Scrisoarea ofiterului Grigoriades ( Afacerea Grigoriades c. Greciei din: CEDO )

I. CIRCUMSTANTELE SPETEI

1. Contextul

10. La epoca la care faptele s-au petrecut, reclamantul isi efectua serviciul sau militar in calitate de elev ofiter de rezerva cu gradul de sub-locotenent.

11. El afirma intr-o zi ca a descoperit o serie de abuzuri ale caror victime erau cei care isi indeplineau stagiul ( serviciul ) militar, ceea ce l-a pus in conflict cu superiorii sai. O procedura penala si o actiune disciplinara au fost intentate impotriva lui. Prima s-a incheiat prin achitarea sa. In revansa, la capatul celei de-a doua i-a fost impusa o sanctiune disciplinara a carei consecinta a fost prelungirea timpului ( duratei ) sau de stagiu ( serviciu ) militar.

12. La 30 aprilie 1989, el a obtinut o permisie de douazeci si patru de ore. La expirarea acesteia, el nu si-a reintegrat unitatea. La 6 mai 1989, el a fost declarat dezertor si cercetari penale au fost incepute ( deschise ) impotriva sa.

13. La 10 mai 1989, el a adresat o scrisoare comandantului unitatii sale prin intermediul unui sofer ( conducator ) de taxi.

14. Scrisoarea era astfel formulata :

“ DECLARATIE PERSONALA                     

Dupa ce am servit timp de doi ani intregi in calitate de elev ofiter de rezerva, ma vad in obligatia de a va informa ca ma opun prelungirii serviciului meu militar care rezulta dintr-o sanctiune pe care am primit-o pentru a fi aparat drepturile celor chemati sa isi indeplineasca serviciul militar. Experienta pe care am dobandit-o pana astazi ma face sa ma gandesc ca impunerea acestei sanctiuni prezinta anumite caractere ale unui demers general care vizeaza sa suprime in acelasi timp libertatea personalitatii si revendicarea de drepturi constitutionale si a libertatii personale. In mod independent de soarta mea personala, eu consider de maniera generala ca a impune sanctiuni tinerilor soldati este inadmisibil si neconstitutional, mai ales atunci cand aceste sanctiuni sunt legate de lupta pe care o duc tinerii pentru a face respectate drepturile fundamentale ideologice si sociale ale individului si pentru a apara personalitatea lor fata cu umilintele care le sunt impuse lor de masina militara. Dupa ce, timp de douazeci si patru de luni, am conservat ( am pastrat ) o atitudine combativa si constienta asupra acestui subiect, imi rezerv dreptul – care este in egala masura o obligatie ( o indatorire ) – de a stabili justitia sociala si pacea, astazi mai mult ca niciodata, si de a DENUNTA aici, fiind pe deplin constient de actele mele, care mi se impun in interesul societatii :

faptul ca Armata este o masina intoarsa impotriva omului si a societatii si, prin natura sa, contrara pacii.

Sunt in prezent absolut sigur ca serviciul militar este responsabil de crimele si de agresivitatea pe care societatea le cunoaste, caci el genereaza o psihologie a violentei, zdrobind astfel orice rezistenta morala si psihologica ( adusa ) violentei. Armata ramane o masina criminala si terorista care, creand un climat de intimidare si reducand la neant starea de bine spirituala a tinerilor radicali, vizeaza in mod clar sa faca din indivizi niste simple rotite ( elemente ) ale unui mecanism de dominare care distruge natura umana si transforma relatiile umane ; din relatii de prietenie si de dragoste, acestea degenereaza in niste raporturi de dependenta prin efectul unei ierarhii intemeiate pe frica si inspirate de un regulament militar ( nr. 20-1 ) opresiv si intolerant, prin inregistrarea ( fisarea, adica inscrierea in fise, deci inregistrarea, luarea in evidenta ) convingerilor politice, etc. Intr-adevar, conditiile de viata in Armata sunt inacceptabile pana la a fi distrugatoare, si orice forma sanatoasa de rezistenta ca si orice efort de dialog se lovesc de persecutie si ii atrag autorului lor faptul de a fi tradus, fara aparare, in fata justitiei militare, institutie periculoasa care ar trebui abolita. Toate acestea se intampla in ciuda declaratiilor electorale ale ministerului Apararii nationale cu privire la respectarea personalitatii soldatilor ; in realitate, ministerul participa la acest proces de opresiune si il incurajeaza. Prin acest mijloc de protest, eu insumi si toti tinerii care resimt ( simt ) un sentiment profund de injustitie pentru ca viata lor a fost ruinata ( distrusa ) ducem ( purtam ) aceasta  LUPTA :

pentru a pune capat tuturor formelor de persecutie ( persecutare ) a celor care participa la actiuni care vizeaza sa promoveze justitia sociala, pacea si dreptul de a avea o opinie asupra chestiunilor ( problemelor ) care privesc viata noastra ; pentru ca ministerul sa aiba vointa politica de a controla in mod serios puterea militara si de a-i urmari in Justitie pe adevaratii responsabili ai acestui autoritarism in loc de a-i acoperi in mod sistematic ; pentru ca Statul sa garanteze o data pentru totdeauna respectarea initiativelor si a optiunilor sociale ale tinerilor prin eliminarea oricarei forme de sanctiune pentru promovarea unor astfel de idealuri. El nu trebuie sa se multumeasca de “ a vorbi socialist “ si de a continua ( urma ) apoi o practica de exterminare ; pentru a declara ca eliminarea acestor institutii autoritare se insereaza intr-o lupta lunga si diversificata la nivel individual, social si politic ; si pentru a pune capat discriminarii, favoritismului si dependentei, toate metode utilizate de catre niste organe corupte.

Astfel, aceasta experienta pe care tocmai am trait-o m-a facut sa dobandesc o libertate de constiinta care ma impiedica sa fiu un actor si un complice al acestui proces criminal, atat in functionarea sa cat si in structura sa, si refuz de aici inainte sa port uniforma militara in aceste conditii. Am sentimentul ca daca as purta-o, aceasta ( adica faptul de a o purta ) mi-ar provoca o criza de constiinta [ caci ar fi ] contrar naturii mele si convingerilor mele de om crescut in ideile liberale. Noi, tanara generatie, vom rezista tuturor acelora care ar incerca sa ne impuna slabiciunile institutiei militare si sa ne faca sa devenim instrumentul ( instrumentele ) ei. De aceea atitudinea mea nu va fi ( din punct de vedere, in mod ) legal calificata drept dezertare sau nesubordonare,  intrucat ea izvoraste din drepturile fundamentale ale persoanei umane si este conforma cu dispozitiile Constutiei grecesti. In ochii mei, eu raman un cetatean si un om liber care a incercat sa ramana fidel constiintei sale si liberului sau arbitru care decurge de aici. Eu apreciez de asemenea ca atitudinea mea si protestul meu impotriva acestei umilinte constituie expresia cea mai autentica a solidaritatii mele cu aceia care fac obiectiune de constiinta si a sustinerii ( sprijinului ) pe care eu le-o aduc lor, caci eu cred in mod ferm ca astfel este dusa ( continuata ) lupta pentru pace si eliberare sociala. “.

( extras din Scrisoarea ofiterului Grigoriades, adresata de acesta superiorului sau militar, scrisoare care face parte integranta din Decizia din data de 25 noiembrie 1997, pronuntata de Curtea Europeana a drepturilor omului in Afacerea ( litigiul ) Grigoriades c. Greciei )