Rugaciune Catre Dumnezeu Tatal Ceresc, Luni 6 iulie 2015

VVVVVRugaciune

Catre Dumnezeu Tatal Ceresc,

Luni 6 iulie 2015 ora 00h41

VVVVVDumnezeule, Tata Ceresc,

Te iubesc !VVVVV

Asa cum se bucurau tinerii care cântau “Yahvé”, eu cred cã se pot bucura multi altii, ar trebui ceva, o scanteie, sa se propage bucuria si dorinta de a cânta Sfânt Numele Tãu, Doamne !

Eu cred cã tinerii Te pot iubi, Dumnezeule, dar e mai greu cu adultii.

Cât priveste iubirea, cel mai bine era, este, cand de foarte mici copiii vin spre Dumnezeu.

Te rog, Dumnezeule Bun, maine sa il ajuti pe tatal meu Nicolae [ Marcov ] la doctor, merge sa isi facã toate analizele de laborator, Te rog mult sa il ajuti mâine inca de dis-de-dimineatã.

Iti multumesc, Doamne, Dumnezeu Bun si Sfant !

Revenind la adulti, eu de micã am iubit oamenii, am avut o incredere totalã in adulti.

Este atât de trist cã adultii si-au trait viata, de generatii, ridicând bariere intre ei, orice motiv era bun sa fie o barierã intre oameni.

Ei au aceste nevinovate suflete care sunt copiii, si pe care ii invatã urât si rãu de mici.

Crescând în invidie, în “competitie”, copiii devin adolescenti cu un caracter urât si ca adulti sunt deja dusmani unii cu altii.

Cu un copil, adesea, poti face, sincer, ce vrei, e mic si are nevoie de iubire, din nevoia de acceptare, din admiratia pentru parinti, copilul îsi va imita pãrintii, îi va asculta, si dacã parintii nu ii invatã de bine si sa fie buni, intelegatori, iubitori, copiii se vor purta egoist, dispretuitor, batjocoritor, vor fi rãi.

De generatii, din carti, din viatã, adultii niciodata nu isi cer scuze, nu le pare rãu, nu spun cu sinceritate cã au gresit, cand gresesc.

Adultii sunt periculos de orgoliosi, de semeti, ei conduc tarile, lumea, orasele, comunele.

Si ce fac ei ?

Ideologii care automat dezbinã oamenii.

Ridicã bariere, fiecare vrea bani doar pentru sine.

Cum sa fie oamenii in pace, plecand de la premise si actiuni gresite ?

De zeci de ani fac razboaie, politicã agresivã, dar de sarbatori isi ureaza ‘La multi ani, bani, sanatate”, uneori, rar, isi ureaza “iubire”.

Oamenii repetã la infinit aceleasi erori, ar comite oricand atrocitati, dar asteapta sa aiba o viatã de pace si bunãstare.

Cum sa fie fericiti unii, in timp ce altii mor ?

Cat de orbi sa fie ? Si sunt.

Iar aparatele de Stat au lovit continuu, in proprii lor cetateni, cat si in straini.

Asa « convietuiesc » Statele pe glob, unele fata de altele propagã dusmania, o intretin.

Din vechime, Serviciile Secrete au fost distrugatoare de oameni, populatii, familii.

Si-au distrus si angajatii lor, dar oamenii se simt atrasi de cei care ii distrug.

Cred cã oamenilor nu le functioneaza instinctul de conservare, de autoapãrare, de viatã.

Este greu de crezut cã trebuie invatati sa se iubeasca, prin, din nastere, ei sunt dotati cu creierul, sediul si al ratiunii si al iubirii.

Cred cã niciun om nu isi pune real problema : ce anume face el, a facut el, pentru a-si castiga painea ?

In ce a constat munca lui, si concret el ce a facut ?

Au fost satisfacuti cu painea castigata din bani murdari, obtinuti pentru a lovi in oameni.

Angajati si azi, si pare neverosimil, pentru a crea minciuni, identitati false, biografii fabricate, toate infractiunile se numesc metode, diversiuni, dezinformare, adica au denumiri care par legitime, desi denumirea iti spune cã nu e nimic legitim : exemplu : dezinformare intentionatã.

Politica este o otravã.

Oamenii isi bat joc de ceilalti oameni, cand incep sa aiba o functie, o demnitate, bani, grade, onoruri.

Incep sa isi urasca semenii, se bat cu concetatenii lor, si daca nu, mai intai fac abstractie de tine, apoi cautã chiar sa te omoare, sa te elimine.

Te obligã sã faci rãul ca si ei, sa vorbesti urat, sa hartuiesti, sa discriminezi, sa prigonesti, sa stai ore in certuri sterile, obositoare, care conduc la urã si venin.

Sa castigi bani cinstit nu esti lãsat.

Vin oameni dupa tine, sau te vorbesc urat, sau nu te lasã sa lucrezi – astfel te ingroapã si râd, se bucurã, au satisfactie de criminali, au crima in sange.

Nimic nu esti lasat sa lucrezi [ cinstit ].

Femei si barbati, multi, foarte multi au conduitã de maimute, de serpi eninosi, nu seamana cu oamenii.

Maimute imbracate.

Nu. Nu doar in Romania. Peste tot.

Romanii insa sunt mai rigizi, mai reci, prin constitutie, mai insensibili ca alti oameni.

Dar, peste tot, in toate tarile, oamenii au fost capabili de cruzime, de crime, ca si cum ar fi ceva firesc.

Pentru aceasta au gasit scuza in politicã, in interese de Stat.

Cine insa poate concret omorî ?

Sunt oameni care au instinct criminal, pentru a-l satisface fac politici, intrã in partide, fondeaza Miscari, Curente, si pe urma, avem serviciile secrete si chiar politia, sau parchetele, pana si justitia care nu par sa se oripileze de crimele pe care le-au comis.

Dimpotriva, ei inteleg sa le tot comitã, la infinit.

Daca nu le place ceva lor, doctorii te si omoara daca incapi pe mana lor.

Au depus juramantul lui Hipocrate, dar cine dintre ei il intelege ?

Multa nenorocire in lume, si nimeni nu stie de unde vine.

Si sunt care stiu.

Stiu precis.

O moarã ucigãtoare, care se tot învârte.

La “nemurire”.

Si in America e nebunie, ei o numesc libertate.

Si inca ! Libertatea nu existã pe glob.

Statele sunt adversarele Statelor.

E o lupta continuã.

Din ce sa isi castige painea cei care au ucis, daca nu mai omoarã ?

Toti angajatii serviciilor secrete, speciale, de informatii, unde sa se duca ?

Au folosit minciuni, au si azi cate doua identitati, unii mai multe daca citim carti de spionaj.

Ce sa faca cei care au ales calea rea ?

Statele se vor întreba ce sa facã cu ei ?

Si consecintele multiplelor lor identitati !

Ca sa fii asa criminal, trebuie sa fii, se spune, inteligent.

Unele servicii secrete se numesc Inteligentã.

Acestea fiind “valorile” oamenilor, cum sa iesi din asemenea situatie ?

Adevarul e crunt.

Si nu il stim tot, fiind secrete tinute de State.

Nu cunoastem adica tot rãul, toate crimele infaptuite, cum, prin ce mijloace, de cine, unde, de cate ori, impotriva cui, etc.

Si pana cand au de gand ?

Ei ?

Au de gand pentru totdeauna.

Din tatã în fiu.

Firea oamenilor e dificilã, oamenii au graiul, dar nu grãiesc, nu spun ce vor, nu spun ce le trebuie, nu comunicã.

Cum sã comunice, daca vor binele in mod egoist ?

Sau daca nu au intentii bune fatã de altii ?

Pentru cate rele a demonstrat natura umanã cã poate face, este nevoie de Dumnezeu.

Oamenii vor inventa, crea, înfiinta mereu ceva, pentru a-si satisface pulsiunile criminale.

Nici pe copiii lor nu ii iubesc, daca nu sunt ca ei rãi, dispusi la orice pentru bani si pozitie sociala.

Ce sa faca un copil de om politic corupt ?

De care se ocupã parintele sa fie ca el, sau nu se ocupã deloc.

Ce viitor are ?

Nu are.

Dar el nu e constient de asta.

Mai avem si oameni care nu suportã oamenii, pentru cã nu ii suportã.

Nu ii suportã pe straini, xenofobii, dar nu ii suportã nici pe ai lor.

In acest context, e nevoie de ceva, pentru a “justifica” crima.

Un partid, lupta pentru bani, o miscare politica, interesul national.

Dar oamenii din natiune ii lovesc pe oameni din natiune.

Pana unde sa isi gaseasca minciuna temei ?

Nu se vor recunoaste niciodata criminali.

Criminali de pretutindeni.

Maimute imbracate.

Daca viata e asa, intr-adevar nu se asteapta decat Apocalipsa.

Lumea lasata pe umerii adultilor care se autointituleaza chibzuiti, responsabili, inteligenti, cu diplome, cu carte, oameni de vazã, oameni onorabili.

Toti acestia sunt de o tenacitate iesita din comun cand e vorba sa distrugã omul, viata.

Toate aceste minti luminate au fost spurcate ca diavolul.

Unde a fost vointa bunã din ei ? Unde ?

Dar buna-credintã ?

Multi isi doresc sa fie infractori, dar sa aiba bani.

Pe fatã : ce conteaza cinstea ?

E demodatã, e ridicolã.

In viata trebuie sa fii : “parsiv”, “vag”, “sa nu dai raspunsuri precise”, “sa dai din coate”, “nu mai tu contezi”, din pacate.

Cata minciuna ! Dar câtã minciunã !

Nu stiu, cum se poate trãi o viatã in minciunã ?

Cum rezistã cei ce mint ?

Ce fel de creiere, de ADN-uri au ei ?

Intr-adevar as vrea sa fie salvati cei care meritã salvati.

Dar e o problema spinoasã.

Insa avem Milostivirea lui Dumnezeu.

Daca cei rãi ar fi salvati si ajunsi in Paradis, cum ar fi Paradisul ?

Daca ar ajunge doar cei buni in Paradis, cati oameni ar ajunge acolo ?

Pentru cei rãi, dar apropiati tot noi suferim, pe noi ne doare, simtim cã nu putem sa ramanem fara sa-i mai vedem, fara sa fim cu ei.

Daca este asa, pozitia celor rãi e oarecum comodã, întotdeauna cineva se va ruga pentru ei, cineva ii va iubi mereu, va suferi mereu pentru ei.

Prostul, sau proasta sa iubeasca !

Bine cã are cine.

Sunt situatii, aparent, fara solutie.

Intelectualii nu iubesc, pentru ca se intelectualizeaza creierul lor, devin rationali, chibzuiti.

De aceea, intelectualul nu are sensibilitate.

Omul fara carte, sau cu putinã carte, acela nu a ajuns asa dezvoltat mintal, incat sa fie capabil de sentimente nobile, cum este iubirea.

Cand esti intelectual, se cade sa fii nesimtit.

Pentru ca “stii totul”, ai o solutie pentru orice, esti un buric al pamantului.

Cu o biatã diplomã, sau cu doua diplome, am auzit si cu cinci diplome [ si doua doctorate ].

Se învârte Universul în jurul unui intelectual.

Sunt, bietii, asa nefericiti, asa inutili !

Si realitatea nu ne aratã contrariul.

Ce sa mai zica istetii din servicii secrete ?

Ei fac clima, complet zapacita la ora actuala, ei fac si nave spatiale, ei fac viatã umanã artificialã, ei ne aduc toate dramele, bieti imbecili trufasi !

Se joacã cu viata.

Ei o fac, ei o distrug.

Fara acesti dementi, planeta nu se poate invarti.

Suntem prizonierii tuturor acestora.

Silviu a venit acasa cu cateva minute in urma.

E ora 3h00 noaptea.

Re rog, Dumnezeule Ceresc, sa ii atragi puternic la rugaciuni, pe Calea cea Buna, pe cati mai multi dintre cei care pot fi mantuiti.

Macar acum, macar cã nu mai sunt prea tineri, Tu cunosti sufletul oamenilor, Duhule Sfant Dumnezeule, Tu stii daca oamenii ar fi venit spre Tine, daca Te-ar fi cunoscut, daca s-ar fi rugat.

Tu cunosti si ce parinti au avut, si ce i-au invatat parintii lor, dar [ cunosti ] si firea lor, dincolo de cea a parintilor lor.

Tu stii Doamne daca au inima bunã, daca isi pot schimba viata in bine, nu ca pana azi.

Tu ii cunosti pe cei impietriti, daca asa vor ramane, daca pot redeveni oameni.

Tu le citesti gandurile, intentiile, Tu le stii actiunile, Tu le cunosti micimea sufletului, sau, dimpotriva, bunatatea sufletului.

Apocalipsa este inspaimantatoare.

Unii ar trebui sa devina oamenii care nu au fost niciodata.

De ce se bucurã de rautatea din ei ?

De ce ?

Mai sunt si imbatranitii in rele, rusine cand ii vezi cu parul alb, si rai fara milã, fara scrupul.

Cate unul spune cã ar lua-o de la capat, la fel ca inainte.

Pe urma oamenii fac orice, numai sa nu se iubeasca, numai sa nu iubeasca.

Cate secrete sunt oare pe planetã, care privesc oamenii, viata, viata noastra ?

Oricum, vad cã toti tac, din cei ce stiu.

Dumnezeule, Te iubesc !

Am scris pe blogul meu azi despre Doctrina Ortodoxa despre antihrist.

Am repetat postãri despre Viata de veci si judecata de Apoi.

Te iubesc, Doamne, atrage-i Te rog puternic pe oameni la credint, la Calea, Adevarul si Viata, la Isus Cel bun !

Te rog, Dumnezeule, ai grija de Parintele Arsenie Boca, i-au zdrobit trupul, l-au lasat fara degete, i-au tumefiat fata !

Nici azi nu il suportã, continuu au ceva împotriva lui.

Mã intreb ce note au avut in facultate unii preoti, sau daca au inteles ce au invatat ?

Dar unii sunt intoleranti, nu stiu ce drept au ?

Au ei dreptul sa fie contra vietii ?

Cate rautati au avut in inimã, ce suflete nãtângi de rele !

Sigur cã vor da socotealã, dar ce au facut rãu, au facut.

Si ei au avut facultate : cu ce le-a schimbat sufletul ?

Vai de viata noastra !

Te rog, Doamne, Te rog sa il iubesti pe Parintele Arsenie Boca, a avut o viata oribilã, a fost monstruos persecutat toata viata, nu a fost iubit, oamenii veneau cu problemele lor la el, dar sunt oameni aspri, reci, sunt oameni care te sperie ce inimi de gheata au.

Pr. Arsenie nu a cunoscut alti oameni, mai buni, mai fini, sensibili, iubitori, blanzi.

Ma trec fiorii ce viata a avut !

Cine sa-l iubeasca ?

Mãmica lui da, dar in afara de ea ?

Erau [ cei care l-au persecutat ] ca lipitorile, ca râia, ca turbatii dupa viata acestui om, posedati de dracul e putin spus, ce specimene, ce entitati !

L-au nenorocit.

Si azi ar vrea sa il nenoroceasca.

Si azi.

Si a decedat in 1989.

Noapte buna, Dumnezeu, Te iubesc mult !

Te iubesc mult !

Dumnezeu, Tatal Ceresc, care m-ai chemat in Capela din Constantine !VVVVV

Si asa este, cand esti copil iubesti din toata inima, iubesti.

VVVVVTe iubesc, Doamne Isuse !VVVVV

VVVVVTe iubesc, Maicuta Domnului !VVVVV

VVVVVTe iubesc, Duhule Sfant !VVVVV

VVVVVSfantã treime, Te iubesc !VVVVV

Ora 3h46 a.m. Luni 6 Iulie 2015

Olivia Maria Marcov, Caietul de rugaciuni nr. 4