Bonsoir à tous! Buna seara 8 iunie 2017 vesti
Am gasit telefonl fix fara ton si cautand, am vazut ca era deconectat. Mama spunea ca nu stie nimic.
Ieri sau alaltaieri am pus-o sa ii verifice tonul, si zambea, mi-a spus ca nu are ton, sau nu stiu daca a spus ca are.
In ziua externarii lui tata pe 1 iunie 2017 am vrut sa o sun si anunt pe Cornelia Stanescu si telefonul era fara ton.
M-am uitat la perete, unde e varat in priza, am apasat pe priza care parea iesita in afara putin si cand am incercat telefonul avea ton si am vorbit cu Cornelia.
Am sunat-o in prima zi a internarii lui tata pe 23 mai si in ziua externarii lui tata, pe 1 iunie 2017.
Cornelia mi-a spus ca Mihaela s-a rugat zi de zi la Biserica pentru tata si ca tine la el.
I-am spus mamei ca telefonul nu are ton, nu chiar in ziua de 1 iunie, ci in alta zi, a zambit usor, dar a spus ca nu stie ce are telefonul.
Pentru ca ma gandeam ca ea, Cornelia ar trebui sa il auda pe tata la telefon, m-am dus in seara asta si am ridicat receptorul si nu avea ton, am incercat priza la perete, degeaba, tot fara ton era.
Ma uit la firul gri, desi mama zicea ca nu stie ce are, dar nici nu o intereseaza, de cand are mobil, si firul gri deconectat.
M-am speriat intr-un hal !
Toata viata ne-a amenintat ca desfiinteaza abonamentul si telefonul fix, cand inca nu erau telefoane mobile !
Acum nici Laura nu ma mai poate suna !
Cornelia mi-a spus pe 1 iunie, ca intr-o zi a sunat la noi - ea suna in mod regulat - si ca mama i-a raspuns si i-a spus ca este grabita, ca pleaca la spital.
De atunci, nimic.
Cornelia spunea ca a sunat la noi acasa.
Eu am spus ca eram plecati la spital.
Dar nici seara, nicicand, telefonul nostru nu mai suna !
M-am speriat cumplit de faptul ca a fost capabila sa deconecteze telefonul fix.
Nici tata nu mai poate primi vreun telefon, nimic !
Silviu se vrea mostenitor, dar cand ii spun ca asta vrea, da inapoi.
Rade, cum ca nu ar fi asa. Dar nu prea convins.
Tot ce spun eu, el nu intelege, asculta orice fraza de-a mea si imi cere socoteala si o rastalmaceste in defavoarea mea, ma face vinovata de orice si de faptul ca plang !!!!
Am inceput sa plang, ma panicheaza in casa asta tot timpul.
Silviu imi tot spunea si mi-a spus ca eu nu am carte de identitate, s-a revarsat in timp asupra mea cu tot felul de fraze care sa ma sperie : ca eu nici nu exist, ca nu am "buletin", adica CI, ca eu nu pot face nimic, etc.
De data asta m-am speriat rau ca mama NE IZOLEAZA de oameni si i-am spus, am strigat la Dumnezeu ca e o criminala, ca nu simte nimic, ca e ca o psihopata, ca si un cretin e mai luminat la minte, ca femeia asta mi-a dat-o Dumnezeu pentru ca poate i-oi fi facut vreun rau si nu stiu, ca sunt blestemata cu asa femeie, ce imi e mama.
Cum deschid gura, sare cu gura ei pe mine, invariabil.
E mai rau ca mahalaua.
Continuu are de reprosat ceva, cand vorbesc eu.
I-am spus ca alearga mereu si ma vorbeste cand poate, si a putut, la oameni si la fel procedeaza fiul ei, care ii seamana, i-am spus chiar ca ma ingroapa, ma omoara, nu simte nimic, femeia tace si calca rufe.
Dar pe urma m-a dracuit si mi-a spus sa plec afara din casa ei !!!!!
I-am spus ca, de cum intra Silviu pe usa vorbeste cu el despre mine, ce fac eu, daca sunt nebuna sau nu, si asa procedeaza, ca si doamnei Anton de la etajul 8 ii vorbise urat despre mine, am auzit-o eu, si am auzit-o in anii trecuti, cand se intorcea de la cumparaturi, in fata blocului, doamna Anton a decedat, de altfel desi era un munte de om si de femeie, era mai in varsta, adica nu isi arata varsta, dar o avea.
I-am spus inca o data ca m-a scuipat Calugaru, sotul dnei Calugaru in fata, si iar mi-a spus, sub alta versiune acum : " Cum sa faca el asta ?"
I-am spus ca se grabeste sa alerge doar spre Aurelia, care o suna pe mobilul ei pentru ca ma vorbeste cu Aurelia, m-a vorbit, si asa este, dar asa este, si incepuse sa ma ameninte, in ton, mama : " Ia vezi, auzi ! Ia vezi !"
I-am spus ca m-a urat, si s-a purtat urat cu mine si rau.
In alta zi, cand era internat tata, i-am spus plangand : " Nu crezi ca imi doream si eu o mama, care sa ma iubeasca si sa imi vorbeasca frumos ? Nu crezi ca am vrut si eu o mama, o femeie iubitoare si calda, care sa ma asculte si inteleaga ? Care sa nu ma faca nebuna, sa nu ma priveze de libertate ?!"
I-am spus ca e ca o criminala, ucigasa, ca nu s-a lasat pana nu mi-a luat libertatea !
Are o privire inocenta.
E uimitoare, dar uimitoare cum tace si cand e vorba de ceva ce stie, te priveste inocent, sau chiar perplexa !
Incat perplex ramai tu, cel care o asculti si privesti !
In ziua in care a sosit Ambulanta la tata, ce credeti ?
Era socata, a intrat de la piata, si Ambulanta la noi in casa.
Normal ca tot eu plang dupa ea, ca orice om care are nevoie de mama, dar plang ca proasta, ca m-a calcat in picioare si s-a dus la oameni si m-a vorbit de rau, si la fel face acum si fiul ei, care ii seamana.
Am crezut ca e socata, pentru ca tacea si privea.
Asistenta inalta de tot, cea mai inalta, care l-a salvat pe tata in sensul ca a spus ca il poarta ea pana jos, nu mai asteapta pompierii si timpul il costa pe tata viata si ea mi-a spus cand am intrebat daca pot ajuta, eu doream sa il car eu pe tata, mi-a spus ferma, frumos : " Dar va rog doamna !", cand eu am intrebat daca pot ajuta, auzind raspunsul ei, un raspuns normal, dupa atata timp in care o aud pe mama, il aud pe Silviu, m-am dus rapid si m-am imbracat, aveam o rochie pregatita, era cald in ziua aia, si am coborat imediat apoi cu tata.
Dupa externarea lui tata insa, ce credeti ?
Mama vazuse totul.
A vazut cand l-am rugat [...]
[...]
Asta se intampla dupa externarea lui tata, intr-o zi cand am putut discuta cu mama.
Am inceput sa plang in seara asta, i-am spus ca ne ingroapa, mamei, ca ma omoara, ma ingroapa, am strigat la icoane la Dumnezeu sa vina sa o vada si El ca nu mai stiu cum sa ma rog pentru ea, ani si ani de rugaciuni si ea intra in Biserica, ma rog si eu pentru ea, si inutil, e o femeie de tabla, mai tare ca tabla !
Femeia nu simte nimic, nu are nicio zvacnire, niciun sentiment uman, frumos, de mama, matern, fata de mine.
Silviu a facut niste cumparaturi pentru tata, se prezinta in fiul model.
Ma bucur ca ajuta.
I-a cumparat un pled nou, verde si seara s-a intors cred, cu un alt cearceaf impermeabil, mai mare pesemne, decat cel de acum de pe patul lui, si poate a mai cumparat ceva, nu stiu.
Mai devreme sunase pe cineva, pe un barbat, i-a spus ca " V-am sunat de doua ori !" si a discutat ceva cu acela, si spunea ceva despre o asigurare.
Dar in rest, nu am auzit.
Se intelegea cu acela, cu privire la ceva.
Si va rog si pe voi, sa va rugati pentru mine, chiar am nevoie.
L-am rugat pe tata sa se faca bine, am inceput sa plang si sa il intreb, ca si cum el ar sti raspunsul, dar nu il stie : " M-am rugat tati pentru tine, de ce nu ma asculta si pe mine Dumnezeu ? de ce nu ne ajuta ? Pana si preotii au ragusit !"
Livia Jurjeu saraca, a spus ca nu vrea sa ma sperie, dar sa nu aiba tata o tumoare, daca e ragusit !
I-am spus ca i-au facut o tomografie in spital, si pesemne vedeau daca era tumoare la tomografie, ca sunt sigura ca stiau cum sa o faca.
Si tomografia a iesit buna, mi-a spus un doctor tanar cu ochi albastri si par saten.
El nu o vazuse, dar ii spusese colega lui doctorita.
Intr-adevar, in urma cu niste ani, dl Calugaru sotul dnei Calugaru de la etajul 8 s-a operat in Austria la Viena, a avut poate, nu stiu sigur, poate chiar cancer, tumoare pe coardele vocale.
Oricum , stiu ca s-a operat la sau pe coardele vocale.
Mama, pe care am intrebat-o zilele trecute, mi-a spus ca da, acum vorbeste Calugaru, deci operatia i-a reusit si e sanatos.
Imi amintesc pentru ca pe atunci, mama ii ajuta cu plata intretinerii, nu cu bani, erau banii lor si apartamentul lor, dar mama se ocupa concret sa le faca plata, ei fiind plecati la Viena adesea.
Si intr-o seara, Calugaru a venit la noi, mama le lua cred si pensia, o vreme asa a procedat, si era suparat, era un om suparat pe viata si chiar descurajat, deprimat, nu credeam ca el poate fi asa vreodata, un alt om care nu pare sa aiba sentimente frumoase pentru oameni, pentru nimeni, poate cu exceptia Magdei, de care s-a ocupat, fiica lui.
Si l-am auzit in acea seara, la noi in hol, in usa, pe Calugaru, un munte de barbat si solid, ca spune ca e descurajat, spunea niste vorbe, nu stiu daca nu a spus ca nu mai vrea sa traiasca, a spus cam asa, sau asa, nu stiu sa il citez insa.
Aproape plangea.
Era inainte de operatie si urma sa plece din nou la Viena.
Dupa aceea, nu am mai stiu ce e cu el, ca mama nu spune.
Dar vorbind cu tata de fata, acum o seara, sau doua, tata se plange ca e ragusit, si este si are o voce de om ragusit, si mai slaba, spune ca nu il doare nimic insa....
Nu il doare in gat sau gatul.
Eu am intrebat-o pe mama, daca "acum" Calugaru vorbeste ?
Ma gandeam ca au trecut ani de la operatie.
Mama a spus ca vorbeste si e bine.
Nu stiu ce sa ma fac, i-am spus mamei ca acum nici Laura nu ma poate suna, iar pe tata, daca il suna cineva, nu ii vrea raul !
Si catre tata : " Pentru ca am sunat-o eu pe Cornelia, si Mihaela s-a rugat pentru tine zi de zi la Biserica ! Eu le-am rugat sa se roage pentru tine ! Ce rau ti-a facut ?"
Totusi, mi se pare ca - adica nu mi se pare, e lucru clar - Silviu ma ameninta, mama ma da afara din casa, ca asa vrea ea si nu suporta sa traiesc....
E O SITUATIE NORMALA ?
De ce stau oamenii sa ii asculte ? de ce isi gasesc adepti mereu, mama si Silviu ?????
Unii sunt oameni cu diplome.
Am intrebat-o pe mama daca ea nu crede ca eu am dreptul la libertate ?
I-am spus ca nu s-a lasat pana nu mi-a luat libertatea !
degeaba, tace in ea.
Dar apoi se infurie.
Dar ce rau asa imens, am facut eu, ca se poarta asa cu mine, tocmai mama ?
CORNELIA STANESCU are povestea ei de viata, dar, trebuie sa recunosc ca nu am intarziat asupra povestii acesteia, pentru ca eram ingrozita, speriata de faptul ca tata se afla la spital, deci pe 23 mai 2017 am sunat-o pe Cornelia, dupa plecarea Ambulantei, si Cornelia mi-a spus ca "Magda", deci mama mea, are o rautate in ea, e rautacioasa, mi-a spus chiar ca mama i l-a "suflat" pe tata.
Cornelia spune ca era logodita cu tata, in tineretea lor, nu logodna la Biserica, ca nu se facea asa, erau impreuna cu alte cuvinte, si bunicul meu Alexei care stia, i-ar fi spus Corneliei : " Te mai las un an sa iti faci zestre !".
Cu toate acestea, bunicului, tot din ce spunea Cornelia in alta ocazie, nu ii placea cand tata se intalnea sa iasa cu Cornelia.
Stia ca ei doi sunt prieteni, si totusi nici nu s-a opus casatoriei lor.
Dar, Cornelia spune ca mama i-a cumparat un bilet lui tata, intr-o statiune, au plecat amandoi si la intoarcere, mama i-a spus ca el trebuie s-o ia de nevasta.
In acest punct al relatarii, mi-am amintit si stiam ce imi povestea tata prin 1988, despre mama si anume ca : " Era versata [ acum, nu stiu cat de versata, o fi exagerat tata ] cand a fost cu mine ! Dupa aceea a venit la mine [ acasa, cred ] si mi-a batut cu pumnul in usa si mi-a spus : " Ai fost cu mine, si acum nu vrei sa ma iei de nevasta ? "
Cornelia a spus ca s-au casatorit, aici a mai spus ceva si nu am retinut, si ca, mama i-a spus surorii, daca inteleg eu bine, deci Cornelia a avut sau are o sora, : " Spune-i ca m-am casatorit cu Nicu !", nu stiu daca nu a adaugat " si sa ne lase in pace".
Deci mama i-a spus asta Corneliei, prin sora Corneliei.
Nu am ramas "fixata" asupra povestii acesteia, triste de altfel, pentru ca viata lui tata imi era mai scumpa in clipa aceea.
dar Cornelia stie ca e rea si spune ca are o rautate in ea, de care nu scapa.
Eu ma mir de rautatea sa lasitatea celor care au cunoscut-o, sau mama le-a facut ceva, le-a spus ceva, candva, pentru ca toti au vazut ca e o fire autoritara, in exces, abuziv, ca e o fire rece si nu admite replica.
Silviu a sosit in casa, de la cumparaturi dupa ce am avut discutia cu mama si cand inca plangeam.
A spus ca el nu stie nimic despre telefonul deconectat, fix.
Telefonul l-a reconectat tata, mi-a spus sa caut firul sub scaun, in dreptul mesei, locului de pe masa unde sedea telefonul ski am gasit firul pentru ca sunt 2 fire, unite printr-o mufa sau priza, unul duce la perete, cel mai scurt la telefonul in sine, la aparatul de telefon.
Cornelia Stanescu mi-a spus ca pe patul ei de moarte, adica al bunicii mele Teodora Marcov, i-a promis bunicii mele paterne sa aiba grija de " Nicu", de tata, asa ii ziceau Nicu de la Nicolae.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu