Cum se face un pomelnic
18 FEBRUARIE
2017 NICOLETA OLARU INTERVIU
Când vin la biserică, mulţi oameni aduc la sfântul altar,
ca o obişnuinţă, un pomelnic, unde scriu atât numele lor, cât şi ale celor pe
care îi poartă în gând - rude, prieteni, cunoscuţi etc. Gândindu-ne că v-ar fi
de ajutor să cunoaşteţi câte ceva din importanţa acestui gest, aparent simplu,
am stat de vorbă cu părintele Bogdan
Dedu, consilier eparhial al Arhiepiscopiei Iaşilor şi preot slujitor la
Biserica „Sfântul Spiridon” din Iaşi, care ne-a explicat cum se alcătuieşte un
pomelnic şi la ce slujbe ale Bisericii se pomenesc cei vii sau adormiţi.
Părinte consilier, cum se face un pomelnic?
Se
întâmplă ca un creştin să aducă la biserică un pomelnic şi să considere că a făcut tot ceea ce trebuia: va
fi pomenit la biserică şi cu aceasta şi-a încheiat datoria sa, el nu mai are
nimic de făcut. În realitate,
este nevoie şi de rugăciunea personală. Şi aici ar trebui să existe un
pomelnic. Acesta - fie că este scris, fie că nu - este de dorit să cuprindă cât
mai multe nume: de la cei apropiaţi din familie - soţ, soţie, copii, părinţi,
bunici, naşi, prieteni - până la nefericiţii acestei lumi. Părintele Sofronie Saharov ne îndeamnă:
„Când vă rugaţi, rugaţi-vă pentru toţi şi
pentru fiecare. Şi adăugaţi: „Pentru rugăciunile lor, pentru rugăciunile lui,
miluieşte-mă şi pe mine”. Astfel, puţin câte puţin, conştiinţa voastră se va
lărgi”.
În pomelnicul
ce urmează a fi dus la biserică se trec numai numele de botez ale celor pe care
dorim să-i pomenim (Ioan, Ana, Elena). Nu se trec numele prescurtate sau
poreclele. Se înţelege, numai oamenii pot fi trecuţi în pomelnic. Spun aceasta
deoarece au fost cazuri în care cel care a alcătuit pomelnicul a considerat de
cuviinţă să treacă şi numele câinelui la care ţinea foarte mult!
În cazul
clericilor, numele este însoţit de denumirea treptei preoţeşti (de exemplu:
„preotul Ioan” sau „ieromonahul Varsanufie”, „diaconul Grigore”), la fel pentru
monahi sau monahii (de exemplu: „monahia Olimpiada”). Cei vii vor fi
grupaţi împreună, la fel cei adormiţi, menţionându-se deasupra fiecărui grup:
vii sau adormiţi.
Pentru Taina Sfântului
Maslu se aduc numai pomelnice pentru cei vii
La ce slujbe ale Bisericii sunt pomeniţi
cei vii, şi la ce slujbe, cei adormiţi?
La Sfânta Liturghie se pomenesc atât viii,
cât şi cei adormiţi - şi este bine ca orice creştin care aduce jertfă la altar
să aibă pomelnic şi pentru cei vii şi pentru cei morţi, pentru că sunt situaţii
în care sunt aduse pomelnice fie numai pentru cei vii, fie numai pentru cei
morţi. Pentru Taina Sfântului Maslu se aduc numai
pomelnice pentru cei vii. La fel şi pentru slujba Acatistului. Pomelnice numai cu numele celor adormiţi se aduc pentru
slujba Parastasului.
Este bine să trecem în pomelnic necazurile,
dorinţele noastre pentru care ne rugăm?
Cea mai mare parte a pomelnicelor care
ajung la altar conţin şi însemnări legate de persoanele trecute acolo: în
privinţa stării sau a dorinţelor acestora (bolnavi, necăsătoriţi, stăpâniţi de
patima beţiei etc.) sau chiar adevărate istorisiri, încât o pagină întreagă
cuprinde numai două nume, iar restul e povestire. Cred că cel mai bine este să fie scris numai numele de botez,
eventual, cu însemnarea celor care sunt bolnavi sau într-o situaţie specială
(„Ioan bolnav”). E drept că uneori şi detaliile care însoţesc numele celor din
pomelnic pot fi de folos, pentru că îi sunt de ajutor preotului pentru a
realiza o raportare mai personală faţă de cei pomeniţi. Totuşi, ţinând
cont că, de multe ori, astfel de amănunte nu sunt potrivite cu vieţuirea
creştină (de pildă, se cere pedepsirea duşmanilor, ale căror nume sunt
enumerate) sau sunt exagerate, cum spuneam, numele de botez este suficient. Dumnezeu
ştie mai bine decât omul însuşi ce anume îi este acestuia de folos.
Nu pot fi trecuţi în pomelnic, la Sfânta
Liturghie, cei de altă credinţă
Cei de altă credinţă pot fi trecuţi în
pomelnic? Ei se pomenesc la vreo rugăciune a
Bisericii?
Un bun creştin, un creştin autentic nu
poate să nu se roage pentru întreaga lume, îmbrăţişându-i pe toţi în dragostea
sa. Spre aceasta trebuie tins. Aşadar,
nu numai pentru cei de altă credinţă se poate ruga, ci şi pentru toţi cei care,
de obicei, sunt stigmatizaţi de societate pentru păcatele lor mari şi evidente.
O poate face în rugăciunea sa, dar o poate face şi la slujba Sfântului Maslu, de pildă, a Acatistului, a Paraclisului,
nădăjduind că mila lui Dumnezeu, atingându-le şi acestora sufletul, îi va mişca
spre înnoirea vieţii.
Dar cei cuprinşi de diferite patimi
(beţivi, fumători etc.) sau cei necununaţi? Dar sinucigaşii?
Da, există o slujbă a Bisericii unde se
impune o exigenţă aparte în privinţa celor care sunt pomeniţi: este vorba de
Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie.
Întrucât în cadrul Sfintei Liturghii sunt chemaţi la împărtăşirea cu Trupul şi
Sângele lui Hristos numai cei care
mărturisesc aceeaşi credinţă şi sunt într-o stare duhovnicească corespunzătoare
(într-o stare de pocăinţă), nu pot fi trecuţi în pomelnic cei de altă credinţă
(heterodocşi sau adepţi ai altor religii), vrăjitorii, descântătorii sau cei
care sunt cunoscuţi ca trăind, persistând în păcate grave (ucidere, adulter
etc.).
În cazul celor adormiţi, nu pot fi trecuţi
în pomelnic cei care s-au sinucis pentru că, omorându-se, au refuzat darul
vieţii primit de la Dumnezeu şi L-au refuzat pe Dumnezeu. Sfântul Nicodim
Aghioritul numeşte sinuciderea treapta a douăsprezecea şi ultimă a păcatului.
Nu pot fi trecuţi în pomelnic nici copiii morţi nebotezaţi sau pruncii
avortaţi.
Sfântul Simeon al Tesalonicului spune şi de
ce nu pot fi pomeniţi cei pe care i-am enumerat mai sus sau cei asemenea lor. La Sfânta Proscomidie, când sunt pomeniţi
cei vii şi cei adormiţi, preotul scoate câte o părticică (miridă) pentru
fiecare şi o aşază pe Sfântul Disc, acolo unde sunt aşezate: Sfântul Agneţ,
care se va preface în Sfântul Trup al lui Hristos, miridele pentru Maica
Domnului şi cele pentru sfinţi. Când, după prefacerea darurilor de
pâine şi vin în Trupul şi Sângele Domnului, părticelele sunt puse în Sfântul
Potir, acestea se unesc cu Sfângele Lui. Dacă persoana pomenită este în stare
potrivită împărtăşirii (viaţă curată, stare de pocăinţă), primeşte în chip
nevăzut împărtăşirea Duhului (în momentul în care pune miridele pentru vii şi
adormiţi în Sfântul Potir, preotul rosteşte: „Spală, Doamne, păcatele celor care s-au pomenit aici, cu cinstit
Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi”); dacă are o viaţă păcătoasă
şi nu se depărtează de păcat (dacă nu are stare de pocăinţă), atunci jertfa
adusă îi va fi spre osândă. Aşadar, este nevoie de atenţie atât din partea
celui care face şi aduce pomelnicul, cât şi din partea preotului.
În acelaşi timp, trebuie avut grijă ca nu
cumva, oprindu-ne la respectarea exterioară a rânduielilor bisericeşti, să
devenim justiţiari necruţători faţă de semenii noştri: să uităm adică de
propriile păcate şi să le judecăm numai pe ale acestora - poate pentru simplul
fapt că ale noastre sunt ascunse, în vreme ce ale semenilor sunt cunoscute
lumii. Împlinirea rânduielilor bisericeşti se cade a fi făcută în duhul
dragostei.
Citește alte articole despre: Sfânta Liturghie, pomelnic, slujbe, Sfântul Maslu, vii, adormiți, pe cine pomenim in pomelnic, cum se face un pomelnic, slujbe pentru adormiti, slujbe pentru cei vii
Sursa:
https://doxologia.ro/viata-bisericii/interviu/cum-se-face-un-pomelnic
*
Pomelnice – Sfanta Manastire Dervent
A se vedea aici, accesand link-ul
acesta : Voir le lien ci-dessous :
https://dervent.ro/pomelnice.php?cID=cat-pomelnice&cType=INDEX
În practica ortodoxă există mai multe
feluri de pomelnice şi anume: Sf. Liturghie pentru vii, Sf. Liturghie
pentru adormiţi, Acatistul, Sf. Maslu şi Parastasul.
Dintre acestea, cea mai importantă este pomenirea la Sf. Liturghie,
căci, aşa cum spunea şi Părintele Arsenie Papacioc, "nu
poate exprima mintea omenească valoarea şi foloasele Sfintei Liturghii nici
măcar în parte", iar vorbind despre cele trei
lucruri care sunt necesare oricărui creştin pentru a se mântui arăta că acestea
sunt: spovedania, milostenia şi pomenirea la cât mai multe Sfinte Liturghii.
În fiecare moment al vieţii noastre, dar mai ales în clipele de grea
încercare, fiecare dintre noi avem nevoie de ajutorul Prea Milostivului
Dumnezeu, dar acest ajutor îl putem primi numai dacă îl cerem prin rugăciune.
În acest sens este foarte importantă atât rugăciunea noastră personală, cât şi
a celor care şi-au închinat întreaga viaţă slujirii lui Dumnezeu - preoţii şi
călugării - care prin apropierea lor permanentă de Dumnezeu pot fi mijlocitorii
noştri în faţa Divinităţii. Modalitatea tradiţională de a cere rugăciunile
acestora este alcătuirea unui pomelnic care cuprinde numele de botez ale celor
pentru care dorim să fie înălţate rugăciuni înaintea lui Dumnezeu, fie ei vii
sau adormiţi, membrii ai familiei, rude, prieteni şi chiar duşmani.
*
Acest serviciu de trimitere
mesaje-pomelnice prin intermediul siteului mănăstirii Dervent a fost creat
special pentru acele persoane, care, din anumite motive, nu pot ajunge pentru a
înmâna personal preotului pomelnicele de pomenit la Sfintele Rugăciuni.
Un alt motiv este acela că mesajul-pomelnic
ajunge la manastire instantaneu şi astfel poate fi pomenit mai repede decât
atunci când este trimis prin scrisoare sau prin mandat postal.
- Donaţiile Dvs. care însoţesc aceste pomelnice
sunt bineprimite, oricare ar fi suma.
- Sumele de bani se vor
trimite prin mandat poştal pe adresa mănăstirii:
MANASTIREA DERVENT,
Jud. CONSTANTA, Sat GALITA,
Cod Poştal 907224,
pe numele Bandarica Gelu (0723.582.711)
cu specificaţia "pomelnic trimis prin site" adăugând şi numele si e-mailul dvs si data de trimitere a pomelnicului.
Jud. CONSTANTA, Sat GALITA,
Cod Poştal 907224,
pe numele Bandarica Gelu (0723.582.711)
cu specificaţia "pomelnic trimis prin site" adăugând şi numele si e-mailul dvs si data de trimitere a pomelnicului.
- sau în următoarele conturi bancare:
BANCA TRANSILVANIA - Constanţa,
Cod SWIFT: BTRLRO 22
Cont LEI - Cod IBAN RO02BTRL01401205897468XX
Cont EUR - Cod IBAN RO48BTRL01404205897468XX
Cont USD - Cod IBAN RO74BTRL01402202897468XX
Cod SWIFT: BTRLRO 22
Cont LEI - Cod IBAN RO02BTRL01401205897468XX
Cont EUR - Cod IBAN RO48BTRL01404205897468XX
Cont USD - Cod IBAN RO74BTRL01402202897468XX
Cod Fiscal Manastirea Dervent: 10993041
cu specificaţia "pomelnic trimis prin site" adăugând şi numele si e-mailul dvs si data de trimitere a pomelnicului.
cu specificaţia "pomelnic trimis prin site" adăugând şi numele si e-mailul dvs si data de trimitere a pomelnicului.
- Pomelnicele mai pot fi printate şi trimise
prin plic poştal la adresa mănăstirii.
Dăm acatiste, pomelnice, liturghii sau sărindare?
În
Sfânta Scriptură găsim mai multe pasaje cu referire la pomenirea unei persoane.
„Oriunde se va propovădui Evanghelia se va spune ce a făcut ea, SPRE
POMENIREA EI" (Matei 26:13). Lui
Corneliu sutaşul păgân, pentru că era foarte milostiv i se arată un înger al
Domnului şi-i spune: „Corneliu!...
Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit, SPRE POMENIRE, înaintea lui
Dumnezeu" (Faptele Apostolilor
10:4-31). Tâlharul de pe crucea din dreapta lui Iisus a zis: „POMENESTE-MĂ,
Doamne, când vei veni în împărăţia Ta " (Luca 23:42). 4. „Ce este omul, că-l POMENEŞTI pe el, sau fiul
omului, că-l cercetezi pe el?" (Evrei
2:6).
Mergând
la biserică, fie la sfintele slujbe, fie doar pentru o scurtă rugăciune în
afara programului liturgic, ne-am obișnuit să dăm un acatist, sau să lăsăm un
acatist ori pomelnic. Uneori îl
înmânăm direct preotului, alteori observăm o cutie pe care
scrie Acatiste și
lăsăm acolo pomelnicul nostru cu mulțumirea sufletească de a fi făcut ceea ce este bine spre
pomenirea noastră și
spre răspuns bun la rugăciunile noastre.
Există însă, diferențe clare între acatist, pomelnic, sărindar, diferențe
care țin de conținut, dar și
de locul și momentul când ele se aduc și
ce citesc în biserică. Pentru a evita situațiile jenante în care
avem tendința să transformăm pomelnicul în scrisoare de doleanțe,
ori situațiile în care, din neștiință,
pomenim în mod greșit la Sf. Maslu și pe cei adormiți,
dar și pentru a nu deranja desfășurarea slujbelor
înmânând pomelnicul la momentul nepotrivit, ar fi bine să cunoaștem
următoarele:
Indiferent
că dăm pomelnic, acatist, liturghie sau
sărindar, este suficient să scriem prenumele celor care dorim să fie pomeniți. Mai exact, scriem numele de botez al celor pomeniți și ținem
cont ca aceștia să fie cu toții ortodocși.
Doar în
cazul clericilor, trecem înaintea numelui, după caz, treapta preoțească: părintele,
monahul, ieromonahul, monahia, preoteasa etc. Să avem credința și
încredințarea că Dumnezeu cunoaște deja nevoia,
necazul și suferința fiecăruia. Nu se detaliază
în dreptul fiecărui nume cererea specifică pentru acea persoană. Cel mult, putem adăuga lângă un nume un
singur cuvânt care să sintetizeze rugăciunea pentru el. Putem scrie, de
exemplu: Ion, bolnav; Gheorghe, pătimaș; Maria, elevă; Elena, însărcinată etc. Nu este timp ca preotul să citească largi compuneri și
detalii despre fiecare persoană în parte. Aceste lucruri se cade a fi discutate
la Taina Spovedaniei.
Deosebit
de important este să nu cerem lui Dumnezeu, prin pomelnic, răzbunare
asupra vrăjmașilor noștri, să nu blestemăm și să nu dorim răul
nimănui. Dimpotrivă, să trecem pe pomelnic nu doar pe cei iubiți
ai noștri, ci și pe cei care ne urăsc,
binecuvântându-i pe toți după cuvântul Mântuitorului care zice: “Iubiți
pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc,
binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă
pentru cei ce vă fac rău” – Luca 6: 27-28. Un alt aspect demn de
semnalat este că “eficienţa” pomelnicului nu depinde de citirea lui cu voce
tare sau în taină de către preot. În realitate, citirea pomelnicelor cu voce
tare provoacă o evidentă şi deranjantă ruptură în cadrul slujbei, o întrerupere
care, de obicei, devine pretext de vânzoleală şi şuşoteală în sfântul lăcaş.
Pomelnicul - este o listă cu persoane în viaţă sau decedate,
al căror prenume îl citește cu voce tare sau în taină preotul la unele slujbe și
rugăciuni. Termenul de pomelnic vine de la „a pomeni" – a aduce aminte. Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru
Împărăția
Ta! Așadar, pomenirea se face spre a aduce aminte lui
Dumnezeu despre cei al căror nume stă scris pe pomelnic, chiar dacă aceștia nu sunt prezenți la acea slujbă, pentru ca Harul lui Dumnezeu să se coboare asupra lor
spre iertarea păcatelor și
ajutor la diverse trebuințe. Scriem pomelnicul, nu pentru că Dumnezeu ne-ar uita, nu
ne-ar mai cunoaște pe noi și nevoile noastre, ci pentru a împlini porunca Rugați-vă unii pentru alții… căci mult poate rugăciunea celui drept, și
pentru a chema în ajutor Harul Sfântului Duh care lucrează în chip minunat și
tainic în sfintele slujbe. Părintele
Sofronie Saharov ne îndeamnă: „Când
vă rugaţi, rugaţi-vă pentru toţi şi pentru fiecare. Şi adăugaţi: „Pentru
rugăciunile lor, pentru rugăciunile lui, miluieşte-mă şi pe mine“. Astfel,
puţin câte puţin, conştiinţa voastră se va lărgi“.
Când sunt pomeniți cei vii și
când sunt pomeniți
cei adormiți?
Cei vii sunt pomeniți la toate
Sfintele Taine (Sf. Liturghie, Sf. Taină a Cununiei, Sf. Botez, Sf. Maslu,
Sf. Spovedanie… ), la slujba Vecerniei cu priveghere (Litie) și
la rugăciuni pentru diverse trebuințe.
Cei adormiți sunt pomeniți doar la Sf.
Liturghie și la slujba parastasului. Așadar, este
greșit a scrie pomelnic cu cei adormiți
la Sf. Maslu sau la Litie, întrucât aceste două slujbe sunt destinate exclusiv
iertării de păcate și însănătoșirii trupești
și sufletești a celor vii.
Pomenirea
cea mai de preț pentru orice suflet, fie el viu sau adormit, se face în
cadrul Sfintei Liturghii la Proscomidie. Atunci, preotul scoate o
firimitură din prescură pentru fiecare nume de pe pomelnic (viu sau adormit),
pe care o așează pe Sfântul Disc, împreună cu Sfântul Agneț,
care preînchipuie Trupul Mântuitorului Iisus Hristos, și
împreună cu părticele de prescură scoase pentru Maica Domnului, îngeri și
sfinți. Un moment de
puternică pomenire a celor pentru care s-au scos miride este la ieșirea preotului cu Sfintele Daruri, când,
în fața
Ușilor
Împărătești, părintele se roagă între altele și pentru cei care au adus aceste Sfinte
Daruri (n.n. prescura și
vinul), și
pentru cei pentru care s-au adus, vii sau adormiți.
Este important de știut că preotul poate să scoată miride pentru cei
pomeniți la Proscomidie
numai până la momentul în care în biserică se cântă Imnul Heruvic (Noi care pe
Heruvimi cu taină închipuim…). După acest moment,
pomelnicele vor mai putea fi citite de preot în taină la momentul în care în
biserică se cântă Axionul, cântarea închinată Maicii Domnului, dar fără a
mai putea scoate miride pentru fiecare nume.
Pomelnicele trimise în Sfântul Altar după
Axion vor putea fi pomenite abia la următoarea Sfântă Liturghie. Așadar, să pregătim pomelnicele pentru Sfânta Liturghie din timp și să le înmânăm preotului slujitor cât mai la
începutul Sfintei Liturghii. Astfel
vom fi cu siguranță pomeniți la Sfânta Proscomidie și
nu vom crea agitație și gălăgie în momentele cele mai tainice ale Liturghiei,
în drumul nostru către și dinspre Sfântul Altar.
Pentru
Sfânta Liturghie pomelnicul trebuie
făcut pe două coloane distincte, una pentru vii şi una pentru răposaţi, cu
menţiunea „Vii” şi „Adormiţi”. Cei
vii se scriu în partea stângă, iar cei adormiți, în dreapta. A da
pomelnic la Sfânta Liturghie se mai numește în popor și a
da liturghie. De aici și expresia a da 40 de liturghii pentru odihna
sufletelor celor adormiți. Când dăm liturghie, este bine ca pomelnicul
nostru să fie însoțit
și de lumânări,
prescură, vin, tămâie, ulei pentru candele. Nici numărul, nici cantitatea acestor mici jertfe nu
sunt fixate de canoanele Bisericii, ci fiecare poate să facă după cum crede,
după cum poate, respectând după putere eventuale reguli particulare încetățenite
în parohia sa. (De exemplu, sunt parohii la țară unde pomelnicele
sunt preluate de crâsnic/paraclisier de la credincioși și
duse în Sfântul Altar. Sunt alte parohii unde la începutul Sf. Liturghii,
părintele deschide ușa Sf. Altar și începe a primi pomelnicele
de la cei prezenți care se așează frumos la rând. În funcție de fiecare biserică, lumânările care însoțesc pomelnicul pot fi sau nu aprinse etc.)
«Când
proscomidiesc, spunea Stareţul, văd sufletele cum trec prin faţa mea şi cum mă
roagă să le pomenesc. Să vreau să le uit, dar nu pot. Când preotul scoate
părticele şi pomeneşte numele credincioşilor la Sfânta Proscomidie atunci se
coboară îngerul Domnului şi ia pomenirile acestea şi le duce şi le pune la
tronul Stăpânului Hristos, ca rugăciuni pentru cei pomeniţi la Sfânta
Proscomidie. Într-o zi, spunea Stareţul, am uitat să pomenesc la cei adormiţi
pe maica mea, care a fost o femeie sfântă. Când am terminat Dumnezeiasca
Liturghie şi m-am dus la chilia mea, acolo unde stăteam, a venit sufletul
maicii mele şi mi-a zis cu plângere:
- Părinte Iacov, nu m-ai pomenit astăzi.
- Cum, maică, nu v-am pomenit? În fiecare
zi vă pomenesc şi, desigur, cea mai bună părticică v-o scot, i-am zis.
- Nu, copilul meu, astăzi m-ai uitat şi
sufletul meu nu s-a odihnit tot atât ca şi în celelalte zile în care m-ai
pomenit, mi-a răspuns. Gândiţi-vă ce
mare câştig şi folos primeşte sufletul când
îl pomeneşte preotul la Sfânta Proscomidie». (Un Stareţ sfânt – fericitul
părinte Iacov Egumen al Sfintei Mănăstiri „Cuviosul David”, Editura Bunavestire
- Bacău 2002)
Acatistul – este pomelnicul de vii care se pomeneşte
la ecteniile Slujbei Acatistului cu scopul strict de mulţumire sau îndeplinire
a unor cereri (sănătate, izbăvirea de nevoi, încetarea vrajbei etc.). Slujba
Acatistului are loc de obicei în cursul săptămânii, după-amiaza. De aceea, putem da acatist și scriind un pomelnic al celor vii pe care să îl lăsăm în
cutia din biserică pe care scrie Acatiste. La începutul slujbei acatistului, preotul va lua
toate pomelnicele din respectiva cutie, împreună cu pomelnicele care i-au fost
înmânate personal și le va citi, de regulă cu voce tare, la ectenie. Preotul
va rosti numai prenumele celor pomeniți, nu și
cererea precisă scrisă în dreptul lor. Aceasta va fi parcursă de preot cu
privirea și gândul, rezolvarea fiind deja încredințată
lui Dumnezeu din momentul în care acatistul a fost scris. În timpul
citirii Acatistului nu se stă jos, în strane, ci în picioare sau în genunchi în
faţa icoanei sfântului spre care ne îndreptăm rugăciunea. Acatistele se pot citi
și acasă, de către
fiecare credincios. Cei care citesc Acatiste trebuie să ştie că nu sunt
unele mai puternice sau mai eficiente decât altele, ci totul depinde de cel
care citeşte, adică de credinţa şi convingerea cu care se roagă.
Sărindarul – vine de la grecescul saranda care înseamnă 40 şi este pomelnicul numai pentru morţi, de regulă pentru o singură persoană, recent decedată,
care se pomeneşte la Sfânta Liturghie până la parastasul de 40 de zile al
răposatului. De regulă, sărindarul conține pe lângă numele celui
adormit, și o sticluță cu vin, o prescură sau
colac, lumânare și tămâie.
Există
și o ierarhie ce se recomandă a fi respectată când
scriem un pomelnic. Începem cu preotul care a săvârşit botezul celui care
dă pomelnicul și continuăm cu preotul duhovnic; naşii (de la botez şi
cununie); soţ/ soţie şi copii; alte rude şi apropiaţi.
Persoane care nu pot fi trecute pe
pomelnic: persoanele nebotezate; copiii
avortaţi; nu se pomenesc vrăjitorii, descântătorii, ghicitorii sau cei ce
practică magia albă; nu se pomenesc sinucigaşii, apostaţii, ereticii,
schismaticii; nu se pomenesc la răposaţi dispăruţii despre care nu avem
certitudinea morţii lor; nu se scriu nume de persoane vii pe pomelnicul celor
răposaţi cu părerea că aşa s-ar provoca moartea persoanei respective; nu se
cere pedepsirea sau răul vreunei persoane considerate duşman; pe pomelnicul de la Sfântul Maslu nu se
trec răposaţi. (Lumea Credinței, anul VI, nr. 7 (48)
Iulie 2007) Deși pare că se subînțelege, subliniem că pe
pomelnic trecem doar numele oamenilor, niciodată al vreunui animal, indiferent
cât de drag și apropiat ne este.
Sfântul
Simeon al Tesalonicului spune şi de ce nu pot fi pomeniţi cei pe care i-am
enumerat mai sus sau cei asemenea lor. La Sfânta Proscomidie, după prefacerea darurilor
de pâine şi vin în Trupul şi Sângele Domnului (numai Agneţul, nu şi miridele,
se transformă în Trupul Domnului), părticelele scoase pentru fiecare nume sunt
puse în Sfântul Potir și unesc cu Sângele Domnului. Dacă persoana pomenită
este în stare potrivită împărtăşirii (viaţă curată, stare de
pocăinţă), primeşte în chip nevăzut împărtăşirea Duhului (în momentul
în care pune miridele pentru vii şi adormiţi în Sfântul Potir, preotul
rosteşte: „Spală, Doamne, păcatele
celor care s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile
sfinţilor Tăi”); dacă are o viaţă păcătoasă şi nu se depărtează de
păcat (dacă nu are stare de pocăinţă), atunci jertfa adusă îi va fi spre
osândă. Aşadar, este nevoie de atenţie atât din partea celui care face şi aduce
pomelnicul, cât şi din partea preotului.
Este
bine să știm și faptul că nu există nicio rugăciune specială la
slujba parastasului pentru cei care au murit nepregătiți,
adică neîmpărtășiți, nespovediți, fără lumânare. Așadar,
a trece aceste detalii în dreptul numelui celui adormit nu ajută la obținerea
unor dezlegări speciale. Dezlegarea ține de credința
celor rămași în viață, de cât de des aceștia
se îngrijesc să îl pomenească pe cel adormit mai ales la Sfânta Liturghie, să
dea milostenie pentru sufletul lui, și, mai ales, de milostivirea
lui Dumnezeu.
Mențiuni și
argumentări suplimentare pentru cei care nu trebuie trecuți pe pomelnic
Biserica
nu s-a rugat şi nu se roagă niciodată pentru copiii avortaţi, întrucât învățătura
bisericească spune că acei copii avortaţi nu intră în împărăţia lui Dumnezeu,
ci rămân în planul iconomiei, milei şi iubirii divine. Neajungând momentul
naşterii şi mai ales al botezului, ei nu sunt părtaşi împărăţiei lui Dumnezeu
în care se intră numai prin botez:“De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh,
nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3:5).
Sinucigașii
nu trebuie trecuţi pe pomelnice, întrucât conform Sfintei Scripturi nu sunt
iertaţi în veac: „Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor
oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi hulit. Dar cine va huli împotriva
Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică.”
(Marcu 3:28-29). Deci, pe cei ce şi-au curmat firul vieţii, căzând în
păcatul deznădejdii, nu trebuie să-i punem pe pomelnic.
Cât despre
cererile personalizate de pe pomelnice, iată ce ne spune Părintele
Cleopa: „Am
văzut pe unele pomelnice pe care le aduceţi, că pomeniţi pe DRACUL NOROC,
zicând: Pentru norocul fetei, norocul băiatului, pentru norocul familiei. De ce
mi-aţi pus pe dracul pe pomelnic? Voi ştiţi cine a fost Noroc? Cel mai mare
demon, care a secerat milioane de suflete. Şi voi, creştinilor, scrieţi noroc
pe pomelnic. Vai de mine ! Mare nebunie, mare rătăcire ! N-ai pe Dumnezeu ? Pui
pe dracul Noroc ?... ” (în „Ne vorbeşte Părintele Cleopa", volumul
7, pagina 68)
În aceeași categorie pot fi incluse și acele cereri specifice, ca de exemplu: baftă la examen; mersul de bine în afaceri; să fiu văzut
bine de şefi; câştig de bani; aducerea cât mai repede a ursitei; dezlegarea
cununiilor; bărbat bun fără vicii; îndepărtarea femeilor desfrânate şi
clevetitoare care vor să ne distrugă familia; reușită la tribunal;
ferirea de accidente ș.a.m.d. Dumnezeu
ne-a spus: „Căutaţi mai întâi
împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga
vouă" (Matei 16:33).
04-02-2014
Sursa:
http://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/638/d%C4%83m-acatiste-pomelnice-liturghii-sau-s%C4%83rindare
*
A se citi si articolul cu titlul : “CUM SE FACE UN POMELNIC?/ La ce folosesc si cum se
iau agheazma si anafura?/ CAND SI CUM SE FAC SFESTANIILE SI TAMAIERILE CASEI?
De pe pagina web http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/cum-se-face-un-pomelnic-la-ce-folosesc-si-cum-se-iau-agheazma-si-anafura-cand-si-cum-se-fac-sfestaniile-si-tamaierile-casei/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu