Rugãciune-scrisoare Cãtre Dumnezeu Tatãl Ceresc Sfânt Vesnic Viu : duminică, 12 iulie 2015

VVVVV Rugãciune-scrisoare

Cãtre Dumnezeu Tatãl Ceresc Sfânt Vesnic Viu :

duminică, 12 iulie 2015                                            

“Parinte Vesnic primeste ofranda pe care ti-o fac, a Inimii pline de iubire a Fiului Tau Isus, ca reparare a ofenselor pe care Tu le primesti din partea tuturor acelora care nu stiu sa iubeasca, si a caror inima este plina de egoism.

Purifica inimile tuturor oamenilor si umple-le de iubire crestina.”

“Inima a lui Isus, plina de Bunatate si Indurare, ai mila de noi.”

( Novena la Isus Îndurãtorul, Isuse, mã încred în Tine ! )

VVVVV Dumnezeule Tatã Ceresc Doamne Dumnezeule, Domnul meu si Dumnezeul meu, Te iubesc mult ! VVVVV

duminică, 12 iulie 2015                                                                                             

Ieri am rãmas fara coli de scris, dar astazi mama mi-a cumpãrat alte coli.

Începusem ieri sã spun cã, in vara anului 2010, cand am fost la Biserica Nasterea Maicii Domnului din str.Târgu-Neamt 12 C, sector 6, Parintele Constantin Tincu, a spus si el o vorbã care, pentru prima oara, mi-a atras atentia, de cand il stiam, si in ciuda aparentelor sale amabile, simpatice, de om care iubeste oamenii, spre deosebire de fratele sau Parintele Emilian Tincu, care e cunoscut ca fiind mai sever, Parintele Constantin insa, ca si fratele sãu, pana la urmã era preocupat tot de chestiunea banilor, mai ales ca el este parohul, si nu Pr.Emilian.

Mã resemnasem de ani de zile, cã despre credintã si Isus nu aud si nu se aude vorbindu-se, asa, simplu si frumos in parohia noastra ortodoxa.

Totusi, in vara 2010, cand i-am spus ca nu tin post, Pr. Constantin m-a intrebat, asa, dintr-odata : „Olivia, tu vrei sa iubeasca Dumnezeu ?”, si eu i-am raspuns : „Da”, „Da, vreau”, iar el mi-a explicat ca atunci trebuie sa tin posturile, si i-a spus ca el a mancat numai nuci si fructe si se simte bine, cu exceptia unei ameteli usoare.

Mi s-a parut atat de neasteptat dupa atatia ani de zile, de prin 1996 preotii Tincu au sosit aici si au construit aici parohia noastra ortodoxa, dar niciodata nu i-am auzit ocupandu-se decat de aspectele administrative, de gospodarire a parohiei si la slujbe, si atat.

Am fost dezamagita puternic, imi spuneam ca, dupa Revolutia din 22 decembrie 1989 din Romania, cand a cazut comunismul, cel putin a cazut regimul lui Nicolae Ceausescu, e mai corect sa spun astfel, ma bucurasem ca in 1996 aveam si noi sa avem bisericã in cartier, la cativa metri distanta de blocul nostru.

Insa, la Biserica la slujbe atmosfera nu era ca la Soeur Dominique la scoala catolica franceza, departe de asa ceva !

Si pentru ca vreau sa fiu sincera, ii inteleg intr-un fel, intr-un fel spun, pe oameni ca nu sunt receptivi la slujbele ortodoxe, pentru ca nu sunt, ei merg la slujba, pleaca de la slujba, dar se comporta la fel intre slujbe, nu simti ca au primit si asimilat vreo invatatura de credinta si ca au devenit crestini, si daca vorbesti cu ei, au aceleasi instincte, care aici in Romania nu au fost crestine, caci regimul comunist nu a fost unul crestin.

Noi, intre aniii 1972 si 1976 in orasul Constantine din Algeria, la Pensionul Doctrinei Crestine al Surorilor Doctrinei Crestine, din Franta, aflate in misiune in Constantine, am trait o viata de credinta frumoasa, superba, simpla, curata.

Asa ceva nu am gasit nici la catolicii din Romania, nici pe departe, nici ei nu sunt asa crestini.

In 2010 deci, Parintele Constantin, ortodox, ma intreba daca vreau sa ma iubeasca Dumnezeu.

Aici, in Romania, ideologia a impietrit oamenii, le-a schimbat oamenilor mecanismele psihologice, psihice, si ei au devenit niste brute, si nu au privit viata normal.

Sa schimbi mentalitatea oamenilor, s-a dovedit un lucru extrem de dificil, chiar imposibil.

Intotdeauna au existat, si peste tot pe planeta noastra, oameni care au trait anumite vremuri, si la schimbarea acelor vremuri traite de ei, indiferent in ce ani, ei nu au putut fi in stare sa inteleaga ca ceva, un eveniment istoric s-a intamplat, si ca vremurile traite de ei sunt pe cale de disparitie, si ca alte vremuri vin si se instaleaza.

Dar viata oamenilor este scurta, si astfel ea trece repede, de aceea, cand oamenii sunt greoi, si sunt putin receptivi la schimbare, timpul trece si odata cu el, trece toata viata noastra, asteptand mai mult bine, o societate mai asezata, mai crestina, mai buna.

E greu, prin libertate, care in anii ’90 nici nu a fost, a continuat stilul comunist de conducere a Romaniei, incepand de prin anul 2000, oamenii au inteles doar acumularea de bunuri.

Crestinismul nu a fost cunoscut in România.

Eu am citit cateva, am citit ceva carti ale scriitorilor romani, despre viata de dinainte de 1948 cand s-a instalat la putere regimul comunist, si am fost uimita de rautatea oamenilor.

In Bucuresti, pesemne si in alte orase, au existat Pensioane religioase, de calugarite, mai mult de maici din Germania am inteles, se intampla inainte de 1948, si mai mult oamenii au povestit despre asta, in carti nu am prea gasit mentionat, Romania daca a avut un rege prusac, a avut relatii mai mult cu Germania, si multe femei din Romania, fete, chiar ortodoxe am inteles eu, exista o marturie in saptamanalul „Formula AS”, a unui jurnalist, care spunea ca mama lui a fost la maici... – multe fete au invatat la Pension in Romania.

Dar in vremea comunista au fost la fel de adaptate regimului comunist, la fel de comuniste in mentalitate, ca oricare alta persoana comunista, si care nu invatase la calugarite.

Am fost uimita, am tras concluzia ca oamenii de aici nu asimileaza credinta, religia, crestinismul.

Ei tin la botez, merg sa isi boteze copiii, se cununa la Biserica, fac in special parastase pentru cei morti ai lor, si uneori dadeau pomana, nu prea multa, dar dadeau, pentru cel mort, ca asa se spune(a), pregateau coliva.

Viata de credinta cam la asta se rezuma.

Insa e oarecum prea putin.

Un comportament de crestin, oamenii din Romania nu au avut, si este cu adevarat ceva iesit din comun, e un fenomen.

Nu asimileaza nici educatia, cu titlu general, si nici credinta, religia.

Mi se pare cã au un ADN mai deosebit, mai rigid, mai rece, un ADN incapabil de romantism, de stabilitate in bine, de fapte bune cu adevarat.

Insa au fost parca facuti pentru ideologii.

Romania a fost o mare iubitoare de ideologii si miscari politice.

De altfel, asta a distrus Romania, aceasta inclinatie spre politica, miscari politice si politie politica.

Un episcop sau arhiepiscop din Montligeon, pe Facebook, in urma cu cateva luni, intr-o Homélie, scria ca francezii, ca popor, au primit carisma puternica, harul de a fi preoti, calugari si calugarite, mai spunea ca fiecare neam si popor are o carisma, are un har.

Ma intreb daca placerea reala pentru politica si ideologii politice, rigide si artificiale, este cumva talentul romanilor din Romania ?

Intr-adevar, Romania e o tara mai galagioasa ca alte tari, oamenii se manifesta tare, puternic, au sabotat si saboteaza viata semenilor lor, in temeiul politicii, si nu se jeneaza, nu au frane psihice, interne, ei dau inainte cu sabotajul, cu grosolania, cu incalcarea vietii omului si a drepturilor omului, mai ales se manifesta in calomnii, minciuni, provocari, inscenari, in injuraturi si amenintari, au asimilat „cultura” rromilor, adica pe a tiganilor, si sunt foarte deosebiti de tari care, cel putin in trecut, au fost pline de credinta, in care credinta a jucat un rol important.

Francezii sunt facuti pentru viata de credinta, calugaritele din Franta au avut o viata cu adevarat de femei sfinte, Congregatia Doctrina Crestina care azi nu prea mai are vocatii, a infiintat orfelinate, azile, scoli, in tari din Africa, in tari din Europa, si in Nancy chiar un colegiu si liceu, pe care l-au inchis prin anul 2014, si au vandut bunurile scolii, chiar si cladirea daca am inteles bine.

Bunurile scolii, o cladire-manastire imensa, frumoasa, cu un parc, o gradina, au fost scoase la o licitatie mica, dar nu au obtinut decat putini bani pe toate obiectele frumoase, pe vase de portelan, vesela, pe statuia Fecioarei Maria cu Pruncul Isus, care ar fi fost Notre Dame de la Garde, eu am citit pe Facebook, am gasit acolo un grup al tututor elevilor fosti, din toate promotiile, ai calugaritelor Docrinei Crestine, oameni de toate varstele din Franta.

De acolo am luat si fotografii postate de Lili Paradis, asa isi spunea ea, Paradis, ea le facuse, in ziua licitatiei, aveau si un tablou frumos, pesemne si statuia Sfintei Ana, care e protectoarea, era protectoarea colegiului, scolii, liceului Doctrinei Crestine din Nancy, ramasesera numai cinci calugarite si nu puteau sa tina intreaga cladire-manastire, care cuprindea liceul din cate am inteles, mai era si Capela gotica, superba, aceea mai ramane o vreme am inteles, nu se stie cat.

Franta azi e impartita intre Franta cea laica si vechea Franta religioasa, catolica.

Dar eu cred ca Franta isi va reveni la credinta.

Daca au primit acest har de la Tine, Dumnezeule, al credintei, ei vor reveni la credinta, Franta trebuie sa ramana valoroasa prin ceea ce a avut ea valoros, prin dragostea de credinta, de religie, de Isus, de vocatii, de misiuni religioase aflate peste tot pe glob.

In schimb, ideologiile politice au macinat toata Europa, si chiar si Franta si oricare alta tara si Stat din Europa, ba si America chiar.

In temeiul ideologiilor, si datorita faptului ca peste tot exista oameni rasisti si xenofobi, serviciile secrete, prin angajatii lor, ofiteri, spioni, sau oricum li se spune acestora, au lovit intotdeauna in cetatenii alte tari, in straini.

In Romania, romanii au lovit in romani in primul rand, dar Lumea Justitiei, in jurnal din Romania care ne arata realitatea din Justitia din tara noastra, a postat un articol acum cativa ani, si o fotografie, ofiterii Directiei de Informatii Externe, ai Securitatii se pare, erau cei din Securitatea de dinainte de 1989, imbracau uniforma numai in ziua in care depuneau juramantul, care era sinistru, era demn de dreptul penal special, era criminal.

E duminica, si e incredibil cata galagie e pe strada Delinesti, masinile circula cam mult pe straduta noastra linistita, scara blocului nostru aflat pe str. Drumul Taberei, dã pe strada Delinesti, oamenii vorbesc mereu foarte tare, masinile au motorul zgomotos, intr-un cuvant, e o tara galagioasa, si se pare, niciodata nu isi constientizeaza defectele, desi acum multi romani calatoresc in tari Occidentale, straine.

Le place dezordinea, le placea rautatea, le place atmosfera de tiganie, de grosolanie.

Pe scurt, cetatenii Statelor prin politica lor si serviciile lor de informatii, inteligenta, securitate, spionaj, sau indiferent cum se mai numeau, inteligenta, loveau si lovesc cred si azi in cetatenii altor State, decat Statul lor.

Romania lui Ceausescu ii urmarea pe romanii fugiti din Republica Socialista Romania, si lovea in ei cand ii gasea in alte tari, in Franta de exemplu, dar lovea si in cetatenii romani care locuiau in Romania si nu fugisera de aici niciodata, loveau si in cetatenii straini.

La fel procedau si strainii, Occidentalii au lovit in noi românii.

Se numea Razboiul Rece, specific anilor de comunism, cand exista lagarul comunist, cand exista zidul Berlinului, sau Cortina de Fier, serviciile secrete se loveau unele pe altele si le facea placere, pana cand, dupa o viata de misiuni, identitati false, dupa o viata plina de pericole, s-au ticnit de tot, si-au distrus mintea, sistemul nervos, echilibrul psihic si viata chiar a copiilor lor, azi niste adulti care nici macar nu sunt constienti de ceea ce s-a intamplat, si de cum s-au purtat cu ei parintii lor comunisti, sau adepti ai comunismului, sau care au aderat la comunism, si parintii lor care au lucrat in Securitate, si in alte servicii, de pilda in Directia de Informatii a Armatei.

Din acest punct de vedere in Romania nu avem sansa unei vieti crestine si libere.

Si nici decente.

E plin de minciuna, se cultiva minciuna din plin, si oamenii adora minciuna.

In loc sa il adore pe Dumnezeu.

In Franta, am citit pe blogul Doctrinei Crestine ca maicile au avut in trecut de furc, intr-o localitate din Franta cu niste familii de comunisti.

Cu alte cuvinte, calugaritele, femeile acestea sfinte, au avut mare vocatie, ele chiar au avut vocatia de calugarite, iubeau viata pe care o alesesera si copiii, Congregatia Doctrina Crestina fiind singura, sau poate aproape singura, care are o carisma, o vocatie a pedagogiei, se ocupa de educatia copiilor.

Totul a pornit din anul 1700 si ceva, cand in Franta un preot catolic a vazut ca tinerele femei sunt maritate, dar semneaza cu degetul si nu stiu carte.

Acel paroh, acel curé, a inceput si a creat o scoala, se numea Varnerot, apoi initiativa lui a fost preluata, continuata de Jean-Baptiste Vatelot, de cateva calugarite franceze in special.

Doctrina Crestina azi e in mai multe tari, precum, in Franta, in Nancy unde isi are originea, apoi in Luxembourg, in Belgia, Italia, in Algeria, in Coreea, dar vestea proasta e ca s-a retras din Chile unde a functionat mult timp, si din Romania unde a functionat cred cel mai putin, poate numai vreo 20 de ani, ceea ce e putin, in raport cu misiunile de zeci de ani si sute de ani din Algeria, ale Doctrinei Crestine.

Se poate sa mai fie in vreo tara, daca nu imi vine acum in minte.

Am vazut un documentar, despre Doctrina Crestina sosita in Romania in septembrie 1993 si care a ramas aici pana prin anul 2013, cu aproximatie, apoi s-au retras, au plecat.

Nu stiu de ce nu au prins radacini aici, dar din documentar, rezulta ca ar fi dorit sa prinda radacini aici.

La Cluj au deschis o policlinica gratuita pentru absolut toti oamenii, indiferent de religie si credinta, si o farmacie unde medicamentele costa cu mult mai ieftin decat in farmacii, costa numai 5, sau 10% cam asa, din pretul intreg al unui medicament, toate medicamentele sunt aduse din Franta mai ales.

Maicile, calugaritele, au un ONG, „Vatelot”, care este din Luxembourg cred, si cu ajutorul caruia au infiintat policlinica mi se pare, iar medicamentele vin din Franta, sau veneau.

Au deschis si o gradinita de copii.

Dar astazi nu mai au vocatii.

Una dintre calugarite a fost profund socata de copiii orfani sau abandonati, copiii strazii din zona Garii de Nord, Bucuresti, i se pareau salbatici.

De asemenea copiii nu sunt invatati sa spuna adevarul.

Asta, pentru ca si parintii lor mint si nu iubesc adevarul niciodata si la fel isi cresc copiii.

Am fost impresionata de romanul Cellei Serghi, „Cartea Mironei”, in care scriitoare se identifica cu Mirona, personajul principal din carte, si ne infatiseaza viata unei familii burgheze de dinainte de 1948.

Oamenii erau rai si prost-crescuti, strabunica Mironei traise si isi tinea si azi nepoatele, si pe Mirona chiar, din camatarie, o femeie care facuse camatarie, si isi tinea famila, aflata printre familiile bune, burgheze, din Bucuresti.

Eu am ramas fara cuvinte, e mai mult decat penibil.

Comunistii au interzis religia.

Dar nici inainte de comunisti, de 1948, oamenii nu erau deloc religiosi, traiau mintind, si cautand sa faca bani si avere, au fost oameni rapace.

Saracie exista foarte multa, putini oameni aveau mosii, pamanturi si fabrici, case in Bucuresti capitala tarii si la tara, la mosiile lor mai mari sau mai mici.

Dar nu erau credinciosi si cred ca nu deschideau Biblia.

Franta prin istoria ei nu se poate compara cu romanii salbatici.

La noi in Romania, nu a existat o aristocratie ca in tarile din Vest, din Europa, insa la noi au existat boierii, numiti coane, cucoane, cucoana, cuconul, care erau niste monstri de nesimtire si rautate si venin.

Dar nici taranii romani nu au fost mai prejos, in fond e acelasi neam, acelasi ADN.

Unii au fost boieri si altii tarani, dar au avut defecte mari si urate si unii si altii, si azi le au si le manifesta din plin.

Pe mine m-a socat ca romanii nu au fost credinciosi cand se putea, adica inainte de venierea regimului comunist.

Fetele care in Romania au crescut la Pension, demult, inainte de 1948, cred ca nici azi nu cunosc religie, decat daca au inceput sa citeasca Biblia dupa 1990.

In Romania se mintea, era un obicei national, oamenii erau tare meschini, dupa 1948, odata cu comunistii si proletariatul si pana azi au ramas cu ideea aceasta, care a prins si in SUA si in Occident, ideea proletariatului adica, li se pare normal pana azi, ca femeia ca munceasca, sa aiba salariul ei bun, gras, relatiile ei, familia ei care sa o sustina, si astfel, cu ceva noroc, sa se casatoreasca cu vreun barbata care cauta, pe fata, foloase de pe urma ei, munca depusa de ea, banii ei, averea parintilor ei, relatiile ei si ale familiei ei, casa, sau casele ei.

Sunt de o nesimtire barbatii cu totul iesita din comun, strigatoare la Cer.

Femeile se bat pentru barbati, exista, dar aproape toti sunt la fel, barbati care adora sa fie in centrul atentiei mai multor femei, sa se certe si bata pentru un barbat, 2, 3, mai multe femei, el sa se culce cu ele pe rand, sau in paralel, sau cine stie, deodata.

Multe femei s-au dus la vrajitoare, pentru a-si gasi barbat sa se marite, dar nu numai, si pentru a face vraji altor femei, pentru ca acelea sa nu se marite, sa nu aiba copii.

Prin anii 1996, 1997 si urmatorii, [...]

L-am intrebat prin 2000, pe Parintele Constantin Tincu daca el crede ca exista vraji, adica efectul, puterea vrajilor, caci vrajitoare stim ca exista la Bucuresti, ele isi fac in ziare reclama, acum isi spun unele dintre ele „Maica”, ca si cum ar fi calugarite, mi se pare monstruos acest lucru, sa isi spuna „Maica” cutare si sa apara imbracate ca niste calugarite si cu crucea la gat.

Vrajitoare au existat dintotdeauna, dar acum arata ca niste Maici ?

Asta e prea de tot.

Parintele Constantin Tincu mi-a raspuns cam asa : anume ca nu e bine, sau nu mi-ar dori sa ma atinga magia, puterea magiei, raspunsul lui nu a fost foarte direct, la maniera „da, exista vraji”, dar el a spus ca „nu ai vrea sa te atinga”, de aici el spunea, cã da, exista deci magie, alba si neagra, dar ca sunt foarte periculoase.

Parintele a mai spus sa port intotdeauna Crucea la gat, nu stiu daca el si atunci, a spus o cruce simpla de lemn.

Dumnezeule, e trist, e pagubitor lucru, faptul ca intre tari si State in fapt, nu e chiar liniste, si Razboiul acela, Rece nu a incetat.

Razboiul Rece, am citit intr-o revista a Ministerului roman de Externe, a continuat concret, multi ani, dupa anul 1989, deci multi ani dupa caderea comunismului.

Poate azi, in 2015 a incetat oficial, dar oamenii au ramas aceiasi, cu aceeasi mentalitate, si in fond sunt aceiasi, angajatii acelor servicii secrete, de informatii, de securitate care loveau in oamenii ca nebunii, in tara lor, si in alte tari decat a lor.

Oamenii acestia care lucreaza si sunt angajatii unor servicii secrete sunt prin natura muncii lor pusi sa minta, sa accepte sa li se restanga lor drepturile pentru misiuni in care sunt trimisi, si de aceea nici noi toti oamenii ceilalti,  nu avem concret, decat pe hartie, cu adevarat, toate drepturile omului care sunt mentionate in Declaratii ale Drepturilor Omului, in Conventii si Pacte, toate privind si enumerand drepturile omului si libertatile lor fundamentale.

Acesti angajati, ofiteri, lucratori, spioni, angajati ai contraspionajului, acesti oameni au o viata plina de restrictii, de minciuna, de risc, creierul uman nu poate rezista decat cu adevarul.

Oamenii acestia dobandesc, li se atribuie acestor oameni, mai multe identitati, nume si prenume si biografii, fabricate, si acte, pasapoarte, carte de identitate, etc.

Cum pot ei concret, daca sunt numai niste oameni, sa faca fata, sa traiasca in minciuna ?

Creierul uman nu este structurat sa traiasca astfel, nu rezista, si ei se imbolnavesc psihic dupa cativa ani numai de munca in servicii de informatii si spionaj, se spune ca exista oameni care lucreaza pentru mai multe servicii de informatii sau spionaj, adica din mai multe tari.

Ei bine, eu ma intreb cum fac ei fata ?

Concret, cu capacitatile omenesti cum pot ei rezista ?

De aceea imi dau seama ca exista minciuna, pe care toate tarile si Statele o cultiva, pentru ca un om simplu, fiinta umana de pe planeta noastra, nu poate sa se imparta, timpul e limitat si nu se dilata, ziua are 12, 24 de ore, cum pot ei trai cu doua identitati, cand nu ai timp uneori sa traiesti, nici cu propria si unica ta identitate ???

Colega mea Laura Adriana Agurida, colega de la facultatea de Drept, a devenit avocata in Baroul Bota din Bucuresti si mi-a spus in vreo doua randuri, de un client al ei care are doua identitati, doua nume de familie, diferite, ea e avocata, il intreba pe clientul ei cum se descurca cu cele 2 identitati, si clientul spunea ca se descurcã, ca uneori spune ca il cheama X, alteori ca il cheama Y, concret nu mi se pare simplu, identitati diferie inseamna Biografii, un trecut diferit, o alta familie, alti parinti, cum se pot realiza toate acestea, pentru a fi credibil ?

Si pe urma, omul e unul singur, are aceeasi infatisare, chiar daca are 2 identitati.

Sau isi schimba infatisarea ?

Daca exista oameni, din specia umana, nu duhuri, nu ingeri, ci oameni, care isi pot schimba infatisarea, de ce nu ni se spune oficial in scoala, la anatomie, la biologie, in facultatile de medicina, de psihologie, asta ar schimba poate chiar tot sistemul de Drept, sau multe ramuri de Drept, dreptul familiei, dreptul civil – persoane.

Pentru ca un om sa aiba infatisari complet diferite, el are nevoie de un ADN care sa ii permita schimbarea infatisarii.

Noi pe planeta Terra aici pe pamant nu am invatat ca se poate asa ceva.

Noi am invatat la scoala faptul ca un om, oamenii, adica noi oamenii avem ADN-ul alcatuit din doua lanturi, doua filamente.

Pe o pagina web, pe un site in limba franceza, unde era prezentata viata extraterestra, din care nu stii ce sa crezi, ce sa alegi ca fiind adevarat, Les portes de l’ère nouvelle, „nous les dieux”, asa se numea, s-a cam inchis acel site, dar a ramas inca o vreme disponibil pentru lectura, era pe un fond galben, - pe acest site scria ca ADN-ul poate fi alcatuit din mai multe filamente, nu numai din doua.

Ceea ce, pesemne, i-ar permite fiintei, sa isi schimbe aspectul, infatisarea fizica.

Noi oamenii nu putem asa ceva, si daca am putea, ma intreb, daca nu ne-ar speria acest lucru, adica noi ne-am nascut o infatisare, avem un chip al nostru mereu acelasi, avem aceeasi inaltime, aceleasi proportii, aceiasi ochi si culoare a ochilor, acelasi par, si  culoare a parului.

Cum se poate ca un om sa fie acum blond cu ochi albastri si in clipa urmatoare un negru, sau un roscat, sau un saten, sau din barbat sa devina femeie, si invers, sa isi schimbe, statura, greutatea, conformatia, culoarea ochilor, parul, lungimea firului de par, coafura, absolut totul, tenul, fata, culoarea pieleii, absolut totul ???

Si daca se schimba, cum se pot acesti oameni care isi schimba infatisarea, sa se recunoasca unii cu altii, unii pe altii ?

In cazul nostru al oamenilor de pe Pamant, acest lucru ar schimba tot sistemul nostru de Drept, pentru ca nici nu stiu, dar oamenii care isi schimba infatisarea, cum pot ei trai asa printre noi, de regula, tot oamenii sunt curiosi si vor sa stie cine sunt ceilalti oameni, exista Evidenta Populatiei, Arhivele Statului, actele noastre de identitate.

Cum sa schimbi toate acestea, odata cu infatisarea ?

De aceea, daca exista ceva adevarat in toate acestea, eu cred ca pe planeta noastra exista deosebit de multa minciuna, sa le fie rusine celor care ne mint, rusine, sa fie pacatul lor pentru vecii vecilor.

Se spune ca, presedintele John Fitzgerald Kennedy al SUA, a fost asasinat in noiembrie 1963, pentru ca s-ar fi pregatit sa dezvaluie oamenilor de pe pamant, ca printre noi traiesc extraterestri, asa se spune, este o ipoteza.

Chiar acel site „Les portes de l’ère nouvelle”, scria intr-un articol acest lucru, dar nu stiu cat de adevarat este.

Oricum, pe planeta noastra si in Romania, dintre tarile din Europa, Romania are niste oameni si barbati si femei, extrem de agresivi, violenti, in exprimare, in limbaj, au si vocea neplacuta si urata, plina de ura, de dusmanie, de venin.

Daca exista extraterestri printre noi, nu inteleg de ce atata venin si rautate ?

Poate ca ei sunt chiar si mai primitivi, si mai salbatici, decat oamenii de pe Terra.

Se spune ca, daca exista extraterestri printre noi oamenii de pe Pamant, autoritatile Statelor de pe pamant, ar tine mare secret, pentru a nu produce panica intre oameni si cetateni.

Ce penibil, ce minciuna !

Ei vor sa poata cultiva minciuna in continuare, sa tina oamenii in ignoranta.

Demult, inainte de 1948, in Romania, boierii care aveau mosii si bani, ii tineau pe iobagi, pe tarani in ignoranta, ei nu puteau sa mearga la scoala, nu existau scoli, si ii tineau asa, pentru ca lor boierilor sa le profite, sa aiba doar ei bani si munca taranilor in beneficiul lor personal.

Eu cred ca aceasta e exploatarea pe glob, suntem exploatati, prostiti in fata, mintiti cu tupeu.

Daca exista extraterestri, ei nu au creier, nu au constiinta, nu au nimic ?

Daca nu au nimic, sunt mai de plans decat noi pamantenii.

Vai de ADN-ul lor de extraterestri, parerea mea, este ca daca ei exista, sunt niste imbecili ai Universului, eu cred ca ei nu sunt credinciosi.

Se spune ca aici pe Terra, ei ar vrea, din mai multe planete, sa se adune aici, sa faca nu stiu ce, aici pe Pamant, veniti de pe alte planete, de aceea am avea concluzia mea acum, atata dezordine pe Terra.

Se vede oricum ca pe Terra e mentinuta rautatea, sunt cautati si recrutati si inaltati oamenii rai, meschini, tradatori, adeptii minciunii, cei care mint usor, cei pentru care minciuna nu e o problema, ei sunt recrutati in servicii de Securitate, Siguranta, Informatii, Inteligenta, ei sunt lasati sa castige si bani usor, sau bani multi chiar, dar sunt adeptii Satanei, acesti oameni sunt un pericol real.

Se vede pe Terra ca ceva nu e normal, ca este minciuna la mijloc, pentru ca, iata, tot ce e specific fiintei umane, ceea ce numim noi pe pamant, interesele legitime ale oamenilor si anume : sa poti invata, sa ai locuinta, sa mergi la scoala, sa ai un loc de munca, sa te mariti, sa te insori, sa nasti copii, sa ii cresti, sa ai nepoti, toate acestea sunt greu de realizat in concret.

Si sunt nevoile si destinul omului, fiintei umane.

Femeile se marita greu, barbatii sunt neseriosi, unii nu vor sa se insoare din tinerete, dar vor mai multe femei, de-a lungul vietii lor, sunt lucruri care nu se explica, dar au o explicatie.

Femeile devin rele pentru ca nu au barbat, femei care au barbat, vor si barbatii altor femei, asa fara rusine, cate un barbat adora sa fie la mijloc, sa vada el ca il plac si il doresc mai multe femei.

Este un fel de babilon.

Cei casatoriti, adesea ii disreptuiesc pe cei necasatoriti, este greu de crezut, este penibil, parca nimic nu e cum trebuie !

Oamenii nu ar trebui sa se dispretuiasca unii pe altii, casatoriti, sau necasatoriti, singuri, sau cu sot sau sotie, dar ei intotdeauna cauta si gasesc, parca vor neaparat sa fie, sa creeze, o bariera intre ei si ceilalti semeni ai lor.

Din orice au ei, se mandresc, se semetesc.

Femeile se mandreau ca s-au casatorit, inainte de 1989, ca au fost luate pentru bani sau situatia materiala, pe care o datorau exclusiv parintilor lor, nu lor insile, de altfel.

Se bucurau femeile ca erau luate de sotie pentru banii lor, mai exact, ai parintilor lor !

Este incredibil.

Mie mi se pare ca planeta Pamant are mari probleme.

In Romania, au ras, au ras complet muntii, au taiat paduri intregi, nu mai sunt copaci, nu mai recunosti peisajul tipic, specific Romaniei si climei ei continentale, sunt paduri rase, s-a scimbat la vedere, intreg peisajul.

Dar ce or face cu atatia copaci taiati ?

Nu pot crede ca isi construiesc atatea, dar cate ? case din lemn ?!

Daca nu esti plin de defecte, manipulabil, coruptibil, esti ingropat, nu numai dat la o parte, esti ingropat.

Ei bine, totusi in aceasta tara, Romania, care niciodata nu vrea sa isi vada defectele, ceea ce e grav, e o tara trufasa, si in care satana si-a facut de cap mai mult ca in alte tari, mai ales, dat fiind faptul ca e o tara crestina, ortodoxa.

Multi romani au renuntat la religia ortodoxa, dar cum ?

Nu din credinta pentru alta religie.

Mai intai, cand au venit comunistii la putere, in 1948, cand viata s-a schimbat complet, fata de cum fusese pana in clipa aceea, a anului 1948, multi ortodocsi ar fi trecut se spune la catolici, pentru a putea pleca, fugi din Romania comunista, lucru care nici nu s-a putut de altfel atunci.

Apoi, si inainte de 1989, desi era greu lucru, si dupa 1990, oamenii, chiar cei care au fost candva ortodocsi, au deveni penticostali, sau adventisti.

Mai intai, ca mi se pare ca si vinile sunt impartite.

Cum am spus, din clipa in care oamenii, un om, are o religie, si acum ma gandesc mai mult la preoti, sunt foarte mandri, sunt rai chiar.

De ce Dumnezeule sunt rai, cand, dimpotriva religia ar trebui sa ii faca buni ?

Oamenii au vazut ca preotii ortodocsi nu ajuta pe nimeni, de felul lor nu ajuta.

Pe Facebook au inceput asa, stiri, despre unii preoti care ajuta copiii, care mai ridica o biserica, care cresc copii orfani, sunt vesti foarte noi.

Insa, in general, preotii ortodocsi nu ajuta pe nimeni, ceea ce este de-a dreptul penibil, suspect, pentru niste preoti si crestini ortodocsi.

Catolicii au avut si ei totusi trufia si rautatile lor, fata de cei care nu sunt catolici.

La mijloc, au fost oamenii, cei botezati de parintii lor, fie ortodocsi, fie catolici, la varste cand erau niste prunci extrem de mici si nici nu stiau ce li se intampla.

De ce te invinuiesc cand unii, cand altii ?

Daca ei sunt credinciosi crestini, de ce au atata rautate si venin pe ei, incat te apuca frica, groaza, si scarba, de asa preoti si crestini ?

Mai mare rusinea si spaima, de asa preoti.

Eu cred ca inainte sa fie omul preot, este omul, cu firea lui.

Pe care vrea, Dumnezeu il daruieste cu har, cu haruri mari de mic copil, de la zamislire.

Dar si unii care nu par sa aiba vocatie de preot.

Eu am vazut ca se spune ca preotii au haruri, au acel spirit inaintevazator.

Dar am vazut ca sunt preoti care sunt mai orbi, sau asa par ei, decat un om lipsit de vedere la propriu.

Unui preot, daca nu ii spui direct, ca esti crestin, preotul numai din faptul ca te vede, ca te vede la Biserica, si ar trebui sa observe, sa remarce, din faptul ca iti vede comportamentul, si conduita spune, vorbeste despre om, iti da de gandit, daca ai in fata ta un crestin, un om iubitor de credinta, sau nu, dar preotii nu vad asa ceva.

Si atunci, unde e spiritul lor inaintevazator ?

Adica eu nu stiu ce haruri au unii preoti, dar la prima vedere, par lipsiti de orice urma de har.

Poate ca nici nu au.

De asemenea, eu am simtit, am vazut, inca din Scoala Catolica, cand cresti, cand te afli intr-o scoala catolica, cand inveti la o scoala confesionala, cand mergi in Capela Scolii, efectiv simti puterea, prezenta, harul, pecetea Duhului Sfant asupra ta, se simte in tine, nu vezi nimic, dar simti in tine, in mintea, in creierul, in trupul tau de om, de simplu om de pe pamant, simti ceva, simti o putere, simti o pecere, simti o prezenta, acela e Duhul Sfant.

Au fost ani in care nu m-am rugat, intoarsa la Bucuresti cu parintii, in septembrie 1976 din Algeria, unde in Constantine Scoala noastra franceza catolica Doctrina Crestina isi inchisese portile, definitiv, si maicile, calugarile, au fost nevoite, noi, parintii mei si cu mine le-am condus la aeroport, sa plece in Franta lor natala, dupa aceea incepand cu 1976 nu am avut carti de rugaciuni, la Soeur Dominique nu aveam, insa Soeur Dominique a corespondat cu mama niste ani, dupa 1976, si cu mine incepand cu 1990, cateva luni de zile, si ea imi scria si ne scria mereu ca se roaga pentru noi, pentru mama, tata si pentru mine si incepand cu iunie 1977 si pentru Silviu fratele meu.

Dar eu am simtit mereu ca asupra mea este Ceva, simteam ceva, si mai ales am vazut ca nu sunt exact, exact, ca alte fete de seama mea, chiar fete, copile bune, copile modeste, copile bune.

In 1990, de Paste, sau in 1991 ? In 1990, am fost cu tata,  nu mai stiu daca si cu Silviu, la Biserica Rusa ( ortodoxa ), in Noaptea de Inviere, - bine ca scriu, pentru ca incep sa cam uit, si nu vreau sa imi uit viata, - si era multa lume, pe strada Ion Ghica 9, sector 3, biserica are hramul Sfantul Nicolae, se mai numeste „a studentilor”, am lesinat, era miros greu de oameni, nu era aer, oamenii erau curati, dar prea multi la un loc adunati, stransi, preotii au tamaiat si am lesinat, nu am avut timp sa imi dau seama cand lesin.

Tata si un domn m-au scos afara din Biserica si la aer mi-am revenit.

Adica, imediat dupa revolutia din 1989 eu am cautat sa merg la Biserica.

Acasa la noi insa eu tamaiez cand mama cumpara tamaie, si pentru ca deschid geamul suport bine mirosul de tamaie.

Aprind si carbuni cand are mama, si o rog sa imi cumpere candela mereu.

In 1993 am inceput sa lucrez la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in vara 1995 am fost mutata la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, la inceputul anului 1998 din nou am fost mutata, inapoi la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in toti anii acestia, caci am ramas pana in ianuarie 1999, apoi am stat la cererea presedintelui instantei, 6 luni in concediu fara plata, din iunie 1999 mi-am dat demisia – in toti acesti ani de lucru cu publicul, de oameni multi, de Sali de judecata, de sedinte de judecata, de haos aproape, am simtit ca totusi, oricat de suparata am fost, si am fost, cand au vrut sa ma inchida, la inchisoare, desi nu am cerut, nu am asteptat, niciodata nu am dorit sa imi dea cineva bani, altii decat salariul meu legal lunar, eu nu am avut placere de banii oamenilor, nicidecum, mai intai ca omul traieste din salariu, sau ar trebui, salariul era mic, insuficient, ca sa mananci si sa traiesti singuri, baza au fost tot parintii mei, totusi am avut un salariu lunar.

Din bani necuveniti in fond nu se poate trai si eu nu am vrut asa ceva niciodata, oamenii insa ofereau cate un pachetel de cafea, o sticla de suc, odata insa o doamna mi-a oferit niste cesti din portelan, nu le-am vrut, mi le-a lasat pe masa, cateva, cred ca erau ale ei vechi, nu erau cumparate atunci din magazin, le avea ea vechi prin casa ei, am vrut sa le las acolo la judecatorie, insa mi-a fost frica ca grefiera-sefa o sa intrebe de unde sunt, cine le-a lasat si o sa zica ca le-am primit eu.

Le-am luat, desi o rugasem pe doamna, eram in 1998 la judecatoria sector 1, sa si le ia inapoi, eu aveam acasa cesti, nu duceam eu lipsa de cesti.

Femeia insa mi le-a lasat mie.

Le-am dus in Franta, la Roland Pasteur, logodnicul meu, intr-o zi Coralie, fiica lui cea mica, implinise 8 anisori in iulie 1999, a spart una nu stiu daca doua, s-a jucat cu cestile si a spart una.

Roland a spus ca fiica lui are o deficienta, ii scapa lucrurile din mana.

Se poate, el a spus chiar ca le strica, eu o inteleg pe Coralie, pentru ca, eu cand eram mica, am remarcat ca nu pot sa strang pumnul bine, puternic, nu puteam, cred ca nici azi nu pot sa strang pumnul.

Cand imi recolteaza sange, si nu curge, nu am sange, sau daca am nu imi curge, e un chin sa imi ia sange, in plus simt ca imi plesneste inima, sau poate imi plesnesc arterele, cand ma strange cu garoul pe brat, pentru a putea sa im ia sange – imi spune sa strag pumnul, si se mira ca nu il strang, adica eu il strang, dar mai mult decat o fac, nu pot.

In 2007 cand mi-a placut sange la policlinica de la Cetatea Histria, mi se umflase antebratul si bratul, la nivelul cotului, incheietura, articulatia cotului, antebratul drept, mi se umflase cumplit, eram vanata !

Asistenta a dat cu acul in sus si in jos, cautand sange in vena mea, mi-a spus ca nu poate strange sange, ca nu curge, si nu are destul, pentru cate analize medicale trebuie eu sa fac, din nou, am avut bilet de trimitere de la doctorita si vecina noastra din copilaria mea, Veronica Gheorghita.

La un moment dat ma durea, dar mai ales am simtit ca imi plesneste inima, sau artera coronara.

In 2000 cand mi-a luat sange, la Cetatea Histria, m-a legat strans de tot cu garoul, si efectiv mi-era frica ca ceva, inima in mine, plesneste, imi pocneste.

Nu stiu de ce simt asa, se pare ca alti oameni nu simt asa cand li se recolteaza sangele.

In anii 1993-1999 la judecatorie, in toata rautatea aceea, toata dezordinea, oamenii aveau si necazuri si suparari, dar erau si oameni capabili de rau, de rautati, de rautate, erau de toate, eu am simtit ca totusi ceva, Ceva e asupra mea, o Putere, si sunt convinsa ca Duhul Sfant nu m-a parasit nicio clipa, nu numai de la botez, dar din clipa in care am stat trei ani plini, poate aproape patru ani, in Scoala Catolica din Constantine, Scoala Doctrina Crestina.

De aceea, eu nu inteleg cum pot exista preoti, mai ales preoti ortodocsi, care, cel putin aparent, sunt lipsiti de har !

Un om, copil, sau adult, din clipa in care intra, sta, intr-o Capela, invata intr-o scoala religioasa, confesionala, este un om asupra caruia Duhul Sfant, Dumnezeu isi pune amprenta si pentru totdeauna, si simti acest lucru, nu il vezi, nu vezi nimic, dar tu simti in tine, simti pecetea lui Dumnezeu, tu simti Ceva, si chiar daca nu stii, nu iti dai seama ca e Dumnezeu Insusi care este asupra ta.

Si de aceea eu nu pot intelege cu preotii pot, unii, sa nu aiba har, ei ar trebui toti, sa aiba mari haruri, mari haruri !

Dar unii sunt ceva de speriat !

La prima vedere, sunt opusul harului !

Sa fii tu preot, sa slujesti tu Sfanta Liturghie, sa scoti tu Sfintele Daruri in Biserica sa le arati oamenilor, sa impartasesti tu oamenii, sa te impartasesti cu insuti, cu speciile, cu painea si vinul, cu Trupul si Sangele Domnului Isus, si toti anii de dinainte de hirotonire, cand inveti la seminar, apoi la facultatea de Teologie, cum poti sa ramai asa profund pamantean, asa de profund atasat de bani si de bunurile numai si numai, dar numai materiale ?

Poate ca noi nu prea am avut, intr-un fel, „noroc” cu preotii acestia din parohia noastra, nu as vrea sa fie toti preotii ca ei, mereu admirand banii, pentru ca uneori fratii Tincu ma ingrozesc cu patima lor pentru bani, uneori sunt momente cand imi spun [...].

I-am placut si respectat mult, admirat, cand au venit aici, sa ridice parohia noastra, dar pe ei nu ii interesa, nu se uitau cu respect la mine, ei doreau doar banii.

Si eu, femeie, fata singura, de unde sa le dau eu lor atatia bani ?

Si ei au fiice, Pr.Emilian are mai multe fiice, i-ar placea ca cineva sa se poarte asa cu fiicele lui, odata una dintre fiicele lui era pe banca in fata Bisericii, prin 2000, facusem niste traduceri pentru Gisèle Nadalin, o frantuzoaica angajata ministerului de Finante francez, in Romania lucra pe un proiect Phare la ministerul roman de Finante, mi-a platit atunci bine, acele traduceri ale mele, care au fost frumos facute de mine.

Fiica Parintelui, pe banca, ma vede, si exclama unei alte persoane cu care sedea de vorba : „Si noi ce sã facem cu asta, cã nu are bani ?”

Daca asa isi invatã Pr.Emilian fiicele in casa, in familie sa vorbeasca, daca astfel de discutii poarta ei in familia lor „crestina”, familie de preot ? Ce sa mai zici ?

E sfarsitul pamantului.

Ei bine, cate nu mai sunt de spus !

Ma gandesc cã totusi, noi nu prea am avut noroc cu preotii acestia, de aparenta placuta, dar mereu alergand dupa bani.

Un preot adevarat a fost Parintele Arsenie Boca, dar multi preoti sunt care nu il respecta nici azi cred.

Pe Facebook, se ridica unii cateodata, preoti sau nu.

Sunt de parere ca nu stiu ce nu le place, in picturile facute de Pr. Arsenie Boca in Biserica din Giurgiu, o biserica pictata de el, in interior, in intregime.

Nu e suficient ca Pr. Arsenie Boca i-au facut dosare de urmarire si cercetare penala, ca a fost pe nedrept acuzat ca are legaturi cu legionarii, de extrema dreapta [ desi culmea, Academia Romana, pe FB, ne explica ca istoricii spun ca miscarea legionara nu a fost fascista, intrucat doctrina lor nu intrunea toate elementele specifice fascismului ! nu mi-a venit sa cred, legionarii au omorat oameni, cu indrazneala, cu tupeu, erau necontrolati, nu aveau frane interioare, psihice, au omorat si boieri, desi despre ei se spune ca au fost oarecum ridicati, sau s-au ridicat singuri, sa apere oamenii bogati de comunism, totusi ei au omorat boieri chiar, si au omorat intelectuali, cum a fost Nicolae Iorga, am vazut un film romanesc, m-a impresionat puternic, veneau acasa la om si il luau pe sus in clipa aceea, il duceau cu masina lor la marginea padurii si il puneau in genunchi cu spatele si trageau in el gloante, pe loc ! ], nu e suficient, ca, acuzat pe nedrept, Parintele Arsenie Boca a fost urmarit, prins, arestat, dus la munca fortata la constructia Canalului Dunare-Marea Neagra, tinut in temnite, in inchisoare, in temnita grea, urata, sinistra, umeda, cu ziduri groase din piatra, nu e suficient ca i-au interzis a mai fi preot, i-au interzis sa mai slujeasca vreo 30 de ani, cred, pana cand a murit, in noiembrie 1989, nu e suficient, ca de-a lungul vietii lui omenesti, pana la moarte, a fost urmarit, prins, arestat, hartuit, avut in vedere de tortionarii vremurilor comuniste, dar si azi, dupa moartea lui, sunt preoti care nu il suporta pe Pr. Arsenie Boca.

Sunt acestia oameni ?

Nu au respect nici macar pentru chinurile la care Pr. Arsenie Boca a fost supus !

Niste monstri, nu preoti, nu oameni !

Comunistii insisi, au recunoscut, dupa extrem de multi ani, nu stiu anume data, ca Parintele Arsenie Boca nu a avut legaturi cu legionarii.

Cand traia, Parintele avea pusi pe urmele lui, alti preoti, da, chiar preoti, care erau pusi de Securitate sa il urmareasca, Parintele se temea si de provocari din partea lor, pusi sa il urmareasca, si sa il spuna imediat la Securitate, ce face, cum se poarta, cu cine vorbeste, etc.

Sa recunoastem totusi, eu asa cred, ca ce faceau acei preoti, nu se putea numi preotie.

Da, vremurile erau ale dictaturii, da, erau vremuri aspre, nedrepte, grele, dar oricum ar fi, ce faceau acei preoti, nu s-a numit preotie.

In timp ce, la polul opus, Pr. Arsenie Boca a fost preot, a fost calugar si preot si pictor de Biserici.

A pictat si in Biserica Sfantul Elefterie din Bucuresti mi se pare.

Adica omul acesta, Pr. Arsenie Boca a locuit si in pestera, si a putut fi om corect, si toti preotii aceia care il urmareau ce erau ????

Ce au facut din preotie !

Pe de alta parte, spovedania trebuie sa fie chiar secreta, dar nu a fost, exista secretul spovedaniei, dar preotii erau fie direct de la Securitate, fie trebuiau sa ii spuna pe oamenii care se spovedeau la Securitate, azi poate la Serviciul Roman de Informatii, si asa fiind, oamenii nu se mai duceau sa se spovedeasca de frica !

Si astazi exista discutii, articole in presa, despre faptul ca preotii au colaborat cu Securitatea, li se spunea „turnatori”.

Ei bine, toate aceste vieti si situatii de fapt, acuma sincer, concret, nu au fost ele paralele cu Isus Cristos Mantuitorul ?

Acesti oameni nu au fost preoti, nu si-au realizat destinul de preoti.

Ei au argumentul ca trebuiau sa isi scape viata lor.

Dar Isus ?

El si-a scapat viata Lui, Isus Mantuitorul, Inocentul Suprem, Ingerul Pur si Curat si Bun, care a luat asupra sa, toate pacatele lumii, ale oamenilor, El si-a scapat, aici pe pamant, viata Lui atunci cand S-a rastignit ?

Mai sunt si legionarii, si ei si comunistii au stricat lumea, au omorat oamenii, au zdrobit destinele si vietile oamenilor, fara scrupul, fara constiinta, incat ai crede ca sunt vieti artificiale, ridicati special, vieti create, cum citim, scrie pe internet, pe site-uri mai mult sau mai putin de stiinta, ca ar fi creata viata artificiala umana, in utere artificiale, in care ar putea creste viata umana, adica omul insusi, ceea ce e teribil, e groaznic daca vreodata macar fie si un singur om a fost creat in acest mod de pamanteni, sau de cei care locuiesc pe pamant, pe Terra, planeta noastra.

Pentru ca omul, un om, are creier, creierul e rational si emotional, creierul are frane, omul are constiinta, omul sanatos la cap nu poate, nu e capabil sa faca „Orice”, nu e capabil sa faca lucruri care nu se fac, sa strice planeta, sa creeze viata artificiala, sa cloneze, sa ne trezim clonati, cum ar fi ? Cumplit ar fi, acela ar fi haosul complet pe planeta !

Animalitatea, bestialitatea, ferocitatea legionarilor si a tortionarilor comunisti, este, iarasi, atipica pentru natura umana, pentru specia umana, sunt inferiori speciei umane, omul nu poate fi capabil de crime ca acelea, comise in acel mod, si la scara larga, adica numarul nu conteaza, de morti, de hartuiti, de chinuiti, de torturati, de batuti, de infometati, de tinuti in mizerie la propriu, in frig, in nesomn, etc.

Astazi, se face destul caz pe faptul ca legionarii, facand inchisoare, au devenit sfinti.

E vorba ca ii vor canoniza pe „sfintii inchisorilor”.

Iata, pe aceia vor sa ii canonizeze, pe legionarii care au fost intemnitati de comunisti.

Dar pe Parintele Arsenie Boca, care a fost acuzat ca e in legatura cu legionarii, care nu a fost nici legionar, nici comunist, nu il iubesc oamenii din ziua de ani, a anului 2015 !

Oamenii din Fagaras, oamenii din zona manastirilor Sambata de Sus, Prislop, unde a fost preot, calugar, Parintele Arsenie Boca, oamenii care l-au cunoscut si s-au dus la Parintele pentru sfaturi, cu necazuri, cu probleme, cu intrebari despre viata lor, a copiilor lor, oameni care nu stiau ce cale sa aleaga, sau ce vor deveni, oameni bolnavi, ce aveau nevoie de sanatate – toti acestia au pledat in favoarea lui, si pledeaza si astazi, ei au spus ca Parintele a fost pentru ei bun, le-a dat sfaturi bune, ca l-au rugat si el a raspuns rugaciunilor lor, le-a adus sanatatea cand erau bolnavi, le-a salvat viata prin sfaturile lui.

Acestia sunt care il considera Sfantul Ardealului pe Pr. Arsenie Boca, dar are si dusmani, ceea ce ingrozeste, acest om care a trait o viata de sacrificiu, are dusmani, pentru ce il dusmanesc ei, un om care traia si in pestera, pentru ce il dusmanesc oamenii din Romania ?

Azi vreau sa imi imprim niste novene de la Etoile Notre Dame si un fisier pe care l-am facut despre Liturghia explicata de francezi, in limba franceza, vreau sa imprim si sa citesc acest document, am si vreo 3 novene catre Sf Iacov, Sf. Ana si Sf Benedict, si imi plac novenele.

Desigur, colile de scris se vor topi destul de repede, vazand cu ochii.

Sanctuarele din Paray-le-Monial au inceput sa difuzeze in direct, slujbele din Paray, din Franta, unde Isus i-a aratat Inima Sa Preasfanta Mariei-Margareta.

Si da, desigur, voi continua rugaciunile mele sub forma de scrisori, pentru ca mi se pare ca sunt lucruri care trebuie si spuse, situatii de fapt, asa cum le percep eu, sau cum le percepem noi oamenii in general, nedumeriri, viata noastra, si nu numai sa formulam cereri in mod direct.

Dar formulam si rugaciuni de cerere.

Asa fiind, Te rog Dumnezeule, sa le arati ocrotirea Ta, sa le acorzi protectia Ta, sa le dai sanatate, sau insanatosire, dupa caz, sa ai grija, sa ii feresti de rau si pericole si boli si persecutii, si rele, pe toti oamenii Bisericii, pe toti preotii, si poate sunt si laici, nu numai preoti, pe toti calugarii sau calugaritele, pe toti acestia care pe pagini web ale Bisericilor, sau numai de rugaciuni, sau de Facebook, ne pun la dispozitie rugaciuni multe, frumoase, practici religioase, de exemplu cum este practica Adoratiei, ne-o explica, sau practica adorarii Inimii Preasfinte a lui Isus, cultul Inimii Preasfinte a lui Isus, ma bucur sa vad ca sunt generosi, ca sunt si intelepti, pentru ca oamenii au nevoie de rugaciuni.

In Romania nu avem o librarie religioasa franceza, cu carti de rugaciune, de religie si credinta, in limba franceza, fie traduceri, fie lucrari originale, ale autorilor francezi.

Acestia care scriu despre credinta, sunt aproape mereu preotii, calugarii, calugaritele, cei care au fost canonizati si azi sunt sfinti, care care vor fi canonizati in viitor.

Te rog Dumnezeule, sa ai grija de Franta, am fost foarte suparata, pentru ca am cunoscut francezi care nu s-au purtat cu inima buna, deloc, insa iubesc mult credinta catolica franceza, si preotii lor, calugarii si calugaritele lor au har, sunt oameni daruiti, mai ales am o mare admiratie si iubire, ma simt atrasa de calugarite, de viata lor, femeile L-au iubit pe Isus, si eu cred, vad, recunosc ca au fost in Franta femei cu totul daruite, cu mult har, nascute pentru a-si darui viata cu iubire, din toata dorinta lor, din toata inima lor, lui Isus, vietii de calugarie.

Au fost femei care au ales calea aceasta, din vointa lor, desigur chemate de Isus, dar cu toata dorinta si vointa lor si cu toata iubirea lor, de care au fost capabile.

Franta are un trecut deosebit de credinta catolica, rugaciunile lor sunt rostite frumos, limba franceza e atat de frumoasa si ei pun suflet cand scriu, au pus suflet cand au scris rugaciunile lor, Franta a dat si multi mistici, multe calugarite precum Margareta-Maria, azi sfanta, Mère Yvonne-Aimée de Jésus de Malestroit, care trebuie si ea canonizata neaparat, si ma mir ca inca nu e canonizata, o femeie care are o fotografie scumpa, era scumpica Yvonne-Aimée, toata fata ei, chipul ei radios, are ceva bun, scumpic, femeia aceasta, de micuta, L-a iubit pe Isus !!!

Acum Franta trece prin momente in care oamenii demoleaza, vand, dezafecteaza Bisericile, dar totul trece, si Franta poate trece si poate depasi acesti ani tristi, si sunt sigura credinta catolica poate reinvia si mai aprig in Franta, prea multe au fost rugaciunile sfintilor pentru Franta, prea multe vieti daruite din iubire lui Isus, toate acestea nu pot fi trecute cu vedere, Isus nu Si-a spus inca Cuvantul cu privire la toata istoria de credinta catolica a Frantei si a oamenilor daruiti vietii religioase si preotesti !

Te rog Dumnezeule, sa ii indrepti, sa ii ajuti, pe Calea cea Buna pe francezi, as vrea insa sa nu mai fie rasisti, xenofobi, nici ei, nici oamenii si cetatenii altor State, altor tari.

Pentru ca asa fiind, sunt dusmanosi, sunt egoisti, sunt dezagreabili, sunt chiar dusmani.

As vrea ca Franta si toate tarile sa fie crestine cu adevarat, iar Franta sa se deschida crestinismului mai mult, si mai mult, sa infloreasca vocatiile, Doctrina Crestina din Nacy sa isi cumpere din nou cladirea mare care a fost vanduta in 2014, unde era colegiul, liceul, manastirea, sa aiba vocatii, sa primeasca vocatii multe, frumoase, bune, sfinte, curate, pentru ca Doctrina Crestina prin activitatea sa, de la infiintare si pana azi, a facut mult bine, a crescut orfani si orfane, a invatat francezii, mai ales fetele, dar si baietii, a invatat oameni din multe tari si din Romania, sa scrie, sa citeasca, sa socoteasca, sa se roage, le-a descoperit credinta, Sfanta Familie, pe Isus, Maria, Iosif, pe Bunul Dumnezeu, le Bon Dieu care ne iubeste pe noi toti si are grija de noi toti.

Imi vine sa plang.

Ceea ce oamenii buni au facut bun, pe acest pamant, calugari, calugarite, preoti, laici, oameni simpli, dar buni, oameni care au facut mult bine, sau chiar mai putin bine, dar au fost buni, au trait frumos, au fost crestini, sa nu se piarda, sa nu se piarda Dumnezeule, Te Rog, Tata Ceresc !!!

Pentru niste oameni rai, imbecili si imbecilizati, pentru ca au existat si exista, se spune, nu numai incesturi, dar copii nascuti din incest, care au devenit poate adulti, care deci cred ca sunt cam degenerati, copii fara vina nascuti de sau din parinti betivi, alcoolici, in Romania, Pr. Arsenie Boca remarcase patima pentru alcool, si firea aspra si cam rea, a românilor, tot ce au facut bun, oameni buni, oamenii care au putut face ceva din bunatatea inimii lor si cu harul lui Dumnezeu, sa nu se piarda, pentru niste oameni rai, pentru impatimitii de ideologii politice, de miscari extremiste, pentru patimasii de alcool, de bani, de masini, de averi, de functii, de grade, de pozitii sociale inalte, pentru cei care au instinct criminal, au avut si inca voi mai avea, pentru toti tortionarii din toate timpurile, din trecut si pana azi, care au trait si traiesc pe Pamant, pentru toti nenorocitii acestia, din care unii sunt poate fara scapare, pierduti poate pentru totdeauna, sa nu se piarda tot ce a putut scoate frumos si bun umanitatea, omenirea din ea !!!!

Pentru ca vreau sa ma rog pentru oameni,  si ma rog pentru ei, am sa scriu alte rugaciuni.

Acum, iata calculatorul imi arata ca sunt la pagina 16 cu scrisoarea mea, cu aceasta rugaciune-scrisoare.

Eu am cautat sa arat ce nu merge, cu ce necazuri, dificultati ne-am confruntat si inca ne confruntam.

VVVVV Te rog Dumnezeule, Te rog sa ne ajuti, sa ma ajuti, sa ne ajuti, sa putem avea o viata frumoasa, adevarat crestina, buna, dar sa avem oameni buni in jurul nostru, Te rog sa faci ceva, sa faci astfel, ca oameni care nu Te-au cunoscut, cei crescuti in generatiile de ideologii politice, sa Te cunoasca, sa Te iubeasca, sa Te indrageasca.

Imi e greu sa iti spun ca nu ii simt prea buni la inima si prea daruiti pentru ca nu sunt buni la inima si la suflet, pe preotii ortodocsi.

Imi e greu, dar asa este, si atunci mai bine sa iti spun tot ce gandesc, si s-ar putea sa fie cum spun.

Iti multumesc pentru aceasta zi cu soare, soarele imi place, dinamizeaza, aduce energie in inima, imi place insa sa fiu la ceva umbra cand e asa soare !

Ma bucur de toate icoanele, imaginile pe care le-am gasit si adunat de pe paginile de credinta catolica franceze, de pe Facebook, sau internet, de pe pagini numai cu rugaciuni, sau ale Bisericilor, sau manastirilor, sau Sanctuarului din Lisieux.

Acesti oameni au fost intelepti si buni si generosi, pentru ca ei ne daruiesc, generos, gratuit, si vin si Te rog, pentru darul lor, pentru rugaciunile lor, si francezii le compun din tot sufletul cand le compun cu Iubire pentru Bon Dieu si Jesus si La Vierge Marie, Te ro, daruieste-le si Tu lor Doamne, binele lor sa nu ramana fara roade, fara rasplatire, daruieste-le lor pentru ca ne-au daruit din inima lor, e adevarat si din intelepciune, pentru ca e bine ca oamenii sa vada, descopere, gaseasca, citeasca, spuna rugaciuni, dar nu toti avem la dispozitie carti care sunt vechi, de rugaciuni, iata uneori ortodocsii le tin ca „avarii” in Bibliotecile lor, ale manastirilor si Bisericilor, dar pe internet nu gasesti, desi nu spun ca la noi nu sunt rugaciuni, sunt Dumnezeule, sunt, dar francezii intrec orice „record” in aceasta materie !

Si ortodocsii au azi multe pagini web de credinta, sunt frumoase, si lor daruieste-le tot ce ne-au daruit ei bun si gratuit, dar mai ales ei au nevoie de o inima cu adevarat buna, dezpatimita de patima pentru bani si averi si bunuri materiale, o inima care sa nu mai fie nationalista, rasista, ei au nevoie sa le daruiesti lor, ortodocsilor, preoti si laici, o inima adevarata de crestini adevarati si de oameni buni, profund buni, le lipseste bunatatea !

De la ortodocsi imi plac Acatistele, imi plac si Paraclisele, Acatistele sunt frumoase, Paraclisele parca, sau se spune, ar fi mai puternice, insa la catolici toate, toate rugaciunile sunt frumoase.

La catolicii francezi este mereu pusa in evidenta, Iubirea pentru Isus, respectul, adoratia, cinstea, binecuvantarea pe care credinciosul trebuie sa le aduca lui Dumnezeu Mantuitorului si Fecioarei Maria toata iubirea si dragostea pentru cea mai sfanta femeie, pentru cea mai pura, puritatea puritatilor, care este Maria, Fecioara, Mama lui Isus, Mama lui Dumnezeu, Theotokos.

Ortodocsii sunt mai rezervati in manifestarea iubirii pentru Isus, asta ma dezamageste, am gasit scris in Teologia Dogmatica ortodoxa, asa invata manualele ortodoxe, si cand voi mai intalni acel pasaj, sa imi amintesc sa il extrag, si sa Ti-l arat, Dumnezeule, si unde scrie ca nu le place mistica si nu sunt de acord ei cu ea, ei, ortodocsii prin dogma lor ortodoxa.

Mai ales Te rog insa Doamne Dumnezeule, sa scoti, sa dezradacinezi tot raul si rautatea, din inima oamenilor, mai intai din inima celor buni, care nu sunt insa chiar perfect de buni, Te rog sa ii aduci la Tine si pe cei care nu sunt asa buni, dar despre care stii ca ar putea deveni oameni buni, iubitori de Dumnezeu adevarati, si de maniera generala, Te rog unde nu se poate scoate raul din oameni, sa ne feresti de acesti oameni rai, sa ii indepartezi de la noi toti, din institutii publice, private, din organizatii, asociatii, din Armate si servicii secrete, de vreme ce noi la ora actuala, ca societate, asa sunt organizati in State si aparate de Stat si sub forma de institutii publice si particulare, din scoli, licee, si facultati, universitati, de peste tot, dar de peste tot.

Daca cei rai chiar nu au leac, si raman in rautatea lor, atunci cel putin sa fie indepartati de oameni care nu sunt rai, de oameni buni, de oamenii care pot deveni oameni buni si Te rog pe toti sa ne tii in Mana Ta, Doamne, sa nu ne lasi, sa nu ne parasesti nicio clipa macar !

Si stii ca avem nevoie de Tine Dumnezeule, numai Tu stii cata nevoie avem de Tine !

Nu ne lasa Bunule, pe mana nebunilor, railor, drogatilor, violentilor, abuzivilor, necinstitilor, escrocilor, mincinosilor. pe mana celor care din fel de fel de motive si cauze sunt si se manifesta, comporta ca niste oameni rai.

VVVVV Te rog, Dumnezeule, Tata Ceresc Omniprezent, sa nu imi spui, sa nu ma intrebi cine mai ramane in acest caz, pentru ca disper, disper, nu vad nicio nadejde in jurul meu, al nostru, decat pe Tine Dumnezeule Bun Tata Ceresc, Atoateziditorule, ne ne parasi, vino in vietile noastre, vino in vietile unor oameni care niciodata nu te-au cunoscut, bogati, sau saraci, cu bani sau fara bani, romani si straini, oameni de peste tot, care din diferite motive nu Te-au cunoscut, Tu Te poti manifesta direct, puternic, in asa fel incat ei sa simta, sa vada, sa priceapa, sa vada, sa simta ei, ca Tu existi, pentru ca Tu esti pentru ei si intr-un fel, oarecum abstract, ei nu reusesc sa inteleaga ca Dumnezeu, Cerul, Biserica din Cer, Isus, Maria, Iosif, exista, ei nu reusesc sa priceapa, sa asimileze, sa simta, ca Sfanta Treime e Vie si Izvor de Viata Vesnic Vie in Vecii Vecilor.VVVVV

VVVVV Iti multumesc, Dumnezeule,  si Te iubesc !VVVVV

VVVVV Isus, Te iubesc Doamne Isuse, Isusel Bun, Petit Jesus !VVVVV

VVVVV Maicuta Domnului Te iubesc !VVVVV

VVVVV Duhule Sfant Te iubesc si iti multumesc pentru protectia Ta si pecetea Ta pe care am simtit-o in viata mea tot timpul, se simte sa stii ca da, si un om ca mine, simplu simte !

Imi vine sa plang, adesea.VVVVV

Amin. Amin.VVVVV

12.07.2015 16:06:42