Radio Vocea Sufletului
Această fotografie a fost realizată în
timpul Sfintei Liturghii. Atât preoții,
cât și cel care a făcut fotografia nu au văzut nimic deosebit. Abia când
filmul a fost developat, a fost vizibilă Lumina Dumnezeiasca din Sfântul Potir
Pe pagina de
Facebook a diaconului Ciprian
Bosca am gasit
aceasta minunata imagine cu urmatorul mesaj:
„Aceasta fotografie a fost realizata in
timpul Sfintei Liturghii.
Atat preotii, cat
si cel care a facut fotografia nu au vazut nimic deosebit. Abia cand filmul a
fost developat, a fost vizibila Lumina Dumnezeiasca din Sfantul Potir.
Prin pogorarea Sfantului Duh, painea
si vinul se transforma in Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
Harul Sfintei Treimi este, de fapt, Lumina necreata sau energiile divine prin
care Hristos Se impartaseste Bisericii si credinciosilor. De aceea, Trupul si
Sangele Dumnezeiesc raspandesc si impartasesc Lumina Dumnezeiasca. La Sfanta
Liturghie cantam: Am vazut Lumina cea adevarata, am primit Duhul cel ceresc, am
aflat credinta cea adevarata, Nedespartitei Sfintei Treimi inchinandu-ne.
Dumnezeu sa ne
binecuvinteze pe toti!”
***
Tu i-ai mulțumit azi Lui Dumnezeu? O poveste care te va pune pe
gânduri!
Este povestea
unui om, care în somn a mers în Rai unde un înger l-a primit, apoi l-a însoțit…
”Mergeam unul
lângă altul printr-o încăpere uriașă plină de îngeri…
Povățuitorul lui s-a oprit la primul post de
lucru și i-a spus:
– Aici este Secția de Primire…
– Aici este Secția de Primire…
Aici primim
toate cererile, sub formă de rugăciune, care merg la Dumnezeu. A privit în jur.
Tot locul acela era plin de îngeri care primeau și triau cererile scrise, ce se făceau stive voluminoase de
hârtii și însemnări de la oamenii din toată
lumea.
Apoi au mers
mai departe printr-un culoar lung până ce au ajuns la al doilea post de lucru:
Aici îngerul i-a spus…
Aici îngerul i-a spus…
– Aceasta
este Secția de Împachetare și Livrare…
De aici se
expediază bucuriile și
binecuvântările la cei care le-au cerut.
Bineînțeles că omul a luat aminte câtă mișcare era și acolo…
Nenumarați îngeri alergau încolo și-încoace, lucrând din greu, de vreme
erau nenumărate dorințele care se
ceruseră și trebuiau împachetate pentru a fi trimise
pe pământ.
Au plecat de
aici și, în capătul unui alt culoar lung, s-au
oprit la ușa unui post foarte mic. Spre marea lui
uimire, acolo stătea numai un înger, fără să facă aproape nimic:
– Aici este Secția Multumirilor…
– Aici este Secția Multumirilor…
…I-a spus încet
îngerul. Părea a fi puțin rușinat!
– De ce aici nu
este de lucru? A întrebat omul…
– Este dureros,
a suspinat îngerul. După ce oamenii primesc bucuriile, forțe puțini sunt aceia care trimit mulțumiri.
– Dar cum poate
mulțumi cineva lui Dumnezeu pentru
binecuvântările pe care le-a primit?… A întrebat din nou…
– Foarte
simplu, a răspuns îngerul. Trebuie să spui numai atât: Îți mulțumesc, Dumnezeul meu!
Dar, mai exact,
pentru ce trebuie să multumim?
– Daca ai
alimente în frigider, haine pe tine, un acoperământ deasupra capului tău și un loc unde să dormi, ești mai bogat decât 75% din oamenii
acestei lumi.
– Daca ai bani
în bancă, în portofel și ceva
mărunțiș într-o tipsie, ești printre 8% dintre oamenii care duc o viață prosperă.
– Daca te trezești astăzi mai sănătos decât erai ieri, ești mai binecuvântat decât toți cei care nu vor supraviețui până maine
– Daca nu ai
trăit niciodată experiența fricii de
război, a singurătății
închisorii, a agoniei chinuirii și a săgetăturilor foamei, ești înaintea a 700.000 de oameni de pe acest pamant.
– Daca te poți ruga într-o biserica fără să fii
atacat, arestat sau executat, te vor invidia cu siguranță în jur de 3.000.000.000 de oameni din
această lume.
– Dacă părinții tăi sunt încă în viață și sunt încă împreună, ești un om rar.
– Daca poți ține capul sus și să
zâmbești, ești o excepție pentru
toți cei care trăiesc în nesiguranță și în deznădejde.
Am înțeles, a spus el. Dar acum ce să fac? Cum
să încep?
Trebuie doar să spui: Slavă Ție, Dumnezeule, pentru toate!… I-a spus zâmbind îngerul. Să numeri binecuvântările primite și să conștientizezi cât de privilegiat ești!”
Trebuie doar să spui: Slavă Ție, Dumnezeule, pentru toate!… I-a spus zâmbind îngerul. Să numeri binecuvântările primite și să conștientizezi cât de privilegiat ești!”
De ce sunt
importante rugăciunile de mulțumire
și când trebuie să le rostim!
Ne rugăm
Domnului, primim ceea ce am cerut, dar oare câți dintre noi îi și
mulțumim pentru ajutorul dat?
De câte ori am
făcut rugăciunile de mulțumire,
care, spun sfinții părinți că ar trebui să ne deschidă ochii
dimineața și să ne călăuzească în orice moment al vieții?
Aflați cât de importantă e rugăciunea de mulțumire în rândurile de mai jos…
Se citește ori de câte ori simțim nevoia
Se citește ori de câte ori simțim nevoia
Oricât de multe
necazuri și probleme am avea, nu trebuie să uităm
niciodată că Dumnezeu l-a dat pe Hristos, unicul său fiu să fie răstignit,
pentru ca noi să facem un singur lucru: să-i mulțumim.
De asemenea,
marii duhovnici ne învață ca oricât
de mult ne-ar încerca viața, să
încercăm să fim într-o permanentă stare de mulțumire. Pentru că, frumos a spus sfântul Antonie, „fiecare om să
aibă în viaţa aceasta o cruce, adică o durere sufletească, pe care trebuie s-o
poarte cu blândeţe, căci din laşitate şi nerăbdare nu iese nici un folos. Şi,
de vreme ce şi drepţii au avut în viaţa aceasta multe necazuri, noi, păcătoşii,
cu atât mai mult trebuie să le răbdăm pe toate”.
Rugăciunea de
mulțumire se citește ori de câte ori simțim nevoia să mulțumim bunului Dumnezeu și Maicii Domnului pentru tot ce avem sau
pentru ceva ce am dobândit.
Este bine ca
atunci când simțim că
Dumnezeu ne-a ajutat, să-i mulțumim
cu multă credință și dragoste, pentru binefacerile primite.
Rugăciune adresată Mântuitorului
Una dintre cele mai puternice rugăciuni aduse Mântuitorului este următoarea:
„Doamne, Iisuse
Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toată milostivirea și îndurarea, Care ai nemăsurată milă,
nespusă și neajunsă iubire de oameni, căzând acum
către a Ta slavă, cu frică și cu
cutremur, aduc Ție mulțumire pentru binefacerile de care m-ai
învrednicit pe mine nevrednicul robul Tău.
Te slăvesc, Te
laud și Te cânt ca pe un Domn, Stăpân și Făcător de bine. Și iarăși căzând înaintea Ta, îți mulțumesc și cu smerenie mă rog nemăsuratei și negrăitei Tale milostiviri, ca și de acum înainte să-mi dăruiești faceri de bine, ca să sporesc în
dragostea de Tine și de
aproapele meu.
Izbăvește-mă de tot răul și necazul. Dăruiește-mi liniște și mă
învrednicește ca în toate zilele vieții mele totdeauna mulțumire să-Ți aduc și să
grăiesc și să cânt cele preabune Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii
vecilor.
Amin”.
Amin”.
Sursa:
http://multumit.credinta.net/tu-i-ai-multumit-azi-lui-dumnezeu-o-poveste-care-te-va-pune-pe-ganduri/
***
Patruzeci de zile – A patruzecea zi după
zămislirea pruncului se formează inima. A patruzecea zi după moarte putrezeşte
inima
– Dacă mă spovedesc şi mă împărtăşesc
într-o Duminică pot să mă împărtăşesc şi următoarea Duminică fără să mă mai
spovedesc?
– Nu. Adică poţi să te împărtăşeşti dacă nu greşeşti! Dar aş
vreau să-l cunosc şi eu pe acel creştin care într-o săptămână să nu greşească. Fie că a
vorbit de rău, nu s-a rugat suficient şi permanent… Nu cred că ar putea reuşi
cineva să fie pregătit fără spovedanie. Mai întâi de toate: Cine ştie să facă
bine şi nu face săvârşeşte păcat. Câte fapte bune ai fi putut să faci într-o
săptămână şi n-ai făcut? Sau răutăţile pe care le-au făcut alţii din cauza noastră!?
Ori bunătăţile pe care nu le-au făcut alţii fiind împiedicaţi de noi!? Acestea
se numesc păcatele lipsirii sau faptele bune pe care le-ai omis sau te-ai
eschivat să le îndeplineşti. Nu prea întâlnesc la cei pe care-i spovedesc să-mi
mărturisească: „Puteam să fac cutare lucru dar m-am eschivat, puteam să
împlinesc cutare faptă bună dar am amânat”.
Nu ne împărtăşim pentru că au venit Paştile
sau Crăciunul. Ne împărtăşim ca să fim mereu cu Hristos, pentru că nu există
numai o împărtăşire cu Sfintele Taine, ci şi o împărtăşire duhovnicească, adică
această continuă prezenţă a inimii noastre la Dumnezeu. S-a discutat foarte
mult în lumea trăitorilor, a oamenilor de credinţă şi a duhovnicilor când să te
împărtăşeşti. Unii spun că la patruzeci de zile. Dar nu timpul decide, ci
pregătirea ta interioară, pentru că la un eveniment aşa de mare, ca să-L
primeşti pe Dumnezeu, cu adevărat îţi trebuie o pregătire.
Numărul acesta de patruzeci nu trebuie ignorat. Ce înseamnă
numaidecât acest patruzeci? Mai întâi de toate, un timp ales de
Dumnezeu, un timp suficient ca să te pregăteşti pentru marele eveniment ce are
în vedere Veşnicia. Patruzeci de zile a durat potopul lui Noe. Patruzeci de
zile a stat Moise în Muntele Sinai. Patruzeci de zile a postit Mântuitorul.
Patruzeci de zile durează postul Crăciunului şi postul Paştelui. E un timp
suficient ca să te pregăteşti pentru marele eveniment care urmează, eveniment
bisericesc, mântuitor. A patruzecea zi după zămislirea pruncului se formează
inima. A patruzecea zi după moarte putrezeşte inima. Noi am rămas la patruzeci
de zile într-o formă tradiţională, care nu e atât de recomandată.
Părintele Arsenie Papacioc
Extras din „Viața de familie și diverse probleme
ale lumii contemporane”, pag. 35-39
Sursa:
http://www.radiovoceasufletului.ro/2018/04/23/patruzeci-de-zile-a-patruzecea-zi-dupa-zamislirea-pruncului-se-formeaza-inima-a-patruzecea-zi-dupa-moarte-putrezeste-inima/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu