Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 30 martie-mars 2018 Hrisoave domnesti, curs de Drept 1931
Cu privire la fotografiatul cartilor, probabil ca va veti bucura sau veti rasufla usurati, mi-a reusit si mie sa asez paginile fotografiate intr-un singur document PDF !!
Desi am impresia, nu stiu cum, nici de ce, ca Acrobat Reader pe care il am pe computer instalat, s-ar parea ca mai exista alte 2 versiuni ( reamintesc ca asa am primit computerul prin 2011 cand computerul nostru de acasa a fsot virusat, iar un prieten al fratelui meu si vecin, Razvan Paraschiv ne-a daruit acest computer de pe care scriu de atunci... au trecut anii ! )
Am fotografiat prima parte dintr-un curs de Drept din 1931, despre Hrisoavele domnesti [ hrisov = parchemin / hrisoave = parchemins ], acestea se studiau la facultatea de Drept, cartea are 333 + 2 = 335 pagini si eu am fotografiat pana la paginile 218, 219.
Este una din putinele carti pe care le am de la bunicul meu Paraschiv Mardale, a vrut mama sa aduca cateva carti din biblioteca bunicului, care, e drept nu era una foarte mare, dar era una buna, si astfel am cateva, foarte putine carti de la el...
Titlul cartii este :
CURS DE ISTORIA DREPTULUI ROMAN ( român )
VOLUMUL IV
HRISOAVELE DOMNESTI
DE ION PERETZ
Profesor la Facultatea de Drept din Bucuresti
1931,
Bucuresti, Tipografia "CARAGEALE ", STR.SELARI, 4
Cartea i-a fost daruita bunicului meu, fie de cineva din familie, fie de cineva din anturajul familiei.
Ma bucur ca am reusit si sper ca toate paginile sunt in ordine in PDF-ul creat de mine, nu le-am verificat pe toate, dar sunt optimista ca toate s-au asezat cum trebuie, una dupa alta.
In ordine.
Ieri noapte l-am auzit pe Silviu cand s-a intors acasa : ieri a avut zi libera, si in ziua libera, ca de obicei la el, pleaca la plimbare seara, mama obisnuieste sa-l astepte in zilele cand munceste, nu si cand are liber...
Insa ieri noapte mama s-a pus pe asteptare....
Mi-am spus ca o fi ceva...
Tarziu, Silviu s-a intors acasa si l-am auzit cum ii explica mamei, cum o pune la curent, mirati-va si voi, ca eu m-am mirat :
" Da, Olivia a avut o internare !", i-a anuntat el mamei mele !!!!!
Si inca, apoi a spus o fraza despre care nu mai sunt sigura, era la afirmativ sau era o negatie, suna cam asa : " [ acum ] N-o s-o mai ia de aici !", sau, invers " [ acum ] O s-o ia de aici ! "
Culmea este ca, dupa aceasta " pretioasa " informatie despre viata mea, adusa de fratelui meu, mamei mele, ca vezi bine, doar am locuit intotdeauna impreuna sub acelasi acoperis, si mai ales in iunie 2003 cand m-au reclamat la psihiatrie locuiam sub acelasi acoperis ... - a doua zi de dimineata erau amandoi bine dispusi cu privire la mine, au devenit mai amicali, erau si mai ...se simteau mai bine, ai fi spus mai increzatori.... mai linistiti in egala masura.
Astazi, pentru ca mie imi place sa impart cu ei, i-am daruit lui Silviu flaconelul cu mir primit in pachetul cu icoana pe 29 martie 2018, si m-am bucurat sincer ca l-a primit, mi-a spus chiar " Oli ", asa cum candva imi spunea mama ( cand eram in scoala generala , poate si mai demult inca... )
Mama a refuzat bratara-matanie cu iconitele Maicutei Domnului aplicate pe ea, nu vrea nimic de la mine, nu vrea si nu vrea, i-am oferit-o de vreo 3 ori, dar, degeaba !
I-am spus azi mamei ca am gasit-o prin dl av.Friedmann pe FB pe colega mea de birou Alexandra Ioana Horga, casatorita Marinide, dar cand ii vorbesc despre mine, serviciul meu ( din trecut ), mama nu suporta sa auda !
Mi-a spus cu o figura suparata, e adevarat s-a chinuit singura in buna, in foarte mare masura, din cauza firii ei, e tare imbatranita si mi-e mila de ea, dar asa a fost toata viata, mi-a spus : " Auzi, mie mi-e drag domnul Friedmann, dar in ultimul timp numai despre el aud ! Hai ! Mai lasa-ma !!! "
Alexandra nu stie nimic despre Arabela Geamanu, o alta colega de birou din 1998 de la Judecatoria Sector 1 Bucuresti.
Alexandra s-a nascut in 26 martie 1970, deci e cu 2 ani mai mica ca mine.
Privind postarile ei de pe FB, inainte cu putin sa ii cer prietenia pe FB, am vazut ca in decembrie, pe la finele lui decembrie 2016, in jurul acestei date, a nascut un baietel, il cheama Bogdan si e foarte scumpic, Alexandra il adora, saracuta de ea, de noi, e tare obosita si trasa la fata, ma intreb " cate sute " de dosare mai are o sedinta de judecata si deci ea, in lucru ?!
Sa ii dea Dumnezeu sanatate si putere sa il creasca mare pe Bogdanel !
Sotul ei, eu parca asa stiam, este ( mult, sau destul de mult ) mai mare ca ea.
Domnul Marinide, el lucra la ministerul de Finante.
Alexandra scrie pe FB ca lucreaza la Judecatoria Sector 1 Bucuresti, dar de prin 1995 sau intervalul 1995-1998, eu o stiam studenta la Universitatea Bucuresti la Drept, si a terminat Dreptul la Stat, insa nu stiu in ce an.
Fata aceasta, Alexandra, nu stiu cum sa zic, cred ca Dumnezeu a trimis-o spre ajutorul multor oameni pe pamant !
Va explic de ce ....
Asa o fata incercata, viata ei ne arata ca omul parca trebuie sa-si castige dreptul la viata, ca si cum nu il are de la conceptie...
Era o fata deosebit de chinuita, nu i-am spus niciodata, dar asa gandesc si azi :
IN 1998 cand eram colege de birou, stiam ca parintii ei aveau vreo 70 de ani cam asa, poate putin mai mult ? ( tata e nascut in 1941, deci in 1998 cati ani avea tatal meu ? ), si erau cam batrani si bolnavi.
Mi se pare ca, atunci la inceput de an, in 1998, Alexandra desi era impreuna cu viitorul ei sot, insa nu se casatorisera inca si asa este, dar, in schimb, pe parintii viitorului ei sot ii considera ca pe socrii ei.
Sigur, frumos, sa vedeti ce sacrificiu !
Acasa la ea, Alexandra cumpara, gatea - eu zau ca nu stiu cum reusea, se dilata timpul ??? - spala, facea curat....
Dupa ce iesea de la serviciu dupa-amiaza ( era si studenta, am impresia ca inca nu absolvise in 1998 ... dar acest aspect nu mi-l amintesc bine ) alerga la socrii ei si facea acelasi lucru : gatea, spala, facea curat, ii ingrijea.
Am impresia ca pe atunci totusi, parca asa era, se mutase cu viitorul ei sot, deci si sotului viitor ii facea acelasi lucru : gatit, spalat, curat in casa.
Prin primavara, sa fi fost, Alexandra m-a invitat la casatoria ei civila, la Primaria Sectorului 1 Bucuresti, intr-o zi din cursul saptamanii parca a fost invitatia, iar sambata era cununia.
Va spun sincer, ca desi aveam salariu, insa nu aveam ( pana la salariul urmator ) bani pentru o tinuta, o rochie ceva, sa-mi cumpar fie si simpla, dar pentru ocazie totusi, desi nu era o receptie, in plus nu aveam bani sa cumpar si eu cadou de nunta si nu mergea sa nu cumperi un cadou de nunta, mai ales as fi vrut sa-i pot cumpara unul, merita din plin !
Cand am primit invitatia era prea tarziu, si cu toate dosarele mele, intram in 3 sedinte pe saptamana si saptamana era de Luni pana Vineri inclusiv, cand sa le si lucrezi ? Cand sa umblu prin magazinedupa o rochita, o fusta, o bluza ceva, special pentru a merge la cununia civila ? De cadou ce sa mai vorbesc ?!
Cu parere de rau i-am spus ca nu voi putea veni, si cred ca nu ma insala memoria cand mi s-a parut ca s-a intristat cu adevarat, adica chiar ma vroia printre invitati si nu m-a invitat numai din politete, de forma !
MI-a parut rau atunci de tristetea ei, eu oricum eram trista stiind ca nu voi putea merge !
Nu erau multi invitati, dimpotriva, erau parintii ei, nu mai tin minte ? Cumva am vazut dupa aceea cateva fotografii de la evenimentul acesta unic in viata ? daca da, m-a frapat tatal ei, era un domn foarte, foarte in varsta, eu as fi spus ( mult ) peste 70 de ani, mult, te mirai ca mai avea putere sa vina la un eveniment !
E tot ce-mi amintesc, o poza parca de grup ceva, intr-un hol mare.... putini invitati.
Alexandra, si in acel an si eu, cam fumam ! Cred ca ea ma intrecea pentru ca fuma cred ( eu pufaiam tigarile, imi cam placea aroma fumului mentolat, dar nu numai ) si cum se spune " tragea in piept ", cred ca din pricina asta, in fond insa nu asta era pricina, doar si altii sunt fumatori, avea o respiratie grea, gafaita, dar alerta, uneori respira greu, dar acesta era ritmul respiratiei ei, parca horcaia chiar.
Dar de fumat nu se lasa !
De aceea ii doresc sa ii dea Dumnezeu putere si sanatate, sa nu ne-o ia de pe pamant, sa il creasca pe Bogdan, dar si pentru ca o vreau cu noi aici !
Acum, cand am regasit-o, pentru ca era fata frumusica, si cu un aer de copil, inocent, un aer tanar, de om cu sufletul tanar, de copil cuminte, are fotografii frumoase, cu ea, insa cam ultima postata vazuta de mine, inainte sa-mi dea ok-ul pe FB, o arata imbatranita, trasa la fata, cu tenul ofilit si slabit, si-a pus si ochelari de vedere, si prin contrast micul, foarte micutul Bogdan....
Asa mi-a venit sa plang ! Asa incercata de viata a fost fata aceasta, parca nu avea dreptul sa traiasca si ea !
Pai, la judecatorie stateai 8 ore oricum, cel putin, 2 sedinte pe saptamana le avea ca noi toate, era norma obligatorie aceasta, de acolo cum sa se imparta, unde, mai repede ?
La parinti, la socri, la ea acasa ?
Parca a si slabit asa, putin....
Inca de cand imparteam acelasi birou, ma gandeam cu groaza cum rezista, la serviciu nu manca nimic toata ziua, eu nu mi-o amintesc mancand, desi poate prin exceptie uneori cine stie, manca si ea un sandvis....
Fuma si batea la masina de scris, lucra dosare... uite, asa, 8 ore, iar in zilele de sedinta, in sala de sedinta.....
Noi nu aveam timp sa respiram, daca vreodata imi spunea ceva, asa mi-a facut si invitatia la casatoria ei civila ( religioasa nu stiu daca a avut, ? a avut ? parca nu ... ), de la masa ei de lucru, biroul ei era pe diagonala, fata in fata cu al meu, eu aveam biroul in fata usii incaperii ( biroului ) de Grefieri, cum deschideai usa, in fata, vedeai biroul meu, iar Alexandra avea biroul pe peretele ( ma rog langa peretele ) cu usa Incaperii noastre de Grefieri, mai in spate, mai langa fereastra, mai in "fundul" incaperii, mai indepartat de al meu, deci pe diagonala....
Fata de mine.
De la biroul ei, asezata, cu mainile pe masina de scris, asa mi-a facut invitatia, doar a ridicat capul si privirea....
Langa biroul meu, si mai aproape de al Alexandrei, dar imediat langa mine, era la biroul ei, Arabela Geamanu...
Alexandra spune ca nu mai stie nimic de Arabela, poate nici Geamanu nu o mai cheama.
Va atasez prima parte a cursului de Drept din 1931 Hrisoave Domnesti, anuntat mai sus !
Fisierul PDF sunt anuntata ca e prea voluminos, voi incerca sa vi-l trimit dupa adresa mea gmail.com, un pic mai tarziu, depind mult de viteza internetului....
Incerc cateva capturi de ecran de pe pagina FB a Alexandrei Horga, sa o cunoasteti, e o fata frumoasa !
[...]
Tot Alexandra, la 48 de ani, si nu stiu, cred ca intr-o fotografie, in varsta de tot, e chiar taticul ei :
cred ca e chiar tatal ei ....
[...]
da, e tatal ei 91 de ani !!! acum vad si eu totul, pentru ca mi-a dat Ok-ul si ma uit in timp ce va scriu :
[...]
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu