Bonjour à tous! Buna ziua! nos manuels de langue et littérature roumaine
J'ai photographié quelques pages de mes manuels de l'école générale et du lycée, manuels de Langue et Littérature Roumaine.
( 2 )
Imi amintesc cand am venit in 1976 in vara, si in septembrie, dar dupa 15 septembrie 1976 data deschiderii anului scolar, am venit si eu in clasa a III-a la scoala generala 169 din Drumul Taberei, sector 6, Bucuresti, directoarea scolii era doamna Brem, profesoara de Istorie.
Nu mai retin prenumele ei, toata lumea ii spunea doamna Brem.
Era inalta, slaba, frumoasa femeie, dar exact Cruella din 101 Dalmatieni.
Aceeasi frumusete.
Toti elevii o stiau de frica.
Dade cu linia la palma si uneori si cu linia pe muchie ( ? oare ? asta nu mai stiu sigur ), dar o data m-a articulat si pe mine ca vorbeam la ora...
Odata, noroc ca nu aveam ore cu ea, in mod obisnuit, de fapt nu stiu de ce venise atunci ?
Noi am invatat Istoria cu domnisoara Bernevic, care suferise candva de poliomielita si mergea in baston, care cred ca stia si ce serveau la micul dejun toti oamenii, voievozii, conducatorii, dictatorii si toti cei care au "facut" Istoria Omenirii....
Era teribila domnisoara Bernevic, era in varsta, foarte in varsta, era severa si daca te intreba din banca si nu stiai, inhatai o nota mica, normal....
Spre norocul meu, cand ma intreba la lectie, stiam.
Odata mi s-a parut ca se si mira ca stiu.
Poate pentru ca, de cate ori te intreba de la catedra, asa, in mod imprevizil, multi nu stiau.
decat daca ridicau ei mana la lectie sa spuna lectia.
Elevii, cred ca o stiau de frica.
Avea parul alb, alb, tuns scurt, insa putin ondulat, sau oricum aranjat frumos, scunda, mica de statura, plinuta femeie, toata "alba" de batranete, asa s-ar spune, nu ?
Piele alba, ochi scrutatori, daca nu stiai, puteau fi si putin veninosi, dar daca stiai, dra Bernevic te rasplatea si iti punea nota mare in catalog, si nu trebuia sa zici nimic, sa o rogi din priviri, sau ceva de genul acesta, era aspra si ii placea demnitatea.
La catedra, asezata, trona parca asupra Istoriei, ziceai ca e Stapana Istoriei sau ca a scris-o ea insasi !
Era tare !
Imi amintesc deci cand am inceput scoala la Bucuresti, in toamna lui 1976....
Intr-o zi am vazut o numaratoare....
Nu stiam ce reprezinta...
Ma amuza insa, si mult timp am fost de fapt CONVINSA, SIGURA, ca este o jucarie pentru bebelusi, din aceea gen "zurgalai " pentru nou-nascuti...
Insa nu stiam de ce arata asa, de ce sunt "margelutele" sau "bilutele" puse pe niste "fire" de metal ???
Intr-o zi totusi m-am gandit s-o intreb pe mama :
"Mama, ce sunt margelutele, bilutele acestea ? Ce faci cu ele ?"
Mama mi-a spus pe un ton firesc : " Aceasta e o numaratoare."
"Ia te uita", mi-am spus, "dar ce este o numaratoare ?"
Tot mama mi-a explicat, desi am vazut ca omisese pana atunci si nici nu avea de gand sa imi explice ce inseamna....
Mi-a spus : "Numaratoarea.... cu ea socotesti, aduni..."
Eu am fost insa foarte mirata : " Cum adica aduni ? Ce aduni ? Pai NU STII SA ADUNI ?" "Ce sa aduni ? "
Mama : " bilutele", " sa aduni bilutele".
Si eu, neincrezatoare : "Si cum le scoti de acolo, ca sunt fixate pe firele de metal ?!"
"Si totusi, de ce sa le aduni, DACA STII SA ADUNI ?", am adaugat eu.
Pana la urma, cred ca numaratoare am primit cadou, fie eu insami, fie cand, adica dupa ce s-a nascut fratiorul meu mai mic in 1977, poate am avut una cadou, insa nu mai stiu, mai venea la noi o verisoara, Magduta Elena Turcu si mereu venea cu jucarii si dulciuri si fursecuri facute de tanti Virginica, mama ei, care atenta, ii punea de toate in "saculet", si Magduta ne aducea jucarii noi noute, ea le cumpara....
Cred ca Magduta totusi venea si pe la mine, inainte de 1977, cand s-a nascut Silviu, dar si inainte de 1972, sau 1973, cand ne aflam deja in Algeria.
Totusi, eu nu imi amintesc numaratoarea decat dupa 1976.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu