Bonjour à tous ! Buna ziua tuturor! 20 juin/ iunie 2018
Ieri, yahoo. france mi-a facut probleme, nu incarca emailurile trimise, pentru ca le verific daca au fost trimise, dupa ce expediez unul, si pe ultimul nu mi-l expediase si am observat, insa cand am vrut sa verific, yahoo.fr nu mi-a incarcat emailurile. Emailul ne-expediat intrase, automat, in dosarul/ folderul numit " Brouillons", adica Ciorne, in franceza, insa nici aici nu puteam intra.
L-am trimis abia azi, in urma cu cateva minute.
Cu google Chrome, browserul meu internet, am deschis yahoo.fr si dupa cateva minute, la fel, n-a mai mers, mi s-a sters imaginea emailurilor, nu mai era nimic vizibil, nu vedeam nici sa ma deconectez !
Am re-deschis cu browserul Mozilla, care nu e insa prea bun nici acesta.
Cand scriu un email, tastez cuvintele si ele nu se imprima imediat, pe loc, instantaneu, ci la cateva minute chiar, dupa ce le-am scris, asa patesc uneori, sau adeseori.
Ieri ma pregateam sa vad un documentar realizat de KTOTV.com, cand am auzit voci in casa, erau administratorul Negoescu, al blocului nostru, impreuna cu instalatorul care ar fi fost nimeni altul decat dl Dinu, insa eu dlui Dinu parca nu prea i-am recunoscut vocea.
Tata a spus " Parca n-a zis ca-l cheama asa !", dar nu stiu daca nu la administratorul Negoescu care locuieste in blocul vecin, R 5, se referea el.
Tata a inceput sa lucreze de cateva zile, isi revede calcule mai vechi, si cam face efort, dar nici sa stea nu poate ; iar efortul intelectual ii este interzis dupa AVCul suferit.
Are picioarele umflate, dar la control la doctor nici sa n-auda, nu vrea sa mearga, ii ia mult sange, 6 eprubete si se ridica ametit din scaun.
In treacat fie vorba, am impresia ca in mine nici nu se pot gasi 6 eprubete de sange, ca nu am atata sange...
De cateva zile ma cam doare inima, si nu-mi place, chiar nu m-am simtit deloc bine, iar boala si perspectiva bolii de inima ma sperie cumplit, si inca mai mult a vreunei operatii chirurgicale.
Citind din cartea " Maria si copiii ei" din 2017, care contine povestirile oamenilor pelerini de Medjugorje, am dat peste un capitol in care e povestea unui om, de 66 de ani, plecat la copii in Irlanda, - e vorba de un roman - sa isi creasca nepotii.
INtr-o dimineata, fiica lui l-a observat, prea palid la fata.
Omul a spus ca nu are nimic, si mai tarziu putin si-a continuat treburile, si-a dus nepotul la gradinita ca de obicei...
Nu pot scrie bine, ar trebui sa caut sa intru iar pe Chrome.... pe yahoo.fr cu chrome....
Nu functioneaza yahoo-ul, sau nu stiu ce nu merge...
Nu-mi dau seama daca am intrusi pe email, sau daca insasi gazda care e yahoo france imi face probleme...
Deci, revenind la acel om care locuia temporar in Irlanda, nu il durea nimic, iar fiica lui a vazut ca e palid in acea dimineata : 27 ianuarie, ora 7 fara 10 am.
Mai tarziu ea a plecat la fabrica ( in Irlanda mai sunt fabrici ! ), el a dus copilul, nepotul la gradinita, dar pe drum a simtit o oboseala si s-a oprit putin sa se odihneasca : atat.
Dimineata, inainte de asta, ii spusese fiicei ca simte ca o palma cu degete, peste inima, si numai atat.
Nu il durea nimic si nu s-a ingrijorat.
Da, palma cu degete, palma are 5 degete, nu ?
Mult mai tarziu, dar tot in acea zi, l-au dus la spital si acolo medicii care l-au tratat regeste, i-au aratat ca avea CINCI, 5 ARTERE blocate, infundate si ca suferise ( asta i-au spus mult mai tarziu ) un infarct masiv.
Abia pe 4 aprilie s-a intors in Romania, unde il astepta singurul copil, fiu, care nu plecase din tara.
L-au operat in Irlanda, la Dublin, avea card european de sanatate, si o luna dupa operatie a durat, acasa, recuperarea.
Nu il durea nimic, spunea el, om foarte credincios si care intotdeauna se rugase, si se ruga si acum, dar era foarte slabit, ba, nu avea nici pofta de mancare.
A sunat insa in Romania si a cerut rugaciuni la biserica lui din Hunedoara si autoarei seriei cartilor care cuprind minunile Maicii de la Medjugorje, Doina Hasnes-Ciurdariu, si inca undeva.
A anuntat ca va fi operat.
Sapte ore a durat operatia si i-au luat vene de la picior si i le-au montat la inima !
Domnul Manoil se numea el, avea 66 de ani si nu fusese niciodata bolnav, organiza pelerinaje la Medjugorje si mereu era sanatos.
Capitolul poarta titlul " Tu ai o Mama care te iubeste " la pagina 108 din " Maria si Copiii Ei ", Ed. Pre-Text 2017, Campulung- Moldovenesc.
Mama fiind Fecioara Maria.
El singur spune ca daca s-ar fi aflat in Romania ar fi murit : nu il duruse nimic si nu avea cum sa banuiasca ca a facut un infarct, si inca, masiv ! - la inima !
Ar fi murit, spunea el, pentru ca nu s-ar fi dus la doctor.
Si va dati seama cum m-am simtit eu cand am citit aceste randuri !
Eu, care nu mai stiu cate dureri la inima si in inima nu am avut si am de cateva zile, din nou !
Eu stiu insa ca se poate trai o vreme cu un infarct, facut, si neidentificat, sau poate iti dai seama dar nu mergi la doctor, o vreme se poate trai, cat nu stiu si cred ca depinde de om si destinul lui si Dumnezeu ; dar, cand ajungi la doctor intr-un final, si ajungi pentru ca iar iti este rau, sau si mai rau, te va opera imediat, in scurt timp adica, pe cord deschis.
Operatia doare, asa am auzit.
Daca dl Emanoil n-a avut dureri, fie au niste doctori iscusiti in Irlanda, fie a intervenit Fecioara Maria, el, omul, era din Moldova, catolic, " emigrat" ( intre ghilimele emigrat ) in Ardeal, demult, cand s-au infiintat CAP-urile comuniste si a venit nationalizarea... atunci, din Moldova natala s-a mutat la Hunedoara, unde a fost muncitor in Combinat pana la pensie.
Apoi pelerin si organizator de pelerinaje la Medjugorje.
Mereu rugandu-se.
Intotdeauna mergand la Biserica ; era casatorit, adica este, cu o baptista cu care avea 3 copii, 2 fii si o fiica.
Fiica si un fiu au plecat in Irlanda.
Un fiu a ramas in Romania.
Dar am intrerupt " povestirea " despre vizita de ieri, de pe la ora 20h00, a administratorului Negoescu si a instalatorului, dl Dinu, sau cine o fi fost.
Au venit, asa, pe nepusa masa, pentru ca vecinii de la parter au reclamat o defectiune, nu stiu daca au avut chiar o inundatie, dar cred ca li se udase peretele.
Deci, dl Dinu a venit sa vada unde e cauza defectiunii.
La noi la etajul 2 nu era.
A spus ca, in caz de ceva, schimba teava de la 2 pana la parter. Ceea ce ar inseamna sa lucreze si la noi in baie.
In baie e baiul...
Tata in sufragerie, lucra pe laptopul sau.
Negoescu, intotdeauna bine dispus, stiti ca eu nu prea il suport, din cauza ca s-a purtat urat fata de mine, dar el e mereu asa senin cand il vezi si cand il vad... de parca cine stie ce bine mi-a facut in trecut...
Negoescu vorbea cu tata, mama si Dinu in baie, sa vada ce se intampla.
Nu stiu insa, daca spre final, inainte sa plece, au vorbit numai despre tevi si instalatii, am impresia ca au spus ceva si cu mama, si despre mine...
Parca am auzit un " am vazut..... sta pe email " ( spus de Dinu ) , mama a spus ceva la modul " Mai avem putin si ... si o ...( internam ? luam cu noi ? ) "
Unde m-ar putea lua cu ei, parintii mei, de acuma fiind in varsta ????
Desi, dupa mine, mai au inca putere in ei si au mai multa decat mine.
Mama vorbea binedispusa....
Si eu tocmai ce spusesem ca ma doare inima, in ziua aceea...
Silviu, fratele meu, ieri si-a facut valiza si a plecat.
Nu mi-a spus unde, numai mama stie, dar tace.
Se intoarce VINERI abia.
Atat mi-a spus, la insistentele mele, ca vineri se intoarce.
De marti pana vineri.
Dar inainte de asta, l-am auzit spunand ceva despre greci si ma intreb daca n-a plecat in Grecia ?
Poate da, poate nu, dar inclin sa cred ca a plecat prin tari straine : de marti pana vineri.
Pe mama am rugat-o ieri " Nu vrei sa mergi tu la Biserica sa lasi pachetelul ( cutiuta ) la Parintele ? "
Mama : " Nu. Tu te duci singura si vorbesti".
Eu : " Pai am vorbit, Parintele stie."
Totusi mama n-a vrut.
Ma simteam rau si nu mai vroiam sa aman, asta a fost.
Ma simt slabita, ma simt, ca stare a sanatatii, " nenorocita", nu mai imi vad rostul si dispsr, mai ales indiferenta parintilor mei sau chiar bucuria lor, ma deprima, ma ingrozeste, ma revolta si ma dispera in acelasi timp.
Din 2005 de cand am inceput sa sufar cu una sau alta, ca de atunci a inceput sau s-a declansat totul, odata cu vezica urinara ( brusc ), apoi inima, treptat... - ani in sir nici nu au inteles ca sunt bolnava, desi la inceput de tot, totusi, mama s-a indurat si m-a consultat putin dr. Veronica Ghiorghita, vecina din bloc, de-o viata.
Pe urma insa, de unde doctor ?
Ai mei au trecut prin diferite stari, urate, fata de mine, si chiar plina de ura, mama, cand m-a vazut bolnava...
Cu atitudinea lor nu au schimbat nimic, si mai ales nu au imbunatatit lucrurile nicidecum.
Au o indiferenta totala cat ma priveste, si daca mor, am senzatia ca mama asta si asteapta, sa mor odata.
daca insa cineva s-ar gandi vreodata sa ii arate cum este ea fata mine, cat de rea, sa nu spun altfel, ar fi mirata, si vazand ca nu se bucura si altul de purtarea ei urata fata mine, si-ar schimba - sunt sanse - atitudinea imediat, probabil, asa, de ochii lumii.
Dar uite, ieri seara Negoescu si Dinu... cu Negoescu mai ales, mama de ani de zile vorbeste, si despre mine, si se simt bine... sunt binedispusi asa....
Am devenit un subiect de stare de bine a oamenilor rai, sau cine stie, cu " demoni" in ei...
Si cati ani au trecut ? !
Din 2005 si pana azi....
Si inainte, prin 2000, cand lucram traducerile pentru dna Nadalin care lucra pentru UE si Negoescu, pesemne vorbise cu mama, cum s-a purtat el atunci, ce a zis el ???
M-am rugat, da, zilele acestea....
Am pregatit cutiuta in care am asezat cateva bijuterii pentru Fecioara Maria.
Stiu ca i le voi duce, pentru ca e cu adevarat dorinta mea, impulsul meu, si nu de azi, de ieri, ci de mai mult timp....
I-am scris si o Scrisoare lui Dumnezeu, pentru ca ma simteam foarte rau, cam in acelasi stil, sau chiar in acelasi stil in care ii scriu eu, desert tot sacul catre Dumnezeu, mai intai ca nu mai pot sa pastrez in mine, si pe urma, pentru ca intotdeauna imi spun ca mai bine sa ii spun eu, sau si eu, sa stie de la mine, cum sunt, cum ma vad, uneori, sau mai des, poate prea revoltata, in mod sigur imi e greu sa accept un destin sau o soarta amara, rea, grea, in acelasi timp stiind ca sunt milioane de oameni cu o soarta atat de urat si rea !
Intotdeauna ma intreb ce-or fi facut ei, incat nascandu-se, sunt siliti - prea multi - sa traiasca fara nicio luminita pe pamant, la capatul tunelului amarului lor, greutatilor lor....
Numai cati saraci nu au niciodata o iesire din saracia si starea lor !
Sau multi care ajung prea saraci si nu mai ies niciodata din necazul lor, multi sunt batrani si nici nu ii mai baga nimeni in seama, si nici ei puteri nu mai au, si nici timpul nu tine cu ei...
Stiu toate acestea si totusi... ma doare, traiesc greu neputinta in fata rautatii, a ticalosiei, a bolii, si ma exaspereaza mai ales faptul ca ticalosia trece ca fiind un fapt natural, ceva ok, ceva normal la orice om, adica complet nemustrata si in tot cazul nepedepsita, ba chiar rasplatita .... aici pe pamant si in special in Romania, asa functioneaza oamenii, cei mai mult dintre ei.
Societatea tipa si mai tare, dar la cel care face subiectul celor rai, subiectul sau obiectul rautatilor altora, adica tipa si mai tare alaturi de cei rai....
Am sa va arat ce documentar vroiam sa vizionez ieri, poate reusesc azi :
Pana atunci, si cu privire la micuta, ca e micuta, imi dau seama, ofranda pentru Fecioara Maria, si Doamne, sa ajung si eu odata sa o ofer...
Poate, pana la urma, mai stii ? Poate o sa vrea mama sa duca cutiuta pregatita de mine la Biserica.... cu mama nu se stie niciodata.
Ar fi trebuit sa tac.
Din modestie.
Modesta sunt. Si o spun, o asa o micuta ofranda ! Si stiu asta.
Insa, daca eu tac si tac si nimeni nu stie, nimeni nu va dori sa procedeze ca mine, daca vorbesc, ma gandesc ca va fi contagios, mai devreme sau mai tarziu si altii imi vor urma exemplul....
Raul e contagios, prostia e contagioasa....
De ce nu ar fi si un mic gest frumos, contagios ???
Cat m-a ajutat Fecioara Maria pe mine, e minimul ce pot face si eu la randul meu.
Totusi, asa, imi spun, nu am de gand sa ma opresc aici.
Sa vedem ce va fi si pe viitor.
Sa stiti, ca, din Caietele mele de rugaciuni, in timp, mi s-au implinit cateva rugaciuni facute ...
Numai ca eu spun adesea ca numai cat ma priveste si pe mine, anume, personal, pe mine si necazurile mele de viata, nu mi se implinesc rugaciunile...
Si totusi, ele s-au implinit, sunt sigura, dar atunci cum sa ma exprim ? Nu s-au implinit.... suficient ? Nu am rezoltat probleme de viata care m-au " hartuit " toata viata si au ramas pana azi nerezolvate, ba si mai rau...
Uite, mama care n-a vrut sa-mi faca carte de identitate ? Cum e acest lucru ?
Mama nu mai tipa la mine, sau tipa mai rar, desi vorbeste adesea tot in stilul ei, tipand ( la mine, nu la Silviu ! , dar asta nu inseamna o schimbare la ea, fata de mine ; dimpotriva nu ma place nici azi, dar s-a hotarat, ea stie de ce, sa mai taca putin... insa nu am impresia deloc ca imi vrea binele...
Din Rugaciunile mele, imi e ciuda ca pe Livia nu am putut s-o salvez, pana cand nu si-a facut cheful si nu si-a implinit obsesia Ghita, fratele ei, s-o interneze la Psihiatrie, individul nu s-a lasat ! Eu vroiam sa nu se interneze, e o femeie corecta, are inteligenta, e prompta, dar oamenii se poarta rau si urat cu ea in Siclau, Arad si mai ales o vad singura si asta nu-mi place la oameni, cand vad omul singur, sar pe el, ca niste animale, de la a sari cu gura, pana la a sari cu fapta.... e putin....
Si ei sar si cu fapta.
Ticalosi si nerusinati oameni....
Siclau plin de penticostali si de baptisti cred ( Livia a fost baptista, candva, la origine familia a fost ortodoxa, demult, in urma cu cateva generatii ), ba chiar si de ortodocsi, desi acestia am impresia ca sunt cam putini...
Prin Cluj, scria in presa, se " radicalizase " unul ( adica a devenit extremist, musulman-extremist, nu stiu daca si singurul, nu cred ) , prin Moldova unii au trecut la religia musulmana, care, zic ei, le aduce fericirea, poftim ca au gasit fericirea...
E un efect ciudat, sa vezi moldoveni " deghizati " in musulmani...
Vizual e un efect asa ciudat si daca nu ar fi trist, ti-ar veni sa zambesti.....
Si acum...
Despre documentar si aveti si link-ul sa il vizionati !!!!!
Les Fondatrices / Documentaire
En 1954, au lendemain de la chute de DIEN BIEN PHU, des bénédictines de Vanves (Prieuré Sainte-Bathilde) arrivent au Vietnam pour fonder un monastère. Aujourd'hui, à Thu Duc, à 10 km au nord de la capitale Ho-Chi-Minh ville, les 75 Soeurs vietnamiennes, sont très bien insérées dans le milieu local, y compris avec la tradition bouddhiste, de façon très simple, très modeste. Et pourtant entre ces deux dates, deux guerres, un déménagement, l'expulsion des soeurs françaises par les communistes, beaucoup de souffrance, de questionnement, et... une foi chevillée au corps pour aider à traverser toutes ces tempêtes de l'Histoire. Une production KTO/LA HUIT PRODUCTIONS/LES FILMS DU LARGE, 2011 - Lizette Lemoine et Aubin Hellot
Diffusé le 17/09/2012 / Durée : 52 minutes
http://www.ktotv.com/video/00061847/les-fondatrices
*****
Le monastère de VANVES des Bénédictines de Sainte-Bathilde
http://www.benedictines-ste-bathilde.fr/-Vanves-
Prieuré Sainte Bathilde
7 rue d’Issy 92170 VANVES
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu