Scrisori, Edgar Degas ( 2 )

Scrisori, Edgar Degas ( 2 )

Catre Alexis Rouart

Pontarlier [7 septembrie 1904]

[Anul adaugat de mana lui A.Rouart. ]

Plouã, sunt intr-o cafenea. Ma gandesc la prieteni.

Cand te plictisesti, te gandesti la prieteni, nu te simti bine cu tine insuti.

Asteptam, ca sa raspund la placuta si lunga ta scrisoare, sa fiu oarecum fortat de o zi pacatoasa ca asta. Iata cum sunt si nu sunt mai rau decat altii.

Am plecat asadar in sfarsit de la Paris, din ordinul Doctorului, ca sa respir la altitudine.

De la Paris la Épinal, Gérardmer, La Schluchte ( sic ), am trecut in Alsacia, Munser, Turkheim ( sic ), Colmar, m-am intors in Franta, Belfort plin de evrei, Besançon, Ornans si in sfarsit am fost retinut doua saptamani la Pontarlier de unde am facut diverse plimbari. Am sa ma intorc prin Nancy si iata ca mi-am petrecut mai mult de cele trei saptamani recomandate. Daca nu era Grosjean, deputatul, care mi-a recomandat hotelul Postei si mi-a tinut putin tovarasie nu as fi ales aceasta fabrica de absint.

Pe curand, asta este cu putinta – am intr-adevar nevoie sa va revad pe toti, pe toti din familia Rouart.

Ganduri prietenesti sotiei dumitale.

Batranul tau prieten.

DEGAS.

{{{

Catre Ludovic Halévy

Nedatatã

Biliardul este pianul cafenelelor. ( Bartholomé ).

Mana dreapta a acestui om este in asa hal ca nu stie ce face mana stanga care singurã, singuricã este stapana aventurii.

Calul nu a fost niciodata hranit ca acum ; in loc sa-i slabeasca puterile, se ingrasa. De altfel, desfid pe oricine sa ma contrazica, el stie ca se intoarce la Paris – stie directia fara hartã.

{{{

Catre Ludovic Halévy

Nedatatã. [ 1 august 1891 ]

Azi ma duc la Chatou si nu ti-am scris asa cum ne-am inteles, draga prietene. Sa nu mergi asadar la garã cu suita ta. Maine, ma duc la oculistul Landolt* [ * la care cred ca nu voi sta atat de tarziu incat sa nu pot ajunge la trenul de ora 6²⁵, la Gara de Nord.

Iar m-au trimis la Cauterets si plec joi.

Masã, joi seara la Durant, oferitã de Chéramy** [ *  unde am facut cunostinta cu Bertrand*** [ *   , omul caruia ii place sa povesteasca cum a fost numit – fara sa o fi cerut-o nici o singura clipa.

Da, ar trebui sa lucrezi la caile ferate ; cu tine nu sunt niciodata accidente ; tu ai fi frana cea bunã, adevaratul disc, acul insusi, precizia. Ar exista de toate la Academie in felul acesta !

Cu prietenie.

DEGAS.

*Doctorul Landolt locuia pe strada Volney si avea clinica pe strada Saint-André-des-Arts.

**Chéramy, avocat insarcinat cu procedura, celebru colectionar de tablouri si desene, mai cu seama ale lui Delacroix.

***Bertrand, co-director al Operei impreuna cu Colonne.

{{{

Catre Doamna Lerolle

4 februarie 1892.

Multumesc, scumpã doamnã. Chiar daca ati fi spus-o in mod rautacios, v-as fi ingaduit-o. Merit intr-adevar, la varsta mea, sa fiu invitat sa prefer floarea de portocal.

Prieteneste.

D.

{{{

Catre Ludovic Halévy

Nedatatã. [ Septembrie 91 ]

Iti scriu tot la Chesnaie ca sa fii prevenit inca inainte de a parasi acele locuri fermecatoare.

Maine, luni, afland ca Greierele* [ * se amana, voi avea seara la masã pe dl si dna Forain si nu intentionez sa-i parasesc ca sa merg la dl Edmond de Rothschild. Asa o cer convenientele si prietenia.

In afara de vineri, sunt gata sa merg la Greierele.

Si chiar vineri, desi iau masa la Rouart, mai pot sa fiu in stare.

Bartholomé e la curent.

Ieri, masã, seara, la Cavé. Dna Howland tristã, Hass tot simplu si delicios, Cavé subtiat totusi.

Cu prietenie.

DEGAS.

* Greierele, Comedie de Meilhac si Halévy.

{{{

Catre Bartholomé

Nedatatã.

Ba nu, dragã Bartholomé, nu m-am plictisit de moarte.

Nu te asteptai, imi inchipui, la niste Jocuri Florale* [* .

Daca conversatia nu a fost atat de placuta cum ar fi fost de dorit, ne-am privit foarte mult si marturiseste ca acest lucru nu este intotdeauna trist.

Voltaire a spus : primul care a comparat femeia cu o floare a fost un indragostit, al doilea un imbecil... Stii pe cine compar cu o floare si ce epitet mi se cuvine.

Miercuri vom continua aceasta apreciere.

Prieteneste.

DEGAS.

*Jocuri Florale, Concurs poetic anual initiat la Toulouse in 1323. Printre cei premiati de Academia Jocurilor Florale, cea mai veche societate literarã din Europa, se numãrã Chamfort, Chateaubriand si Victor Hugo, pe atunci inca la debut.

{{{

Catre Ludovic Halévy*

13 octombrie 90.

Darcey, la dna Bergeret.

Luni seara ora 8 ½.

Tot deranjat ( ti-am spus oare ? ) desi iau bismut si laudanum dozate.

Bartholomé, cu mana umflatã de o intepatura, infasurata in vatã cu fenol, conduce cu mana stanga.

Nimic nu poate impiedica trãsura sa strabata Sainte-Seine ( urmareste, te rog, pe harta, altfel nu mai spun nimic ), Bligny-le-Sec, Verrey, Gissey.

Dumneata nu ai, ca dna Bergeret, doua litografii inramate.

1⁰ Templul Memoriei.

Cronologia femeilor celebre de pe tot pamantul – de la facerea lumii pana in zilele noastre.

2⁰ Panteonul principalilor oameni mari din lume.

*Cartile postale au din nou adresa scrisã de mana lui Degas.

{{{

Catre Bartholomé

Cauterets. Joi 28 august 1890.

Mi-a fost greu sa citesc cele cateva randuri scrise cu creionul trimise de la Diénay* [* impreuna cu portretul lui Carnot.

Si te vedeam in Burgundia ca prieten mânat de nevoia de a te misca pentru dumneata, dar nu pentru catel.

Sa-ti duci cainele la tara ca sa beneficieze de o vacanta in locul stapanului sãu, ãsta-i un adevarat merit.

Aici, aproape de “La Raillère”, a fost inchiriat un teren pentru o haitã careia ii era prea cald la Pau, de catre un englez care cred ca a ramas la Pau.

Deci sunteti doi.

Tillot este in acest moment Tillot dedicat doamnelor.

De l-ai putea vedea invartindu-se in jurul dnei Alice Kerr, artistã de comedie care a jucat in roluri secundare de slujnicã la Montpellier, urmand sa joace in curand la Lyon !

A suferit cu adevãrat. Ochelarii ascund pasiunea, cu ochelarii mananci din ochi.

Nu ne mai plictiseste el, noi il plictisim.

Il plangem si este culmea placerii ; dar n-a avut-o pe doamna, pe garantia mea ; este zgarcit, vrea sa ofere altceva decat bani.

Totul se citeste in fiinta lui exasperatã.

Duminicã seara sau luni voi place de aici la Pau sa stau cu Cherfils doua sau trei zile.

De acolo, e vorba sa merg la Geneva unde fratele meu Achille, care nu se simte mai bine, ma asteapta.

De la Geneva, ai ghicit, fara sa prea dai de inteles, ca ne-am putea intalni la Dijon, sa mergem sa petrecem o zi la Diénay prin Is-sur-Till.e

Am aduce cainele si voi Domnului se va fi facut !

M-am temut de o bronsita, toate o prevesteau, dar m-a ocolit.

Ce climã îngrozitoare.

In aceasta clipa plouã.

Se anuntã acum cu acompaniament de tobã cã sarbatoarea munteneascã, amânatã de duminicã pe azi, se amânã pentru prima zi frumoasa. [...]

Ti-am spus ca am un vecin de masa, prieten cu Lenhart, care a pozat in tabloul Fericirea si Desenul** [ * ?

El ii reproseaza, lui Lenhart cu o oarecare profunzime, ca porneste mereu de la o idee cand face un tablou.

Delaunay*** este aici, l-am intalnit azi de dimineata si mi-a spus ca dna Strauss s-a rasturnat, la Luchon Meilhac, cu trãsura pe care o conducea chiar ea si ca s-a ranit la fata.

Meilhac are un acces de gutã. [...]

Ieri auditia in locul fericit ales ! Ei bine, am sa-ti spun, aceastã arie patrunzatoare m-ar fi miscat oare mai mult daca flautul ar fi fost acompaniat ?

Nu. – Acest flaut m-ar fi miscat, departe de natura, pe o panza pictatã, pentru ca prezenta naturii este insipidã intr-o operã a unei astfel de arte si pentru ca, daca ideea fericirii ajunge sa ma faca sa plang, asta se intampla atunci cand sunt nefericit si la teatru.

Amin.

DEGAS.

*Diénay, prin Is-sur-Tille, Coasta de Aur. Pictorul Pierre Georges Jeanniot ( 1848-1934 ), prieten cu Degas si Bartholomé, avea acolo o proprietate.

**De Max Leenhardt ( aceasta este ortografia corectã ), pictor de gen si sculptor.

***Pictorul Elie Delaunay, prieten al dnei Strauss, careia i-a facut portretul.

{{{

Catre Bartholomé

De la Cauterets. Nedatatã.

[...] Ma gandesc la cetatea mea intarita in care am sa consum o condamnare la 10 luni de lucru, cu delicii.

Ce pacat ca nu iti place mai mult marmura cenusie !

Ai putea veni aici sa cioplesti la fata locului si, pur si simplu, cu ajutorul unor planuri inclinate, am coborî statui egiptene feciorelnice pana la malurile Gloriei.

Al dumitale.

DEGAS.

{{{

Scrisorile care urmeaza povestesc despre o calatorie in Burgundia pe care Degas si Bartholomé au facut-o intr-o cabrioletã trasã de un cal alb.

Ele sunt precedate, la Bibliothèque de l’Institut de France, colectia autografelor lui Ludovic Halévy, de urmatoarea însemnare a acestuia :

Marti 30 septembrie, de dimineatã, Degas si Bartholomé au sosit la Montgeron cu cabrioleta trasã de calul alb.

Ei au luat micul dejun la Montgeron si au plecat la ora douã.

Noi i-am escortat pe drumul spre Melun pana la Piramidã.

{{{

Catre Doamna Louise Halévy

La Montgeron.

Vineri dimineata, 26 sept.90.

Nu vom fi maine, sambata, in dreptul Montgeron-ului pe la ora 11, dragã Louise.

Luni sper cã ne vom pune in miscare. Am sa te previn, pentru mai mult siguranta. Si voi o sa puteti sa va ungeti rotile. Numai de s-ar mentine acest timp superb si prea racoros. Toatã lumea isi atinteste de altfel privirile asupra noastrã. Sentimente prietenesti la toata lumea.

DEGAS.

{{{

Cãtre Doamna Louise Halévy

29 sept. 90

Luni. Ora 10 ½.

Ne-am hotarat sa plecãm maine marti, in cele din urmã.

Asadar, dragã Louise, pe la ora 11 ½, calul alb se va afla la poarta voastra.

O sa ai curajul, pe o vreme ca asta, sa nu mergi cel putin pana la Montereau a doua zi ?

Sotii Jeanniot trebuie sa fi primit azi de dimineata o scrisoare exageratã care trebuie sa-i fi hotarat sa stea la panda.

Cu prietenie.

DEGAS.

{{{

Catre Ludovic Halévy

Marti, 30 sept. 90.

Marti seara

Este evident cã animalele gandesc si vorbesc mai cu seamã între ele.

Bartholomé a vazut cã albul nostru a avut in grajd o atitudine de golan muschiulos fata de nobilul dumitale slujitor.

Cand sa iasa, el a luat, in urma celuilalt, un aer jignit si impetuos – dupa obelisc, izolarea si privelistea unei enorme linii drepte l-au potolit.

A mers la pas prea deseori.

A facut pe istovitul intr-un oras pe care nu mai voia sa-l paraseasca.

Acum a mancat cat sapte.

Incepand cu aceasta carte postala-scrisoare, adresele sunt scrise dinainte de Ludovic Halévy.

{{{

Catre Ludovic Halévy

30 septembrie 90.

Melun, ora 6 ½.

Este obosit, nu ne gandim decat la el, ovazul este totul, spune Scriptura, el face mai mult decat o vorba buna.

Urmarea maine.

Carte postala-scrisoare. Stampila postei este din 1 octombrie 90.

{{{

Cãtre Alexis Rouart

Melun, ora 6 ½ dimineata.

Miercuri.

Dupa cum vezi, înaintãm.

Calul alb mananca ovazul ; intr-o jumatate de ceas ne va duce spre Montereau.

Totul depinde de el, nu ne gandim deci decat la el.

Daca ii slabesc puterile, trebuie sa o slabim si noi.

Dar el trebuie sa ne mire, au spus in cor cel care inchiriaza cai si vizitiii lui, ieri de dimineata la Ivry, de unde am plecat ieri pe la ora 9 ¾.

Salut pe toata lumea si pe tine.

DEGAS.

{{{

Catre Ludovic Halévy

1 octombrie 90

Montereau, miercuri, ora 12 ½.

Totul merge ca ceasul. El a aparut azi dimineatã la ora 6 si jumatate cam fara vlaga. A plecat tot cam moale. Nu avea nimic. Dormise prea mult. In apropiere de Valence si prin paduri ne intalnim cu carute cu banci ( printre care o caruta purtand un fotoliu Ludovic al XV-lea tapisat cu rosu care continea un batran ), numai oameni in negru care participau probabil la niste funeralii din moment ce aveau aerul foarte fericit.

El a simtit ca se apropie de Montereau la mai mult de o leghe, ca un ostas cu experienta. Adevaratul Mare Monarh [ hotelul – n.n. ] se aflã aici.

Aici adevaratul mic dejun, numai ca trebuie sa-ti spun ca adevaratul picior de miel este cel care poate cel mai bine sa te faca sa renunti la capul de vitel. Peste tot laude adresate calului, in grajduri mai cu seama. Ne este garantat din ora in ora. “Il aveti de mult”, i-a spus grajdarul lui Bartholomé. “S-a nascut la mine”, ii raspunse el.

Din pacate, nu-l avem decat de doua zile !

Ce n-am mai facut, daca l-am fi avut cand eram mai tineri !

Plecãm mai departe la ora 4.

{{{

Catre Ludovic Halévy

2 octombrie 90.

Sens. Joi, pe la ora 1 ½.

Montereau, Hôtel du Grand Monarque.

(cel adevarat)

MICUL DEJUN

Picior de miel.

Pietrosel fript.

Carnati cu piure de cartofi ( minunati )

Biftec cu creson

Branza, fructe, biscuiti ( minunati )

Calul a coborat spre Montereau in mod magistral.

Plecarea la ora 3 ½ spre Villeneuve-la-Guyard.

Acolo, sa tragi mereu la Hôtel de la Poste.

DEJUN

Supã “panade” cu lapte

Creier în unt negru

Iepure cu sos de vin si arpagic

But de berbec cu fasole alba

Si fasole verde asortate

(nemaipomenit)

Salatã

Deserturi variate

Un vin usor, natural

Plecati de azi dimineatã de la ora 7.

Fara ganduri, mancam prea mult. Fiecare masa, 3 franci.

{{{

Catre Ludovic Halévy

2 octombrie 90.

Cerisiers, ora 7, joi.

Si cand te gandesti ca oamenii pot sa se intoarca in orase sa-si faureasca idealuri ridicole !

Distanta intre orase si targurile mai mari a fost calculata pe masura puterii unui cal.

{{{

Catre Ludovic Halévy

3 octombrie 90.

Saint-Florentin, ora 1 ½. Vineri.

Imposibil sa mananci un cotlet in provincie, tot ce are ea bun merge la Paris.

Bartholomé este omul care ne trebuia. Sub barba lui de calugar, are un suflet de vizitiu. Plecãm spre Flogny.

{{{

Catre Ludovic Halévy

3 octombrie 90.

Flogny, vineri seara

Trebuie sa fi fost multa vreme trist si serios ca sa te amuzi in asa masura.

Nu trebuie sa fii asasinat ca sa ai astfel de emotii.

Vizitiul nostru mânã calul cu o usurinta nemaipomenita. Cu hãtzurile atat de libere poti sa o patesti – 42 de leghe strabatute cu o adevarata intelepciune a mainii.

{{{

Catre Ludovic Halévy

4 octombrie 90.

Tanlay ( Yonne ). Sambatã dimineata.

Sa tragi intotdeauna la Dumas carciumarul, in port, unde luãm micul dejun.

Daca eu am fost nebunul care a imaginat aceasta calatorie, Bartholomé este inteleptul care o va duce in cele din urma la bun sfarsit.

18 litri de ovaz pe zi sunt suficienti ? Scrie-le, la randul dumitale, sotilor Jeanniot, la Diénay.

Dl Jeanniot, la Diénay, prin Is-sur-Tille ( Côte-D’Or ).

{{{

Catre Ludovic Halévy

5 octombrie 90.

Aignay le Duc. Duminicã la prânz.

Mâncãm mereu improvizat. Nu ! am gasit la Copain unde luãm micul dejun niste castraveciori nemaipomeniti. O adevarata gradina in otet. Pe aici trece Sena si calul nostru a facut o baie de picioare. Existã o singura tara, domnule, a noastra.

{{{

Catre Ludovic Halévy

6 octombrie 90.

Molay ( Côte-d’Or ). Luni dimineata, ora 12 ½.

Invatã, dragã, putina geografie, datorita noua.

Aproape de tintã, din moment ce nu mai avem decat 11 kilometri pana la Diénay, putem sa-ti spunem ca adevaratul calator, omul care simte, nu ar trebui sa soseasca la capatul calatoriei sale niciodata.

{{{

Catre Ludovic Halévy

7 octombrie 90.

Diénay. Marti seara.

Am sosit ieri la ora 4 ½, un sfert de ceas inaintea manifestatiei, prea devreme deci.

La rugamintea unei persoane trimise in intampinarea noastra, am asteptat cele trei batai de clopot.

In clipa aceea, un adevarat jandarm cãlare ( Jeanniot ) a venit sa ne cearã actele.

Un subprefect in uniformã ( Couturier ) s-a indreptat spre noi cu o tavã pe care se aflau doua chei si un discurs pe care doamnele l-au intrerupt facand sa tasneasca parcã dintr-un tun florile de onoare. Extaz general, veselie pretutindeni, veselia unor suflete minunate. – Scrisoarea voastra a sosit azi de dimineata.

Nota lui Ludovic Halévy :

Aici – de la 7 la 12 octombrie, oprire la dl si dna Jeanniot, la Diénay.

{{{

Catre Ludovic Halévy

13 octombrie 90.

Sainte-Seine-l’Abbaye. Luni.

Am continuat drumul ieri la ora 3. Urmareste pe harta drumul de la Diénay la Sainte-Seine prin Villecomte, unde ne-au lasat cele doua trasuri, una trasã de un magar, cu familiile Jeanniot si Couturier ; prin Francheville, Vornot, Prairay.

Primul pericol dupa Prairay, era un apus de soare ca in tablouri ; o silueta de troitã era sa na rastoarne cu totul.

{{{

Catre Ludovic Halévy

15 octombrie 90.

Tonnerre. Miercuri, ora 12 ½.

Ai sa-mi reprosezi ca nu te-am invitat sa iei masa la Leul de Aur ? Nu se mananca asa din moment ce esti membru al Academiei, imi vei spune – cu o mana, dreapta, iti scriu, cu cealalta mananc dintr-un vas de pamant, in care se petrec lucruri care nu pot iesi decat aici dintr-un pui si dintr-un vitel.

Mana dreapta a lui Bartholomé mananca struguri.

Traim.

Uite branza, este cum se cade.

Asupra calului efectul hranei este mult mai precis.

Este un ceasornic.

Te uiti sub coada lui de pe capra cabrioletei si, dupa culoarea sau densitatea a ceea ce produce, stii ce trebuie sa stii.

- Cum se face ca stie geografie ? – Stie si-atata tot. Nu-mi spune ca populatia scade in departamentul Yonne, n-o sa pot crede.

Inmoi mereu un biscuit in niste vin alb si sa ne revezi dupa 182 de kilometri, adica luni la pranz. Acolo n-am sa mai mananc.

{{{

Catre Ludovic Halévy

Saint-Florentin, 16 octombrie [ 90 ], ora 12.

Toata noaptea ploaie, dar ne culcaserãm.

Azi de dimineatã a inceput sa bata vantul, care a gonit norii si ne-a adus aici pe vreme bunã.

Oamenii spalã mult geamurile in provincie si prin aceste geamuri ei nu vad nimic.

Asa spune omul cu nemaipomenita mana stanga.

Daca ajungem la Paris fara ca animalul sa sucombe, se va putea spune ca este este un birjar, nu gluma.

{{{

Catre Ludovic Halévy

17 octombrie 90.

Sens, ora 12. – Plecati de la Cérisier, la ora 7.

Frigul si vantul starnesc pofta de mancare, am luat masa la acelasi Écu, la dl Tresse.

Toatã lumea ne-a inteles ; era imposibil sa fim luati despre comisi-voiajori.

Si totusi omul tare, calugar fara de ordine, bea vin alb de te bagã in sperieti.

Telegramã a lui Forain care, pe un triciclu, trebuie sa ne iasa in cale intre Sens si Melun.

Cum poate oare un om de varsta mea sa se afle intr-o pozitie atat de inalta incat sa nu se mai poata distra ca noi.

{{{

Catre Ludovic Halévy

17 octombrie 90.

Sens.

Telegramã a lui Manzi : « Voi fi sambata dupã-masã pe drumul de la Melun la Montereau. Al vostru.” Asa cã descurcã-te cum poti. Fii mai degraba la Sénart decat la Montgeron, fii la Melun, fii la Grand Monarque, cu un impermeabil. Il înhãmãm pe dl Plumer ( pronuntã Plumaire ), calul nostru.

Vrei sa-ti spun un adevar, iata-l : ceea ce costã mai mult decat femeile este proprietatea.

Aproape mereu la pas.

Ne îndreptãm spre Villeneuve-la-Guyard spre a dormi la Mathé.

Maine luãm masa la Montereau, dormim la Melun.

Maine, maine, va trebui sa murim la Sénart !

Am dus la Diénay o viata mondena, am cinat in frac la dl.Lemoine, barbat de 45 de ani, de doua ori vaduv, care a dus o viatã de petreceri, pare-se, la Reims, ca notar, care a cheltuit 800 000 de franci intr-o proprietate gen Enghien ( apartinuse familiei Grandjean ; dna Jeanniot se trage din familia Grandjean ).

{{{

Catre Ludovic Halévy

18 octombrie 90.

Melun, sambata, ora 7 ½.

Nu Forain ci Manzi. La 10 kilometri de Melun, un cupeu se indrepta spre noi. Aveam revolverul in mana, era Manzi, nu am tras. Trebuie sa-ti spun ca pandesc si ca sunt mereu dornic de primejdii. Sosirea unor biciclisti la masa. Inteleptul B.* spune ca hotelurile isi vor scoate cu bicicletele venitul diligentelor. Deja nu se mai mananca aici.

*Bartholomé

{{{

Catre Ludovic Halévy

18 octombrie 90.

Melun, ora 9 ½.

Nu se dã unor parizieni o branza de Brie ca asta ! spune Forain chelnerului. A sosit pe triciclul lui, intr-o tinuta de garibaldist, vorbeste de viitorul bicicletelor – stã in picioare si vorbeste cu gura plinã.

Ingrijeste-te din moment ce nu esti cu noi.

{{{

Catre Ludovic Halévy

19 octombrie 90.

Montgeron. Hôtel de la Chasse.

Cei patru asasini ai lui Lieusaint asteapta deja niste ochiuri.

Fiecare la casa lui in curand.

Ne-ar fi placut sa te gasim sanatos aici si sa ne nãpustim asupra mesei dumitale – am venit intr-un ritm cam rapid de la Melun, dupa parerea mea.

Vizitiul B. o duce rãu cu mâna, este timpul sa lase biciul si sa-si puna niste cataplasme. Maine.

{{{

Catre De Valernes*

Nedatatã. [ 1890 ]

Marti.

Dragã prietene,

Dl de Saint-Paulet a venit din partea dumitale sa insiste sa ma indrept spre Carpentras.

Am sa vin direct acolo, am sa urc spre Geneva pe urma.

Stii ca nu m-am miscat deloc din Paris, cramponat cum sunt de niste tablouri pe care nu reusesc sa le termin.

Iatã cã prietenul dumitale Morel ne-a parasit si trebuie sa-l regreti de mai multe ori.

Am sa-i revad deci pe bunul Salla si pe frumosul Liébastres si sa respir acel miros de trasura hodoroagã.

Nu va fi asa de rece ca aici, s-a facut foarte frig dintr-o data.

Ai sa ma vezi probabil sosind duminicã sau luni.

Am sa-ti trimit de altfel una din acele telegrame care te mirã asa de tare.

Vechiul dumitale prieten.

DEGAS.

*Evariste Bernardi de Valernes a lucrat in atelierul lui Delacroix. A inceput prin a face picturã romanticã, dar, sub influenta artei realiste a lui Degas, renuntã la subiectele istorice si picteaza scene contemporane.

Desi mai in varsta decat Degas, ii leaga o solida si afectuoasa prietenie.

{{{

Catre De Valernes*

Nedatatã. [ 1890 ]

Duminicã.

De ce n-am nici o veste de la dumneata, vechiul meu camard ?

Se va face frumos in sfarsit, ai sa te refaci putin, sa iesi la brat cu dl de Saint-Paulet, sa-ti mai parasesti grota.

Tot astept o scrisoare de la dl Milon despre familia du Laurent.

Ma tem ca tacerea lui sa nu ascunda ceva necazuri.

Dupa ce ne-am despartit, am dormit la Lyon si m-am indreptat dis-de-dimineata spre Geneva.

L-am vazut de doua ori pe sculptorul Lenoir* in legatura cu tanarul dumitale constructor de monumente funerare si nu am nimic de adaugat la ceea ce i-am spus la dumneata.

Este imposibil sa-i dai asigurari unui om cand nu ai vazut nimic lucrat de el si nu stii decat ca are o calitate, aceea ca nu e familiarizat decat cu cioplitul fara sa se priceapa la finisare si ca a facut doar cateva studii de nuduri.

Trebuie ca baiatul sa se obisnuiasca cu ideea ca se expune tuturor riscurilor daca merge la Paris.

Poate ai primit sau vei primi fotografiile lui Bartholomé, care-ti pastreaza o amintire deosebitã.

Salutari doamnei Henriette careia ii strang mana.

Te imbratisez, batrane prieten ; prin septembrie ai sa ma vezi la Carpentras, la intoarcerea mea de la Cauterets.

Roaga-l pe tanarul Saint-Paulet sa-i prezinte mamei sale pe care cred ca am speriat-o omagiile mele. Salutari dlor Milon, Salla.

DEGAS.

*Alfred Lenoir ( 1850-1920 ), sculptor, autor a numeroase statui si monumente funerare, prieten cu Degas, cu Ernest May etc.

{{{

Catre De Valernes*

Paris, 26 octombrie [ 1890 ].

M-am gandit mereu la dumneata cu cea mai afectuoasã emotie si nu ti-am scris, drag Valernes.

Frumoasa dumitale scrisoare m-a urmat intr-un mic sat numit Diénay, pe Coasta de Aur, unde Bartholomé si cu mine am ajuns datoritã aventurii pe care ti-o relatez :

Dupã Geneva, plecand de la dumneata, m-am intalnit cu sus-numitul credincios prieten la Dijon, de unde ne-am dus sa-i vedem la sus-numitul Diénay pe sotii Jeanniot care locuiesc acolo o treime din an si dupa ce am plecat de la ei, odata intorsi la Paris, amintindu-mi de placerea pe care mi-o pricinuisera acele locuri si avand poftã sã vad mai cu de-amanuntul minunata Bourgogne, ajunsesem intr-o asemenea stare de exaltare drumeatã cã l-am convins pe bunul meu tovaras sa se asocieze nebuniei mele.

Si aceasta nebunie, clasata de noi si de ceilalti printre faptele deosebit de intelepte, nu s-a putut linisti decat atunci cand am inchiriat o saretã si un cal alb care ne-a dus timp de 20 de zile, printre care cinci de odihnã, la Diénay, pe o distanta de mai bine de 600 de kilometri, adica 150 de leghe.

Cand se va face iar frumos, o s-o luam de la capat cu alt cal ( acesta are picioarele din fata prea slabe ), acelasi gen de trasura si vom merge poate pana-n strada Sadolet* sa-ti mai miscam batrana inimã, sa-ti revedem casa de filozof, muzeul, sala de desen, sa-l cunosti pe Bartholomé caruia ii vorbesc atat de des de dumneata, de viata dumitale energicã si afectuoasã. Toate astea te vor speria. Vom lasa ori nu vom lasa animalul sa se odihneasca la Hôtel de l’Univers si te vom lua cu noi la Avignon ca sa-ti vedem Sfanta Tereza ( e la muzeu, nu-i asa ? ), sa vorbim de Delacroix si de tot ceea ce poate vraji ( este arta pe care avem datorita s-o practicãm ) Adevarul, sa-i dea aparenta Nebuniei.

Te revãd pe dumneata si micul dumitale atelier pe care am avut aerul ca-l privesc prea repede.

Revad totul ca si cum s-ar afla in fata mea.

Pot chiar sa-ti spun ca aceasta revedere n-a adus cu sine aproape nimic mai clar, caci nu uitasem nimic si am regasit acolo cele doua faze ale vietii dumitale ( nu asa de deosebite cum credeai si cum vredeam si eu ).

Ai fost intotdeauna acelasi om, batranul meu prieten.

A persistat mereu in dumneata ceva din acel romantism delicios care invesmanteaza si coloreaza Adevarul, ii dã acel aer nebunesc, asa cum ti-am spus, si te bucurã.

Acum trebuie sa-ti cer iertare de un lucru la care revii deseori in conversatie si mai des in gand : si anume ca de-a lungul vechilor noastre raporturi artistice am fost sau am pãrut dur cu dumneata.

Tot asa am fost si cu mine in mod ciudat, nu se poate sa nu iti amintesti, caci ai ajuns sa mi-o si reprosezi si sa te miri cã am asa de putina incredere in mine.

Eram sau pãream dur cu toata lumea datorita unui fel de antrenament in brutalitate care provenea sigur din indoielile mele si din proasta mea dispozitie.

Ma simteam atat de prost alcatuit, atat de prost înarmat, atat de moale, in timp ce mi se pãrea cã calculele mele in artã erau atat de juste.

Eram suparat pe toata lumea si pe mine.

Iti cer, zau, iertare daca, sub pretextul acestei blestemate arte, am ranit spiritul dumitale atat de nobil si de inteligent, poate chiar sufletul dumitale.

Acel tablou al Bolnavei** - si revad nu numai impresia generala si de ansamblu, caracterul atat de nefericit, exprimat cu simplitate, dar si cea mai micã tusã si executia ( ca sã spun asa, in stil Duranty*** ) – este un tablou frumos.

Compozitia celor douã Arleziene si gruparea lor sunt delicioase.

Te-am regasit cu acelasi spirit ferm, cu aceeasi mana fermã si sigurã si te invidiez pentru ochii dumitale care promit sa vada totul pana-n ultima zi.

Ai mei nu-mi vor da aceasta bucurie ; de abia pot citi putin ziarul si, dimineata, cand sosesc la atelier, daca fac prostia sa-mi petrec putin timp descifrandu-l, nu mai pot sa ma apuc de lucru.

Aminteste-ti cã va trebui sa contezi pe mine ca sa-ti tin tovarasie cand va sosi momentul.

Scrie-mi.

Te imbratisez.

DEGAS.

Spune-le domnului Liébastres si de asemenea fermecatorului Salla ca nu i-am uitat.

strada Sadolet*, La Carpentras, unde locuia de Valernes.

** Bolnavei, Tablou de De Valernes, expus la muzeul din Carpentras sub titlul Convalescentza.

***Duranty, Louis-Emile-Edmond Duranty ( 1833-1880 ), critic si romancier, unul dintre principalii reprezentanti ai miscarii realiste.

{{{

Catre Bartholomé

Nedatatã. [ Joi 4 septembrie. ]

Carcassonne.

Place aux Herbes.

Intr-o cafenea.

Fireste, ora 10 ½.

Joi 4 septembrie

Tin sa-ti scriu din acest loc si-n fata pietei umbrite de platani frumosi.

Ministransque potantibus umbram platanus...

Si beau lichior de anason cu apã.

Cobor din Cetatea ( Viollet le Duc ) si astept sa se faca ora 11, sa iau masa la hotelul Bernard, in aceasta cafenea, la marginea acestei cafenele.

Ieri am plecat de la Pau la ora 1 si am mers, din simpla intamplare, pana la Lourdes sau aproape, cu cavalerul Haase ( sic ) si vicontele de Borelli.

Trebuia sa merg direct la Carcassonne spre a-mi petrece noaptea, dar mi s-a facut prea foame la 6 1/2, la Toulouse, m-am oprit acolo pentru cã stiam cã la hotelul Tivolier voi putea lua masa cu 5 franci si digera bucataria finã din Midi.

Dar a trebuit sa fac, in timpul noptii, de mai multe ori, înconjurul Saint-Sernin-ului, sa zabovesc intr-o cafenea si in gara Matabiau ca sa iau, la ora 11, expresul de Bordeaux spre Cette si sa ajung la 1 dimineata, ca sa nu pot sa adorm in hotelul Bernard.

Azi dimineata ar fi trebuit sa ma scol la ora 7, as fi putut sa urc si sa cobor cu trasura din Cetate si sa iau trenul de ora 9 ½ spre Cette.

M-am sculat la ora 8, ceea ce dumneata n-ai facut niciodata ; la ora 1 voi pleca din acest loc care nu-mi displace. De la Pau la Geneva este mult, ce sa-ti mai spun despre intalnirea de la Dijon ! Este evident ca daca nu ajung la Geneva maine, vineri, seara, tot am sa fiu acolo sambata dimineata. Doua zile la Geneva, I, pe Terrasse Saint-Victor, imi vor ajunge.

Asa ca am putea sa ne intalnim luni seara sau marti la Dijon.

Bazeaza-te aproximativ pe aceasta data. An sa-ti telegrafiez de la Geneva pentru a reduce aproximatia.

Acum, hai sa iau masa la Bernard, este timpul.

Cu prietenie.

DEGAS.

{{{

( Extras din Scrisori–Edgar Degas, Biblioteca de artã, Biografii.Memorii.Eseuri, Ed.Meridiane, Bucuresti, 1987 )