Bonsoir à tous! Buna seara tuturor ! Al.Vlahuta, Oeuvres
Ci-joint des extraits des Oeuvres ( les tomes/volumes 2 et 3 ) de l'écrivain Alexandru Vlahuta : Nouvelles, Contes, Souvenirs, Réflexions, Esquisses + La Roumanie Pittoresque où il décrit la Roumanie, ses paysages, ses monastères, mais il est centré surtout sur la description du paysage, de la nature...
+ Les portraits des écrivains et poètes roumains...
Mai jos, extrase din Operele scriitorului Alexandru Vladuta ( volumele 2 si 3 ) :
Nuvele, Schite, Amintiri, Cugetari, Povestiri, si Romania Pitoreasca, unde descrie in special natura, locurile, peisajul ca atare, descrie manastiri, orase, dar ramanand centrat pe decor, pe natura inconjuratoare...
+ Portretele scriitorilor si poetilor români.....
Tout d'abord je commence par vous montrer quelques livres que j'ai feuilletés aujourd'hui....
Mai intai incep prin a va arata cateva carti pe care le-am rasfoit astazi....
Am rasfoit azi o carte pe care o stiu din copilarie, acum, peste ani, a ajuns biata fara coperti.... e vorba despre Viata lui Mihai Eminescu scrisa de G. Calinescu, e atat de trista...
Nuvelele, Povestirile din cartea de ieri "Mogaldea" de Alexandru Vlahuta, sunt cuprinse in Operele acestea ale lui Vlahuta pe care le veti vedea acum mai jos... nu le-am repetat, fireste, dar veti vedea cand apar pe cate o pagina, de pilda "Impacientii", astfel incat nu am continuat povestirea, intrucat o aveti in "Mogaldea" de ieri....
Asa cum am spus, am rasfoit Viata lui Eminescu, mi s-a parut trista intotdeauna si de aceea nici nu am citit-o si nu am vrut, nu m-am simtit in stare sa o citesc....
Azi am citit pe ici pe colo, pasaje din ea, si mai mult de la inceput si sfarsit...
Eminescu a avut frati insa nu l-au ajutat, culmea este ca ii trimiteau scrisori si cum ar veni, din cate ar rezulta, el trebuia sa le timbreze, pesemne un fel de scrisori recomandate, adica plateste destinatarul, cel care primeste scrisoarea.... dupa ce ca nu avea bani, ei ii trimiteau vesti de acasa, in acest chip.....
Spre sfarsitul vietii lui scurte, la 43 de ani a murit, stiti cam ce se spunea despre el, in cartea lui Calinescu nu am gasit chiar cuvantul acesta....
Se spunea ca ar fi murit de sifilis....
Oricum se pare, din cartea lui Calinescu aflam ca avea sangele infectat* [*cu lues ] si ca la vremea aceea nu se putea trata ce avea el, pentru ca Medicina nu avea medicamente necesare.
A murit cu zile se poate spune.
Despre Eminescu s-au spus multe, dar desigur, cand cineva scris, e greu si poate a evitat sa scrie totul, a avut doar o viata intensa, bogata, extrem de productiva in plan literar, poetic, ca nimeni altul, si viata lui insasi a fost intensa...
Toate aspectele vietii lui Eminescu pesemne nu sunt spuse, mentionate sau dezvoltate...
S-a mai spus ca a murit nebun, din pricina infectiei cu sifilis.
Imi amintesc, ca o paranteza, [...]
Deci, adica, concluzia : sifilisul e de actualitate si inca, desi mi-e greu de cred, cei care sunt atinsi, adesea barbatii, nu stiu acest lucru ! Asta e cam greu de crezut, dar, mai stii ?
Sifilisul, din cate stiam eu, este foarte periculos, pentru ca....
Pentru ca, de obicei creierul are o bariera naturala, prin care microbii NU PATRUND.
Daca microbii ar patrunde in creier, de cate ori noi ne imbolnavim de cate ceva, inclusiv de raceli, bronsite, viroze respiratorii, am muri.
Creierul deci are o bariera naturala, o protectie, o membrana care nu da voie patrunderii microbilor.
Dar sifilisul se pare, patrunde pana in creier si il atinge !
De aceea este deosebit de periculos.
De aceea se spune poate, ca Eminescu a murit nebun de sifilis....
Dar stiti ?
In cartea lui G. Calinescu scrie ca, intr-adevar, Eminescu chiar ar fi innebunit, deci, de-adevaratelea, si boala lui se manifesta cand calm, apatic, cand s-ar fi luat de femei, daca inteleg eu bine din carte - ca nu imi venea sa cred !!!! - ar fi spart odata 2 felinare, si intervenea "sergentul" care asigura ordinea publica, din unele magazine sau locuri era scos de sergent, pe acelasi motiv, tarat afara... saracul de el, e incredibil asa ceva !
Mai mult, perioadele lui de boala au avut si momente de violenta, de furie, cand ar fi lovit peretii....
Iar catre final, se pare ca nu ar mai fi stiut cine este, nu mai era lucid, nu am inteles daca isi pierduse complet luciditatea, dar la scurt timp dupa aceasta, la acest moment al evolutiei bolii, a murit.
A fost internat in institutii de boli psihice, eu nu cunosc bine Istoria vremii, institutiile, toate aceste aspecte, uite, de pilda si Bucurestiul avea alt aspect, cladiri care azi nu mai sunt, etc...
Dar a fost internat si am dedus ca era un spital ( azil, sanatoriu, ceva ) la Marcuta, apoi la un ospiciu la Neamt, pe undeva, Ospiciul "Caritas" al lui Al. Sutu [ Shutzu ]...
Si apoi, ultima oara a fost internat la Bucuresti in strada Plantelor nr. 9.
Alexandru Vlahuta a fost prieten cu el, mai apropiat, pentru ca adesea mentioneaza intrevederi cu Eminescu, de-a lungul vietii acestuia, si cand s-a imbolnavit l-a vizitat in strada Plantelor..
Incep acum sa atasez pagini extrase din Operele lui Al. Vlahuta, insa mai intai carti pe care le-am rasfoit azi printre care si un volum pe care mi l-am cumparat eu prin anii '80, cu Opere ale lui Balzac.
Balzac mi-am cumparat si in liceu...
Cateodata in anii de liceu, mergeam ( cam rar, dar mi-am luat desi putine, niste carti bune de acolo, cred ca am si dat vreo 2, spun cred.... asa am impresia ) la Editura CARTEA ROMANEASCA, care se afla la vreo 2, 3 strazi mai departe de liceul nostru Nicolae Balcescu, sau Sfantul Sava, undeva, pe strada Luigi Cazzavilan, sau pe o strada paralela cu aceasta strada, cam pe acolo, ajungeai usor insa, mai greu sa explic poate, la o casa, si avea si curte cred, si acolo era Editura Cartea Romaneasca, de unde mi-am luat de fapt cateva volume, cu Opere de Balzac, dar nu au copertile precum aceasta pe care o veti vedea mai jos, cartea mare, groasa, alba, care apartine altei edituri.
Si deci chiar in anii 1982 si urmatorii, in ani comunisti, la Cartea Romaneasca mai gaseam cate un scriitor bun, reputat.
Mai depindea si de bani, ca eu nu prea aveam....
Si da, cand aveam, cateodata, desi tot asa, mai rar, mergeam si la inghetata, la profiterol la Cofetaria de la Athenee Palace cu colegele de liceu, de clasa...
Cred ca s-a desfiintat cofetaria aceasta, sau cel putin nu mai e unde era, candva parca am gasit o urma a ei, dar nu mai era cofetaria mica, cocheta cu mese si galantar cu prajituri...
Sau poate era in curte ?
Undeva in spatele fostei cofetarii din anii 1982 si urmatorii, era o curte, oarecum interioara, dar nu cred ca iarna poti sta acolo... deci nu mai stiu daca mutasera Cofetaria acolo, am trecut odata, rapid, prin anii 2000....
In anii 1982 + urmatorii era pe colt, pe Calea Victoriei, azi peste drum de Hotel Bucuresti, de la intersectia Calea Victoriei, in dreptul Hotelului Athenee Palace* [*Hotelul Hilton de azi ] , intersectia cu strada care coboara catre statia de RATB de la Luterana, pe unde circula autobuzul 368, 168 ( mai tarziu, a circulat pe acolo numai unul din aceste autobuze ), de acolo, din intersectie, mergeai pe Calea Victoriei cativa metri mai sus, in directia Librariei "Minerva" ( aceasta era mult mai sus ), si la numai cativa metri din intersectie, pe colt, era Cofetaria de la Athenee Palace, era mica, nu avea multe mese, intrarea tot pe colt, cu galantarul cu prajituri mi se pare, pentru ca noi mai ales mancam acolo si nu se gasea expusa in vitrina, inghetata cu "langue de chat", cu un fel de piscoturi adica, sau chiar piscoturi, sau mancam profiterol.
Inghetata de cacao, de ciocolata poate si de aceea, era delicioasa oricum....
Imi aduc aminte ca odata.....
SA VEDETI nostimada... si ciudatenie, dar placuta ....
Cand sa fi fost exact ?
Impreuna cu colege de clasa, de liceu, oare inainte de balacaureat, sau mai devreme cu niste ani, inainte de examenul de admitere in treapta a II-a de liceu ???
Am iesit la Cofetaria de la Athenee Palace cu Ruxandra [...] cred, si cu Carmen [...] , si cu cine mai eram noi atunci ???
Ne-am asezat la masa, oarecum mai aproape de usa Cofetariei, masuta cocheta era, ca toate mesele, langa geamul mare, vedeai in Calea Victoriei, afara..
Si am luat, comandat, inghetata, si eu am vrut inghetata mea preferata la Athenee, de cacao cu langue de chat.... ( toate aveau mot, langue de chat ), si am mancat toate, fiecare inghetata ei, sau profiterolul ei, dupa cum a comandat fiecare...
La final, eu am spus ca mai vreau sa imi comand inca o portie....
Si asa am procedat....
Dar, a sosit un chelner tanar, desi nu il mai am in minte, cum arata exact, dar am tinut minte, asa mi-a ramas in memorie, inalt, drept, bine facut si frumos, tanar barbat ( ma rog adult, mare pentru varsta noastra... ), dar sa vedeti ce nostim a fost, ca ne cunostea pe toate, cred ca pe toate pentru ca auzind ca eu mai vreau o portie, - nu mai stiu cum a a fost exact imprejurarea, insa chelnerul a spus pe un ton amuzat, simpatic fata de noi, ( ne privea cu simpatie, in fapt, cred ca ne stia de acuma ), si a spus : "Cine mai vrea inghetata, Olivia ??? "
Asta a fost asa tare !!! Cand m-am auzit "strigata" ca si cum eram vechi cunostinte...As fi ramas perplexa, daca nu exista pe atunci, in anii aceia Securitatea si daca nu eram obisnuita cu Carmen....
Mi-am spus insa ca poate stia, eu va spun sincer ca mi-am spus, eram sub regim comunist, mi-am spus ca poate Carmen l-a informat cine suntem, Carmen obisnuia sa spuna, la nevoie, si mai ales ca ea fusese recrutata in Securitate...
Cum, necum, omul a fost amabil, fara repros, chiar mi-a placut ca ne stia, dar, mi-am spus, eu in sinea mea : Dar ce bine ne stie !
Si Carmen a ras cred, discret, sau mai putin discret, cand el a spus : "Inghetata, cine mai vrea, Olivia ? "
Cred ca au ras toate, adica si Ruxandra !
Dar, zau... oare mai era cu noi cineva in ziua aceea ?
Deci imi facusem o reputatie ca adoram si eram o pofticioasa a inghetatei de la Athenee Palace...
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu