Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! Moastele SF ANTON CATEDRALA SF IOSIF pe 8-10 iunie 2018, azi 4 iunie 2018
Moastele sau o relicvã ( o bucatica de muschi mumificat prelevat din Trupul Sfantului Anton de Padova in 1981, cu ocazia redeschiderii mormantului acestui sfant la 750 de ani de la moartea sa ) sosesc la Bucuresti la CATEDRALA SFANTUL IOSIF, intre 8 - 10 IUNIE 2018.
Cu toate acestea, pentru a venera relicva exista un PROGRAM alcatuit de Catedrala Sf.Iosif, in ce zile putem merge sa veneram, individual aceasta relicva.
sa reamintesc ca pe 13 iunie este sarbatoarea Sf. Anton de Padova, in ziua cand a trecut Dincolo, adica pe 13 iunie, s-au savarsit foarte multe minuni !
13 iunie 1231, era o zi de Vineri, Sf Anton de Padova avea 36 de ani. A murit de hidropizie sau dropica ( acumularea de lichid in cavitatile corpului, in tesuturi ).
( Mai nou, pesemne din pricina sedentarismului la care m-a obligat vezica urinara, am inceput si eu sa ma umflu mult, mama spune ca nu am hidropizie, dar am citit ca se acumuleaza lichid in articulatii....se poate ).
A murit la orele 20h00 seara.
Mai demult am postat cartea despre Viata Sf.Anton pe blogul meu.
Acum voi cita putin din capitolul despre imprejurarea mortii sale si a funeraliilor.
" Multimea crede ca trupul fost luat ( asa cum s-a intamplat in cazul lui Francisc, pe care nimeni nu l-a mai vazut ). Cu orice pret, vrea sa-l vada.
De fapt, din prudenta si din pricina caldurilor mari, fratii au asezat in taina trupul lui Anton intr-un sicriu de lemn pe care l-au coborat intr-o groapa provizorie, acoperita de un strat subtire de pamant.
Timp de patru zile, Padova va fi prada certurilor, ba chiar razmeritei."
" Locuitorii din mahalaua Capo-di-Ponte ( Cap-de-Pod ), unde se afla Arcella, ii inarmeaza pe tineri, impresoara fara greutate mica manastire asezata in afara zidurilor orasului, nu departe de fluviu, si hotarasc ca, de vreme ce Anton a murit la Arcella, trupul se cuvine sa fie al lor.
Numai ca, la randul lor, fratii minoriti de la Santa Maria Mater Domini, manastirea centrala, afirma vointa categorica a Sfantului ca ramasitele sa-i odihneasca in biserica Maicii Domnului. Si vin sa ia trupul."
"Cei de la Capo-di-Ponte se impotrivesc si dubleaza paza inarmata.
"Doamnele Sarace " de la Arcella trec si ele de partea locuitorilor si incearca sa-i convinga pe frati, fac interventii pe langa cetatenii de vaza ca sa li se acorde favoarea de a patra pentru totdeauna ramasitele lui Anton in casa lor saraca.
Ba inca una dintre surori, pe nume Oliva, se apropie de trupul sfantului, ii saruta mainile, rugandu-se lui Dumnezeu sa le ingaduie surorilor sa pastreze ramasitele pamantesti ale lui Anton ; in schimb ea se invoieste sa primeasca in lumea aceasta orice suferinta. N-a apucat bine sa rosteasca aceste cuvinte, si iat-o cuprinsa de dureri atat de cumplite incat nu le poate indura, iar strigatele ei nu fac decat sa sporeasca emotia generala. [...]"
"Timp de 4 zile, Padova va fi prada certurilor, ba chiar razmeritei."
"Guvernatorul micii republici este nevoit sa convoace Senatul. Obtine in sfarsit autorizatia de a trimite trupe si de a interzice prin Decret oricui, sub pedeapsa unei amende de o suta de livre ( suma imensa ), sa se apropie inarmat de locul unde odihneste Anton. La randl sau, episcopul Corrado fixeaza categoric pentru a doua zi, 17 iunie, funeraliile solemne.
Pentru a nu fi nevoita sa treaca prin cartierul Capo-di-Ponte, autoritatea civila mai hotaraste sa se formeze un pod de vase in fata manastirii Arcella.
De cum au inceput pregatirile, cei din Capo-di-Ponte s-au grabit sa imprastie si vase si barne.
De data asta au mers prea departe. Toti padovanii se hotarasc sa lupte impotriva razvratitilor.
La Arcella, calugaritele inspaimantate cred ca ele sunt pricina acestor tulburari nemaiintalnite.
Cu lacrimi in ochi, implora pe Dumnezeu, pe buna Fecioara si pe Anton sa puna capat neoranduielilor.
Mica Oliva isi recunoaste trufia. Il roaga fierbinte pe Anton sa o dezlege de fagaduinta nechibzuita."
"Astfel, s-a desfasurat ceremonia marti 17 iunie 1231, a cincea zi dupa moartea sfantului.
Intr-o atmosfera de asemenea bucurie, ca n-ai fi zis ca e vorba de inmormantare.
In dimineata zilei de 17, a fost dezgropat sicriul.
In ciuda caldurii, a bolii raposatului, " se simtea in preajma sicriului saracacios o mireasma placuta care se raspandea pana departe, atragandu-i pe toti " ca un vas plin cu arome. Acest parfum ca de mirodenii a insotit convoiul pe tot drumul de la Arcella la Santa Maria mater Domini, persistand pe toata durata ceremoniei.
Autorii ne descriu funeraliile in amanunt : sicriul purtat pe umerii cetatenilor de frunte ai cetatii, convoiul nesfarsit : mai intai clerul, apoi Universitatea, nobilimea, toate breslele, armata, multime de targoveti, de tarani din orasele si tinuturile invecinate. Toti cantau imnuri de bucurie, inaltand spre cer flacarile zglobii a mii de lumanari."
"Dupa liturghia solemna, trupul fratelui Anton este asezat intr-un sarcofag de piatra " de o culoare cu neputinta de precizat ". Acest sarcofag fusese descoperit intamplator in ajun, intr-un ungher intunecat al bisericii. Nimeni nu stia de unde provine. Unii pretindeau ca ar fi continut ramasitele unuia dintre primii martiri.
Curand dupa aceea, mormantul a fost pecetluit dupa ce s-au facut toate verificarile de rigoare, consemnate intr-un proces verbal.
Sarcofagul de piatra i-a slujit lui Anton.
Trupul lui isi va gasi aici odihna ; osemintele lui se afla inca aici, in cea mai mare parte. Oamenii il vor muta numai putin din loc, atat cat sa nu mai fie ascuns in ungherul intunecat.".
"De cum a fost pecetluit, mormantul lui Anton a devenit locul unor minuni tot mai numeroase, ca si cum, ascuns in acest colt intunecat, trupul lui ar fi devenit un centru ceresc. Si totusi, incepand chiar cu acea zi de marti plina de bucurie, Biserica, excesiv de scrupuloasa, noteaza tot, verifica tot. Din fericire !"
"Astfel incepe, la Padova si aiurea, cea mai extraordinara Istorie a prezentelor lui Anton.".
"In acea zi de marti a funeraliilor, multi au fost bolnavii adusi in biserica, vindecati doar prin simpla atingere a lespezii ce pecetluia mormantul.".
"IN zilele urmatoare, vor veni alte cortegii asemanatoare, chiar si in timpul noptii. Orasul scanteiaza fara incetare de lumina lumanarilor, rasuna de cantari de bucurie. Biserica a devenit neincapatoare pentru toate aceste lumanari si pentru purtatorii lor care se ingramadesc, cei mai multi dintre ei, in fata intrarii.
Astfel de pelerinaje ale unor orase intregi nu vor inceta, si vor veni tot mai de departe. Fratii franciscani nu mai prididesc sa-i spovedeasca pe toti penitentii care li se infatiseaza. Si minunile sporesc la tot pasul."
( extras din cartea " Anton de Padova Viata si secretul sau, de Fernand Lequenne Arhiepiscopia Romano-Catolica de Bucuresti, 1992 ).
"In primul rand nu-l chema Anton, ci FERNANDO. Si nu era din Padova. Cel putin la inceput. [...]
Anul nasterii ? pentru cei mai multi, 1195. De ce aceasta lipsa de precizie ? Pe atunci nu exista stare civila, ci doar acte de botez, de cununie si de deces, pastrate ( mai bine sau mai rau ) de paroh ; dupa cativa ani, acestea se pierdeau sau se distrugeau : nu oricine avea vocatie de istoric. Astfel, in ceea ce priveste data nasterii, cam pentru toti sfintii din Evul mediu domneste imprecizia."
"I s-a dat numele FERNANDO.
Numele este de origine germano-celtica, nume drag cruciatilor din Nord care venisera in cete bataioase, cam cu saizeci de ani in urma, ( sub conducerea lui Henric de Burgundia, print capetian, aliat al regelui Frantei si tatal lui Alfons, cel dintai rege portughez ), sa ajute la eliberarea Portugaliei si a Galiciei. Nume devenit pe atunci drag oricarui spaniol sau portughez ( Hernandez, Fernando, Ferdinand ) si care inseamna, retineti :
"CEL CE LUPTA PENTRU PACE !" "
" ( extras din cartea " Anton de Padova Viata si secretul sau, de Fernand Lequenne Arhiepiscopia Romano-Catolica de Bucuresti, 1992 ).
Atasez fisierele de pe siteul Catedralei Sf Iosif din Bucuresti, privind programul vizitei relicvei sfantului Anton.
IN 2004 sa fi fost, la catedrala Sf Iosif a sosit relicva Sf Anton - limba sfantului, care s-a conservat, in mod sigur se stie si se scrie ca limba sa e conservata, insa.. nu mai stiu sigur, cred ca limba sfantului a fost la Bucuresti, desigur nu era vizibila !!!!!
Am fost atunci, am stat la randul format care trece exact prin fata portii liceului nostru Nicolae Balcescu sau Colegiul National Sfantul Sava !!!
Pana la urma, desi a trecut ceva timp la rand, nu am stat chiar asa, un timp " enorm " la coada.
Cu cat ajungeai mai in fata, cu atat privelistea era mai antrenanta, multe maici catolice, si frati mi se pare, masute in fata Catedralei cu icoane, si alte obiecte religioase si mai ales flori de Crin, multi cumparau una sau mai multe flori de Crin, floarea sfantului Anton de Padova, si o duceau in Catedrala la relicva, sa o sfinteasca in acest mod si sa o ia inapoi acasa.
exista si o slujba a sfintirii, a binecuvantarii Crinilor de sarbatoarea Sf. Marturisitor Anton de Padova.
AM SA V-O SCRIU IN EMAILUL URMATOR, consta in rugaciuni, nu e lunga si in explicarea ritualului.
Multa lume, voiosie si in 2004 in fata Catedralei Sf Iosif cu ocazia sosirii relicvei sfantului la Bucuresti, era atunci cred, pentru prima data ca se intampla in Romania !
In catedrala insa, liniste deplina, reculegere, meditatie, fiecare respectuos, la rand, pe mijloc, intre randurile cu banci, pana in fata, unde ajungeai chiar la relicva sfantului.
olivia
Pièces jointes
- Catedrala Sfantul Iosif Bucuresti Moastele Sf Anton de Padova 8-10 iunie 2018 programull copie.doc(980,00 Ko)
- Catedrala Sf Iosif moastele Sf Anton Padova 8 10 iunie 2018 afis-SFA-Catedrala_web.jpg (386,44 Ko)
- Catedrala Sf Iosif MOASTELE SF ANTON PADOVA 8 10 IUNIE 2018 PROGRAMafis-A3-catedrala-sf-iosif-ok (1).pdf (4,32 Mo)
- Catedrala Sfantul Iosif Bucuresti Moastele Sf Anton de Padova 8-10 iunie 2018 programull.doc(980,00 Ko)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu