Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 11/11/2018
Ieri am recitit Costache Negruzzi, " Alexandru Lapusneanul ( 1564 - 1569 ), dintr-o culegere : " Antologie de texte literare pentru anul I-liceu ", de Silvestru Boatca, Vasile Teodorescu.
Vreau sa spun ca, ador zilele de toamna si iarna cand poti citi sau reciti, cu o cana de ceai fierbinte si aromata in fata, carti, romane, sau parti - extrase - din ele ( in cazul in care le-ai citit deja in trecut ), scrieri, opere, etc.
Si cu toate ca stau destul de mult la computer, orele acestea de lectura in liniste ma bucura imens.
In general vorbind, au fost, sau mai sunt inca zile in care imi amintesc de scrieri ale autorilor francezi, care au talent si imi place sa reiau cateva pagini din romane citite, ideal ar fi sa citesc si bucati / nuvele / opere pe care nu le-am citit...
Dar imi plac, fireste si scrierile romanesti.
In anii de scoala generala, vacantele de vara si de iarna erau placerea mea, desi pe atunci imi placea si joaca afara, pentru lecturi, aveam de altfel si Lista de lecturi pentru vacanta, data de profesori de la scoala....
Si stateam si mancam caramele din pungutele de 5 lei, cu ciocolata, caramel, lapte, de la cofetaria ' Indiana ", se gaseau din belsug - printre altele, sau in subsidiar asa mi-am stricat rau niste masele care nu mai erau de lapte....
La intoarcerea noastra in Romania, din Algeria in septembrie 1976, printre primele mele carti in limba romana au fost cartile pentru copii insa care cuprindeau Nuvele istorice....
Asa incat, in biblioteca trebuie sa avem cartea " Alexandru Lapusneanul", stiu ca avem Despot-Voda, Razvan si Vidra, mama avea ( din cartile cumparate in tineretea ei, de ea ) si Pseudo-kinegheticos ( nu mai stiu exact cum scriu " kineghetikos " ? )....
O parte din carti au fost insa cumparate de mama pentru mine cand am intrat aici la scoala in 1976 in toamna.
Mai tarziu imi mai cumparam si eu cate o carte, cu putinii banuti primiti ( pentru bani de buzunar ) de la tata, cand eram eleva ( si de liceu ).
Talentul scriitorilor te face sa apreciezi o scriere buna, descrierile lor, felul in care iti prezinta personalitati si caractere umane ( aici la francezi a excelat Honoré de Balzac, care ii prezinta pe francezi uimitor de fidel realitatii, adesea crude..., calitati si defecte umane, tragedia umana, surprinse de Balzac cu un ascutit simt de observatie, avea patrundere psihologica Balzac... si arta de a pune pe hartie, de a te face cand citesti sa exclami " Parca ar fi " viu" personajul acesta, parca s-ar intampla aievea, parca am mai vazut asa om ... "
"parca am mai intalnit asa caracter..."
In acelasi timp te face sa intelegi substraturile naturii omenesti in toata splendoarea ei si in acord cu epoca in care a trait fiecare....
Citeam deunazi pe facebook un fragment din scrierile lui George Sand, castelutul ei de la Nohant este Muzeu si poate fi vizitat, e pastrat cu mare grija....
Citeam un fragment, pus pe pagina dedicata lui George Sand si insotit de fotografii ale castelului de la Nohant in anotimpul acesta al brumei, toamna...
Atat de frumos descria - si multi suntem cei care aveam senzatia, sentimentele acestea in anotimpurile reci ... mai ales pe vremuri, cand era frig oamenii stateau mai mult in casa, muncile agricole nu se puteau face iarna, asa incat, cu mic, cu mare, sedeau mai mult la caldura focului din semineu....
Atat de frumos, cuvinte simple, dar frumoase, care descriu senzatia de bine, de " bien-être " a oamenilor, a ei, a familiei, prietenilor, care toamna* [*iarna] se bucura de faptul ca frigul de afara ii face sa petreaca mai mult timp impreuna, si astfel se simt mai solidari, mai uniti, mai apropiati unul de altul si cu totii de bucura de linistea, de pacea si de apropierea aceasta.
Au si anotimpurile reci partile lor bune, cat priveste efectul sau consecinta asupra ritmului de viata al oamenilor, pe care ii obliga la mai multa sedere la caldura, la adapost....
Fragmentul nu era lung, dar era asa, minunat scris, si cum s-ar spune in ziua de azi " de sezon"....
Am sa va arat pentru ca am fotografiat paginile " Alexandru Lapusneanul " din Antologia de texte amintita mai sus, le-am pus acum in pdf si vi le atasez mai jos !
Aici ar fi de luat in mana fie Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, fie Dictionarul Etimologic al Limbii Romane, pentru ca in carte sunt explicate putine cuvinte, in raport cu cate apar, in realitate, din limba veche si pe care nu le cunoasteam.
Intotdeauna in lecturile mele dau peste cuvinte pe care stiu ca in trecut le-am cautat in dictionar pentru a le vedea semnificatia, dar le-am uitat.
INsa dau si peste cuvinte din limba veche, pe care, recunosc ca nu m-am oprit sa le caut prin dictionare...
Din somptuozitatea vesmintelor si tinutei Doamnei Ruxandra, sotia Domnitorului Alexandru Lapusneanul, am sa citez chiar aici o fraza, pentru a vedea cum e descrisa tinuta ei de gala, de pompa...
" Cand intrã in sala, ea era imbracata cu toata pompa cuvenita unei sotii, fiice si surori de domn.
Peste zobonul* de stofa aurita, purta un benisel de felendres* albastru blanit cu samur, a caruia mînice atîrnau dinapoi ; era incinsa cu un colan de aur, ce se inchia cu mari paftale de matostat, impregiurate cu petre scumpe, iar pe grumazii ei atirna o salba de multe siruri de margaritar.
Slicul de samur, pus cam intr-o parte, era impodobit cu un surguci alb si sprijinit cu o floare mare de smaragde.
Parul ei, dupa moda de atuncea, se impartea despletit pe umerii si spatele sale.
Figura ei avea acea frumusetã, care facea odinioara vestite pre femeile Romaniei. (...) Ea insa era trista si tînjitoare, ca floarea espusã arsitii soarelui, ce nu are nimicã s-o umbrasca. Ea vazuse murind prea parintii sai, privise pre un frate lepadindu-si relegea, si pre celalalt ucis ; [...] "
Sunt explicate in fraza de mai sus, in carte numai 3 cuvinte, de fapt 2 din fraza, al 3-lea va urma in text :
*zobonul = o haina lunga deschisa dinainte ;
*felendres = catifea ;
**sarmani = orfani.
Azi am gasit o carte la mama, si ma miram ca nu e genul de carte-armonica, dar nu !
Mamei i-a placut mult cartea imprumutata de la " Filocalia", biblioteca Bisericii noastre si a cumparat si ea un exemplar, insa intr-o editie mai noua.
Azi mama a dus cartile imprumutate de mine la Biblioteca, inapoi, Silviu mi-a spus ca le duce el, mi le-a cerut duminica trecuta " sa le strang", erau aici la carti, in dormitor, nu aveam ce strange, erau 3 carti, insa azi a dormit caci lucreaza noptile si nu s-a dus la Biblioteca ; le-a dus mama inapoi.
Recunosc ca imi plac mult cartile si le cam tin cat pot....
Cu greu ma desprind de ele, dar totusi ce nu este al meu, intotdeauna dau inapoi.
Le aveam imprumutate din septembrie 2017.
Si ramasesem cu fotografiatul Pelerinaj[ului] la Mormantul Domnului, scrisa de Arh.Ioanichie Balan, la capitolul BETANIA.
Daca va amintiti, v-am trimis cartea pana la BETANIA.
Dar acum mama a cumparat o editie noua, pe care eu o gasisem pe internet, o cautasem anul trecut, cartea, si am gasit la Anticari dar un, doua maxim exemplare, la vreun Anticar, cartea in editia ei veche, si am vazut ca aparuse cartea intr-o editie mult mai recenta.
Pe aceasta, noua, a cumparat-o mama, daca ma uit la bon, inseamna ca mama s-a dus chiar la Libraria Evanghelismos pe Calea Serban-Voda...
Mama nu sta pe computer, dar poate i-a aratat Silviu.
uneori ii mai povestesc si eu, dar nu are rabdare si sincer, nu stiu daca ma asculta si retine, sau nu.
Dar nici nu mai stiu daca i-am explicat ca se afla langa sau nu departe de Biserica Sf. Spiridon Nou, libraria Evanghelismos.
Acum avem si noi cartea si pot reciti din ea oricand si va pot fotografia BETANIA si cartea pana la sfarsit.
IN urma cu niste zile, pe FB, o prietena din lista mea, a postat cateva fotografii facute in Bucuresti si erau asa, numai ale capitalei, si le-am luat si eu, doar vreo 3....
Ca sa vi le arat...
A fotografiat podul de la Unirii, prima statie RATB de la Unirii cu autobuzul 104, cred ca e prima statie, cand opreste langa/ pe un pod autobuzul 104.
Daca treci pe pod, in fata ta ai o Pizzerie la origine, cu timpul devenita de-a dreptul restaurant, pe numele sau HOROSCOP.
Nu departe si se si vede din intersectie, de pe pod, se afla Biserica Sf. Spiridon Nou inalta cu pietrele ei albe si rosietice, dar nu ajungi la ea, pentru ca treci exact prin fata intrarii in " Horoscop", treci pe langa Horoscop si faci dreapta, printre blocurile acelea mai noi, din ultima perioada comunista, mai intai insa ajungi la Institutul Teologic ortodox Justinian Marina, facultatea de Teologie ortodoxa din Bucuresti, treci si pe langa ea, prin dreptul ei si ajungi mai departe, ' tot inainte " la libraria Evanghelismos....
Inca si mai departe ajungi la libraria Sophia.
IN anii 93 si urmatorii, adesea dupa o zi de tribunal, plecam cu unchiul Titi si cu Carmen Pascu, pe jos, pana la podul acela de la Unirii de care va spun, acolo ne desparteam de Carmen, uneori cu noi, rar, era si Dana Degeratu, si eu continuam pe jos tot inainte cu unchiul Titi, cred ca se numeste Bul Dimitri Cantemir, treci de pe pod, traversezi spre Horoscop, insa pe partea opusa, si o tii tot inainte pe jos pana la metrou Tineretului unde este si liceul Gh.Sincai.
Iar si mai rar, il conduceam pe unchiul Titi pana acasa, adica de la Metrou Tineretului continuam, tot drept, drept, inainte, in paralel cu parcul Tineretului, pe partea opusa parcului, unde incep blocurile, aveam de mers, nu stiu daca erau, probabil erau, autobuze, cam una, doua statii pe jos, de la metrou, apoi ne luam ramas bun in fata blocului lui, si eu ma intorceam pe jos pana la metrou si luam metroul, pana la Universitate sau pana la Unirii ca sa iau de acolo, fie un troleibuz, fie un autobuz, spre Drumul Taberei.
Unchiul Titi intotdeauna se intorcea pe jos de la Tribunal, dupa o zi de procese.
Carmen locuia la Timpuri Noi, undeva, niciodata insa nu am stiut unde, oricum nu i-am facut nicio vizita.
Uneori, unchiul Titi ne lua cu el la Horoscop, sau, ca sa fiu sincera, cand ramaneam cu el, ma invita la Horoscop ( dar si pe Carmen o invita, sau la restaurantul " Z " din spatele Palatului de Justitie, nu departe de Biserica Domnita Balasa, care avea si mese in curte, sau la ' terasa " ).
Pe Carmen insa o vedea in fiecare zi si pe mine mult mai rar.
Horoscopul acesta il stiu de cand s-a deschis, era numai Pizzerie si o pizza ti-o framantau si intindeau coca in fata ta, o rulau si intindeau cu facaletul, bucatarii chiar in sala de mese, te intrebau cum vrei blatul, fie crocant, fie moale....
Prin anii 2000 si putin am fost ultima data acolo, la invitatia unchiului Titi, atunci cred ca am stat la terasa, adica la mesele azi instalate in fata fostei Pizzerii, devenite restaurant....
2001, 2002 sa fie fost ?
La inceput insa nu erau mese afara.
Asa incat podul de la Unirii unde opreste 104 si Horoscop si Bulevardul Dimitrie Cantemir, mi-au devenit amintiri de care nu ma pot desparti, mai sunt si legate de anii mei de tribunal, de grefierat cand in treacat fie vorba era inca tare energica si cam avantata, plina inca, de entuziasmul tineretii.
Am sa caut acum sa va atasez si aceste vreo 2, 3 fotografii cu Horoscop....
Acuma, de cativa ani, pe pod, daca te afli, in departare, ai zice, ca " efect ' vizual, se afla noua cladire care adaposteste BIBLIOTECA NATIONALA, nu ? Asa este ? Biblioteca Nationala, e ditamai cladirea, ditamai constructia moderna....
Intr-o zi acum unul , doi ani, am cautat pe site-ul Bibliotecii acesteia CURSURI / MANUALE DE DREPT CIVIL SI PENAL DUPA NOILE CODURI INTRATE IN VIGOARE INCEPAND CU 2009 SI 2010, ADICA dupa ce am absolvit noi Dreptul - DAR NU PREA AU, EFECTIV MAREA BIBLIOTECA NATIONALA, AM IMPRESIA CA SUFLA VANTUL PRIN EA, MAI ALES LA CARTILE DE DREPT, SUFLA VANTUL PUTERNIC, NU AU CAM NIMIC !!!
Cartile, in plus, se consulta numai la fata locului, nu ti le da si acasa.
Am fost foarte dezamagita.
Dar in anii 93 nu exista inca Biblioteca aceasta, cladirea asta enorma si cam rece, sunt cladiri al caror stil imi displace profund, iti transmit senzatia de rece, de frig, in interiorul lor....
Si apropo de stilul arhitectural....
In Romania totusi ma bucura mult sa vad ca este iubita vechea arhitectura, oamenii au ramas la gusturile din trecut.....
Si asta e superb.
De pilda adesea in Franta, Biserici noi, nu stii exact ce reprezinta dupa constructie, biserici / sanctuare, si nu cred ca o Biserica pote arata, dupa forma, dupa exterior, oricum !!!!
Ajungem ca penticostalii pentru care orice loc e bun sa fie biserica, si pentru care Biserica nu trebuie sa aiba o anume arhitectura.
Adica in Franta se ajunge asa.
Casele traditionale romanesti, si mai vechi, vechi si mai noi, felul in care era mobilat, sau decorat, pana la rama fotografiilor, toate acestea vad ca s-au pastrat in inima oamenilor la noi si ma bucura imens, si mie imi plac si tin la ele enorm !!!!
De pilda, desi nu pot spune ca era ceva extraordinar, nu era nici somptuos, insa eu imi amintesc cu placere de casa din str. Sebastian a bunicului meu Paraschiv Mardale, o casa foarte curata si confortabila.
E drept, camerele erau mai micute, dar totusi, la bloc pana la urma un apartament cu 2 camere are chiar camere mai mici cu mult, decat cele 2 incaperi din casa din strada Sebastian.
Bunicul avea soba cu pacura sau motorina, nu stiu exact cum se numea combustibilul, dar incalzea puternic, niciodata desi era om foarte atent la cheltuieli, niciodata nu s-a zgarcit la incalzire si caldura....
IN casa din strada Sebastian ( construita in 1933 ) era intotdeauna in anotimpul rece a BUCURIE SA STAI, era atat de cald si bine !!!!!
Daca ne gandim ce ierni grele si ce zapezi inalte au fost prin anii 40, 50, atunci vom vedea asa, in imaginatie, ce bine si confortabil stateai in cele 2 camere din Sebastian, atat de curate, de moderne pentru spiritul si moda vremii, nu luxoase, insa nici saracacioase, simple, si totusi confortabile, ar spunea francezii " aisées", adjectiv care pana la urma arata bunastarea, confortul, si nicidecum lipsa. Si asa era.
A trait bine mama mea, domnisoara, la parintii ei.
Se ocupa bunicul de totul si de toate.
Acuma sincer si obiectiv, la bloc am dus ani intregi lipsa de caldura, sau aveam caldura, dar nu prea multa, si azi pana ne da drumul la calorifere, sunt perioade, zile, saptamani in care in casa se lasa un frig !!!!
La bunicul nu era asa, caci el imediat incingea bine soba micuta din sufragerie.....
Imi amintesc ca era o soba destul de micuta, care ca forma, aducea cu un aragaz, cam asa ceva.
Alimentata insa continuu de bunicul, ardea la temperaturi maxime !
Si pe urma, in casa, in gospodarie se traia mai bine, mai frumos, cum sa nu iti placa viata ?
In casa gaseai, si bunica facea, si alimenta camara bine, bunicul alimenta pivnita bine, gaseai dulceturi, de visine in special, dar si visinata bunicii, ii iesea excelenta ! deliciu !
Tot ce facea bunica Ioana sau Jeana iesea o minunatie in bucataria ei.
Dar si bunicul era bucatar neintrecut.
Parca se luau la intrecere, fara sa fie competitie insa intre ei.
Acum cumparam totul din comert, femeile la munca nu prea au timp de conserve de iarna si nici de gemuri si dulceturi, de visinata sau alte bunataturi...
Si cele din comert sunt bune, dar nu ating deliciul celor facute in casa, parerea am auzit-o si azi la multi oameni !!
[...]
Ce-i drept pana la comunisti, oamenii isi inramau fotografiile si le puneau pe pereti sau pe birou, pe masa, pe un bufet, pe o servanta.
Comunistii au ' ras ' totul, ca stil de aranjare a unei locuinte in interior si in exterior, ca forma, ca arhitectura.
In exterior nu au mai fost nici curtile si gradinile cu flori ale oamenilor....
In interior a disparut moda ramelor, fotografiilor, sau a schitelor in carbune, a desenelor, picturilor inramate...
Totul a fost asa de uratit !!!!!
Ne mai ramasese biblioteca cu carti.
Tatal meu avea si mai are unele tablouri de familie, sunt putine, fotografia mare a mamei lui tanara, inramata ca un tablou, in costum popular, cum se purta, apoi pe a surorii sale Ada...
Le-a tinut mereu in camara, in debara, sus de tot.
IN 1990 am vrut eu sa pun pe perete tabloul mare al Feodosiei* [*bunica mea paterna] in costum popular, cum se purta, asa venise moda, moda a venit de la regina Elisabeta cred, prima regina ( straina ) a Romaniei, ea a incurajat sa poarte doamnele, femeile, costumul popular....
Dar ai mei s-au opus vehement si MAMA MI-A SPUS CA : "TU OLIVIA, TU MEREU VREI SA STAI CU MORTII SI TRECUTUL !"
"Ce te tot preocupa mortii , fata ? " - ma intrebase mama.
[...]
Un interior ca acesta, traditional, confortabil, e un deliciu !
Si vad ca sunt si restaurante in Bucuresti - sigur, desi restaurante - care sunt traditionale, fie in stil taranesc, fie in stilul mai orasenesc, de altadata, din Romania !!!!
Modernismul acesta, in constructii si in interior, parca doreste sa ne stearga orice MEMORIE a traditiei, a vietii noastre - dar e perfect valabil si in Franta sau alte tari din Europa !!! -
orice frumusete interioara, exterioara, parca doreste sa rada totul, sa stearga totul, sin u ofera absolut nimic !
Nici caldura si nevoia de amintiri, familie, credinta, nici amintirea caselor in sine....
Inainte vreme cand o familie se intemeia, adesea isi ridica o casa solida, de piatra - cazul Frantei mai ales, acolo construiau mult din piatra - si cu anii si generatiile, aceea era vatra, aceea era casa parinteasca, o ancora in vremuri, in succesiunea generatiilor....
Chiar si in Canada la inceputuri, europenii emigrati din Anglia, Irlanda au creat aceleasi case- piatra de temelie pentru toate generatiile care urmau sa se nasca pe solul Noului Continent....
Dar cu timpul au daramat, sigur cei care construisera nu s-au bucurat, dimpotriva.....
[...]
Dupa aceea, imediat, pe FB am gasit o postare a unui blog, care publica un articol DESPRE SATANISTII DIN ROMANIA, SCRIA CA IN BUCURESTI ACUM EXISTA CEA DE A CINCEA STATUIE A DEMONULUI , a Satanei adica..... si e pusa unde in fata la Europa FM si multi au " aderat " la ea, printre care si nu ma mira, PROTV....* [* TimesNewRoman ... ]
Blogul se numeste www.aparatorul.md, si daca cautati cu google.ro pe internet, am vazut ca a mai postat articole despre satanisti, acum spune ca nu se mai ascund, ca satana inainteaza si isi da armele pe fata, sau se arata pe fata la Bucuresti, prin bucuresteni.....
Cautati si precis veti gasi articole, a 5 -a statuie a Diavolului in Bucuresti, nu pot crede, si nici nu stiam !!!!
[...]
In capturi de ecran ....
In capturi de ecran ....
[...]
P.S. : Biserica Nasterea Maicii Domnului Ghencea se afla pe strada MARGEANULUI in sectorul 5, e o Biserica mi-a spus mama, care a fost construita de Maresalul Antonescu.... mama spune ca e foarte, foarte frumoasa, si e langa ( in cartier, nu departe ) de blocul in care a locuit, intr-o garsoniera bunicul meu Paraschiv Mardale in ultimii ani ai vietii, dupa demolarea casei din str. Sebastian construite in 1933 - multe case de pe Sebastian an fost rase tot prin anii 80 de catre Ceausescu....
Sfintirea Bisericii Sf. Vineri Herasca am impresia ca a fost chiar in aceasta duminica....
Dar urmeaza sfintirea Catedralei Mantuirii Neamului.....
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu