Bonjour à tous! Buna ziua ! mercredi 14 juin 2017/ miercuri 14 iunie 2017
Astazi am inceput sa ma pregatesc putin de vara, si pentru ca deseara merg la slujba de Paraclis care sper ca se tine, ca in fiecare miercuri, desi suntem in postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.
Tot tata m-a salvat, si eram sigura ca el stie :
Il intreb azi daca isi aminteste pe unde prin casa, prin cutii sau pungi, se pot afla niste sandalute, gen papucei, dar sunt sandalute de mers afara, nu papuci de casa, precum si sandalele mele albe.
Am niste papucei albi de vara si am si sandale albe de vara.
Si se pare ca a venit si caldura si daca e cald nu vreau sa imi stang gambele in sosetele trei sferturi pe care le purtam pana acum, duminica trecuta mi se facuse cald, si cum mi se umfla picioarele, ciorapul, soseta ma strangea.
Si ce credeti ?
Il intreb azi dimineata pe tata, mama ma lasase cu el, plecase la piata si Silviu plecase inaintea ei, nu stiu pe unde, s-a intors mai tarziu.
Si imi raspunde tata, dupa cateva clipe de gandire : " Sub scaunul de langa patul mamei, din dormitor !" si am cautat, cu greu, erau niste cutii, el mi-a spus ca sunt ( si ) niste cizme inalte, adica lungi SI AM GASIT, ACOLO ERAU.
Am gasit papuceii sandalute albe, nu si sandalele si mai erau acolo niste pantofi de scai negri cumparati de mine ( eu pastrez frumos incaltamintea si cu anii ) mai demult, sunt sau erau buni de ploaie cand ii puteam incalta, si erau cizmele mele negre cumparate cu bani de la tata, special sa imi iau cizme de ziua mea, in noiembrie 2005, in primul meu an de facultate.
Frumoase cizme, erau de piele, normal, dar pielea acum se prelucreaza cam prost, cu niste piele sintetica sau o substanta care seamana cu pielea naturala, stiu pentru ca imi spusesera vanzatorii de la magazin.
Asa incat, asta e marfa, in magazine de altfel bune, din cele mai bune care sunt !
Si la ploi si ninsoare pielea s-a cam facut cam neplacuta, dar eu o pot da cu crema.
De altfel am alte cizme, numai sa ma incapa la iarna !!!!
Ca nu ma mai incapeau, am 2 perechi de cizme din piele intoarsa, o pereche le-am cumparat cu banii mei ( castigati facand referate la masterul unui coleg de facultate, de an, care a inceput masterul imediat dupa terminarea facultatii si mi-a platit bine referatele ).
Cand era frig si ploua si mergeam la spital la tata, in luna mai, am vrut intr-o zi sa imi iau cizmele, mai intai, cauta prin cutii prin casa... si in fine, nu ma mai incapeau, nu puteam trage fermoarul, cu asa glezne umflate !!!
La prima vedere, umflaturile nu se vad mereu, pentru ca uneori, in repaus, acasa, noaptea dormind, si ungand eu cu crema antivarice si antireumatism, ele se retrag, dar nu inseamna ca nu revin si inca rapid, daca nu te odihnesti si nu stai cu picioarele intinse si nu te ungi cu creme care sa te ajute.
Si la apa, la dus, ma exaspereaza pentru ca mie apa mi-a placut foarte mult intotdeauna, si cand ma spal, ( eu ma spalam mult, imi placea sa umplu cada cu apa, sa pun saruri de baie, gel spumant si altele asemenea si ulei de levantica sau alte plante... in apa si sedeam sa isi faca efectul, si abia dupa aceea, scurgeam apa si imi faceam dus cu sapun si limpezeam cu apa... deci lua un timp, nu faceam asta in fiecare zi, dusul da, zilnic, baia in cada nu chiar zilnic ...)
Dar vreau sa spun ca imi placea apa...
Si la apa, articulatiile se umfla, de zici ca pielea e perfect permeabila si intra apa direct in articulatiile mele de la picioare ( laba piciorului ) si glezne !!!
Eram sigura ca tata isi aminteste, trebuie sa isi reaminteasca.
Are fibrilatia la inima de care ma tem puternic, pentru ca uneori, adesea adica, tremura-tresara, e ceva neurologic, fara voia lui, nu ii suporta uneori sa il mangai pe obraji, tresare si simt ca ceva nu ii place, dar imi zice ca de durut nu il doare nimic.
Cu vocea sunt probleme inca, e ragusit, si nu vorbeste prea usor, mai ales dimineata.
In general cam tace.
Insa azi, S-A RIDICAT SINGUR DIN PAT, NU ERAM LANGA EL, ci in camera, si a inceput sa faca cateva exercitii cu bratele.
Nu stiti ce progres este acesta, pentru ca, pana acum trebuia sa stam langa el, si el pe marginea patului si cu greu si cu teama, ezitand, se ridica in picioarele care nu aveau forta sa il tina !!!!
Si azi s-a ridicat asa, dintr-o data era in picioare, ca orice om normal sanatos.
A stat la laptop ! Nu stiti !
A stat intr-o zi 10 minute si l-a inchis, mi-a promis ca nu face efort.
Ieri noapte, seara, cu mama langa el se uita la un interviu ( nu stiu ce, gasise el pe internet ) am auzit, in care era vorba de un anestezist sau o anestezista, nu stiu daca avem si doctori femei anestezist.
Se uita ca un om sanatos si isi recapatase aerul de profesor, cu ochelarii pe ochi, si picioarele ( sedea pe marginea patului in sezut ) normal, fara ezitari, fara teama, ca un om perfect sanatos.
Azi, si pana acum cateva minute, a stat si mai mult la laptop.
In schimb dimineata s-a sculat greu, doarme mult, simte nevoia de somn, des si mult, cam mult, si mi-a spus cand m-am apropiat de el : " Nu, nu, nu ma treziti !"
Ieri pentru prima oara din ziua AVC-ului, s-a barbierit, noua ne era frica, eu am vrut din prima zi, din 1 iunie 2017, acasa sa il barbieresc.
Dar Silviu a spus ca nu are voie sa se taie cumva ( sa fie ciupit de lama, involuntar, desigur ).
Si l-am lasat asa pana ieri.
Pe 13 iunie 2017 in ziua Sf. Anton de Padova.
Silviu l-a ras impecabil si lui i-a placut.
Azi dimineata am ars tamaie si eram doar cu tata, si am lasat putin usa deschisa si tata din pat, il aud, strigand, dar ce efort pentru el, cu vocea care iesea greu pentru el, din "gatlej" si ragusit dar ferm si hotarat, striga tata : ' ARDE FOCUL, ARDE !"
Eu i-am spus ca nu arde, si el ca arde, i-am spus ca e tamaie si focul e stins.
Tamaia face flacara cand se aprinde, pe ochiul aragazului.
MI-a spus apoi sa inchid usa la bucatarie.
Am deschis geamul larg la bucatarie pentru ca vreau sa iasa si afara tamaia.
Pe moment, tamaia lasa si face fum negru....
Am aprins si ars intr-un bol alb de portelan si un carbune la icoana Maicutei Domnului cu Pruncul Iisus.
Noaptea trecuta m-am visat chiar pe mine, eram parca in salon la spital, un pat era al meu, dar salonul mai primitor, nu chiar exact cum e cel din spital, ci mai primitor, asa, arata mai ca o casa la interior....
Langa patul meu un caine alb, din genul celor vagabonzi, calm, dar stiti ca mie nu imi plac foarte mult, desi mi-e mila de caini, si a venit cineva, un barbat si l-a luat, cainele nu vroia sa plece si parea prietenul meu fidel, si mi-a spus chiar " Olivia", si totusi l-a luat si eu sa fiu sincera, mi-a fost mila, insa m-am simtit mai usurata.
Se invelise la piciorul patului meu cu un pled lilas, mov, pe care eu il pun cand mi-e rece, peste patura, noaptea si spun ca e pledutul lui Iisusel Micutul meu Sfant, pentru ca vreau sa aiba si El lucrurile Lui.
Ma intreb, sincer, daca nu cumva ajung si eu in spital, i-am spus si mamei, daca patesc ceva, sa se roage pentru mine, sa imi citeasca Acatistul Sfantului Efrem Cel Nou.
Pentru ca piciorul stang, prin el nu circula bine sangele si uneori ma doare scurt, putin si inima si simt in acelasi timp o presiune, se intampla ceva acolo in creier, exact pe partea stanga.
Ieri a fost dezlegare, fiind marti la untdelemn, la ulei si am prajit cartofi si am facut salata de rosii si cu ceapa verde, am pus rozmarin, oregano si ghimbir si putina sare, multa lamaie, picaturi, si o felie de lamaie taiata in bucatele mici, mici, si putin otet.
Am amestecat bine.
I-am spus lui tata : "Tata, hai sa mancam ca la manastire, cum mancam noi, mai stii ? Pai, eu pentru cine mai fac cartofi prajiti ?"
Inainte de AVC, cu niste zile, in Postul Pastelui, la fel procedam cand puteam, sau se putea gati cu ulei, si tata si cu mine mancam la masa la bucatarie, ii placea, manca totul, puneam si salata verde si masline in salata de rosii.
Da, ieri am pus si 2 castraveti mici verzi ramasi prin casa, am avut mai multi.
In Postul Pastelui i-am spus lui tata : " Daca mancam asa cumpatat, sanatos, ca la manastire, traim mult !"
Ieri insa a mancat singur, ii punem masa pe un scaun cu servet, langa patul lui.
Eu am mancat in bucatarie si mama statea in camera cu tata si era poate si Silviu nu mai stiu, acasa.
In acest post, marti si joi se dezleaga la ulei si putem manca cu ulei.
Se dezleaga la vin, insa noi nu bem vin.
Sunt zile in care mancam peste in postul acesta, destule zile, marcate in calendarul ortodox, cumparat de la Biserica.
De pilda in cartea de rugaciuni 2016 cea galbena, din care v-am trimis prima parte ( urmeaza si partea a doua ), la sfarsit e un SINAXAR, adica calendar cu zilele anului, insa sarbatorile care nu au data fixa, si posturile care nu au data fixa, ci au o durata variabila in fiecare an, nu sunt marcate.
In calendarul ortodox insa sunt marcate dezlegarile din zilele sfintilor in dreptul carora e cruce neagra in calendar.
Tata nu tine post, dar eu tin si ieri ma putut praji cartofi, mama i-a facut acelasi fel de mancare azi, pentru ca ieri, minune, a mancat totul din farfurie !!!
Am lasat salata de rosii sa se imbibe bine cu sucul de la rosii, cu uleiul, otetul, lamaia ( vitamina C ), ghimbirul, rozmarinul ( bun pentru memorie ! ), oregano-ul si pe urma am vazut ca tata a mancat chiar toata salata, CEEA CE M-A BUCURAT ENORM.
Mama cand a vazut cati cartofi am pus intr-o strachina din ceramica : " Sunt cam multi !", nu o spune de zgarcita, ci stie ca tata mananca putin, mai ales de la externare, mai putin decat cand era sanatos, inainte de AVC.
Si eu ii fac semn sa taca, tata era de fata si zic : "Am pus putini, la bucatarie am mai multi, aici sunt putini !"
Totusi, au fost zile in care tata acasa a mancat cu pofta, a mancat oricum mai bine, in spital, bietul de el, numai de mancat nu ii ardea, desi ii era foame.
Pe 24 mai 2017 cand ma gandesc, era saracul de el, numai eu cand l-am vazut, nu mai stiam ce sa ma rog ! Dupa interventiile medicale, cu perfuzii, intepat peste tot, si a avut si sange pe o perfuzie, deci asta era ce mai avea pe el a doua zi de la internare.
Prima zi a fost decisiva, si atunci i-au facut interventiile medicale.
Dar pe urma, era bietul de el !!!!
de pilda intr-o zi a spus ca i-au facut o injectie aici, si a aratat antebratul.
Nu stiu daca nu i-au luat sange.
Stelian, domnul Stelian zicea ca lui ii faceau zilnic analize, mi s-a parut si prea mult, mai ales ca sa iti ia sange zilnic mi se pare mult, dar daca el zicea, inseamna ca asa era.
Bietul meu tatic !
Pe 24 mai 2017 eram speriata ca nu mai vorbea pe 23 mai 2017, nu stiam, afland ca are AVC, nu stiam nimic despre cum e concret acest AVC, si mi-era frica ca nu mai vorbeste, ca isi pierde memoria, sau cel putin in primele zile ca nu mai are memorie, ma gandeam ca poate nu stie cine sunt !
M-am dus langa patul lui, dar e greu sa te tii tare, sa nu reactionezi, sa nu incepi sa plangi !!
Si m-am asezat in fata privirii lui, la o distanta apropiata, dar sa vada bine si l-am intrebat : " Ta-ta, po-ti sa vor-bes-ti ?"
A scos un susotit, cu greu, si am ciulit urechea si a spus incet, cu efort : " Daa".
I-am spus ca sunt Olivia, fiica lui cand am venit.
Insa nu stiam cum va sta cu memoria si ma intrebam cum sa ii reamintesc de acasa...
Am avut cumparat in casa, un maieu albastru pe care l-am pus ( de altfel maieu de purtat vara, pe afara, nu este un dessous de pus numai sub camasa sau bluza ) pe sub o bluza verde din voal.
Verde cu albastru.
Stau eu ce stau langa tata, insa nu mult, si tata, cu greu, mainile erau atasate la perfuzii, in ziua aceea necesita bietul sa fie mai rapid schimbat, urinase mult, avea pungi peste pungi, era clar ca ii pusesera perfuzii si sa eliminez...
Si nu se putea, asa sunt toti bietii pacienti, cu mainile intepenite de perfuzii nu se pot misca...
Si cu greu cu privirea si cu o mana imi arata spre geanta de voaiaj cu care venise pregatita mama, o lasase pe un fotoliu din plastic portocaliu, unicul scaun din salonul 14, si spune incet, susotind, aratand spre fotoliu peste care mama pusese o punga cu iaurt, era acoperita geanta si de pulovarul meu, eu venisem si eu cu apa si i-am dat, ar fi baut toata sticla, era asa insetat, abia a luat cateva picaturi, dar cu o pofta si sete !
Si tata cu mana, cu greu indica, si mai ales priveste geanta si zice : " Rochia ALBASTRA !"
In ziua aceea, recunosc, nu mi-am dat seama, eram chiar perplexa de AVC-ul lui tata, eu insami am primit un soc parca in moalele capului, si mi-am spus ca tata ma vede pe mine in verde si albastru....
In ziua aceea, cand ajung acasa imi pica fisa : ca ma gandeam " Ce sa fie si rochia albastra ?"
Insa cand a spus tata, eu am cautat in geanta, pe cat puteam, si i-am spus ca in geanta nu e nicio rochie, de altfel nu stiu ce ii adusese mama acolo, ca nu puteam, nu aveam loc sa desfac.
Acasa insa imi dau seama brusc : '"TATA VREA HALATUL LUI ALBASTRU TURCOAZ "
I-am spus mamei.
A doua zi mama i-a dat halatul lui, i l-a adus de acasa.
Pe 25 mai 2017 cand ajung la patul lui tata, el in alt pat si monitorizat la aparate acum, mama ajunsese inaintea mea, tata avea in pat halatul lui de casa albastru turcoaz, cu pete de sange pe el, deci dimineata pana la ora vizitei ii facusera ceva, se ocupasera de el, pe cearceaf sub el pete mari de sange, cam inchis la culoare.
Tata imediat a simtit privirea mea, desi nu mi-am dat seama, si a indesat halatul care era in pat langa el, pat de interventii, sa ascunda petele de sange.
Sa vedeti, cu o zi inainte de externare, ii aducem papucii, pai cand sa plecam, tata bietul, a facut un efort si s-a aplecat din pat, si cu greu si-a pus papucii jos in noptiera, ne-a aratat noua, dar noi vroiam sa ii lasam langa pat, poate ii spune doctorul sa se scoale sa mearga.
Dar el grijuliu, cu efort, si-a luat papucii si i-a pus cu greu in noptiera, foarte aranjati.
Deci a ramas vocea, nu stiu ce are cu sau pe coardele vocale, nici daca isi revine.
Vorbeste ragusit, greu.
In schimb, dupa AVC, ramasese, azi i-am spus ca si-a revenit, iti revine aproape complet ! -si mi-a spus mirat, sincer mirat : " Zau ? Cum asa ? CUM ERAM ?"
Ii ramasese gura, buzele lipite, stranse, sunt subtiri si se subtiasera si mai mult, ca o linie, asa iiarata gura, insa gura lui tragea spre partea stanga, desi a paralizat pe dreapta, in jos, oblic in jos.
Si cand a venit Sorn Radnef la el in vizita, toti eram la patul lui pe 25 mai 2017 si l-a facut sa zambeasca, si s-a ridicat in pat in coate ( pentru prima data ! ) si a zambit, dar gura ii tragea spre stanga puternic.
Acum gura ii revine, forma, muschiuletii isi revin.
Pentru moment nu e chiar complet refacut, dar nu mai e deloc cum a fost, mai are putin si e complet refacut din acest punct de vedere.
Nu stiu cand sau daca vorbeste mai mult, pentru ca el mai mult tace acuma.
Dimineata i-am dat cateva nuci, abia a mancat si 2 caise mici, atatea mai ramasesera si a mancat.
Nu stiu ce i-a dat mama inainte sa plece la piata, sa manance, nici daca i-a dat.
In general, dimineata i-a dat un ou fiert si nu mai stiu ce, pe langa.
Mama a spus ca nucile le cumparase chiar in ziua in care venea de la piata cu nucile, si Ambulanta la noi in casa, PENTRU CA TATA VRUSESE NUCI.
Sa va spun ca la Liturghia de duminica trecuta, nu stiu daca e o minune, sau nu chiar, dar eu m-am asezat mai in fata.
Am ramas langa usa Altarului, dar jos, ca pana la altar e o treapta, si acolo am stat la slujba.
Preotii uneori ies din altar, ca asa trebuie si se pozitioneaza afara, cu fata la Altar, la portile Imparatesti.
Sau mai ies, desi mai rar, si cadesc, adica tamaiaza din cadelnita, sau ies cu Crucea.
Si adesea ei trebuie sa stea in fata Altarului, in fata credinciosilor din Biserica.
Si duminica trecuta, iese Parintele Cosmin, invesmantat in alb cu fir auriu sau argintiu, si cand trece prin fata noastra, a credinciosilor, dintr-o data - nu stiu daca i-a cazut lui de sub haina, ca mi-am spus eu, poate ca preotii uneori isi pun o pernuta sub haina ! - dar brusc, PE CAND FACEA EL CATIVA PASI in fata Altarului si venea spre mine in clipa aceea, adica eram in fata lui, dintr-o data, pe jos, APARE, sau nu stiu ... mi s-a parut ca s-au mirat si oamenii din fata, prezenti, apare O PERNUTA ALBA, DINTR-UN FEL DE SATEN, alba, dar de un alb usor argintiu.
Pernuta, precum pernele din jilturile de lemn de pe marginea peretilor Bisericii.
Pernutele din jilturi, la Maslu, le luam si ne asezam pe ele cand ingenunchem la rugaciune in momentele de lectura ale Evangheliei. Pe urma ne ridicam si asteptam lectura urmatoare.
Deci sub genunchi , fiecare isi pune o pernuta luata dintr-un jilt din lemn.
Pe urma pui perna la loc.
dar acelea ( le puteti vedea in fotografiile mele de la Biserica ) sunt maro si din alt material textil si mai mici.
Vinerea trecuta, m-am grabit sa ajung si eu sub patrafirul unui preot cand citea Evanghelia si am ingehuncheat pe marmura, pe podea, si o fata cu parul blond cret, pe care am vazut-o ca vine la Maslu de la primul meu Maslu, imediat mi-a aruncat, mi-a adus si aruncat sub picioare o pernuta ! I-am spus "sarut mana", pentru ca imi era teama de genunchii mei si asa chinuiti, i-am fost sincer recunoscatoare, dar mi-am spus : " Uite la ea, CE ATENTA A FOST EA LA MINE !"
Unii, depinde de cum poate fiecare, se roaga in picioare, dar daca nu esti bolnav si poti, atunci dupa regula, trebuie sa stai in genunchi.
Si deci, asta s-a intamplat vinerea trecuta, apoi a venit sambata, iar duminica am plecat la Liturghie pe 11 iunie 2017.
Si iata-l cand se indreapta si se afla chiar in fata mea Pr. Cosmin, hop! apare o pernuta alba, alb argintie, mai plina, mai mare si umflata decat cea din jilturi si perna fie ca cineva i-a aruncat-o parintelui in fata lui ( i-o fi cazut lui ), i-a aruncat-o poate in fata, el nu s-a aplecat sa o ridice, nu l-am vazut atunci, mergea drept, dupa cum trebuia, in mersul slujgei, in ritmul slujbei, dar perna mi s-a ivit chiar mie in fata mea, ai fi spus ca apare chiar inaintea mea, oarecum, pentru mine.
Presupun ca o fi fost perna lui si si-a luat-o dupa aceea.
Insa credinciosii pe moment s-au mirat de brusca aparitie a pernutei alb-argintii !!!!
Mi s-a facut foame.
I-am aratat lui tata, dimineata, Pomelnicul pregatit pentru azi, daca azi nu se tine Paraclisul, il duc VINERI LA MASLU, ca precis se tine Sfantul Maslu vineri.
Va mai scriu.
Ah, da, cineva azi, calcam niste bluze in sufragerie, intru in dormitor, unde am lasat fereastra larg deschisa si cineva jos, un barbat spunea : " E o pacienta, a intrebat de ea...." aici nu stiu daca nu a spus " Stancu".
Nu stiu daca asa o fi fost, dar barbatul s-a auzit bine de tot.
Dr. Stancu Marin, apoi omul acela e complet ciudat si zau ca nu o spun cu rautate, ca nu am ce invidia la el, dar numai bun de doctor nu a fost la viata lui, un blestem a fost pe capul oamenilor !
Acest om, aceasta fiinta nu stie, si cred ca nici nu vrea, dar mai ales nu stie, nu poate deosebirea dintre un om sanatos ( psihic ) si unul care din nefericire nu ( mai ) e sanatos.
Nu deosebeste el un cal de un magar, incat nici ca simplu om, si faptura nu sta bine cu discernamantul si judecata, unde mai pui ca a fost psihiatru o viata !
M-am spalat pe cap, pe par azi....
Incet, incet, sa ma pregatesc, ca la mine dureaza, cum necum....
Si pe la 17h00 sa incerc si eu sa fiu la Biserica, nu stiu sa inceapa inca si mai devreme de-atat slujba de azi !
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu