Tradiţia slovei la „Sfântul Gheorghe“ -
Vechi
http://ziarullumina.ro/traditia-slovei-la-sfantul-gheorghe-vechi-41537.html
Parohia „Sfântul Gheorghe – Vechi”
http://www.protoieria3.ro/wp/2017/02/03/parohia-sfantul-gheorghe-vechi/
Biserica „Sfântul Cuvios Alexie” are
nevoie de ajutor!
http://www.frumusete-fara-limite.ro/2017/08/biserica-sfantul-cuvios-alexie-are-nevoie-de-ajutor/
“ Vara aceasta, într-un anumit context, Pr. Marcu de la
Mănăstirea Sucevița amintea
de biserica „Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu” din București. Sfinția sa ne îndemna să mergem și să ne rugăm acolo, pentru că este
o biserică cu mult har.
Așa mi-am reamintit de biserica copilăriei mele, în care mă ducea mama
duminica și în care
am fost botezată de bătrânul părinte Stănescu. Copil fiind, îmi amintesc că eram mereu uluită de memoria părintelui
Stănescu, care ajuns la vârsta de 90 de ani știa numele tuturor enoriașilor din
biserică. Și biserica era atunci plină de oameni!
Recunosc că după moartea părintelui
Stănescu amintirea acestui locaș de închinare a rămas undeva ascunsă în
mintea mea, iar eu nu m-am mai gândit să îi trec pragul.
La începutul acestei săptămâni, am decis
să pășesc
iar în locul în care m-am creștinat acum mai bine de 30 de ani.
Biserica
„Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu” este situată pe Calea Șerban Vodă și a fost
ridicată în anul 1799, pe locul unei alte biserici de lemn. Este
ctitoria jupânului Alexie Arnăutu și a soției sale, Maria.
Poarta mi-a fost larg deschisă chiar de către actualul
paroh al acestei bisericuțe, părintele Florian Burcea. Curtea bisericii, curată și amenajată discret, are și o troiță sculptată în lemn și adusă special de către părinte.
Chiar la intrarea în biserică te întâmpină icoana veche a Sfântului Alexie,
patronul locașului de
cult. Această icoană este considerată făcătoare de minuni și cinstită cum se cuvine de către
credincioși.
Din păcate, pictura din interiorul bisericii se află
într-o stare avansată de degradare, din cauza umidității și a fumului de la lumânare.
Părintele mi-a mărturisit că se simte neputincios în fața acestei situații, pentru că nu are fondurile
necesare pentru a reface pictura bisericii. “Ne-ar trebui în
jur de 35.000 – 40.000 de euro pentru a reface pictura. Avem pictor, dar nu
avem bani. Nu doresc să-mi dea cineva bani, ci să se găsească un creștin care să se ocupe de refacerea
picturii, iar noi o să-l trecem alături de ctitori” spune părintele Florian
Burcea.
Sfântul Cuvios Alexie s-a născut la Roma într-o familie
nobilă, în secolul al IV-lea. Ajuns la vârsta maturității, tânărul Alexie nu a ales nici
căsătoria și nici
monahismul. Tânărul a lepădat toate cele materiale și a trăit pe stradă, în post și rugăciune, primind milostenii de
la oameni și slăvind
pe Dumnezeu. Sfintele sale moaște se află la Roma. "
Cum puteți ajuta?
·
Prin
donații la biserică.
·
Printr-un share la acest articol, pentru ca
mesajul să ajungă chiar la persoana care are posibilitate materială și dorința de a ajuta la refacerea picturii.
Doamne, ajută! Sfântul Cuvios Alexie să vă călăuzească pașii spre biserica
lui și să vă
binecuvinteze în numele lui Iisus Hristos! "
*
Singura Biserică din Bucureşti ocrotită de Sf. Alexie se
pregăteşte de hram (VIDEO)
http://basilica.ro/singura-biserica-din-bucuresti-ocrotita-de-sf-alexie-se-pregateste-de-hram-video/
“Publicat
de Gheorghe
Anghel 16.03.2017
Parohia
„Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu” din Bucureşti îşi sărbătorește vineri, 17 martie 2017, ocrotitorul
spiritual. Situată pe Calea Şerban Vodă, biserica are o istorie de peste două
secole. Actualul locaș de
închinare, ridicat în anul 1799 pe locul unei alte biserici din lemn, este
ctitoria jupânului Alexie Arnăutu şi a soţiei sale, Maria.
Sărbătoarea
hramului va începe din seara aceasta cu oficierea Vecerniei şi Pavecerniţei
Mari unită cu Litia.
În ziua
sărbătorii, după slujba Utreniei va fi oficiată Liturghia darurilor înainte
sfinţite, a declarat pentru Trinitas Tv pr. paroh Florian Burcea –
Biserica „Sfântul Alexie” din Bucureşti
Cuvios Alexie
s-a născut la Roma într-o familie nobilă, în secolul al IV-lea. Ajuns la vârsta
maturității, a ales să nu se căsătorească și să își dedice viața și întreaga lucrare lui Dumnezeu.
Sfintele moaștele se află la Roma. Acest sfânt cuvios este
cunoscut ca un ocrotitor al familiei.
În tradiţia populară există un colind
denumit „Alexiile”, care se cântă în această zi.
Întrucât
Sfântul Alexie este şi simbol al iubirii creştine, credincioşii prezenţi la
hram vor primi mâncare gătită şi pachete.”
*
Biserica „Sfântul Cuvios Alexie” şi-a
sărbătorit ocrotitorul
Arhid. Ştefan Sfarghie, 18 Martie 2017
„Parohia „Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu”,
Protopopiatul Sector 4 Capitală, şi-a sărbătorit ieri, 17 martie 2017,
ocrotitorul spiritual. Situat pe Calea Şerban Vodă, sfântul locaş de rugăciune
are o istorie de peste două secole. Actuala biserică, ridicată în anul 1799 pe
locul unei alte biserici din lemn, este ctitoria jupânului Alexie Arnăutu şi a
soţiei sale, Maria.
Sărbătoarea hramului a debutat joi, 16 martie, cu oficierea
Vecerniei şi Pavecerniţei Mari. Ieri, în ziua prăznuirii Sfântului Cuvios
Alexie, după slujba Utreniei, părintele Ioan Vartan Armaşi, protoiereu al
Protopopiatului Sector 4 Capitală, împreună cu pr. paroh Florian Burcea şi alţi
slujitori au săvârşit Sfânta Liturghie a darurilor înainte sfinţite. Părintele
protopop a evocat în cuvântul de învăţătură personalitatea Sfântului Cuvios
Alexie. „Care dintre creştini vreodată nu şi-ar dori să primească acest
apelativ de omul lui Dumnezeu? Noi considerăm că suntem credincioşi, că suntem
următori ai lui Hristos, dar ne-am dori ca şi după trecerea noastră din această
viaţă să fim recunoscuţi de Dumnezeu ca oameni ai Săi. Virtuţile deosebite ale
Sfântului Alexie erau rugăciunea, postul şi smerenia. Această sărbătoare este
frumos împletită cu postul, cu duminicile de dinainte şi de după ea, pentru că,
ne aducem aminte, în prima duminică din post am cinstit sfintele icoane. Lecturând Pastorala pe care Sfântul Sinod a
trimis-o să fie citită în toate bisericile din cuprinsul Patriarhiei Române, am
văzut că prima icoană nefăcută de mână omenească,
chipul Mântuitorului Iisus Hristos, a fost trimisă spre cinstire
în Edesa, tocmai în locul în care timp de 17 ani s-a nevoit Sfântul Cuvios
Alexie. Şi primul lucru pe care l-a făcut atunci când
a ajuns în cetatea Edesei a fost să caute şi să se închine la acea icoană”,
a evidenţiat pr.
protoiereu Ioan Vartan Armaşi.
În continuare, pr. paroh Florian Burcea a subliniat că este bine
să urmăm calea Bisericii, deoarece numai din interiorul ei putem înţelege
învăţăturile Mântuitorului Iisus Hristos. La final a fost oficiată slujba
Parastasului pentru ctitorii sfântului locaş trecuţi la Domnul. Sfântul Cuvios
Alexie s-a născut la Roma într-o familie nobilă, în secolul al 4-lea. Ajuns la
vârsta maturității, a ales
să nu se căsătorească și să își dedice viața și întreaga lucrare lui Dumnezeu. Sfintele moaște se află la Roma. Acest sfânt cuvios
este cunoscut ca un ocrotitor al familiei.”
Sursa : http://ziarullumina.ro/biserica-sfantul-cuvios-alexie-si-a-sarbatorit-ocrotitorul-120881.html
*
CULE OLTENESTI SI CONACE BOIERESTI
http://mythologica.ro/cule-oltenesti-si-conace-boieresti/
*
Casa taraneasca
inalta din Nordul Olteniei
http://npissh.ro/ro/wp-content/uploads/sites/2/2015/12/Casa-%C5%A3%C4%83r%C4%83neasc%C4%83-%C3%AEnalt%C4%83-din-nordul-Olteniei.pdf
*
Conacul lui Maldar – o minune din
Vechea Oltenie
https://www.stejarmasiv.ro/conacul-lui-maldar-o-minune-din-vechea-oltenie/
*
Casele abandonate ale Munteniei. De ce-am lăsat satul
copilăriei pe mâna Timpului?
De ce-ați
plecat? De ce-ați
renuntat? De ce n-a mai meritat să fiți țărani,
români?
https://identitatea.ro/casele-abandonate-ale-munteniei/
*
GALERIE FOTO. Vechile conace boiereşti din Oltenia se
află în paragină şi au nevoie urgentă de reabilitare
“Vechile conace
boiereşti din Oltenia, ce au servit drept fortăreţe în faţa invaziilor turce,
sunt degradate şi necesită reabilitare urgentă, altfel clădirile ridicate între
secolele XVII – XIX sunt în pericol de dispariţie.
Numite cule, aceste
construcţii semifortificate, specifice secolelor XVII şi XIX, sunt răspândite în întregul spaţiu
balcanic, cu precădere în Serbia
şi în Albania ,
dar şi în partea de Sud-Vest a României. Termenul provine din limba
turcă - „kule”, tradus în limba română înseamnă turn, scrie Mediafax.
În regiunea Oltenia se găsesc cele
mai multe monumente istorice tip culă, dar ele sunt într-o stare de degradare
puternică.
În judeţul Dolj, sunt culele
Izvoranu-Geblescu, Cernăteştilor şi Poenaru. În Gorj sunt culele Cioabă-Chintescu, Crăsnaru, Cornoiu.
În Mehedinţi, culele Tudor Vladimirescu, Nistor şi Cuţui. Culele Galiţa şi
Călăţeanu sunt în judeţul Olt, iar culele Zătreanu, Bujorenilor, Ansamblul
Culei Greceanu, precum şi Casele de tip culă din comuna Măciuca sunt în judeţul
Vâlcea.
Istoricii şi reprezentanţii arhitecţilor din zonă spun că este
nevoie urgent ca aceste monumente să fie repuse în valoare, prin intervenţii
profesioniste în reabilitare, iar apoi să fie incluse într-un circuit turistic
educaţional naţional şi chiar internaţional.
[...] “
Sursa:
http://www.descopera.ro/descopera-in-romania/16920078-galerie-foto-vechile-conace-boieresti-din-oltenia-se-afla-in-paragina-si-au-nevoie-urgenta-de-reabilitare
*
Alexandra Ioana
Marinide (Horga ) pe Facebook : [ colegii mei de la Judecatoria Sector 1 Bucuresti, perioada 1993-1995 si 1998-1999 ]
12/ July /2016
Alexandra Ioana Marinide Oltene ... nu ma dezamăgești niciodată !!! Într-adevăr, e clar
Ducă din.Maldaresti
Sursa : https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1129186890467686&set=pb.100001291568229.-2207520000.1523458106.&type=3&theater
*
Măldăreşti - Duca
http://www.monumenteuitate.org/ro/monument/707/Maldaresti-Duca
*
Cula Duca
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cula_Duca
*
Culele de la Măldăreşti – fortăreţele de
pe pajiştile vâlcene
http://www.descopera.ro/descopera-in-romania/10350945-culele-de-la-maldaresti-fortaretele-de-pe-pajistile-valcene
“În Oltenia de sub munte, atacurile
vrăjmaşe ale turcilor veniţi de peste Dunăre ori ale haiducilor coborâţi din
codri se opreau în zidurile trainice ale caselor boiereşti fortificate. Erau
vremuri de restrişte pe atuncea, când micii boieri se apărau dindărătul
crenelurilor, nelăsându-şi căminul pradă duşmanilor. Ţevile acelea lungi ale
flintelor au dispărut dintre pereţii albi, zăvoarele grele au îmbătrânit şi
cerdacurile s-au umplut cu muşcate; vizitatorul de azi, privind turnurile albe
de pe pajiştile Măldăreştilor, visează la poveştile lor frumoase, spuse cu
răbdare de către cei care îngrijesc cu pasiune o moştenire istorică.
Pe
drumul dintre dealuri
În turceşte, când vine vorba de un turn,
se foloseşte cuvântul "kúla". Prin Balcani, această denumire a ajuns
şi la nord de Dunăre, unde ea s-a dat caselor boiereşti înalte, cu bază
dreptunghiulară, construite asemenea unor turnuri de apărare, dar având
înfăţişarea şi confortul unui mic castel provincial. Aceste fortăreţe au
fost risipite nu doar la vest de Olt, ci şi prin vestul Munteniei.
Dar cea mai
veche culă şi, zice-se, cea mai trainică s-a ridicat de către boierii
Măldăreşti la începutul secolului XVI, pe când ei deţineau averi mari şi
proprietăţi întinse de la munte până la Dunăre. La patru kilometri de Horezu -
acolo unde se află mânăstirea lui Brâncoveanu -, bătrâna culă Greceanu se
odihneşte între brazi şi castani, în liniştea comunei Măldăreşti. La o
aruncătură de băţ, într-o la fel de frumoasă şi largă poiană, cula Duca stă şi
ea cu porţile deschise pentru vizitatorii curioşi. Mai tânără decât prima,
această fortăreaţă are în faţă casa de vacanţă a ultimului ei proprietar. Toate
cele trei construcţii formează azi Complexul Muzeal Măldăreşti, împresurat
idilic de dealurile împădurite ale Vâlcei.
Legenda Culei Greceanu
Pe la 1516,
paharnicul Nan construieşte un turn de apărare pe moşia lui din Oltenia, ca să
ţină piept mai uşor celor ce râvneau la averea sa. Uşile din stejari legaţi cu
fier şi zidurile groase trebuiau să-i ţină afară pe atacatori. Nu se ştie câtor
duşmani a rezistat cula lui Nan, căci legenda se muta asupra urmaşului său,
Tudor Maldăr, oştean curajos în slujba lui Mihai Viteazul. După moartea
voievodului, boierul oltean cade prins în luptele succesorilor rivali şi este
predat hanului tătar, aliatul lui Simion Movilă. Şi fiindcă legenda este
frumoasă, fiica tătarului se îndrăgosteşte de Tudor şi fuge cu el tocmai pe
moşia oltenească, unde vor avea şapte copii. În biserica construită prin jurul
anului 1788 de Gheorghe şi Eva, nepoţii lui Maldăr, se mai văd unele dintre
chipurile Măldăreştilor.
În 1830,
cula este jefuită pentru ultima dată, iar bătrâna Eva Maldăr îşi găseşte
sfârşitul tragic. Casa primeşte un alt nume după ce pitarul Costache Greceanu
se căsătoreşte cu Maria Maldăr, fiica boieroaicei bogate, ce a lăsat în urma ei
nu doar moşia, ci şi o sumedenie de alte bunuri, valoroase la acele vremuri -
animale, trăsuri, obiecte pentru gospodărie.
Urmaşii
Greceanu păstrează cula şi o restaurează pentru ultima oară în 1934, cu
sprijinul Comisiei Monumentelor Istorice (din 1967 va putea fi vizitată de
către public). Din fericire, interioarele nu au fost modernizate, dimpotrivă,
s-a urmărit a se reface atmosfera secolelor trecute prin mobila veche şi
decoraţiuni specifice caselor boiereşti feudale.
Cula
Greceanu din poiana Măldăreştilor
Ca să poată stăpânii de moşie să vadă
atacatorii şi se apere bine din spatele zidurilor culei, turnul alb răsare
într-o pajişte mare, împrejmuită de copaci. Şi atunci, ca şi acum în timpul
verii, fânul cosit împrăştia un miros plăcut în aerul curat adus de adierile
dispre munţi.
Fortăreaţa cu ziduri înalte şi groase,
încorporând două părţi vechi de turn şi strânse sub acoperişuri înclinate, are
pe toate laturile primului nivel multe creneluri, prin care armele de foc
azvârleau proiectile asupra duşmanului. O uşă grea duce spre o pivniţă aflată
la parterul casei, numai bună de capcană pentru cei ce reuşeau să treacă de ea,
fiindcă de aici nu aveau cum să urce în camerele culei. Accesul la primul etaj,
înălţat mult faţă de nivelul solului, se face pe o scară interioară din lemn,
nu foarte largă, traversând o parte laterală a casei. Se ajunge într-o
galerie mică, deschisă spre sud şi având două arcade sprijinite pe o coloană.
De aici se intră într-o primă cameră, unde o scară mobilă leagă în secret
etajul de o încăpere superioară izolată, adevăratul loc de refugiu în caz de
primejdie.
Tot la
primul etaj, după fosta cameră de primire, o încăpere boltită poartă pe pereţi
o frescă pastelată, imortalizând portretele Măldăreştilor în stilul tabloului
votiv al bisericii de lângă culă. Semnătura de pe frescă aparţine Olgăi Greceanu
şi este datată 1934.
Cele două
încăperi de la etajul al doilea pierd din atenţia vizitatorilor din pricina
peisajului pitoresc ce se zăreşte printre coloanele albe şi florile cerdacului
spaţios. Din măgurile şi vâlcelele apropiate răzbate o linişte odihnitoare,
străină faţă de strigătele de luptă şi împuşcăturile răsunând mai demult pe
moşia Măldăreştilor.
Cula Duca şi lecţia scurtă de istorie
Un alt
Măldărescu, strănepot al lui Tudor, la fel de bogat precum rudele sale, pune în
1812 temelia unei noi cule, care se va vinde un secol mai târziu lui I.G. Duca.
Corpul masiv al acestei case se compune din ziduri albe şi drepte, cu ferestre
mici la parterul înalt şi cu un singur cerdac în partea din faţă, având arcade
trilobate şi şase coloane scurte; li se adaugă câteva ghivece înflorate, pentru
armonia deplină a faţadei luminoase.
În spaţiul
interior al parterului, mai bine spus al pivniţei, nişte stâlpi rezistenţi
susţin grinzile din lemn, formând un decor rustic medieval. Drept dovadă pentru
ambientul deosebit, scene din trei producţii cinematografice s-au filmat aici
în urmă cu ani buni -"Iancu Jianu- Haiducul",
"Neînfricaţii"şi "Drumul Oaselor".
Cele trei
încăperi de la etajul 1 şi camera etajului al doilea, împreună cu cele două
băi, au fost decorate cu mobilier de secol XIX şi cu obiecte de uz casnic,
unele de inspiraţie orientală.
În faţa
culei ce poartă numele ultimului proprietar, I.G. Duca, se poziţionează o
construcţie simplă, fără etaj, dar cu un pridvor larg, asemenea modelului de
cerdac al caselor fortificate. Albul intens al zidurilor se lasă strâns în
braţe de verdeaţă, stârnind o atmosferă romantică, diferită puţin de cea cu
care vizitatorul se obişnuise în culele Măldăreştilor. Aici pereţii păzesc cu
nostalgie obiecte ce au făcut parte din viaţa lui I.G. Duca, politicianul
liberal care era numit prim ministru la finele anului 1933, într-o perioadă
grea de frământări politice. Cariera sa politică, treptat construită între
primul mandat de deputat (1907) şi funcţia de şef al Guvernului, va fi
încheiată brusc în ziua de 29 decembrie 1933: după o audienţă la Rege, I.G.Duca
este asasinat de legionari în Gara Sinaia.
La
Măldăreşti, casa lui Duca aminteşte de altfel de momente, unele de intimitate
casnică, altele de relaxare sau de muncă intelectuală, într-un decor de o
simplitate rafinată.
Timp de şase zile pe săptămână, poarta de
intrare în Complexul Muzeal de la Măldăreşti stă deschisă pentru vizitatorii
paşnici, înarmaţi doar cu o curiozitate vie. La schimb cu preţul neînsemnat al
biletului de intrare, se câştigă respect pentru valorile istorice ale acestei
ţări şi admiraţie faţă de un peisaj rural încântător.”
*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu