Familia romana
“ In epoca foarte veche romanii cunosteau familia patriarhala ca forma de comunitate umana proprie societatii gentilice aflata in ultimul stadiu de descompunere.
Familia patriarhala isi avea temeiul in puterea exercitata de catre pater familias sau seful familiei asupra bunurilor, precum si asupra unui grup de persoane in care intrau : sotia, copiii si nepotii din fii.
Cuvantul familia a fost utilizat de catre romani cu trei sensuri distincte.
Familia inseamna fie ( 1 ) totalitatea sclavilor aflati in proprietatea cuiva, fie ( 2 ) un grup de persoane aflate sub aceeasi putere, fie ( 3 ) totalitatea bunurilor si persoanelor aflate in puterea unui pater familias.
Odata cu fondarea Statului, puterea lui pater familias asupra persoanelor si bunurilor care formau familia sa, a fost consacrata juridiceste, consolidandu-se si mai mult.
Familia romana, privita ca o comunitate de persoane si bunuri s-a aflat, neindoielnic, sub influenta factorilor sociali si economici in cadrul interdependentei laturilor componente ale societatii romane.
Cu toate acestea, fata de alte structuri sociale, familia romana s-a particularizat prin constanta modului sau de organizare, prin faptul ca si-a pastrat multe din caracterele originare pana catre sfarsitul epocii vechi.
In epoca fondarii Statului, puterea exercitata de catre pater familias asupra persoanelor si bunurilor, era desemnata prin cuvantul manus.
( Puterea = manus )
Sensul originar al acestui termen ne arata ca romanii nu faceau distinctia intre familia-proprietate si familia- forma de comunitate umana
Cuvantul manus ( mancipium ) desemna in limba veche ideea de proprietate, putere care se exercita, in aceeasi masura, asupra bunuriulor si persoanelor.
( Puterea = manus = proprietate )
Cu timpul, in procesul diversificarii relatiilor sociale si al evolutiei ideilor juridice, puterea lui pater familias s-a dezmembrat in mai multe puteri distincte, desemnate prin anumiti termeni tehnici.
Astfel, cuvantul manus isi pierde vechiul inteles, desemnand numai puterea barbatului asupra femeii.
Puterea asupra descendentilor era numita patria potestas, puterea asupra sclavilor era numita dominica potestas, puterea asupra altor bunuri era numita dominium, iar puterea cumparatorului asupra fiului vandut de catre tatal sau era numita mancipium.
In cadrul acestei evolutii s-a realizat o delimitare tot mai clara intre ideea de proprietate si cea de familie, conceputa ca forma de comunitate umana cu un sens apropiat de cel modern.
Persoane sui iuris, si persoane alieni iuris
Cei care nu se aflau sub puterea cuiva intrau in categoria persoanelor sui iuris.
In epoca veche, numai pater familias era persoana sui iuris, deoarece copiii se aflau sub puterea tatalui, iar femeia casatorita cadea sub puterea barbatului.
Pater familias inseamna sef de familie, si nu tata de familie.
Astfel, putea fi pater familias un barbat necasatorit sau chiar un copil, deoarece vechii romani intelegeau prin termenul de familia, atat un grup de persoane, cat si un grup de bunuri : copilul fara parinti era sef de familie, in sensul ca exercita dreptul de proprietate asupra unor bunuri.
Toti ceilalti aflati sub puterea lui pater familias intrau in categoria persoanelor alieni iuris.
Erau alieni iuris sotia, copiii si nepotii din fii.La origine, puterea lui pater familias asupra persoanelor alieni iuris, ca si asupra bunurilor, era nelimitata.
La moartea lui pater familias, sotia si copiii deveneau sui iuris. “
( Drept roman, Emil Molcut si Dan Oancea, Ed.Casa de Editura si presa “ SANSA “ – SRL, Bucuresti, 1995 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu