Bonsoir à tous! Buna seara ! La messe de Paraclisis du 7 juin 2017 mercredi soir
Je suis allée à la messe ce soir, j'ai prié pour mon père, pour Stelian de Bragdiru et pour Mère Iustina, pour ma mère et mon frère....
Ce soir les chantres ont chanté la Paraclisis de la Mère de Dieu et ensuite le prêtre, le Père Constantin Tincu est sorti du Saint Autel, il s'est dirigé vers nous les fidèles, nous étions ....à peine y avait-il des gens ce soir, juste quelques personnes !
Le Père a béni l'eau, il a préparé donc l'eau bénite ou "aghiazma", il a lu des prières de son livre rouge ( les couvertures du livre étaient rouges ) sur lequel il était écrit "AGHIAZMATAR", donc un livre de prières je crois, où l'on trouve des prières pour la messe pendant laquelle l'eau est bénite par le prêtre.
Nous étions quelques personnes seulement, j'ai retrouvé Doamna ( Madame ) Elena ( Hélèna ), une dame qui habite dans un immeuble tout près de l'Eglise de la Nativité de la Mère de Dieu.
C'est Madame Elena qui a demandé les clefs de l'Eglise à Madame Olga qui s'occupe de l'entretien de l'Eglise et qui vend au kiosque, au "Pangar", lorsque, l'autre jour la pluie a commencé soudain et tombait abondamment !
Nous sommes restées à l'abri dans l'Eglise, Madame Elena et une autre voisine de celle-ci, que j'ai aussi retrouvée ce soir.
Ce sont des femmes surtout, qui habitent dans les immeubles voisins de l'Eglise et qui s'assoient sur les bancs, dans la cour de l'Eglise, après les messes et qui discutent.
Elles sont toutes âgées, aujourd'hui elles ont annoncé qu'elles allaient partir à la montagne.
Elles ne partent pas toutes, mais quelques-unes d'entre elles.
Elles sont toutes à la retraite.
Madame Elena a travaillé 40 ans, mais une autre dame, plus jeune celle-ci et la mère d'un petit enfant, lui a dit : " Oui, madame Elena, j'oublie que vous achetez en vous endettant ! ( à crédit, mais elle s'endette en fait madame Elena ! ), donc c'est que sa pension, sa retraite ne lui suffit pas !
Ensuite, c'est Doamna ( Madame ) Olga qui s'est jointe à nous, parce que dans l'ancienne petite Eglise en bois, qui fut notre première Eglise, celle de la Transfiguration, et qui a été plus tard transformée en chapelle, en " Paraclis" ( ou " Paraclisis" ) où l'on dépose les morts, il y avaient des gens qui veillaient une personne décédée, un mort.
Madame Olga voulait savoir s'ils y restaient toujours, car il était 20h00 je crois, et elle devait quitter l'Eglise et rentrer chez elle.
Elle s'est assise sur un banc parmi les voisines, les femmes, et elle parlait de son fils, c'est son fils issu de son premier mariage et auquel elle a donné une fois une fessée, elle l'a battu disait-elle, elle était rentrée nerveuse du travail ce jour-là, et elle a donné une bonne fessée à son fils qui ne lui a jamais pardonné.
Ils ne se parlent toujours pas, elle ne peut pas parler avec lui.
Madame Olga s'est remariée et avec son mari, Domnul ( Monsieur ) Mihai, ils sont les parents de deux filles.
Je ne sais pas si elle a d'autres enfants, mais elle a deux filles et l'une d'elle parfois vend au kiosque, elle remplace ou plutôt elle aide sa maman.
Je suis partie avec Madame Elena, lorsque celle-ci s'est levée et a dit " Buna seara " ( = Bonsoir ) aux autres femmes.
Madame Olga, curieuse, a demandé : " Comment, vous partez ensemble? ", elle parlait de Madame Elena et de moi-même.
Je lui ai répondu : " Oui, nous allons marcher ensemble, une partie du chemin seulement "
et j'ai ajouté " Madame Elena habite dans un immeuble " D", et mois je continue mon chemin quelques mètres plus haut, car j'habite dans un immeuble " R", " R 4".
Elle a été satisfaite par ma réponse, Doamna Olga.
Sur les photos vous allez voir Madame ou Doamna Elena habillée en blanc, son chapeau lilas sur la tête.
Après la messe j'ai contourné l'Eglise et j'ai pris des photos de l'Eglise et de la cour de l'Eglise, mais j'y suis entrée encore une fois aussi pour prendre des photos des icônes plus éclairées, malheureusement ils avaient éteint la lumière, mais il y a avait encore la lumière du jour, ou du soir plutôt.
La voisine plus jeune, la mère du petit garçon, une dame petite, habillée en blanc et en bermuda bleu clair s'est approchée de moi, à quelques mètres toutefois, et elle marchait derrière moi, à une certaine distance, lorsque je m'arrêtais pour prendre une photo, j'entendais ses pas derrière moi, mais elle gardait une bonne distance quand même.
J'ai cru qu'elle n'osait pas me parler, ou qu'elle voulait que je la prenne en photo, mais dès que je la regardais, elle me tournait la dos.
Je continuais ma marche, ma promenade, j'entendais à nouveau ses pas derrière moi.
Finalement je lui ai demandé : " Vous vous ennuyez, assise sur le banc ? Vous avez envie de bouger un peu, n'est-ce pas ?"
Mais je ne me serais pas attendue à cette réponse de sa part, elle m'a dit : " Non. Je cherche un jouet de mon fils, mon petit garçon a perdu son jouet, il avait un jouet à l'aide duquel il faisait des ballons de savon ! Et je le cherche !"
Elle n'a pas trouvé le jouet de son fils.
Astazi am fost la slujba de Paraclis la Biserica noastra, si Parintele Emilian Tincu mi-a citit sub patrafir Pomelnicul.
Erau extrem de putine persoane in Biserica, cand am intrat parea chiar goala.
Paraclisul a fost cantat de vreo 3 cantareti, si abia dupa aceea, din Sf. Altar a iesit Parintele Constantin Tincu care a rostit rugaciuni pentru ( adica impotriva ) boala, pentru alungarea bolilor, raului, si a sfintit apa in cursul acestei slujbe.
Dupa aceea din Sf Altar a iesit si Pr. Emilian Tincu si amandoi au inceput sa citeasca Pomelnicele noastre, ale celor din Biserica, pe care fiecare trecuse titlul ' ACATIST", desi era slujba de Paraclis.
De acasa, trecusem titlul Paraclis, dar la Biserica am adaugat cu pixul si titlul Acatist, ca sa fiu ca toata lumea si sa mi-l citeasca.
Am fost cu adevarat doar cateva femei in Biserica, un barbat, un tanar, un baiat mai tanar si cantaretii sai un barbat mai in varsta, pe care Pr. Emilian l-a numit " Costica".
Eram toti sau toate adunati langa usa Bisericii, acolo era pusa o masa si Crucea pe masa, iar pe masa aceea cu "samovare" cu vase din argint pentru apa, era o legatura, un manunchi de busuioc sfintit.
Pr. Constantin a sfintit deci apa in cursul slujbei Paraclisul Maicii Domnului, dupa care, a venit in dreptul fiecaruia dintre noi, si tinea intr-o mana Crucea si in cealalta busuiocul udat cu aghiazma, si ne-a udat pe fiecare pe frunte cu apa, din manunchiul de busuios usor azvarlit spre fruntea noastre si ne-a dat sa sarutam Sf. Cruce.
Pe masa era si o carte cu coperti rosii, de rugaciuni, scoasa de preoti, pregatita, AGHIAZMATAR scria pe ea, titlul in majuscule.
Din ea a citit rugaciuni Pr. Constantin.
S-au aprins cateva lumanari la un moment din slujba, si mie mi-a luat dl Costica lumanarea, pe care o tineam in mana, si mi-a aprins-o, dupa un timp a stins-o si mi-a dat-o inapoi.
Cateva femei si-au pus lumanarile pe sau in niste suporturi speciale, aflate sus, la gura mare a samovarului, a vasului in care era apa ce-a fost sfintita, si lumanarile erau aprinse in timpul slujbei, acolo incapeau 3 lumanari pe un vas, si erau 2 vase, sau 2 samovare, lumanarea mea nu mai incapea. Am aprins-o insa dupa ce am iesit din Biserica la Vii.
Inainte sa intru in Biserica am aprins o lumanare pentru tata, pentru Stelian si Maica Iustina.
Si cand am iesit am aprins aceasta a 2-a lumanare tot pentru ei.
Am cumparat apoi alte lumanari si am aprins la VII si pentru mama si Silviu,... si am aprins una la Adormiti ( Morti ) pentru cei din familia noastra si pentru Cristian Nicolae Panait,...
La sfarsit de tot, Pr. Constantin m-a intrebat ce mai fac, cum ma mai simt, daca sunt bine, i-am spus de tata, i-am spus de vinerea trecuta ca pentru tata am venit la Maslu.
I-am spus ca "abia se duce la baie", despre tata.
El a intrat in Altar, unde era si Pr Emilian si le-a explicat : " parintii", pentru ca pesemne mai era poate cineva in Altar, poate dl Costica.
Zilele astea am fost racita si am luat, cu totul patru aspirine si inca una acum vreo ora, o ora jumatate.
Azi am avut piciorusele dezumflate, incat m-am si mirat, apoi mi-am amintit ca am luat aspirine, si ele au actionat, dar nu pot sa traiesc luand aspirine continuu pentru a nu mi se umfla picioarele.
cand am venit acasa, m-am uns din nou cu crema antivarice, care, se pare, prin compozitia ei, ar ajuta oarecum si reumatismul.
Si acum astept efectul.
La Biserica, adica in curte, dupa slujba, m-am asezat si eu langa doamna Elena, pentru ca pe banci in fata Paraclisului care a fost prima noastra Biserica din parohie, a Schimbarii la Fata, cea mica din lemn, acum a devenit paraclis, capela pentru depunerea mortilor, pe bancile din fata Paraclisului se aseaza vecine din blocurile de langa Biserica.
Doamna Elena este aceea care ne-a adapostit in Biserica cand ploua, prin initiativa ei.
Mai tarziu a venit si dna Olga pe banca, astepta pentru ca in capela vegheau niste oameni un mort al lor, si ea, Olga trebuie sa plece ultima, sa incuie totul.
Si vroia cred sa stie daca mai stau aceia si cat.
Era de acum, se facuse ora 20h00.
Olga a povestit ca ea cu fiul ei, acum mare, nu vorbeste nici azi, dupa ce l-a batut odata si el nu a iertat-o niciodata.
Olga are fiul din prima casatorie, pe atunci si multi ani a lucrat la o intreprindere aflata undeva, in sus, pe Calea Victoriei.
Probabil ca si Olga a fost disponibilizata sau s-a pensionat de vreo boala, din pricina disponibilizarilor, pentru ca de mai multi ani ea tine chioscul sau Pangarul din curtea Bisericii noastre.
Dl Mihai e al doilea ei sot, desi de multi ani e recasatorita, si cu el are doua fete, nu stiu, nu mai tin minte daca mai are alti copii, mi-a spus ea odata, am cam uitat.
Dar are 2 fete si pe una o mai aduce uneori sa vanda in locul ei la chiosc.
Doamna Elena, o s-o vedeti in fotografii e toata in alb si poarta o palarie lila pe cap, si are sosete mov, e tare buna la suflet, locuieste in blocul " D", din spatele bloculu D in care locuia Daniela STOLOJAN, colega mea de banca din scoala generala, care dupa facultate ... dupa cativa ani... a plecat si a ramas in Franta.
Se casatorise acolo, dar nu mai stiu cum, mi se pare ca a avut vreo 2 soti, sau 3 chiar ?
Mama mea o mai intalnea pe mama Danei prin cartier, pe la magazine, dar mama Danei era mult mai in varsta ca mama mea, si am impresia ca a raposat, dar nu au trecut chiar foarte multi ani de atunci, da, cred totusi ca nu mai traieste.
Si dna Stolojan ii dadea mamei mele, vesti despre Dana.
Dupa facultate, Dana tinea sau isi facuse un mic magazin cum sunt multe in cartier, la parterul blocului in care locuia, aceste blocuri au garaje la parter, deci si tatal Danei avea garaj.
L-a transformat in magazin, mama mea spunea ca vorbise atunci cu ea, cand vindea la magazn.
Era o fata numai cu note de 10, in scoala, in toti anii, invata pe rupte, tocea si retinea destul de usor sau usor, si cred ca in liceu a procedat la fel.
A urmat o facultate, dar nu mai stiu ce, poate in Politehnica.
In scoala am fost o data la ea acasa in vizita, la etajul 4 al blocului D, cel mai aproape de Biserica, si de blocul M in care locuia, in M 8 sau M 9, locuiau acolo Maria si Silviu Craciunas, nasii lui Silviu, cand ieseam din blocul lor, al nasilor, eram efectiv la numai foarte putini metri de intrarea in scara blocului Danei Stolojan.
Doamna Elena auzise de Dana, sau de familia STOLOJAN, cand i-am spus " In blocul acesta din spate am avut o colega de banca, pe Dana Stolojan....", ea a zambit si a spus " Stolojan...", ii cunostea.
Doamna Elena a muncit 40 de ani si are pensie, dar o alta vecina, singura mai tanara si mama unui baietel, i-a spus : " Uit ca cumparati pe datorie !"
Doamna Elena are frati, nu mai stiu daca si sora, si precis are un copil mare sau copii pentru ca are nepoti, sau o nepotica.
Fratii ei, la dorinta tatalui lor, cand erau ei tineri, au facut...cum se numeste ? Institutul de Marina", dar nu le placea pe vapor si au venit la Bucuresti si au facut a doua facultate.
Dna Elena a facut o Scoala tehnica si apoi facultatea.
O alta vecina a spus ca fiul ei a stat 15 ani pe vapor si nu a pus gura pe alcool.
Dna Elena spusese ca fratilor ei nu le-a placut pe vapor, pentru ca "acolo" sunt "betivi".
Am regasit-o sau reintalnit-o pe vecina sau doamna cu care am stat in Biserica cand ploua, atunci dna Elena era cu alta vecina.
Duminica, dupa slujba, vecina aceasta, o doamna mai plinuta si care are vreo 4 fete, sau cam asa ceva, si ea la pensie acum, desi arata inca tanara, in sensul de munca, vecina aceasta era tot pe bancuta langa alte vecine de-ale ei, cand am trecut prin dreptul lor, sa merg spre Portita mica care ma duce , daca ies pe ea, cel mai repede spre casa, pe drumul cel mai scurt, m-a recunoscut si m-a salutat foarte frumos, respectuos.
Azi m-a salutat, dar s-a intors usor cu umarul, ca si cum nu prea vroia totusi sa socializeze, ceea ce pe mine nu m-a suparat catusi de putin.
Eu aveam nevoie de liniste si de aer, si imi place sa stau in incinta Bisericii, daca am avea langa noi o manastire am putea sta mai mult chiar, de altfel si femeile vroiau sa isi oxigeneze creierul....
Si daca ele sedeau toate la un loc, m-am dus si eu cu ele, adica unde erau mai multe.
Pentru ca la ora aceea se si insera si se facea pustiu si seara.
In alta ordine de idei, aprinsesem lumanari, dupa slujba, si am asteptat sa arda pana la capat, sa le vad ca ard si ca nu le stinge vantul, uneori sunt stinse, desi ard pana la jumatate doar, si e cazul multor lumanari, ale multora.
Dupa vreo 5 minute pe banca, m-am ridicat si am ocolit Biserica si am facut fotografii, dupa care am intrat iar in Biserica si desi stinsesera lumina, era mai multa lumina de afara si de la un policandru aprins langa usa, si am fotografiat mai clar icoanele si cat s-a putut de clar, frescele, picturile, sunt SFINTII, SFINTELE, APOSTOLII, ARHANGHELII, INGERII DOMNULUI, pictati pe peretii Bisericii si am intrat si in vestibulul care conduce la Biblioteca Filocalia.
A venit si Robert Simion sa se miruiasca la sfarsitul slujbei, si Pr. Constantin care ne miruia l-a intrebat : "Ce faci Robert, ai venit din Franta ? Cum a fost ?"
Robert e sotul Irinei Erna Simion, dar pe Irina nu am vazut-o azi, Robert iesise apoi cu copiii in curtea Bisericii, erau mai multi copii, el are o fata, pe Iulia, dar ceilalti nu stiu cine erau, poate rude.
Mai nostim a fost cand am facut poze afara.
M-am ridicat de pe banca si am spus unde ma duc si de ce.
Doamnei Elena.
Doamna mai tanara, mama unui baietel, in tricou alb si bermude din blugi albastru deschis spre alb la culoare, dupa un timp a venit, de pe banca, spre mine ( distanta e destul de mare, era vadit ca spre mine vine ), dar desi venise spre mine, s-a oprit cativa metri mai departe si nu s-a apropiat.
Era pe iarba dupa aceea, dupa ce s-a uitat prin curtea Bisericii, in fata Bisericii unde ma aflam eu atunci.
Merg eu si ocolesc Biserica, aud pasi in spatele meu.
Ma intorc, ea venea dupa mine.
Ma opream, ma uitam la ea, se intorcea cu spatele si cauta ceva pe jos.
Iar mergeam, iar auzeam pasii ei in spatele meu. Ma opream, ma uitam spre ea, se facea ca nu ma vede, lasa capul in jos.
M-am intrebat daca o fi vrand sa ii fac o fotografie ?
Sau poate sa imi vorbeasca ?
Pana la urma, cand am ocolit Biserica complet si am iesit in curtea Bisericii prin partea opusa pe unde incepusem sa ocolesc Biserica, am intrebat-o " V-ati plictisit pe banca si vreti sa va miscati putin, nu-i asa ? "
Mi-a raspuns ca fiul ei si-a pierdut jucaria cu care facea baloane de sapun si ea o cauta.
Se prea poate, dar prea mergea in spatele meu !
O cauta asa, dintr-o data, ca pana atunci nu parea ca are de gand.
L-am intrebat pe baietel daca nu isi aminteste pe unde s-a jucat sau a pierdut-o, dar baietelul a tacut si s-a dus spre mama lui, iar ea parea ca nu vrea ca el sa incerce sa imi dea un raspuns.
Probabil, mi-am spus, pentru ca nici nu pierduse vreo jucarie, sau cine stie !
Pe urma m-am dus iar si m-am asezat pe banca, mai intai nsa am fotografiat lumanarile, si icoanele din spatiul acela unde se aprind lumanarile si era si un caine care se lungise pe jos in curtea bisericii.
Pe o masa era o masinuta mica, si am vazut mai apoi ca baietelul doamnei se aseza pe scaun la masa din curte si mancase ceva, ceva de patiserie, un cornulet, si isi tinea masinuta pe masa, o masinuta verde de jucarie.
Am sa va trimit acum numai cateva fotografii si incep cu ultimele facute in seara trecuta de acum, ca, de cand scriu eu am trecut de miezul noptii....
Si maine va trimit si alte fotografii cu si din Biserica Nasterea Maicii Domnului.
La lumina zilei, am vazut in poze si le-am sters, imi lacrimeaza ochii, nu ii pot tine deschisi cand fac o fotografie "selfie", dar mai tarziu in bloc, venind acasa inapoi, am putut sa tin ochii deschisi, la parter si la noi pe palier la etajul 2.
Doamna Balas era langa bloc, a intrat dupa mine, mi-a spus " Buna seara Olivia", avea 3 caini si unul extrem de gras.
Intr-o zi, cand veneam acasa de la spital, era cu cainii, acum are un catel mic, de rasa, nu stiu de unde ( mama spune ca nu stie de unde il are ), si sedea pe jos, pe bordura scunda, pe jos direct spus, pe scara B, scara opusa, in dreptul careia te afli cand vii acasa cu RATB ul si treci strada ... deci cum am traversat, am ajuns in fata scarii B, a blocului nostru R 4, dna Balas era cu cainii ei acolo....
In ziua aceea nu m-a salutat, m-a vazut, si a spus tare, dar ca pentru sine : " M-am luat de ea si acum nu mai vorbeste cu mine !"
De fapt si in seara aceasta, adica cea de miercuri ( 7 iunie ), cand m-a vazut, a exclamat, parca vorbea cu cainii ei : " Pacat de ea !"
IN fotografii e si doamna Olga, pe banca, nu se uita la mine si prefera sa discute cu femeile mai in varsta, dar imi raspundea la intrebari de pilda " Cine a fost la Prislop ?" - am intrebat eu.
Olga a fost chiar pe 28 noiembrie 1989 in ziua in care a raposat Pr. Arsenie Boca !
A fost o singura data in viata ei.
Atunci.
Olga e intr-o bluza cu negru dar si cu pete roz, de culoare, si o fusta neagra, poarta ochelari de vedere, e singura in rand pe banci cu ochelari de vedere pe ochi...
Si are parul alb mai mult.
E plinuta, s-a ingrasat.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu