mama de cand era la parinti si cate i-au mai ramas cu anii, le-a luat cu ea cand s-a maritat, in Drumul Taberei si le aveam noi, eu, pentru pom !
Imi placeau mult, se gaseau acele cutii lunguieti cu ARTIFICII DE POM, eu le pronuntam, mica de tot fiind, le spuneam PILIFICII.
Adoram sa puna mama in pom si sa aprinda PILIFICIILE.
Mai tarziu am aprins si pus si eu in pom acele artificii care se mai gaseau cred inca, prin anii ' 90.
Se mai gaseau in anii 80 inca, cutii mici cu lumanari de pom in diferite culori, spiralate, le puneam in suportul de lumanari pe care il prindeam de creanga bradului...
Am avut, nu mai am de ani si ani si ani si ani, am avut candva, FULGI DE NEA, decoratiuni de Craciun....
Imi placeau mult fulgii de nea, STELUTA, aveau forma de STELUTA, UN ROTUND- CU RAZE, CA O STELUTA.
Si cand incepea sa ninga afara, ma duceam la fereastra si cautam sa ma uit eu cu atentie CUM SUNT FULGII DE NEA STELUTA ROTUNDA CU RAZE, CA NU IMI DADEAM BINE SEAMA ? Imi spuneam ca fulgii sunt prea mici, si eu nu pot vedea pana acolo, structura, forma lor minuscula !!!!
Cand ieseam afara ridicam capul si priveam cu ochii deschisi cum ninge, cum cad fulgii din Cer, asa ziceam, sa le vad forma de steluta !!!!
Imi intrau insa in ochi si clipeam, inchideam ochii, si pe urma dupa mai multe incercari repetate, renuntam si imi ziceam ca nu vad bine stelutele din fulgi pentru ca nu pot tine ochii deschisi !
Si zapada si ninsoarea erau o bucurie mare pentru mine...
Si mirosul de brad natural, verde, puternic si de portocale....
Imi placeau mult bomboanele de pom in hartia lor lucioasa rosie, verde, albastra, galbena ( mult mai tarziu si mov.... ), se gaseau inca si in, prin anii 80.....
Si uite, asa, nimic nu egaleaza COPILARIA SI FERICIREA UNUI COPIL NAIV, INOCENT !!!!!
FERICIREA SIMPLA A UNUI COPIL NAIV CARE SE BUCURA DE BRAD, DE CASA SI VIZITELE LA TATAITA SI MAMAITA, DE TOT CE NE ADUCEA EL BUN, fara sa banuiasca comunismul din jur, acest cuvant eu nu l-am auzit pronuntat in copilaria mea !!!!!!!
Nu stiam ca exista acest cuvant.
Cred ca am inceput sa percep ca lucrurile stau rau, CAND CASA DIN STRADA SEBASTIAN A FOST DEMOLATA, CAND A VENIT VESTEA, NE-A MIRAT ASA PUTERNIC, CA BUNICUL, PE MINE MA MIRA, NU STIAM CUM VINE ASTA, CA BUNICUL MEU SE VA MUTA INTR-O CAMERA, O GARSONIERA LA BLOC.
CASA DIN SEBASTIAN A LUAT ODATA CU EA, CRED, TOATA CANDOAREA MEA.
Cred ca de atunci am inceput, poate fara sa realizez bine la inceput, sa fiu suparata pe vremurile pe care le traiam....
olivia
Pièces jointes
- CASA LUI PARASCHIV MARDALE DIN STR SEBASTIAN.pdf (943,32 Ko)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu