Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 5 juin / iunie 2018
Vietile oamenilor...intotdeauna mi-au placut, mi-a placut sa citesc despre ele...
E adevarat insa ca oricat ai vrea, nici nu poti cumpara mereu carti si carti, mai nou si eu sunt cam nemultumita ca avem asa putin loc in casa...
E nevoie de carti, dar cum azi nu avem pod cum aveau casele pe vremuri, unde sa asezi tot ce nu mai iti trebuie, niciodata sau pe moment, sau ce nu mai incape prin camere, unde sa le pui pe toate si cum sa mai faci loc in casa ?
Asa fiind am gasit un site si imediat m-am dus la rubrica Literatura si de acolo la Memorii.
Un site cu carti.
Si pe paginile web ale librariilor ma duc la Memorii si Biografii, intotdeauna.
Aici insa poti citi cate pagini din fiecare carte anuntata si asta e minunat....
Am citit deja cateva pagini si intamplarea a facut sa aleg - desi multe imi plac dupa titlu si dupa titlu normal ca iti dai seama mai mult sau mai putin de continut... - doua carti si sa citesc paginile gasite la " Rasfoieste "...
Doua carti in care e vorba de familii de evrei in Romania.
Ce destine !
Cand citesc despre oameni, intotdeauna caut sa ma pun in locul lor, citind ce au trait, ce au patimit, ce li s-a intamplat, ma ingrozesc, si oricum pana sa se termine carte ma intreb " Si ce au facut atunci ? Si cum au iesit din situatia aceea teribila ? Si cum au depasit acele momente (vremuri, perioade grele, etc. ) ?
De prea multe ori nu au depasit momentele rele, grele, nedrepte si au murit, nu inainte de a trece printr-un sir de suferinte si greutati si mai mari, sporite, din pricina suferintelor, a bolilor dobandite... multi au suferit un soc cand li s-a intamplat ceva rau, ceva nedrept, ceva ce pe drept cuvant nu avea cum sa nu ii faca sa sufere.
Din socul acesta nu si-au mai revenit si au murit in sau prin spitale, sau spitalizati, externati si suferind in continuare, si inca ce rau !
As spune, desi toti suntem prizonierii Istoriei, ca exista totusi 2 surse ale necazurilor oamenilor, sau doua, cele mai mari : Una este Istoria cu toate evenimentele ei, cu legi, care ii supara pe unii si ii prigonesc, cu razboaie, cu lipsuri, cu persecutii, cu tot ce atrag dupa ele, a doua sursa sunt chiar oamenii cei mai apropiati, familia.
Si pentru ca am mentionat asta am sa spun ce pagini am rasfoit eu, din ce carti, am sa intru pe internet separat, sa caut anume link-ul spre fiecare.
Daca nu de putine ori ma intreb cum au putut oamenii, sa zic asa, in cadrul larg al Istoriei sa fie asa rai si cruzi si criminali cu semenii lor, in alte cazuri ma ingrozesc situatiile indurate de oameni in familia lor, din pricina unor rude, a celor mai apropiate, de pilda necazurile unei sotii din pricina sotului ei,....
Pana sa caut link-urile catre cartile mentionate, nu le-am spus titlurile, stiu, vreau sa va las sa cititi si sa va faceti o parere, inclusiv una afectiv-emotionala...
Si daca ati fi trait in sanul unei familii sau alteia, din cartile acestea, cum ati fi simtit, ce ati fi simtit, v-ar fi placut, v-ar fi speriat ?
Nu iti alegi familia.
Dar nu iti alegi nici cum esti privit - de altii - pentru ca faci parte dintr-o familie sau alta.
Sunt multi oameni despre care cred, punandu-ma in locul lor, ca mai bine nu se nasteau.
Si totusi stim ca Dumnezeu vrea sa se inmulteasca oamenii si sa locuiasca Pamantul, si binecuvanteaza nasterea de prunci.
Dumnezeu ii vrea pe oameni si oamenii nu se vor unii pe altii si se omoara. Pana la crima.
Oamenii sunt mai tari decat Dumnezeu.
Nu-i asa ?
Ce minte poti avea sa te crezi astfel ?
Mai tare decat Creatorul tau ?
Citeam pe FB ieri, alaltaieri, era o postare in care scria cam asa : " Multi spun " Dumnezeu o sa ma judece", adica la maniera, tu, el, ea, voi, - nu aveti dreptul sa ma judecati, fac ce fac si o sa ma judece Dumnezeu, dar, cand ei spun asta, nu isi imagineaza ca va veni cu adevarat clipa in care vor fi judecati de Dumnezeu ! Ei au impresia ca Judecata nu va avea niciodata loc.
Cand vezi ca oamenii ii alunga pe oameni, ii resping, ii marginalizeaza, ii izoleaza, daca iei distanta si cand toate aceste Istorii de viata se aduna, cand Istoria devine tot mai voluminoasa, a omenirii ma refer, incepi sa iei distanta, si iti dai seama cu groaza ca totusi, oamenii sunt barbari, ca traim intre barbari.
Pe mine m-a impresionat ce am citit, si cand am astfel de randuri in fata ochilor, intotdeauna sunt mirata - de fiecare data uimita si mirata ca si cand aud prima oara despre " persecutie", ura, discriminare, prigoana.
Fiecare destin nefericit este in mintea mea, parca primul destin nefericit.
Fiecare destin e la fel de important, fiecare destin de om suparat, necajit, alungat, omorat, fiecare deci este prigoana, este discriminarea, este ura, ...este crima.
Pentru ca, stiti ce spunea Stalin ? El era de parere ca numai primul om ucis conteaza, dupa acela, dupa primul ucis, toti ceilalti, indiferent cati, sunt restul. Restul care nu se mai contabilizeaza, nu se numara si nu mai conteaza.
Intr-un fel, imi spun, el avea dreptate, mai multa decat credea, dar poate altfel de cum vedea el lucrurile : e greu, trebuie sa fie greu sa ucizi un om, unora le e imposibil chiar, dar dupa ce invingi prima astfel de greutate, pesemne ca te obisnuiesti si nu mai conteaza.... devine obicei...
Problema e ca din obiceiuri ca acestea, sub o forma sau alta, nu se iese niciodata.
Dumnezeu "trebuie" ca vede omul ca pe niste animale, niste gorile sau maimute care se reproduc si se omoara intre ele, caci si pentru una si pentru alta, e " angajata" latura animalica a omului.
Si prea multa cugetare nu e necesara.
Si acum, e probabil ca Dumnezeu il vede om pe om, insa eu imi imaginez, ca totusi, de la distanta, omul cu cat il privesti, cu atat il vezi mai animal, chiar bestie...
Iar cand femeile, mamele, isi resping copiii - atunci ele au depasit si " cadrul" animalic, sunt mai rau decat animalele.
Cum spunea Sf. Tereza de Calcuta : " La om se vede, ce nu se vede la animale. Animalul nu isi respinge puiul, il iubeste, are grija de el, iar omul il omoara, il leapada ! "
O carte despre Corneliu Coposu, v-am spus, inainte de celelalte doua :
|
Si cele doua :
|
|
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu