Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 6 iunie / juin 2018
Mai sunt 10 minute si va trebui sa va spun " Buna seara !", pentru ca de la ora 17h00 francezii ureaza deja buna seara...16h50 la Bucuresti, dar francezii sunt cu o ora in urma noastra...
Am primit un email de la dl J.Villars, imi explica ca a tinut cont de faptul ca am facut mentiune de Constitutia europeana si ca urmare, textul a fost rescris, textul Manifestului...
El se refera la fraza pe care am alcatuit-o, dupa ce am vazut ca in Preambulul Constitutiei europene se vorbeste despre mostenirea ( in fapt, mostenirile ) culturala si religioasa, iar eu am spus ca trebuie precizata care este mostenirea religioase, mai ales ca in franceza era la plural, deci din ce s-a inspirat Constitutia, din care religie ( religii ) anume ?
Cred ca s-o fi gandit ca m-am suparat.
Nu m-am suparat, decat cuvantul Politic din Islam politic imi da de gandit.
Ni se propusese sa participam la redactarea/ intocmirea Manifestului Crestinilor din Europa.
Personal nu am nici cea mai mica idee, despre cat de numerosi am fost cei care am contribuit macar putin.
Am vazut, trimis prin dl Villars, un proiect al dlui Biron, si apoi a urmat proiectul dlui Duboulay, Bernard, asta, dupa ce la inceput, chiar dl Villars intocmise un proiect de Manifest.
De fapt pe acesta din urma a " lucrat " domnul Biron pe care il vad comentand in grupul FB al Crestinilor din Europe.
In rest, la inceput, cand a fost format grupul Crestinilor din Europa, care si-a aflat " sediul" pe blogul cu acelasi nume, blog pe care l-a facut dl J.Villars, ni s-a cerut sa comentam cele 3 articole " fondatoare" ale grupului, cine suntem, ce vrem, etc.
Articolele erau alcatuite de dl Villars, ne-a spus ca aceasta va fi modalitatea de lucru si am impresia vie ca nu s-a suparat nimeni, pentru ca nimeni nu stia " cum sa apuce chestiunea", ce vom face, ce va fi, si daca va fi cineva sa colaboreze, sa nu fii de unul singur...
Asa incat in cele din urma, am asteptat toti, sunt sigura ca toti, un semnal de la dl Villars, despre pasul urmator, sau cum vor evolua lucrurile in grupul acesta Chretien Europe.
Sa fiu sincera, acuma ca s-a ivit ocazia ma intrebam cum se face un Manifest politic, pentru ca eu una nu stiam sa fac unul.
Dar francezii au politica in sange si la nivelul stilurilor si formelor, la nivelul scrisului, spre deosebire de romani care se stie, fac politica, exprimandu-si toti parerea, mai ales prin cuvinte prea putin valoroase, prin exclamatii, prin respingeri, prin critici vii.
Ca sa faci politica, trebuie sa fii cu pielea tabacita bine, pentru ca intotdeauna gasesti pe careva sa te critice, sa nu zic, sa te faca cu oua si cu otet.
Si daca tii la o viata decenta si linistita, te tii departe de politica.
Pe de alta parte si politicienii, foarte multi, nu suporta sa se apropie nimeni de " politica " lor, dar nu se intampla numai in politica....
Chiar de pe facebook am tras concluzia ca, totusi, oamenii, prea multi au un mic sau mai mare cult al personalitatii, un egoism care nu se dezminte, un individualism... pentru ca, pe FB putini sunt care se bucura, ma rog, a te bucura, a fi multumit, in sensul pozitiv, firesc al cuvantului, cand vreun prieten virtual iti da atentie.
Suna chiar ciudat, neverosimil, dar multi resping orice postare a prietenilor lor, care sunt redusi ca si auditoriul lui Ceausescu la Congresele P.C.R. la niste comentarii " volatile " in care intotdeauna e bine sa exprimi si cat mai pe scurt, sa nu obosesti, sa nu deranjezi cu absolut nimic, nici prietenul, dar nici pe prietenii prietenului tau FB, o aprobare, o propozitie, o exclamatie de bine, de lauda, cum spuneam, ca la Congresul PCR !
Si ma uit la unii, imi fac impresia ca intr-adevar pentru ei "laudele " sunt si dorite, dar si asteptate cu ardoare, din tot sufletul, laude pe FB !
Si sunt, unii, oameni cu parul alb.... Sunt atat de egoisti ! Nu s-ar gandi la nimeni, dar cand au o realizare, mai mica, mai mare, o posteaza si asteapta cu dinadinsul aprecieri, cuvinte elogioase, sa fie acolo un " felicitari", sau chiar " bravo !", dar, pe de alta parte, cu timpul si in timp, vezi ca putin le pasa de vreun prieten din lista.
Asta, doar daca nu se intalnesc la o bere, o bautura ceva, cu vreun amic.
Sa mai stea de vorba.
Eu nu sunt absurda, nici antisociala, eu acum vreau numai sa subliniez, sa scot in relief anumite conduite si atat !
Anumite exagerari !
Mai e pe FB o familie care intotdeauna posteaza numai pentru a se felicita pe ea insasi !
Invariabil ! odata nu ureaza un la multi ani, decat " noua " !, adica lor, odata nu spun de ziua de nastere, onomastica, de Craciun, de Paste, o urare dupa imprejurare, cuvenita.
Eu am inteles si asa este, e bine sa se inmulteasca oamenii, si chiar trebuie.
Dar, tot de pe FB "adunate ", sa le ajute Dumnezeu, o doresc din inima, dar nu inteleg ceva :
E o familie cu multi copii si care parca devin tot mai multi.
Nu prea au mijloace de trai, adica nu au, si din nefericire sunt in situatia de a solicita ajutoare de la unul sau altul, care poate.
De curand, doamna, sotia, a postat felicitandu-l pe "tati", adica pe sotul ei, datorita caruia traieste familia, si ca sa o intretii, spunea dumneaei, trebuie sa muncesti foarte, foarte din greu.
Sunt de acord. Si cu faptul ca, in concret, nimeni nu se grabeste sa angajeze oameni, personal, cand omul cauta de lucru.
Dar, daca situatia e asa cum este, cum iti explici ca familia s-a inmultit continuu ?
Nu iti e putin teama ca nu ai cu ce sa traiesti, sa cresti si copiii ?
Pana si nasterea costa, ca trebuie platit doctorul, ca ai, ca nu ai, asigurare medicala.
Si la atatea nasteri pana azi...
E pentru prima oara ca doamna isi felicita public sotul, si e ca si cum, pentru prima oara, sotul a reusit ceva mai bine in domeniul muncii. Ma bucur cu adevarat si are tot dreptul.
Munca multa si satisfactie putina, este o traditie, este un obicei al pamantului...
Citeam, reciteam din Al Vlahuta, in Scrieri Alese, Volumul II, Scriitori Romini, Editura pentru Literatura, Bucuresti 1963, unde sunt cateva nuvele despre Eminescu :
Amintiri despre Eminescu ;
Amintiri despre Eminescu 1889 ;
Curentul Eminescu,
La un moment dat, Eminescu, redactor la Timpul, tinea singur ziarul, se ocupa cam de tot, si pana si vara sau la sfarsit de mai cand veneau caldurile si patronii, sefii, plecau la bai, el ramanea sa scrie nopti intregi, scria noaptea si dimineata sosea la ziar cu tot ce scrisese, punea materialul in ordine, pana cand cele scrise intrau la tipar...
de atata munca s-a imbolnavit, si rau.
Castiga foarte putin din munca lui constiincioasa si in care, s-ar zice, tinea locul tuturor. El facea totul.
IN "Amintiri despre Eminescu ", aflam ca si Vlahuta si Eminescu mergeau la cafeneaua
Imperial, iar Vlahuta locuia la (h)OTEL METROPOL.
Asa fiind, am inceput sa caut pe internet, fotografii in care sa apara cafeneaua Imperial si hotelul Metropol.
Mai spune Vlahuta ca Eminescu locuia pe Calea Victoriei, pe Podul Mogosoaiei.
Am navigat putin pe paginile unor bloguri si site-uri si am alcatuit un fisier in care am asezat link-urile cu pricina, puteti sa le vedeti si voi.
Cafeneaua Imperial s-a numit asa, de prin 1900, dar inainte se numea Kluber, cu " u " german cu umlaut, si, de fapt, se afla acolo unde multi ani s-a aflat restaurantul cunoscut " CINA ", langa, sau nu departe de Athenee Palace.
Astazi am impresia ca nici Cina nu a rezistat, nu stiu daca mai exista, cred ca de cativa ani nu mai este, dar prin 2010, 2011 era inca.
In sfarsit, nu m-am lamurit de la bun inceput, cam pe unde erau, cat mai exact, Imperialul si Metropolul, dar incet, incet, gasind si citind pe mai multe bloguri....
Metropol de fapt nu imi e limpede nici in clipa asta, unde era exact.
Fiind vorba de cafenele, si rasfoind blogurile, am dat firesc lucru si peste dulciuri si bauturi racoritoare din Bucurestiul de altadata...
Si asa mi-am amintit de Cofetaria NESTOR, unde mama ma ducea cand eram inca mica.
Cofetaria Nestor a cazut la cutremurul teribil din 4 martie 1977 din Bucuresti.
Era cladita acolo unde in anii comunismului, prin .. dupa 1982, s-a ridicat Hotelul Bucuresti.
Chiar si azi sunt modificari.
deci unde era hotel Bucuresti si a mai fost, chiar si in anii 2000, acolo era cladirea cu Nestor la parter, ar fi avut si etajul 1.
Eu una nu prea imi amintesc momentul anume cand mergeam la Nestor, dar mama imi spunea mereu ca ma ducea la Nestor.
Si imobilul era al Societatii Miniere MICA....
Totusi, eu parca stiu de la mama ca deasupra cofetariei Nestor, locuia nasa mea, oricum nasa mea de botez a locuit intr-un imobil care a cazut la cutremurul din 1977.
Maria si Gheorghe Nistor erau nasii mei, dar eu prea putin mi-i amintesc.
Tot ei i-au cununat si pe parintii mei.
Erau din Braila, si, cum spun eu, sau Galati sau Tulcea ?
La cutremur, nasul ar fi murit, de murit a murit bietul sigur, dar nu mai stiu daca sigur in cutremurul acela... totusi e cel mai probabil, pentru ca dupa, nasa s-a gandit sa plece din Bucuresti si sa se intoarca in orasul ei natal, Braila, Galati ori Tulcea.
Mama nu a tinut sa o caute, sa pastreze legatura cu ea.
Mie, de aceea mi se par ciudati oamenii, si intotdeauna am dat vina pe comunism.
Insa azi parca, parca, incep sa ma indoiesc ca numai comunismul a fost cauza faptului ca multi erau antisociali, si sociabili doar de forma, un buna ziua, un buna seara si cam atat.
In rest, oamenii nu dadeau buzna sa se imprieteneasca, sa isi vorbeasca.
Dar nasii mei erau oameni de moda veche si foarte, foarte decenti oameni.
De aceea, nu stiu de ce mama nu s-o fi gandit sa incerce sa dea de nasa mea, dupa plecarea ei, ramasa vaduva, din Bucuresti.
Pentru ca imi place Bucurestiul, ah ! dar am gasit pe Pinterest niste fotografii, multe, multe, intotdeauna apar si fotografii pe care nu le-ai mai vazut, cu Bucurestiul !
Am cautat sa vad cum arata, ma gandeam daca imi revine memoria, daca in memoria mea nu se ivesc, nu se trezesc sau rasar amintiri despre blocul de la Nestor...
Nu prea imi dau bine seama, pentru ca apare in niste poze, insa deja se prabusea !!!
Si Bucurestiul foarte actual e plin de surprize, am gasit un link spre un blog care ne arata Calea Victoriei, cam de la hotel Bucuresti sau Radisson de azi, pana sus, spre Piata Victoriei, iti arata imobil cu imobil, si fotografiile sunt actuale si color.
In cazul blocului de la Nestor, in 1970 fusesera daramati niste STALPI DE REZISTENTA ai blocului, si atunci, cum sa te miri ca a cazut in 1977 ?
Mama imi explica ca imobilele trebuiau construite tinandu-se cont de gradul de pericol al seismelor din Bucuresti, si mi-a spus ca tocmai ca imobilele nu au fost construite riguros, asa cum trebuie, tinand cont de intensitatea cutremurelor care afecteaza Bucurestiul, pentru ca suntem in ' raza " sau pe " linia " Vrancea......
Deci exista o vina, din constructie.
Si azi imobilele de pe Bul Magheru sunt cu bulina, adica in pericol sa se prabuseasca la un cutremur un pic mai tare.
Blocul Casata, blocul Scala, un bloc din Lizeanu, un bloc chiar din cartierul Militari, blocul Dunarea, la cativa metri mai sus de statia RATB de 268 de la fantani de la Universitate, peste drum de Intercontinental, mai sus de statia de atobuze, 137, 268 aceea de la facultatea de Geologie de pe coltul cladirii Universitatii, unde e si piata de flori, vin tigancile cu flori si unde sunt fantanile... mai sus era un imobil numit Dunarea....
A cazut, si dupa el a cazut sau a fost demolata si Biserica Enei, aflata langa Dunarea.
Blocul Continental se afla undeva langa Biserica Rusa din str. Ion Ghica 9, sector 3.
Toate aceste blocuri au cazut in 1977 pe 4 martie sau putin dupa aceea.
Si, de fapt in Bucuresti ar fi cazut atunci mai multe imobile, probabil acestea sunt cele mai mari.
Ieri s-a stricat, brusc, imprimanta noastra.
Astazi tata si fratele meu au dus-o la reparat, insa pe la ora 16h00 au adus-o inapoi, li s-a spus ca nu poate fi reparata !!!!
Pur si simplu s-a blocat, a prins vreo 6 foi in loc de una si din clipa aceea n-a mai mers.
Tata de cateva zile a inceput sa-si imprime niste articole, lucrari, pe care le-a elaborat cu prof.astronom Ieronim Mihaila.
Si la el s-a blocat, bine ca nu s-a stricat la mine !
Tata mi-a spus ca Biserica Alexe nr.6, - strada - nu mai exista, a fost demolata !
Poate asa se explica ca, uitandu-ma cu google maps, am gasit strada, da, desigur, dar nu am gasit numarul 6, pe de alta parte la nr.11 locuieste Ionica Pasat, colegul de scoala si liceu al tatalui meu si nici nr.11, anume, nu l-am putut gasi cum trebuie, sa vad casa.
Deci casa de la nr. 6 din str. Biserica Alexe a fost demolata.
Vad ca tot tata e la curent cu toate.
Tot pe harta, destul de aproape de Biserica Alexe, am gasit si str. Olimpului, pentru ca Stanescu Cornelia, colega lui tata de liceu si prietena din copilarie, odata la telefon imi explica ca " Eu am stat pe Olimpului", si asa fiind a cunoscut familia lui tata, a cunoscut-o pe bunica mea Feodosia/ Teodora Marcov, pe care eu nu am apucat s-o cunosc.
Nici fotografii cu strada Sebastian nu s-au pastrat, erau casute pe acolo, cea mai mandra, si care se deosebea, era casa lui Nicu Beldiman, cu doua sau chiar 3 corpuri de cladire, o curte interioara, un gang, sau portic la intrarea din strada Sebastian...
Acolo unde a locuit bunicul meu Paraschiv Mardale, si unde a crescut si mama mea....
Desi ea a crescut cu parintii, cu bunicii mei si in localitatea Cristian de langa Brasov, asta, inainte sa se mute in Bucuresti in Sebastian.
Pe frontispiciul casei din strada Sebastian scria mare, in piatra : 1933.
Nicu si Petruta ( coana Petruta ) Beldiman erau proprietarii, iar Liviu era fiul lor.
In al 3-lea corp al casei a locuit Ghiza, o evreica in varsta, pe care mi-o amintesc totusi, desi foarte putin, vag, totusi nu pot spune ca nu stiu nimic, ca nu am nimic in memorie, Ghiza da, are locul ei, oricat de putin.
A plecat la rudele ei in Israel, cred ca mai avea rude acolo, sau pentru ca era evreica ( doar ), si ajungand in tara ei, a locuit intr-un Azil de batrani foarte deosebit de azilele noastre, adica batranii faceau cam totul : ei spalau, ei gateau, ei intretineau camerele si locul, imobilul in care traiau, ciudat azil nu ? Am auzit ca acolo muncea Ghiza pe rupte ! Si plecase cand era deja batrana !!!! Aici in casa ei din str. Sebastian nu mai facea demult nimica, nu stiu nici macar cine o ajuta sa ii spele rufele, sa ii faca o mancarica.... dar iata s-a dus la azil, sa se odihneasca ! Ma intreb ce-o fi gandit in inima ei ?!
Ghiza a plecat destul de curand, eu mi-o amintesc cand eram inca foarte mica, poate inainte sa plecam in 1972 in Algeria, mama si cu mine....
In fiecare vara, pana in 1976 am venit in tara, in concediul lui tata.
Si cand veneam in tara, normal, mama si cu mine mergeam la bunici in str. Sebastian, poate si cu tata, probabil.
Si cred ca deja prin ultimii ani de vacanta la Bucuresti, prin 1974, 1975, nu stiu daca Ghiza mai era, pentru ca in casa ei se mutase Liviu Beldiman la un moment dat, se casatorise cu Vicky o colega de facultate si au inceput sa locuiasca in " casa Ghizei".
Imi amintesc insa ca intr-o zi aflandu-ma cu mama in curte, bunicul era sus in casa, coana Petruta m-a intrebat razand " Olivia, tu cu cine te mariti cand te faci mare ? ", eu habar nu aveam, dar vazand eu, simtind eu ca asteapta un raspuns ferm de la mine, asa, ca de la un om mare, i-am spus prompta : " Cu Liviu ! "
Totusi, coanei Petruta nu prea i-a placut raspunsul, mi-a spus ca Liviu e prea mare pentru mine, si pe urma cand eu am insistat, caci tot nu stiam ce sa ii raspund si nu cunosteam vreun alt " Liviu ", mi-a explicat ca Liviu acum e prieten cu Vicky.
Si ce va zice Vicky ? Eu am raspuns, cam incurcata in sinea mea, ca nu stiu, dar stiu ca eu ma marit cu Liviu.
Cred ca ma tachina, si ceva, ceva am simtit eu.
O amuza de fapt.
Liviu mai tarziu, a avut un fiu, si s-a nascut cred prin 1977, adica e cam de-o seama cu fratele meu Silviu.
Dar, prin anii 80 casa a fost demolata, toata strada cu casute si curti si gradini a fost demolata.
Rasa. Rasa toata.
Nu stiu unde s-au mutat toti : Nicu si Petruta Beldiman, si nici Liviu si Vicky Beldiman cu fiul lor.
Din nou, mama nu a pastrat legatura cu ei.
Ba, s-ar putea sa se fi mutat prin Rahova, Nicu si Petruta, iar " tinerii" nu stiu unde.
Nicu Beldiman, spunea mama, lucra la uzina Vulcan, nu stiu daca nu lucrase si la uzina ' 9 Mai'.
Coana Petruta era femeie casnica.
Nu mai erau tineri nici ei, nu numai bunicul meu, cand le-au demolat casa.
Era casa lor, proprietatea lor si nu era asa mica.
Era o casa curata, cu pereti curati, acuma nu numai in sensul de zugraviti, ci in sensul de curati, sanatosi, uscati, nu umezi, nu cu igrasie.
Era o casa sanatoasa, bunicul avea o baie mare, mare si curata ...
Nu te " loveai" din cada in chiuveta si din chiuveta in w.c., cum e in baia de la bloc.
Si bunicul celalalt, patern, Alexei Marcov, in strada Ritoride nr.9, avea o baie mare, mare si curata, la fel, casa era curata si frumoasa....
Coana Petruta avea o curte destul de maricica, in mijlocul corpurilor casei ei, o casa cam in forma literei U, in interior, dupa ce intrai in ea, din strada, o gradina cu flori, cu trandafiri, cu irisi, cu alte flori, mama le stie pe toate, daca le mai stie.
In fundul curtii era o constructie mai scunda, unde erau unelte de gradinarit, sau obiecte-unelte vechi, si un spatiu, parca inchis cu gard inalt iar in spatele gardului erau inca, sau fusesera candva niste gaini ??
Casa bunicului avea si pivnita, nu avea insa pod, nici ea....
Casa Ghizei era numai cu parter.
Casa bunicului si casa Petrutei era cu etaj, se locuia numai la etaj unde te ducea o scara in melc, foarte " stransa ", dupa ce intrai pe usa casei intr-un vestibul mic de tot, patratos.
La etaj insa, desi nu era mare, era confortabila.
Cu totul era o suprafata de teren, mai ales ca din strada intrai pe poarta mare, sub un portic de fapt, sau treceai sub un gang, si la capatul lui ajungeai in curtea caselor.
Era ceva teren, ma intreb daca a fost despagubita ?????
Va atasez fisierul...
olivia
__________________________________________________________
__________________________________________________________
Langa Gradina Episcopiei, acum un veac
( Cafeneaua Imperial 1900 ( Kubler , 1880 ) frecventata de Eminescu,
Vlahuta, Macedonski )
http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2011/12/langa-gradina-episcopiei-acum-un-veac/
Locuri de poveste din perioada
interbelica disparute de pe Calea Victoriei
“3. Cafeneaua Kübler (astazi restaurantul Cina)
Kubler a fost infiintata in 1853. A intrat in istoria literaturii romanii
datorita lui Caragiale care pe durata consumarii a doua halbe cu bere a scris schita “Caldura mare”.
Legenda spune ca in aceasta cafenea, poetul
Alexandru Macedonski a lansat o epigrama rautacioasa la adresa lui Mihai
Eminescu si fusese cat pe ce sa fie batut din aceasta cauza.
http://metropotam.ro/La-zi/Locuri-de-poveste-din-perioada-interbelica-disparute-de-pe-Calea-Victoriei-art6460950196/
I <3 Bucuresti: Piata Sarindar,
legenda si manastirea
“Odata cu terminarea noii biserici, Matei Basarab graia:
"Facand Domnia mea 40 de biserici,
precum ma fagaduisem lui Dumnezeu, am indeplinit cu aceasta pre care am
zidit-o din temelie in locul unei bisericute vechi ce se zicea a Coconilor… si eu am numit-o Serindarul, leat 7160
(1652), lasand tot hramul Adormirea Maicii Domnului, ca sa fie pomenire
parintilor, noua si fiilor nostri, amin." Denumirea data de Matei Basarab se trage de la termenul grecesc "saranda" (patruzeci), aceasta fiind a patruzecea biserica
facuta sau refacuta de domnitor
Chiar daca in prezent locul pe care
se afla "Serindarul" este in centrul Capitalei, atunci era la
marginea orasului, iar manastirea
care s-a format in jurul ei se intindea de la Lacul lui Dura Negutatorul (lacul
Cismigiu) pana spre malul Dambovitei. In jurul ei a inceput sa apara o mahala a tabacarilor, in zona strazii Brezoianu, iar, mai apoi,
orasenii au ocupat o parte din mosia manastirii, construind aici case si
gradini.”
http://metropotam.ro/Locuri-de-vizitat/I-3-Bucuresti-Piata-Sarindar-legenda-si-manastirea-art8118558151/
Bucurestiul de
altadata, fotografii din diferiti ani si perioade :
https://www.pinterest.co.uk/pin/568016571738033779
Printre fotografiile de mai jos apare si Hotel Metropol unde locuia Al.Vlahuta cand se intalnea cu Eminescu
(H)Otel Metropol :
https://romaniadacia.files.wordpress.com/2012/09/hotel-metropol-old-photos-bucharest-romania-bucurestiul-vechi-poze1.jpg
Mai multe fotografii aici : Bucharest
XIX century (Vechiul Bucuresti)
https://romaniadacia.wordpress.com/tag/european-architecture/
Cum se distrau
bucurestenii odinioara ( Un articol lung si interesant ! )
http://ploaiadecuvinte.blogspot.com/2012/09/bucurestiul-de-odinioara.html
DOCUMENTAR: Clădiri importante din
Bucureşti distruse la cutremurul din 4 martie 1977
https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2017/03/07/documentar-cladiri-importante-din-bucuresti-distruse-la-cutremurul-din-4-martie-1977-07-25-43
Cofetaria Nestor,
in blocul “ Mica “ :
http://www.lecturirecenzate.ro/2011/12/povesti-de-bucuresti-14/
Imobilele care au
cazut la cutremurul din 4 martie 1977, imagini inedite :
Blocul Mica cu
Cofetaria Nestor la parter (muzeuldefotografie.ro), un bloc chiar din cartierul
Militari, Lizeanu, blocul Casata, blocul Scala, blocul Dunarea, blocul Wilson, blocul
Continental ( se zareste Biserica Rusa din str. Ion Ghica 9 ), Centrul de
calcul al Ministerului Transporturilor
http://www.singlescamp.ro/forum/index.php?topic=139.3795
Calea Victoriei
actuala 2018-06- imobilele si istoricul lor pe scurt :
http://www.galeriafoto.com/photos/showphoto.php/photo/123832/si/Podul
Aici a fost CUTREMURUL din 1977! ATUNCI
VS. ACUM. Clădirile prăbușite din
București au revenit la viață printr-o galerie foto de colecție (cu fotografii !)
Publicat la 4
martie 2018, 10h45
“Vineri, 4 martie 1977, lună plină! La televizor – filmul
bulgăresc „Dulce și
Amar”, Ceaușescu –
în Nigeria
Ora
21:22! Un seism cu
magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter lovește România. Toate stațiile seismice de pe glob au reperat
cutremurul, prima care a prins, procesat și analizat informațiile primite în urma cutremurului fiind cea de la Golden-Colorado
Energia
distructivă eliberată de seism a fost egală cu cea emisă de ZECE BOMBE
ATOMICE de tipul celei aruncate asupra Hiroshimei!
BILANȚ:
-1578 de morți
-11.300 de răniti
-35.000 de clădiri afectate.
-1578 de morți
-11.300 de răniti
-35.000 de clădiri afectate.
Astăzi, la 40
de ani de la tragicul eveniment, echipa a1.rovă propune, în
premieră în România, o galerie foto de excepție cu o mică parte din clădirile bucureștene distruse de cutremur în
1977. Ideea, recunoaștem, nu-i a
noastră. Niște uriași francezi ai fotografiei au gândit-o
primii în urmă cu mai bine de trei ani.
1.MUZEUL
GRIGORE ANTIPA, PIATA VICTORIEI
Pe la 1903,
profesorul Grigore Antipa îi scrie lui Dimitrie A. Sturza, primul ministru, o
depeșă, cu rugămintea de a lua în considerațiune necesitatea ridicării unui locaș pentru un Muzeu al Științelor Naturale. E aprobată, iar faimosul architect Grigore
Cerchez se apucă de treabă. Clădirea e gata în 1906 și inaugurata, în prezența Regelui Carol I, pe 24 mai 1908.
Cutremurul din
1940 o afectează puternic. La fel și bombardamentele sovietice, americane și germane din 1944. Seismul din 4
martie 1977 o șubrezește puternic: coloanele de la intrare
cad, plafonul marilor săli se despică, dar, cu toate acesta, clădirea
veche de șapte decenii rezistă destul de
bine. Imediat personalul începe munca de restaurare și, grație eforturilor, muzeul este redeschis în toamna lui 1977,
adăpostind 2.000.000 de exponate.
2. BLOCUL
NESTOR, CALEA VICTORIEI
Situat pe Calea
Victoriei, în apropierea Palatului Regal, a fost proiectat iniţial pentru
birourile Societăţii Minelor de Aur "MICA" şi ale altor societăţi
afiliate, dar şi pentru apartamente.
Imobilul se
compune din două tronsoane: primul, conţinând locuinţe pentru funcţionari
şi situat în partea din spate a parcelei, realizat în 1931 şi al doilea, situat
la stradă şi conţinând birouri şi prăvălii, în 1937. Ambele construcţii au
fost realizate după planurile lui Duiliu Marcu.
Câțiva ani mai târziu, la parterul blocului NESTOR se
înființează o cofetărie, aceeași care avea, în 1977, să îi aducă sfârșitul. Pilonii de susținere ai blocului sunt tăiați, apărând în locul lor mese, scaune și oameni fericiți că își pot savura prăjitura favorită scăldați de razele soarelui.
Specialiștii vorbesc și despre
arhitectura imobilului:sala de reuniuni (în care a funcționat la începutul anilor 40 teatrul
Eugeniei Zaharia), sala de sport (transformată în aceeași epocă în studiou de dans clasic),
marile spații de recepție. Toate acestea au reprezentat
elemente sensibile penru o clădire de opt etaje în caz de cutremur.
3. BLOCUL
DUNĂREA, VIS-A-VIS DE INTERCONTINENTAL
Blocul Dunărea, situat
între Facultatea de Arhitectură și Biserica Enei (acum dispărută), era cunoscut, înainte de
1977 pentru restaurantul de la subsol.
Construită în
perioadă interbelică, clădirea a suferit de-a lungul timpului schimbări
importante: de trei ori s-a refăcut fațada, corpul inițial
a fost extins iar o parte din stâlpii de susținere au fost tăiați.
4. BLOCUL
CONTINENTAL, LÂNGĂ BISERICA RUSĂ
Undeva, la
intrarea în Centrul Vechi, pe diagonală cu Biserică Rusă, este blocul
Continental, dăramat și el în
timpul cutremurului din 4 martie 1977. Cei mai mulți bucureșteni îl identifică cu "locul în care a murit Toma
Caragiu".
Clădirea nu mai
aduce aminte cu nimic de tragedie, poate doar faptul că strada respectivă
acum îi poartă numele.
Fostul bloc în
care a locuit marele actor a fost demolat în totalitate, după ce cutremurul l-a
distrus pană la etajul trei. Cu toate acestea, se spune că apartamentul de
la etajul doi, acolo unde locuia Toma Caragiu a rămas intact în urmă
cutremurului, existând legende că până și sticlă de alcool pe care acesta o servea alături de prietenul
său Alexandru Bocăneț nu
s-a mișcat de pe masă.
5. BLOCUL SCALA
La câteva sute de metri mai în față de Universitate este blocul Scala, din care nu a rămas "decât
un morman de moloz" după cutremurul din 1977. Astăzi, la parterul său este un magazin
de parfumuri și produse
cosmetice.
Specialiștii spun clar că principala
cauză a prăbușirii a fost
indiferența. Avariat în timpul cutremurului
din 1940, blocul a cedat 37 de ani mai târziu...
6. HOTEL
DOROBANȚI, PIAȚA ROMANĂ
În
1974, controversatul arhitect Virgil Nițulescu proiectează o clădire ce era considerată mult prea
avangardistă. În 1977, cu doar câteva săptămâni de marele
cutremur, este dat în folosință HOTELUL DOROBANȚI (actualul Sheraton).
Înaltă de 70 de
metri, cu 17 etaje și 304
camere, clădirea a rezistat tocmai datorită faptului că abia fusese
construită. Se pot, însă, observa crăpăturile în X, specifice unui seism
puternic.
SURSE:
WIKIPEDIA.RO, B365.RO, MUZEULDEFOTOGRAFIE.RO
Sursa:
https://a1.ro/premium/aici-a-fost-cutremurul-din-1977-atunci-vs-acum-cladirile-prabusite-din-bucuresti-au-revenit-la-viata-printro-galerie-foto-de-colectie-id638769.html
Blocul Nestor :
41 de ani de la CUTREMURUL din 1977.
Tragedia dinamovistului STAVRU. A căzut, în cap, de la etajul 8, căutând
supraviețuitori!
Sergiu Nicolaescu i-a cărat coșciugul
“4 martie 1977. 21:22:22. 7,2 grade pe
scara Richter. 56 de secunde”
“De aici, de la
etajul 8, și-a frânt aripile ”Ultimul Icar”
”Ultimul
Icar”, cum aveau să-i spună prietenii, urcă la etajul opt al
blocului ”Nestor”. Bucureștenii cu tuleiele ceva mai cernite-l știu. Faimoasa cofetărie la parter. La renovarea din 1970, tăiaseră, aici, jos,
niște stâlpi din structura de
rezistență. Ei
aveau să cedeze primii...
https://a1.ro/premium/41-de-ani-de-la-cutremurul-din-1977-tragedia-dinamovistului-stavru-a-cazut-in-cap-de-la-etajul-8-cautand-supravietuitori-sergiu-nicolaescu-ia-carat-cosciugul-id638419.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu