oliviamaria(nicolae)marcov: bucharest, romania

Don't interfere with anything in the Constitution. That must be maintained, for it is the only safeguard of our liberties. Abraham Lincoln In the long history of the world, only a few generations have been granted the role of defending freedom in its hour of maximum danger. I do not shrink from this responsibility - I welcome it. John F. Kennedy *** The ignorance of one voter in a democracy impairs the security of all. John F. Kennedy, speech at Vanderbilt University, May 18, 1963 ***

luni, 3 august 2015

Rugaciune Catre Dumnezeu Tatal Ceresc : Duminica, 19 Iulie 2015

VVVVVRugaciune

Catre Dumnezeu Tatal Ceresc :

Duminica, 19 Iulie 2015, ora 23h21

VVVVVDumnezeule, Tatã Ceresc, Te iubesc !

VVVVVIsus, Te iubesc !

VVVVVMãicuta Domnului, Te iubesc !VVVVV

Si stii cã plâng.

Azi mi-am luat cele patru volume, de pe site-ul lafilleduouiàjésus.org, in limba francezã.

Am citit la rubrica Présentation, si mi-am notat anii : 1998, 2001 : janvier, juillet, août, 2002 ( http://www.lafilleduouiajesus.org/fr_accueil.html ).

Sunt anii in care a fost contactatã La Fille du Oui, de catre Fecioara Maria si Isus.

Prin 2001, La Fille du Oui a avut un vis [ in fapt, in anul 1985, Volumul 1, « Un cri dans la nuit » ]

Tot prin 2000, am avut si eu un vis, al carui cadru, peisaj, este asemanator.

In 1998, la sfarsitul anului m-am logodit, si apoi, odatã cu logodna, s-a încheiat o etapã din viata mea.

Am plecat in iunie 1999 prin demisie, iar in ianuarie 1999 in fapt, concret, din judecatorie unde eram grefierã din 1993.

In 2000 sã fi fost, am stat patru ore in interviu cu o avocata romanca, cetatean francez, o chema Dana Gruia Dufaut, la Bucuresti.

Apoi, am visat-o, intr-o noapte : se fãcea cã eram langa un mormant alb, avea si cruce albã, era foarte cald, soare pe cer, in jur numai pamant proaspãt arat, de culoare maro.

Eram langa aceastã avocata Gruia Dufaut, dar eu, mai aproape de mormânt, iar ea privea câmpul arat proaspãt.

Cred cã era si Isabela Klaar-Calugaru, o copilã blondã, fiica Magdalenei-Irina Calugaru [ Klaar ] si a lui Wolfgang Klaar, in visul meu acela.

Mã impresioneazã Pãrintele Arsenie Boca.

Cred cã L-a iubit pe Isus.

De pe fb, am o Sintezã a Lucrãrii Pãrintelui Arsenie Boca, de 608 pagini in pdf.

Contine icoane-picturi ale lui Isus, Pr.Arsenie L-a pictat dupã descrierea Lui Isus din Apicalipsã.

Vreau sa imprim si eu acele icoane ale lui Isus.

Viata Pr.Arsenie si a mamei lui, a fost sfasietor de tristã.

Pana acum, eram impresionatã de faptul cã Pr.Arsenie avea mare, foarte mare har.

Dar viata lui a fost asprã, si psihopatii de tortionari l-au chinuit toata viata.

Mã intrebam cum a rezistat, totusi ?

Dar vazand cum L-a pictat pe Isus, desi nu e prima data cand vad [ picturile Pr.Arsenie Boca ], am vazut si icoane pe care nu le vazusem, azi mi-am spus cã Parintele Arsenie Boca, L-a iubit mult pe Isus.

Chiar pãtimas, intens.

Dupa cum L-a pictat, desi dupa descrierea din Apocalipsã.

Sunt si preoti care nu recunosc pictura Bisericii Draganescu de langa Giurgiu.

Inseamna cã nu le place Iubirea, cã L-a iubit mult pe Isus.

Sau se tem de Judecata de Apoi.

Sunt atatia oameni, mai ales barbati, care nu suportã iubirea, Iubirea.

Niste vite.

Boi care se impreuneaza cu vacile.

Boul nu suportã iubirea, e mândru de vigoarea lui de bou.

Considerã cã puterea lui bovinã este un soi de iubire.

Vite din acestea L-au chinuit pe Isus, cu Crucea in spate, pentru cã vita are fortã fizicã superioarã omului si nu simte greutatea, oboseala omului.

Sunt multi din acestia, care isi spun credinciosi, crestini, care par incompatibili cu specia umanã.

Isus S-a întrupat OM. Nu bou. Nu vitã.

Boii acestia insa, simt o multumire interioarã, pentru cã au o vigoare fizicã demnã de un animal de povarã, si detestã omul care este mai firav decat ei.

Ce le mai place sa arate cã ei au forta fizicã, ce se mai laudã cu munca lor.

Dar boul nu are suflet.

E bou.

Sau are suflet de bou.

Cat despre barbati, multi sunt genul de oameni « drãcosi”, sau au draci pe ei, in ei.

Sunt multi asa.

Daca nu se roaga, daca nu merg la Biserica !

In societate, altii nu se prea intalnesc.

In Romania, daca tara a preferat ideologiile, oamenii au devenit cam ca dracii.

Se intamplã peste tot, unde omul stã departe de credintã.

Mai greu de inteles, e cand sunt chiar preoti.

Si francezii, cand ii apucã semetia, trufia, aroganta, “superioritatea”, calcã peste om.

Dar daca te uiti la ei, ei raman foarte satisfacuti de ei, de lipsa lor de minte, de nemernicia din ei.

Sa stii cã am gasit postarea despre vizita lui Seneca in Paradis, partea a 6-a [ Magazine La Voix de Dieu ].

Am ascultat o parte pe gloria.tv/media, azi.

E frumos acolo.

E Paradis.

Eu insa sunt nefericitã pentru ca nu sunt iubitã.

Pentru cã nu am fost iubitã.

Si in Paradis nu vor mai fi lacrimi.

Dar nu putem fi amnezici, sa nu mai avem memoria durerilor noastre, memoria trairilor noastre, memoria ranilor noastre.

Am citit cã Isus poartã si in Paradis, urmele Rãnilor Lui.

Si atunci noi, oameni, nu vom mai purta memoria rãnilor noastre ?

Nu stiu cum se poate.

Am suferit, am avut un trecut, ne-a durut pe pamant.

Si in Paradis nu vom plange.

Vom fi amputati de memoria vie a trecutului nostru dureros.

Asa fiind, vom fi fericiti ?

Sa nu imi spui cã vom fi niste zombi, niste legume.

Legume suntem pe pamant, cand nu reactionãm fatã de rãu, cand suntem pasivi, indulgenti, indiferenti la nedreptati, minciuni, defaimari, la inechitati.

Daca Tie Dumnezeule Tata Ceresc, nu Iti pot spune deschis durerea mea, atunci cui sa o spun, cine, cine, sa ma inteleaga ?

Nu am avut iubire pe pamant.

Cine ne va iubi in Cer ?

Unii oameni, au fost fericiti, sau impliniti aici pe pamant.

Se vor regasi in Paradis, se vor iubi si in Paradis.

Dar pe cei neiubiti pe pamant, nu va avea cine sa ii iubeasca in Paradis.

Pe cei singuri, parasiti, nedoriti, abandonati, alungati, ...

Ei nu au avut pe nimeni cu care in Paradis sa se regaseasca.

Sunt case luminoase in Paradis ?

Si sa fii singur in casa luminoasa ?

Singur cum ai fost pe pamant, si neiubit.

Vezi, si Paradisul doare !

Si Iadul e groaznic.

Da, sunt case [ in Paradis ].

Nu stã nimeni pe strazi.

In Paradis, nu se stã pe strazi.

Dar daca ai fost singur pe pamant, cine te va iubi in Paradis ?

Si femeile divortate, ai caror barbati s-au recasatorit, toate nefericitele sa dea ochii cu cei care le-au inselat, parasit.

Pentru rugaciunile celor buni, mlti vor intra in Paradis, pentru acele rugaciuni anume.

Despre ingeri, am citit cã ei nu simt iubirea, asa sunt ei creati, ei nu pot simti dragostea, nici durerea sufletului omenesc.

Si poate fi iubirea fara urmã de lacrimã ?

Dar sunt si lacrimi de iubire.

Nu stiu cum vom trai singuri, fara lacrimi, - si fericiti ?

Iar altii vor fi impreuna cu cei cu care s-au iubit pe pamant, pe care ii vor regasi in Cer.

Isi vor regasi sotul, copiii, nepotii.

Iar altii nu au pe cine sa regaseasca.

Daca nu te-a iubit nimeni pe pamant, cine te va iubi in Cer ?

Dintre oameni.

Iar cu privire la Tine, Doamne :

Tu ii iubesti pe toti.

Intr-un fel, Te imparti la toti oamenii, desi Esti Intreg tot timpul.

Iubirea Ta este comunitarã, este iubirea pentru fiecare pe care il iubesti.

Dar unii au familia lor, si Te au si pe Tine.

Iar altii nu au nicio familie, pe nimeni dintre oameni.

Si nu este dureros ?

Nu este dureros ?

Tu esti cu toti si nu esti cu nimeni.

Dar Esti cu toti.

Daca, - daca – o fi existand un fel de modalitate de a trai mai multe vieti pe pamant, succesiv, dar cine mai vrea asa ceva ?

Cine mai vrea o viata ca asta, rea, imperfectã, dureroasã, plinã de rãu si de pericole, plinã de singuratate, de boli, de lipsuri, de neputinte, de necazuri, de draci, de oameni rãi ?

Viata e o mare belea.

Dar ne agãtãm de ea.

Si de frumusetea ei inselatoare, efemerã, viata pare frumoasa, ne place, dar e goala, pustie, si apoi se moare.

Numai Iubirea e frumoasã.

La oameni nu prea existã, sau piere repede.

In Cer, Dumnezeu iubeste pe toata lumea.

Pe pamant suntem creati, educati pentru a iubi doar un om, a fonda cu el o familie.

Suntem invatati cã iubirea cere numai unul la unul : un barbat, doar unul, o femeie, doar una.

Si nu toti obtin asta pe pamant.

Iar omul e asa de inclinat spre poligamie, incat fidelitatea ii este izvor de necaz, de scandal.

Omul e un poligam, constrans la o relatie de unul cu una.

Si el nu poate. Si el nu vrea.

Si el tipã, bate, urlã, urãste, minte, tradeaza, inseala.

Iar Dumnezeu e Dumnezeu.

Total diferit de om.

Din Vesnicie diferit de om.

Cata descriere in Paradis, a masinilor cu care merg ingerii !

Din nou, masinile atrag bucuria omului de pe pamant, aflat in vizita in Paradis.

Si ingerii nu iubesc.

Numai un barbat putea sa remarce masinile, acelea din Cer, ca o garantie de fericire daca ajungi in Paradis.

Barbatului, sa ii faci parc de masini in Cer, cã altã minte nu are.

In plus...

Este cam ciudat sa se deplaseze ingerii cu masina prin Cer.

Este o imagine metaforica.

Ca sa poata omul sa inteleaga oarecum Cerul.

In Cer sunt alte legi ale cunoasterii, noi am spune ale fizicii.

Acestea sunt imagini alegorice, sau create pentru ca omul sa se simta familiar in Cer.

Ingerii se miscã dupa alte legi, si sunt din altã substantã.

Pe vremea Sfantului Ilie, imaginea ridicãrii lui la Cer, a fost cã Ilie a urcat intr-un car, si carul s-a inaltat la Cer.

Pentru cã atunci nu aparusera masinile.

Nu existau Mercedesuri, Peugeot-uri, BMW-uri.

Dar Iubirea ?

Iubirea e importanta.

Acest barbat, Seneca, vizitand Cerul, descrie frumuseti, despre care spune cã sunt de nedescris.

Dar seneca nu spune cum e iubirea in Cer ?

Dar e iubire in Cer, sau doar pace si armonie ?

Multumire, pace, armonie...

Cei care au fost fericiti pe pamant, fericiti in Cer.

In familia de pe pamant, regasita in Cer.

Nimic despre iubire...

Imaginea se canalizeaza asupra bunurilor din Cer, acolo sunt bunuri, nimic nu lipseste.

Decorul e frumos in Cer.

Si iubirea ?

Cum este ? Este ? Cum si de catre, si intre cine se traieste ?

Imi vine sa plang.

Ma simt foarte nefericita.

Eu nu voi fi fericita nici in Cer !

Eu nu am fost niciodata iubitã.

Dimpotriva, am fost dispretuita, urata, batjocorita, barfita la nemurire.

Si in Cer voi uita durerea ?

Toti oamenii vor fi coplesiti de bunurile din Cer, ce le mai trebuie ?

Iubirea.

Cand pe pamant nu ai avut, nici iubire, nici bunuri,...

O casa goala in Cer...

Frumoasa si goala...

Sa tot admiri ce pustie e...

Dupa toata suferinta de pe pamant, dupa toate lipsurile !

Si Crucea lui Isus ?

Pentru niste bunuri, doar cã s-au mutat in Cer, nu mai sunt pe pamant !

Pentru asta S-a rastignit Petit Jésus ?

Crucea !

Crucea care iti provoacã infarct, Patimile pe care de salbaticie nu le poti nici privi fara sa nu mori !

Pentru masinutele ingerilor.

Fir-ar de masinute !

Ne mutãm cu hypermarketurile in Cer !

E vai de sufletul nostru, daca asa e !

Vai noua !

Si Petit Jésus, rastignit pentru bestiile alea, pentru animale, S-a rastignit Dumnezeu-Petit Jésus.

Am sa chefuiasca si in Cer, cã nu le-au ajuns bunurile si calatoriile, si bonusurile de vacanta pe pamant !

Deci, Iubirea unde e ?

Cand ma doare, nu pot sa citesc.

Si Dumnezeu e Dumnezeu.

Adica, noi vom trece de la o viatã de iubire inchisa, de tipul : barbatul si femeia lui, la o viata comunitara, intr-un fel de autoservire gratuita, plina de bunatati, si vom trai in case mari, luminoase, goale, si Singuri.

Singuri cu bunurile si decorul frumos, dar de nedescris.

De ce este de nedescris ?

Si de ce vom vrea asta ?

Pentru ca totusi sa nu fim si acolo lipsiti.

Pentru cã altii vor avea. Desigur !

Dar altii au avut si pe pamant.

Si pentru cã Iadul e oribil.

Singuri in Cer.

Noi oamenii, cu bunurile noastre.

Si Dumnezeu cu Dumnezeu.

Iubind pe toti.

Cte unii se vor gasi, sa vrea si Iubirea.

Dar pe pamant nu au avut “obiceiul” de a iubi.

Nu au iubit pe nimeni.

Nimeni nu i-a iubit.

Eu nu stiu.

Dar fara iubire, nimic nu are sens.

Si pe pamant sunt frumuseti.

Si ne despartim greu de ele.

Sau de lucruri la care tinem, desi nu sunt o valoarea mare baneasca.

Si pe ele le lãsãm pe pamant.

Si ne doare.

Pe mine ma doare.

De ce trebuie sa ne doara chiar totul ?

De ce nu le putem lua cu noi ?

Dumnezeule, sa nu fii si Tu, asa ca acesti barbati brutali, nestatornici, veninosi, agresivi in decizii, imprevizibili, niste biete maimute care ne-au terorizat !

Doar nu vrei sa fii ca ei ?

Da.

Barbat statornic, de felul sãu, cred cã nu existã.

Din tinerete, femeile trag de ei, sa se insoare, sa fie si ele maritate, sa aiba un barbat.

Ei asteapta, tac, manipuleaza, invaluie eventual, mint, asteapta care femeie oferã mai mult.

Pentru ei.

Iar ei sunt ca animalele : racnesc, insultã, alungã, pleaca, revin, pleaca iar, sau pleaca brusc pentru totdeauna.

Mai si pocnesc, lovesc, sa fie decorul complet.

Comuna primitivã si masinutele.

Ce ne mai chinuim in viata asta !

Si cat doare !

Nu cred cã existã neaparat “rasfat”.

Ci incapacitatea de a iubi.

In locul ei, se naste consumerismul.

Interesant cã va fi si in Paradis.

Si pentru cine ?

Pentru niste [ oameni ] chinuiti ai soartei, crezi cã le mai trebuie acolo asa abundentã, dupa tot ce au tras pe pamant ?

Trupuri schingiuite, batute, umilite, lovite, infrigurate, infometate, vatamate, batjocorite, lacrimi planse pana la disperare si dupa ce a murit disperarea, plânse dupa ce a murit si speranta, trupuri in fel si chip epuizate de efort, de muncã, de boli, de durere...

Oh ! Te rog sa nu spui cã Cerul e un magazin gratuit, abundent si pustiu de iubire !

De ce simt atata durere ?

Pentru cã niciodata nu voi fi fericita, iubita, pentru cã ar fi dureros sa ne uitãm rãnile, durerea, trecutul...

Pentru un decor frumos.

Frumos.

Dar de nedescris.

E de nedescris, pentru cã nu umple golul din sufletul omului.

E de nedescris, pentru cã nu il cuprinde si umple de iubire.

Totul e prea tarziu.

Ar fi cumplit sa ne uitãm viata, asa schiloadã cum ne-a fost.

Si Dumnezeu e Dumnezeu.

Petit Jésus ce sa mai zica ?