oliviamaria(nicolae)marcov: bucharest, romania

Don't interfere with anything in the Constitution. That must be maintained, for it is the only safeguard of our liberties. Abraham Lincoln In the long history of the world, only a few generations have been granted the role of defending freedom in its hour of maximum danger. I do not shrink from this responsibility - I welcome it. John F. Kennedy *** The ignorance of one voter in a democracy impairs the security of all. John F. Kennedy, speech at Vanderbilt University, May 18, 1963 ***

sâmbătă, 4 aprilie 2020

Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 3 aprilie/avril 2020-04-03

Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 3 aprilie/avril 2020-04-03

Expéditeur :Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)

À :......................................................

Date :vendredi 3 avril 2020 à 15:44 UTC+3

Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 3 aprilie/avril 2020-04-03

Am ajuns la 3 aprilie, luna ( lui ) Prier ( = aprilie ) 2020 si ieri seara am citit in presa ca dupa 15 mai 2020, viata si-ar putea relua, cel putin partial, cursul sãu normal, insa manifestarile in numar mare ar urma sa fie interzise in continuare...

De la Ierusalim se pare ca vom avea Lumina Sfanta din Noaptea de Inviere, iar Bisericile s-au redeschis in Ierusalim....

De pe FB “ adunate “, in Grecia, un articol explica ca au iesit oamenii cu mic cu mare si cu preotii lor in procesiune, pentru ca vor bisericile deschise....

Si erau asa, ca in viata obisnuita, normala, toti, “ buluc” pe strazi...asta mi s-a parut foarte frumos...

Cum au trecut cateva zile fara sa va dau nicio veste, sa nu uit sa atasez cateva articole pe care le-am gasit pe tema Coronavirus pe siteurile in limba franceza, un site fiind al Institutului Pasteur din Paris care face un istoric frumos, adica bine prezentat, al...cum sa-i spun ? al coronavirusului, al “ debarcarii” ( caci a “ venit “ se pare in Piata de Peste, de animale, din Wuhan, din China, prima data ) virusului pneumoniei infectioase si periculoase, care se transmite foarte rapid, si care imbolnaveste de covid 19.

Dar, Institutul Pasteur – sa nu aiba francezii informatii corecte ? – ne spune ca dupa ce coronavirus s-a manifestat in China si a atins o culme, un apogeu, sau o valvataie intr-un week-end de 22, 23 februarie 2020, alte focare au aparut in alte tari precum Coreea de Sud, Japonia, Singapore, Iran, ITALIA....

Da, dar aici fiti atenti ce scrie pe pagina Institutului Pasteur ! ....

Scrie ca in aceste tari mentionate mai sus : Coreea de Sud..... ITALIA ... – focarele care au aparut nu au o legatura identificata cu CHINA !!!!

Ce ziceti de asta ?

Oricum, ce m-a uimit pe mine a fost vanatoarea de oameni, cand la noi in Romania, a “ venit “ virusul ucigas... in mare, parca s-a spus ca a venit de la un om care a venit din China, si s-a dus in Italia si a venit in legatura cu niste romani care au sosit si ei in Romania cu acel italian sau fara, nu mai stiu bine...

Pe FB insa cineva spunea de un senator ( roman ) care s-ar fi plimbat prin Italia (?) si apoi ar fi venit in Romania.... nu mai stiu ,dar ideea era in felul urmator : Romania a oferit, in presa, o varianta, o versiune a persoanei care din aproape in aproape a adus coronavirusul in Romania, pe cand pe pagina respectiva de FB era mentionata si o alta persoana, un senator român, despre care, cu alte cuvinte, Romania nu spusese niciun cuvant.

Una peste alta, ce s-a petrecut este un – ca vorbim de scenarii – scenariu dintr-un film artistic, pe care l-am vazut pe youtube acum cativa ani, si nu mai stiu cum se numea, un film mai deosebit insa de filmele artistice deoarece actiunea se petrecea chiar in zilele lui Antihrist, cand Antihrist, asa-zisul pacificator, deja conducea Planeta, sau pe locuitorii ramasi in viata.

Care nu mai erau multi.

Cei care refuzau sa fie cipuiti – sa li se puna cipul – si sa aiba un cont bancar, si cont bancar aveai numai cu cip, erau marginalizati si mai mult, haituiti.

Daca cineva spunea ceva normal, de bun-simt – imediat se rastalmacea, i se dadea, atribuia un alt sens, un sens rau, urat – un sens in ...sensul anti-sistem, caci sistemul instituit era al Antihristului.

Daca cineva afirma ca are bani lichizi, iar nu era bine, era clar, facea parte din cei fugariti peste tot.

Si acestia, putini la numar, se ascundeau pe unde puteau, multe imobile erau parasite, asa cum in primele secole se ascndeau crestinii in catacombe.

Mureau de foame, cu bani lichizi nu mai puteai cumpara nimic.

Si erau haituiti.

In acele vremuri la televizor voiau sa faca mare caz din procesul unei femei care era, se vede, impotriva Antihristului, voiau un proces exemplar, au denigrat-o, au facut-o in toate chipurile ca s-o infatiseze nu numai dusman al sistemului, ci implicit, dusman al oamenilor !

Si toata lumea trebuia sa asiste la procesul ei televizat.

I se da un avocat, dar numai de forma, pentru ca aocatul sa bata palma cu procuror / acuzatorul public si sa o faca inca si mai ponegrita, si mai de ras, inca si mai dusman...

Avocatul insa incearca s-o scape, insa nu prea poate.

Cativa prieteni din acestia marginalizati hotarasc s-o scoata din inchisoare, s-o faca sa evadeze, s-o ajute... dar sigur, era o operatiune foarte periculoasa pentru ca existau camere video peste tot...

Nici cu avocatul nu putea vorbi decat cu camera video care auzea si vedea, iar avocatul incearca in cateva randuri si reuseste sa dezactiveze camera video pentru a stabili un plan cu clienta lui si a o salva.

Intre avocatul “ apararii “ si procuror fusese o relatie aproapiata, candva, iar procuroarea ii cam purta pica avocatului, de fapt cred ca procuroarea ajunsese ministrul Justitiei, sau nu, nu ajunsese, dar avea o functie inalta si putea vorbi ( nu oricine putea ) cu ministrul Justitiei.

Filmul, dupa mine, se termina cam in coada de peste, nu e clar daca pe acuzata, pe inculpata chiar o scot din celula in care era inchisa, si daca o scot, ce urma sa devina intr-o ordine sociala care ii era ostila ? De altfel, cei marginalizati, si de fapt nu numai ei – insa oamenii erau inspaimantati in zilele pasnice si fericite ale Antihristului – stiau cum stau lucrurile, isi dadeau prea bine seama, toti stiau ca femeia e o nevinovata, sau cei mai multi stiau asta, altii stiau dar le era frica sa recunoasca ca e o nevinovata, le era frica de pacificatorul Antihrist.

In capul locului, jocurile sunt facute, iar avocatul e pus s-o infunde mai tare pe femeia nevinovata, si se inteleg de la inceput cu procuroarea si cu ministrul Justitiei sau cu procurorul general, aici nu mai stiu cum erau toate functiile,cate personaje erau...

Dar totul e stabilit, procesul trebuie sa fie formal, trebuie sa fie un circ, si sa fie un exemplu pentru oameni, graitor, despre felul cum – un mesaj care in felul asta se transmitea, implicit – trebuie toti sa fie supusi sistemului condus de Antihrist.

Erau chiar obligati toti sa urmareasca la televizor procesul care urma sa aiba loc.

Procuroarea, fosta iubita a avocatului apararii avea pica pe el pentru ca el nu ramasese cu ea si el de fapt, cumva, parca nu era de partea regimului.

Important era atunci ca fiecare om sa poarte un cip.

Cei care nu aveau cipul erau dusmani ai regimului, declarati, haituiti, urmariti.

Si aici se intamplase ceva : tatal avocatului murise, si cand inca traia se certase cu fiul sau, care era atunci de partea regimului, in timp ce tatal murise nevinovat !!!!!

Procuroarea care avea si puterea de a-l numi pe avocatul apararii in acel proces care urma sa aiba loc, voia de fapt sa se razbune pe fostul ei iubit, si asa se face ca il recomanda superiorilor ei si il numeste/ si este numit - avocatul apararii care se voia in realitate nu o aparare, ci o inculpare si mai mare !!!!!!

Insa, pe parcursul filmului, al desfasurarii actiunii, avocatul mi se pare ca incearca sa isi scoata cipul, sau si reuseste, nu mai stiu exact, dar face el ceva, dar tine secret si cand se afla !!!!!

Ministrului Justitiei, pana unde mergea frica patologica – ii e si frica sa auda din gura procuroarei ca avocatului, de fapt, nu are/ nu mai are cipul sau acel “ instrument “ pe care il aveau oamenii insemnati, pecetluiti din acele vremuri.

Le era si frica, nu voiau sa auda...

Ca un exemplu : pe vremea lui Ceausescu, cand oamenii spuneau ca orice vorbesti se aude, si prin pereti, si se temeau sa vorbeasca, sa zicem ca te-ai fi dus la un apropiat cu functie inalta, al lui Ceausescu si i-ai fi spus ca tie nu iti place de Ceausescu si de regimul lui. Acela, functionarul s-ar fi inspaimantat pana si sa asculte ce vrei sa ii spui ! Si n-ar fi vrut sa stie !

Asa si in film, ministrul Justitiei, caruia i-a facut descoperirea procuroarea cu privire la fostul ei iubit, avocatul, s-a temut asa tare, incat a sfatuit-o pe procuroare sa taca, pentru ca daca afla Antihristul ( ei erau obligati sa denunte ), ii omoara si pe ei !!!

Deci, daca observati, cam asa se fac lucrurile in viata asta, - oricum s-ar face sau s-ar desface, dupa caz la caz – se fac INTRE OAMENI.

Omul face, omul desface.

Chiar daca nu sunt aceiasi care fac si aceiasi care desfac.

Sistemul, oricare sistem, odata instituit – e prea adesea rigid si neputincios in fata cazurile concrete, si aceste cazuri concrete pot sa nu se incadreze in tiparul legii.

In fapt, un om poate avea dreptatea de partea lui si in drept, se poate sa fie judecat si sa piarda procesul.

Cata vreme nu se poate face dreptate, e tot o lucrare antihristica, a lui Antihrist, in orice vreme si in orice epoca....

Antihrist inseamna DUSMANUL LUI HRISTOS, e anti-Hrist, e impotriva lui Hristos Domnul si Mantuitorul oamenilor.

Ceea ce ma dezamageste pe mine este faptul ca oamenii nu sunt preocupati de faptul ca prea adesea nu pot face dreptate – bine, mai e si discutia ca nu se poate face dreptate, ci se poate insa, infaptui Justitie/ Justitia ! ... hm ! prea adesea tocmai ca nici Justitia nu e infaptuita.

Dar, sa trecem peste acest aspect in clipa aceasta.

Un sistem odata « mis en place « , instituit, te poate lega de maini si de picioare, nu mai poti misca in front, desi poti avea o functie chiar foarte inalta in Stat.

Si acest aspect e lucru uimitor cum de nu ii preocupa pe cei cu functii.

Totusi, ce satisfactie iti poate da un sistem care nu te lasa sa fii om ca omul ?

Totusi ce poti tu lucra, daca prin munca si lucrul tau vezi, stii, ca o situatie care in fapt meritã indreptatita, trebuie si este indreptatita – isi aflã dezlegarea, vorba vine dezlegarea, in Drept, in niste legi care de fapt nu ii dau dreptate, si care deci nu infaptuiesc nici .... justitie... cu j mic.

Mai rau inca, adesea legiuitorul, sa nu zic omul care aplica legea, sa zic asa, legiuitorul – isi perverteste gandirea, judecata, ratiunea – pentru a fi in acord cu legile care nu fac dreptate, odata aplicate.

Si aici este cel mai mare pericol. Aici e drama.

IN comunism, se vorbea ca omul trebuie sa fie util, omul nu era vazut ca un om, ci ca un instrument, poate de aici expresia vulgara, vulgara, da, dar sa o zic totusi, cand se spunea despre cutare persoana ca ar fi “mare sculã pe basculã”, deci omul, fiinta umana, un om, era vazut ca o “sculã”, ca un instrument.

Instrumentul neganditor.

Nu era vazut ca om ce era, ca om – asa cum il crease Dumnezeu : OM.

Comunismul nu accepta decat omul perfect – si ca fizic, perfect, la noi in Romania inca a mai fost cum a mai fost, se pare ca la sovietici a fost insa cu mult, mult mai rau sub acest aspect...

Daca nu mai erai bun de munca, daca nu erai bun in “ toate cele “ inca din scoala, erai un nimeni, un handicapat, fereasca Domnul sa fi suferit un copil in scoala de vreo boala cronica, de vreo boala din nastere, sa zicem sa nu poata face orele de Educatie Fizica...

Erai privit ca un handicapat, te mai puteau salva parintii daca te iubeau, daca intelegeau gravitatea problemei, situatiei, si daca aveau pile si relatii inalte, astfel ca sa aiba totusi o reusita si o “ insertie” in viata normala si copilul lor.

La rusi a fost si mai rau...

Imi amintesc in familie ca mama a spus odata ca lui tanti Sica Andrei nu i-ar placea de Ruxandra, prietena, colega si mai apoi sotia lui Cristian Andrei ( azi toti acestia 3 au decedat, desi Ruxandra si Cristian prea, mult prea devreme, ca sa vezi ce putere au gandurile urate ale unei mame, nu numai fata de fiul /copilul ei- dar si fata de persoana cea mai apropiata de fiul ei ! ), intrucat Ruxandra poarta ochelari de vedere. Si de aceea Sica nici nu vrea sa stie de casatorie intre fiul ei si Ruxandra.

Nu stiu daca a fost numai acesta motivul, eu asa am auzit din familie, e limpede ca mama auzise de la bunicul meu care se vizita cu nepotul lui Dumitru Andrei, sotul Sicai.

La rusi, nu era bine sa porti ochelari de vedere, dar cu mai multi ani in urma, gasisem niste articole despre orbii – de toate varstele – din Rusia, deci din Rusia nu din URSS, care nu primeau un ajutor de la Stat cum se cuvine, care traiau care cum puteau si probabil unii mureau, si nu numai orbii, dar si handicapatii locomotor si alti oameni cu handicap.

Ideologia ii face pe oameni sa ii urasca chiar pe ceilalti oameni care nu corespund tiparului ideologiei – de orice natura ar fi, politica.... etc –instituite, la moda, cum am spune azi.

Dupa cum corespunzi, sau nu, criteriilor, tiparului ideologiei din tara ta, instituite prin Stat, esti iubit, esti dorit, esti cautat, sau esti urat, esti evitat, esti prigonit chiar, esti discriminat, hartuit..

In functie de criteriile unei ideologii sau alteia s-au si “ tesut” prea adesea vezi bine, cum sa le numesc ? “ iubiri “ intre oameni, asa s-au incheiat casatorii, asa s-a trait si deja sunt ( la rusi cel putin, din 1917 pana azi ) cateva generatii bune ingropate, care au avut acest destin amar, de care insa s-au bucurat daca, pe cand traiau, erau corespunzatori tiparului.

Nu mi s-a parut nimic mai urat, mai scarbos, decat sa ajungi la varsta la care vrei, ar fi cazul sa ai o familie a ta, si sa fii privit/a dupa cum esti sau nu corespunzator / corespunzatoare tiparului in chestiune.

Pana cand au fost si tineri care au fost tinuti toata viata actori, in fond, si chiar figuranti intr-un fel, pentru ca daca ati observat, sunt prea multi – eu am fost inca, spectator, asa m-au tinut ca pe un spectator, dornici oricand sa ma dea la o parte ! – care au fost figuranti, nu au fost in linia intai, intr-o tara, intr-un Stat, nu au avut niciun rol, nicio putere, sau nicio putere realã, decat poate vointa, acceptarea de a-l rasturna pe Ceausescu in 1989.

Parintii lor au fost actori mai, ...zic asa, “mai” principali decat copiii lor, parintii i-au condus, parintii trebuiau sa le gaseasca un loc de munca, si au fost cazuri, - pentru ca nu toti care au primit o repartitie de la Guvern, la terminarea facultatii in regimul comunist erau multumiti [nu puteau avea toti o repartitie la Bucuresti sau in municipii si orase mai mari, multi aveau la tara, sau departe de Bucuresti...] - cand dupa 1989 (poate si inainte) si-au ales alte profesii, alte meserii, care le permiteau sa ramana in Bucuresti sau in orasul in care locuiau si se nascusera.

Trebuia sa ai pile, de la nastere, pana la terminarea studiilor, si inca pentru casatorie, pentru ca parintii isi voiau copiii bine aranjati, multi tineri nici nu au miscat un deget, totul era pus la punct de parintii lor...

Fetele, ca fetele, fetele chiar trebuie crutate in viata asta, dar de baieti poti zice ca au trait ca barbatii ? Ce barbati au fost ei ?

Imi amintesc ca mai auzeam si prin ’90, si asa a fost, plus ca mai vedeai si unele procese, de divort... insistasera parintii sa se casatoreasca, pe unii ii desparteau tot parintii lor.

Era o situatie penibila, si tinerii – casatoriti ! – mai rau ca figurantii.

Casatorit inseamna deja adult cu acte in regula.

Mama baiatului o voia pe fata cu casa, cu masa, cu parinti cu bani si functii, cu masina, inainte de 89 cu carnetul de C.E.C. cu bani pe carnetul CEC... – pentru fiul ei !

Pai, si ce fiu a fost acela ?

Totusi, un barbat nu trebuie chiar tratat ca fiind sub varsta barbatiei, chiar daca ii esti parinte.

Nu il tratezi ca pe un ... unul care nu are nicio vointa a lui, proprie.

Problema mai mare a fost, nu numai ca s-au complacut asa, dar tinerii au considerat ca li se cuvine, ca e normal sa isi gaseasca o sotie numai lor sa le fie mai bine, si prieteni ( desi nu prea aveau in realitate ), la fel, numai sa le fie lor cel mai bine.

Ce s-ar face acestia fara privilegiile avute ? S-ar manifesta foarte urat, pentru ca nu ar suporta nici cea mai mica... lipsa de privilegii.

Dar sistemul nu te lãsa sa traiesti daca nu aveai pile.

La fel era si in filmul despre Anii de domnie ai lui Antihrist.

Si comunismul, in fond, ce a fost ?

Un fel de anticamera a regimului lui Antihrist ...

Desi eu nu vad o foarte, foarte mare diferenta, cipul comunist era carnetul de Partid comunist !

Si atunci multi erau marginalizati, eu am aflat mai tarziu, mama imi spunea ca toti au un loc de munca, dar peste ani am aflat ca nici in comunism nu isi gaseau toti un loc de munca, un loc acolo, unul sa zicem sub nivelul lor, dar nu il puteau avea nici pe acela.

Comunismul asigura fiecarui om locul de munca, traiul decent, etc, etc...

Dar multi erau redusi la tacere. ( Si altii, la “putere”.... )

Si nimeni nu ii putea contrazice pe comunisti.

Cate pagini am scris despre Antihrist si regimul lui....

Da, si atunci oamenii erau, am spus, haituiti.

Si asta am avut ocazia sa vedem de cand a izbucnit coronavirusul acesta !!!

Nu v-a mirat sa auziti asa in public, ca X e pacientul nr.1, Y e pacientul nr.2... si tot asa ????
Dar, vinovat e cel care a luat boala ??????? Si inca, o boala necunoscuta !

Dar sifiliticii nu au fost vinovati niciodata, nu-i asa ?

Sifilisul,boala la moda timp de secole chiar... si pana in zilele noastre.

In fine, boala existã si intotdeauna a existat.

Dupa cum – dar eu nu acuz – m-a mirat faptul ca medicii si-au dat demisia.

Pai in vremea ciumei, nu ai fi vazut medic sa isi dea demisia, si culmea e ca nu s-au contaminat !

IN timpul marilor epidemii, au fost medici care nu au luat ciuma si se duceau la capataiul ciumatului, e drept, nu prea aveau medicamente sa il ajute, dar se duceau la patul bolnavului si ciuma e ceva odios, extrem de urat si de contagios !

Sa nu te contaminezi tu, ca medic, langa bolnavul de ciuma, pe cand nu existau nici antibiotice, nici medicamentele din ziua de azi !

Eu cred ca pentru devotamentul lor, Dumnezeu era cu ei si ii ocrotea, pentru ca le cunostea gandurile, sentimentele, si dorinta de a fi devotati, de a vindeca.

Cand avea temperatura si o respiratie greoaie, urata, grea, bolnavul, cand trupul ii era deformat de boala, de ciuma !

Cand inspirai acelasi aer pe care bolnavul il expira !!!!

Acei medici se dezinfectau, dar dupa ziua de lucru cand isi vizitau bolnavii, se dezinfectau, intr-adevar, si ei, in solutii puternic dezinfectante.

Eu nu acuz ca si-au dat demisia cei din zilele noastre si au plecat, dar e complet atipic pentru un doctor sa isi dea demisia in fata bolii.

Existã si azi boli contagioase si medici pe aceste sectii din spitale, de boli contagioase, si nu si-au dat niciunul demisia.

Si bolile infectioase/ contagioase sunt...sunt primejdioase, sunt si cam urate....

In concluzie : Institutul Pasteur spune/ scrie cã nu existã legatura identificata intre coronavirusul care a izbucnit in China si a creat acolo o culme, un apogeu de infectati – si coronavirusul care s-a manifestat in Coreea de Sud, in...... , .... , in ITALIA....

De retinut ar fi ca, fara rugaciune, omul e lasat prada si cade prada Diavolului si incepe sa fie paranoic, sperios, speriat, - vreau sa spun EXAGERAT de speriat, poate ajunge paranoic in vreme de liniste, adica sa se teama din orice, poate deveni las, abject, josnic, si toate viciile si defectele urate, toate insusirile urate sufletesti il pot atinge si lovi.

Rugaciunea il ajuta pe om sa ramana om.

Pentru ca fara Dumnezeu nu poti face nimic.

Pe FB, va spusesem de un domn, Florescu, care ne trimitea icoane, in urma cu ani, era si este din sectorul 6.

A dus mancare in aceste zile, celor varstnici, celor in nevoie, impreuna cu voluntarii de la Fundatia “Din Suflet pentru Suflet”, are si o pagina Facebook, se numeste Stefan Florescu, inca n-am apucat sa intru pe pagina lui, dar mai veneau postari, desi rar, in News Feedul meu, despre activitatile sale.

Adresa web : stefanflorescu.ro

Fratele meu a plecat pe 30 martie 2019, de acasa, unde, nu stiu unde..

S-a intors putin, pentru cateva ore pe 1 aprilie 2020....

A venit, mama imediat i-a facut ceva de mancare, a mancat, a plecat...

A sosit pe la 18h25, a plecat pe la 20h00....

Mi-a dat incarcatorul si cablul pentru smartphoneul pe care mi-l lasase la plecarea lui din 30 martie 2020, era chiar pe picior de plecare si nu ma gandeam eu atunci la smartphone...

Si nu i-am spus nimic.

Pe 1 aprilie 2020 a scos dintr-o cutie nou-nouta si mi-a dat incarcatorul si cablul – frumoase, noi, albe – pentru smartphoneul pe care mi l-a daruit, insa eu pe Impera al meu am Windows 10, si astfel cand cuplez cablul la computer, imi apare Microsoft cu care imediat descarc pozele din telefon in calculator.

Insa, noul smartphone nu are Windows instalat si nu am program sa pot descarca pozele pe care le-am facut el el.

Fratele meu va mai veni acasa saptamana urmatoare, a venit miercuri si a spus ca mai vine miercuri, cand are liber.

Deci sa vedem ce solutie are el, cum as putea pe viitor descarca pozele din noul smartphone in computerul meu.

Tot pe 1 aprilie 2020 ne-a sunat pe telefonul fix, Mariana Pacalici, ruda noastra.

A vorbit cu mama putin.

Si atat.

Pe la ora 23h00 pe 1 aprilie 2020, silentioasa, oarecum, totusi silentioasa a trecut o masina alba, mai marisoara, o Ambulanta, totusi, in intunericul strazii nu am putut vedea clar ca era o Ambulanta, totusi asta cred ca era, nu am vazut insemnele cu portocaliu 112, ambulanta, sau ce mai scrie pe masinile albe cu scris portocaliu.

Dar, emitea un zgomot pe care l-as asemana cu palele care se rotesc, ale unui ventilator vechi, model vechi, sau poate si mai nou, nu stiu.

Emitea un zgmot infundat, nu sonor, nu intens, dar cu o ritmicitate de pale de ventilator in functiune si ma refer la ventilatorul pe care vara il porneai pentru ca era aerul prea fierbinte.

S-a oprit cred pe strada Delinesti undeva, in fata, in zona blocului nostru, pentru ca zgomotul a continuat.... insa erau brazii, era si noapte si nu puteam zari nimic.

Se apropiase pe strada Delinesti din directia scolii 169, venind inspre noi, trecand pe sub balconul nostru, eu ma aflam la bucatarie si atunci am vazut pe geam masina alba... in noapte...

La 23h20 se mai auzea zgomotul, mocnit, dar clar totusi, afara...

In bloc s-au auzit zgomote infundate, ai fi spus ca cineva manipuleaza o targa pe roti, dar nu stiu de unde venea zgomotul si ce era exact.

Am luat una dupa alta, 2 pastile de Propolis + Vitamina C + Echinacea – iesisem in balcon, cam subtire imbracata ( nu ar fi prima oara ), de noapte, ca ma pregateam sa ma culc, si dupa aceea m-a apucat o tuse, efectiv ma “ gâdila” gatul, si tuseam si nu ma puteam opri.

Tusea m-a surprins pentru ca dintr-o data, parca mi se uscase gatul - deci dintr-o data simteam o uscaciune in gat, tuseam si simteam ca si cum ma gâdila gatul uscat si am vazut imediat ca nu trece, pentru ca senzatia de “gadilat” persista si deci tuseam.

(de obicei tusesti dar te si opresti, la o tuse “ normala” )

Dar am luat o pastila din aceasta, o avea Silviu, 10 pastile pe folie = 35 Lei noi, lasate acasa, ca stiti ca el are o mica Farmacie acasa, si a luat cu el, a mai si lasat...

Si imediat o a doua pastila. Imediat nu am mai tusit. Dupa prima pastila ma oprisem deja din tusit.

M-am dus la bucatarie si mi-am facut ceai de CIMBRU CU TEI, si l-am lasat pe masa, m-am culcat, toata noaptea nu am avut nimic. A doua zi am baut cateva guri inainte, si in timp ce imi faceam cafeaua. Dar nu aveam nimic, ci asa, din precautie.

Am baut cateva inghitituri, usor, usor, de-a lungul zilei, si ultimele doua inghitituri inainte sa ma culc.

Si asta a fost.

Intr-adevar mi s-a parut ciudat ca iesind in balcon – doar ies in fiecare zi ! – sa ma apuce o tuse uscata, ca si cum ma gadila gatul, si parca se si uscase BRUSC !, nu am lasat insa tusea nici 2 minute si imediat am intervenit. Ambulanta aceea era undeva in fata blocului oprita.

De aceea, intr-adevar, ma gandesc acuma ca poate... da... cine stie, eu cred ca coronavirusul acesta calatoreste asa prin aer... ca orice virus de raceala de altfel, caci cum racesti toamna, iarna? Sau inca, primavara, in general ?

Totusi, pe mine ma iritã neputinta – si zic, a Medicinei, nu a medicilor – a Medicinei, ma iritã limitele cunoasterii omului mai ales cand sanatatea e la mijloc...

Si ma iritã cate boli sunt care nu isi au pana azi leacul, leacul desavarsit, sa iei de pilda medicamente, ok, dar sa te si vindeci de tot.

De secole sunt boli fara leac, sau fara leac autentic : cancer, leucemii, SIDA HIV, asta e mai noua ca boala, si sigur e artificiala..., si sunt si alte boli, care devin CRONICE, bolile cronice, care sunt cronice pentru ca, in fapt, nu au o vindecare ‘ garantata”.

Si le duci asa pana la moarte si ma irita cumplit.

Ca sa razbesti trebuie o vointa de fier, sa te pui cu boala, tu pe boala, sau boala pe tine.

Trebuie un psihic robust.

Si nu il ai, sau il ai si iti slabeste – daca nu te rogi.

Ce ii costã pe oameni sa se roage ?

Nu ii costa nimic, si totusi nu se roaga.

Nu trebuie nici o incredere nejustificata, nu inseamna ca nu te temi deloc, ba te temi, dar trebuie sa razbati chiar daca te temi.

Pe 1 aprilie ai mei asteptau pensia.

A venit a doua zi pe 2 aprilie 2020.

Mama stia ca dl Doru postasul cu pensia, vine din concediu.

Ma uimeste de cate ori n-am auzit-o pe mama ca Doru cu pensia a fost plecat in concediu.

Mi se par concedii dese la dl Doru Postasul.

Pe 2 Aprilie 2020, la 11h30 cam asa ( caci la 11h33 deja parasea casa noastra, iesea pe usa ), a sosit postasul dl Doru cu pensia pentru mama, tata ( care era la plimbare ) si familia dnei dr.Veronica Gheorghita Mare.

A intrat pe usa, in casa, teatral, omul acesta e mai diferit de un postas, e teatral ! Mai bine se facea actor, dar nu despre actorie e vorba aici, caci e o meserie de oameni inteligenti actoria.. o profesie.

Dl Doru Postasul mi se pare ciudat rau, chiar dubios, intra pe usa si ii spune mamei “ Nu stie nimic !” sau ea nu stie nimic, cam asa, si mama ? Ce credeti ? Ii spune cam asa : “Vezi ca fiica mea e aici si te poate auzi !” si Doru Postasul a schimbat vorba imediat !!!!!

Mama incepuse si inchisese usile, holului mic, a dormitorului, caci se apropia postasul, ajunsese la etajul 3 si intrase la vecina dna Maria/ Mary Mihai de la ap. De 3 camere.

Eu i-am spus mamei sa lase usa intredeschisa, ca doar nu ii fac nimic postasului, sigur, cred ca el mi-a facut mie....

Mama a inchis usa holului care departe camerele, insa a acceptat sa o lase pe cea din dormitor intredeschisa...

Cand a intrat Doru am cautat sa fiu mai atenta, El a schimbat apoi vorba, a spus ca nu stiu ce vecina l-a sunat de mai multe ori, ca asteapta un pachet, colet, si probabil nu a sosit si nu e vina lui.... mama a spus ca aceea e cam sarita, sau tacanita, nu stiu cum i-a spus.

Doru s-a facut ca nu aude si numara banii.

Cum a incheiat cu numaratul a si plecat din casa, s-a ridicat de pe scaun si tusti pe usa, la fel de teatral cum intrase...

11h19 : mama asteapta pensia, tata e la plimbare....

11h33 Doru a plecat de la noi.

11h40 mama pleaca la piata, se grabeste, mai are timp sa faca niste cumparaturi pana la ora 13h00.

Noaptea anterioara o visasem pe mama lui Sorin Tilie, ba si pe Sorin, era si tatal lui si un domn care venise la ei in vizita, un apropiat, da si nu, al familiei, mama lu Sorin imi zambea frumos cand mi-a deschis usa apartamentului, caci venisem in vizita.

Asta am visat in noaptea de dinainte de venirea dlui Doru Postasul.

Pe 2 aprilie 2020 dimineata, vecinele discutau la parter in bloc, mama a spus, eu auzisem vocile unor vecini, dar nu mai mult, erau dna Dinu Iuliana de la etajul 10, si dna Pele de la etajul 3, “ care, cand vorbeste, se audee !!!” [ pana departe ].

Pe 30 martie 2020 la 12h05 bateau clopotele la noi la Biserica, la 12h26 tata pleaca la Farmacia de la Valea Argesului, pentru a-si cauta medicamentul PRADAXA, dar nu l-a gasit.

In aceeasi zi Silviu la 10h50 a plecat cu taxiul cu calculatoarele de la serviciu, la serviciu, sau in nu stiu ce locatie, sa lucreze.

A doua zi, pe 31 martie 2020, la 11h52 tata a fost din nou la Farmacie, a plecat tot la Valea Argesului, si s-a intors, SI-A CUMPARAT PRADAXA, A GASIT ! Spune ca tot pe acolo pe la o alta farmacie, dar a doua zi mi-a spus ca farmacia la care a gasit medicamentul era pe la Auchan, adica prin zona Tricodava, departe de valea argesului.

IN acest du-te-vino, si in contextul starii de urgenta, bietul tatic a fost uitat de mama si pentru prima oara s-a dus singur SI CU CATA VIGILENTA SI TENACITATE,sa-si caute Pradaxa, medicamentul care ii este vital !

Tata a avut toata viata si ma bucur ca nu i-a disparut – o vigilenta crescuta, o super-vigilenta, din clipa in care el trebuia sa faca ceva, sa mearga undeva, la serviciu, la curs, la o intalnire, etc.

Si e pentru prima oara ca tata, lasand deoparte faptul ca mama era innebunita ca nu are timp sa mearga prea departe de pilda la Cora, Lidl sau unde mai merge ea, la cumparaturi, in afara de piata Moghioros unde merge si acolo in fiecare zi - s-a dus singur, imediat a vazut cum stau lucrurile si s-a dus singur sa isi caute medicament.

Desi, cateva zile inainte, mama cautase intr-adevar, ea, medicament la mai multe Farmacii pentru tata si nu gasise.

Si s-a intors tata cu o cutie de Pradaxa cum ii trebuie lui !

Asa m-am bucurat, vazandu-l cu Pradaxa in brate, cand ma gandesc cum era in spital, si ca nu mai credeam ca mai recupereaza... ca mai traieste, si iata-l acuma cum isi cauta singur, zi de zi, medicament la Farmacie ! I-au ramas neuronii vigilenti.

Tata intotdeauna cand trebuia mers undeva, facut ceva, era de o promptitudine uimitoare, la facultate in anii 90 si 2000 pleca mai devreme cu mult, din cauza traficului intens, la 7h00 era in statia de la Poiana Muntelui, era in statie deja si astepta, pentru ca la 8 deja se aglomera traficul si nu mai ieseai din Drumul Taberei decat pe la amiaza...

Se scula si mai devreme, daca la 7h00 trebuia vreodata sa fie la facultate, el de cu noaptea-n cap era deja in statie, nu se lumina de ziua si el astepta troleibuzul deja...

Daca trebuie sa ajunga intr-un loc, pleca cu mai multe zile inainte sa caute si sa gaseasca precis locul, pleca in recunoastere.

Si in ziua cu pricina, cand avea loc intalnirea sau cand trebuie sa fie acolo – mergea la fix.

13h51 si suna interfonul la noi acasa...

Da, era dna Aurelia Calugaru, mama o intreba : daca i-a adus cartea, cam asa ceva, zicea : “Ce erau ? PSALMI ?”

“ Hai ca urc eu la tine in 5 minute... “

Ieri a sunat-o dna Aurelia Calugaru, cred ca Magdalena, in nu stiu ce imprejurare anumita si anuma are nevoie de bani... sigur, in contextul starii de urgenta care e si in Viena declarata, insa cred ca s-a mai intamplat ceva.... mama, la telefon, Aureliei : “Dar tatal lui Wolfi, nu o poate salva ?”, mai intai am auzit ceva, daca imi amintesc, ceva in legatura cu un “ ala “, care nu mai e, sau a plecat, o fi prietenul actual al Magdei Calugaru ? Tatal Magdei a ramas la Viena, intreb pe mama daca mai traieste, ca ma rog, acuma, la varsta lor... si cum despre el nu aud vesti niciodata...

Mama spune : « Traieste, eu stiu cu cine traieste...”, in fine, ma asteptam, probabil si-a gasit pe acolo pe cineva, o situatie multumitoare pentru el, si intrucat sotii Calugaru nu s-au inteles niciodata, pesemne ca a plecat sa fie cu/ langa alta persoana, iar dna Calugaru sotia, de mai mult timp e la Bucuresti, s-a intors, se pare ca sunt pe terminate cu lucrarile de renovare al apartamentului lor de la etajul 8, 3 camere.

Mama : “Da, inteleg, dar pe vremurile astea...” si vocea ii scazuse, mai ales ca eram si eu pe acolo si auzeam, mai, pai noi, uite la mine ca eu nu am bani, cum am avea oare sa ajutam pe cineva din Viena ? La preturile din Viena si costul vietii in Viena ?

Asta e ! Cred ca pe Magda a prins-o starea de urgenta cam rau in Viena, se pare ca mai da lectii de balet, dar acum scoala e inchisa.

Se vede ca Austria n-a dat ajutoare cetatenilor ei, pentru ca a capatat cetatenia lor.

Vineri 3 aprilie 2020 ora 11h00, ai mei pleaca unul dupa altul de acasa. Silviu, normal, nu e acasa....

Eu in bucatarie asteptand sa fiarba apa in ibric pentru cafea, ma uit pe geam, prin geamul inchis...

Pe sub fereastra trece o femeie in varsta cu parul alb, scunda, tunsa scurt, da, eu zic ca era o femeie, cu masca vernil la gura, haina din piele trei sferturi neagra si blugi bleu-clair, albastru deschis, se indreapta spre scara de langa noi, a blocului A 5 de pe strada Delinesti, in fata scarii parcata o masina bleumarine, arata bine, nouta, curata, cu botul inalt, n-am vazut numarul, urca langa sofer si masina pleaca.

O vazusem din spate, oricum nu mai disting asa bine trasaturile fetei, desi port ochelarii de vedere in casa, obligatoriu.

Imi aminteste de Lucia STIRBU care colabora cu fundatia la care am lucrat, Terre des hommes Bucuresti, din sectorul 2, str. 7 sau 10 Mese, Lucia Stirbu era in varsta, slaba, avea tenul brun, parul scurt si cam ridicat in sus, rar, rarit de vopsea si varsta, vopsit maro, ochii mari caprui, nasul mare, cam lung adica, scunda, slaba rau, ea lucra la o alta fundatie, nu prea le mai stiu, era o fundatie care se ocupa de bolnavii de HIV SIDA Jean Valjean, cred ca aceea Jean Valjean, desi mai era o fata care venea de la alta fundatie, oare tot de la Jean Valjean, la fundatia Terre des hommes.

Pe atunci Lucia se ducea cu sora ei, sau cu o ruda, la Cernica la manastire pentru a-si insanatosi ruda de cancer.

Mergea si in Elvetia, cu fundatia, sau pentru fundatia ei.

Era in varsta, in tot cazul asa arata – si avea cam 50 de ani si ceva, mi se pare, desi ii dadeai mai mult.

Cand delegatul Tdh a spus ca trebuie tradus un Manual scos in limba romana de Tdh, despre unul din cele 2 programe umanitare ale fundatiei “ noastre “ Tdh, programul PAM = PROTECTIA ABANDONULUI MATERNAL – ca trebuie tradus in franceza....

Pai, a fost asa o “ raca “, cine sa traduca, eu nu prea aveam chef, ca lucram toata ziua la fundatie, totusi am spus ca as traduce-o eu, la un moment dat insa... prima traducere a fost platita, dar nu semana nici cu romana si nici cu franceza...

Pe urma a venit Lucia Stirbu care a insistat ca o ruda a ei sau ea insasi ? sa traduca manualul PAM al fundatiei Tdh, Asta, va spun acuma cu cea mai deplina sinceritate, pe mine ma usura de o grija, ca putea cadea pe capul meu, or, eu nu aveam timp de fapt, deci era o usurare pentru mine, desi ma oferisem in cele din urma sa traduc eu manualul.

Dar Lucia Stirbu a tinut sa spuna – mai, nu au scrupule, nu au politete, nu au tact, nu au nimic, dar nimic !!!!! salbaticie ! – Lucia i-a spus contabilei-administratoarei fundatiei Tdh care si ea imi era sefa atunci, ca Olivia – eu adica, eu sunt Olivia – nu stie sa traduca manualul.

Ea nu stie.

Pentru ca voia ea sa traduca, si in cele din urma cum a fost ? De fapt cred ca Lucia s-a oferit la inceput, pe urma delegatul cred ca i-a incredintat lucrarea de traducere, unei persoane aduse prin recomandare pentru traducere, de dna dr. Pediatru C-ta Popescu, ei bine si acea traducatoare n-a reusit deloc traducerea.

Se prea poate ca Lucia sa fie revenit cu oferta ei.

Ideea e insa ca Lucia Stirbu dintr-o data, desi nu cred ca dintr-o data, mi-a aratat ostilitate pe fata !

Nu era numai faptul ca afirma sus si tare ca eu nu stiu sa traduc in franceza manualul PAM, dar mi se arata ostila complet.

Dupa ce am incetat sa mai lucrez la fundatia elvetiana la Bucuresti, Tdh, pe Lucia Stirbu eu zic ca am mai vazut-o intr-o Dacia pe atunci, cam veche, clasica, dacia 1300, chiar prin Drumul Taberei, sau venind in Drumul Taberei pe ruta troleizului 90, 91, care venea din centru in Drumul Taberei.

Nu inteleg ce legatura putea fi intre Lucia Stirbu si elvetienii la care se ducea ea in Elvetia cu fundatia ei la Bucuresti – si mine ????

Nu vad nici cea mai mica legatura, dar nici cea mai mica.

Lucia Stirbu nu lucra pentru Tdh “ a noastra”, ea lucra pentru o alta fundatie.

La Tdh mai venea, in nu stiu ce calitate – de colaboratoare.

Ea, in calitate de secretara, pe atunci, a fundatiei Terre des Hommes la Bucuresti, nu am avut nicio tangenta cu Lucia Stirbu.

Dar o stiam, o vedeam, ma vedea, precis dna/ dra Claudine Justafre ii vorbea nu tocmai frumos despre mine, nu sunt seriosi, strainii la Bucuresti veniti sa munceasca sunt oribil de rai si de neseriosi, isi bat joc de oameni, ii schimba ca pe ciloti si mai des chiar !

Au un comportament dusmanos, de dusmani.

Pentru ca, sau sunt iresponsabili, sau sunt dusmani declarati, adica constienti de felul cum se poarta cu oamenii.

Eu din acestia am cunoscut.

Nu pot spune ca am cunoscut oameni ca oamenii.

Daca voi avea ocazia sa cunosc oameni [ din Occident ] , sunt prima care ii voi face cunoscuti, sa vada lumea ca exista si oameni in Occident, oameni care sunt oameni cu strainii, in relatiile de munca.

Acuma ma refer numai la relatiile de munca.

(Desi ei multi nu vor sa faca distinctia la Bucuresti, pentru ca sunt in strainatate si nu sunt in mediul lor natural de cunostinte, prieteni, anturaj, etc, si se simt singuri si nu sunt ei chiar asa de singuri... )

Si daca te simti singur, trebuie sa fii onest si sa dezvolti, legi, relatii de prietenie in tara in care te dusi, te-ai dus, nu sa fii un dusman....

Dar ei nu voiau asa ceva.

Nu. Eu nu am cunoscut oameni.

Fundatia avea incaperea mare, desi nu era aceea cea mai mare cred din vila unde isi avea sediul, incaperea principala, in fata usii de la intrarea in vila- adica in fundatie, acolo era camera “ principala”, acolo isi avea biroul contabila, dra Claudine Justafre, acolo isi avea biroul secretara fundatiei, in perioada aceea scurta, eu insami....

Deci persoanele care veneau in fundatie, obligatoriu erau cunoscute de dra Justafre, si veneau si tot obligatoriu as spune, stateau de vorba cu ea.

Delegatul fundatiei avea biroul separat, in camera alaturata incaperii secretarei si contabilei, imediat langa usa de la intrarea in vila, biroul era destul de spatios pentru cat era de lucru, dar mai mic decat incaperea principala.

La el insa veneau niste elvetieni sau il cautau la telefon.

Acestia se putea sa nu vina si la dra Justafre, care fie stia despre ei, fie nu stia, sau nu stia prea multe.

Fundatia avea fonduri platite la Bucuresti, sau mai exact varsate la Bucuresti prin intermediul Delegatiei Elvetiene la Bucuresti care tinea de Ambasada Elvetiei la Bucuresti.

Cu alte cuvinte, asta insemna ca fundatia, pentru a intra in posesia fondurilor, trebuia sa faca dovada unei activitati, sa dovedeasca ca munceste, ca e activa si ca utilizeaza banii justificat, potrivit obiectivului fundatiei. Si trebuia sa dovedeasca asta, Delegatiei Elvetiene la Bucuresti in primul rand, aici la fata locului.

Dra Justafré era frantuzoaica, iar delegatul, dl Imhof, era elvetian.

Asistentele sociale, care alcatuiau “nucleul”, miezul, continutul ca sa zic asa, Personalului fundatiei Tdh erau niste tinere vesnic suparate pe viata, revoltate, ostile, care nu voiau, dupa ele, nu o voiau nici pe secretarã in fundatie, sau nu voiau nici postul/ pozitia de secretarã a fundatiei, dupa ce prin reclamatia lor la fostul delegat al fundatiei, reusisera si foarte usor reusisera, sa o dea afara tot pe o asistentã sociala dar care le venise sefa, ele nu au vrut sefa, si nici postul, functia/ pozitia de sefa mai mare peste asistentele sociale, si pe cale de consecinta postul acesta s-a desfiintat. Fostul delegat fusese un francez.

Imediat inaintea actualului delegat care era in 2002, 2003, elvetianul, dl Imhof.

Mai ramasese insa functia sau pozitia de secretara a fundatiei si a Delegatiei Tdh la Bucuresti, si nu o voiau – o demonstrau zi de zi prin conduita lor – nici pe aceea.

Putin spus antisociale, e putin spus ca aveau o conduita antisociala.

Erau in stare de orice ca sa “scape” de persoana nedorita de ele.

Niste super nervoase, iritate, suspicioase, ostile, rele ca veninul, razvratite, agresive, salbatice, .... si lista poate continua.

Numai bune pentru asistenta sociala....

Pe romaneste, tot timpul cu fundu-n sus, si e inca, putin spus...

Da, se pare ca pneumonia infectioasa covid-19 lasa sechele, ea nu e propriu-zis o gripa, o raceala, e mai mult decat atat.

Am sa atasez un fisier in care este descrisa experienta unui român in Franta, care s-a imbolnavit si vindecat de covid-19, dar, se pare ca au ramas in urma bolii niste neajunsuri....

Si el a postat pe Facebook descriindu-si experienta, iar un prieten al sãu a preluat postarea, stiind bine despre cine e vorba, de la cine o preia, iar un altul inca, la randul sãu, care a preluat de la cel care preluase postare, il intreba: “A cui e postarea ?” ,“ca ma acuza unii de stiri false”, or, postarea era semnata la final cu nume si prenume, daca o desfasurai si o citeai pana la capat, deci, de ce sa mai intrebi ?

Remarcasem mai demult ca acest prieten obisnuieste sa ne arate experientele de viata, in general, ale altor prieteni si persoane, preluand de la acestia postarile lor....

Iar de la el, preluau altii...

Postarile preluate sunt intotdeauna semnate la final, deci stii cine a scris – initial – postarea, cui ii apartine la origine. Cine e autorul postarii.

Acuma sa nu uit sa va atasez cateva fisiere....

Am facut cateva fotografii dupa plecarea lui Silviu, ai mei nu m-au lasat sa ma ocup eu de casa, mama a dat cu aspiratorul pentru ca ‘ vine pensia “, dar desi mama are forta multa cand cara plasele cu mancare de la piata, pana acasa, nu are forta sa manuie aspiratorul, desi aspiratorul acela... daca apesi prea tare pe covor, se rupe, se roade si covorul....

La noi e cazul in sufragerie, unde insa moliile au contribuit foarte mult, desi intotdeauna eu pun naftalina si dau cu sprayul contra moliilor...

Mama da ‘ putin” cu aspiratorul, asa spune ea, dar zilele trecute a dat mai mult cu aspiratorul, dar n-a reusit sa ia ca lumea praful, care e drept, se tine scai, se tine tare de covor, totusi a aspirat si ea ceva, ma mult pe alocuri.

Alcoolul medicinal lasa urme pe mobila, asa incat noi avem niste urme albe pe biblioteca din sufragerie, in plus, cum am spus, mobila, desi frumoasa cand era noua, nu a fost bine executata si s-a dezmembrat si uzat imediat, nici tapiteria n-a fost rezistenta, s-a uzat mult prea devreme, nepermis de devreme...

O usa de la un dulap al lui Silviu s-a stricat partial, adica balamalele sunt in suruburi de meral si piese de plastic pe un soi de lemn cu rumegus, care nu tine suruburile in el, si a cazut, s-a lasat partial, si a zgariat astfel mobila la deschidere, o sa vedeti niste urme albe, e si zgarietura acolo, urma, si e si urma de spirt medicinal.....

Si biroul meu, in timp, pe alocuri s-a patat de spirt medicinal.

In fine, eu frec mobila, o lustruiesc pe cat se poate, cu spray antistatic, anti praf, dar asa cum am spus, de cand a plecat Silviu nu m-am putut eu ocupa de menaj, curatenie.... si s-a ocupat mama.

Mama face multa treaba, dar are si “ zone “ in care nu e foarte buna... nici nu are rabdare cred.

Astfel e cazul aspiratului, intotdeauna zice: “ Sa pun aspiratorul, sa dau putin “, putin, adica inseamna ca nu trebuie dupa ea, sa ia tot praful...mai si lasa niste praf pe acolo....(ceea ce pe mine m-a exasperat intotdeauna ).

Nu inteleg logica, si imi explic numai ca nu ii place.

Ii place insa sa mearga la cumparaturi, sa cumpere, sa caute in magazine ce se mai gaseste de cumparat, sa gateasca, dar ce ii place ei sa gateasca, nu prea mai gateste acum.... si sa spele rufele, in ultimii cativa ani si sa duca rufe la Nufarul, pantalonii lui Silviu si asternuturile mari de pat.

Desi tot ea spala pe jos, si nu ii e mereu usor...

Eu spal si eu, cand spal.... si uite asa, cu 2 femei se face curat, cat mai curat cu putinta.

Mama e mai zorita, mai grabita cand face curat, nu ii place ca la mine curatenia dureaza mai mult timp, ore intregi chiar sau zile intregi uneori...

E ora 14h57 nu am mancat nimic, am baut azi numai cafeaua in timp ce va scriam.....

Sa ma si opresc deci....

Pe 31 martie 2020 am vizionat filmul “SINGUR PRINTRE PRIETENI” din 1980, pe youtube, vi-l recomand si voua, canal yt constantin emanoil, dureaza 1:21:56, postat pe 11 oct.2018.

Cu Tamara Buciuceanu, Horatiu Malaiele, Stefan Mihailescu-Braila, Stana Ionescu, etc.

Pe 31 martie 2020, Maria Sussex din Australia a semnalat pe facebook ca nu mai functioneaza pagina cu Message(s) by date/ Mesaje dupa data – de pe pagina Vassulei Ryden, tlig.org.

Am gasit pagina, acuma la adresa web :

https://ww3.tlig.org/en, pagina “ home “ functiona, dar daca voiai sa mergi anume la Mesaje dupa data, acolo descopereai ca nu mai erau aratate mesajele, ca nu mai mergea !

A doua zi insa, sau a treia zi ? Am vazut ca Mesajele functionau din nou !!!!!

Inseamna ca Vassula a intervenit.

Blogul ei, tlig.org e pe wordpress cred, cei de la wordpress niciodata nu dau explicatii.

La rugamintea mea, mama a cumparat ceai de MACESE, spunea ca la Plafar e coada....

In doua variante, fie in cutie in care sunt fructele uscate, intregi, fie in alta cutie in care sunt plicuri cu ceai de macese, fructele fiind maruntite.

E bun la gust, eu mi-am facut unul cu 2 plicuri de ceai la o cana cu apa fiarta, fierbinte, asa recomanda sa pui pana la 2 pliculete de ceai, nu am adaugat miere, desi ma gandeam sa nu fie prea acru.

I-am dat o cutie si lui Silviu la el, ca ma ingrijoreaza ce o manca el, lasat asa de capul lui, ca el e obisnuit sa ii puna mama masa.

Cutia cu fructe uscate intregi e neatinsa pentru ca nu stiu cum sa le maruntesc, mama spune ca rasnita de cafea s-ar strica, daca as incerca.

Si asa, fructe, sunt numai cateva in punguta in cutie, adica cred ca nici nu ar colora apa, pui o lingura de fructe, ar trebui 2 linguri si aproape mai ai sa faci ceai de 2 ori si s-a golit cutia.

Fructele intregi si uscate nu sunt spornice.

Trebuie zdrobite.

La cumparaturi, am auzit-o putin pe mama spunand, multumita, uimita, multumita insa foarte ca oamenii o ajutau, de pilda vanzatoarele sa impacheteze in pungi cumparaturile, au fost am inteles de ajutor real si plini de solicitudine !!!! Mama era tare bucuroasa, pe buna dreaptate.

Sa le ajute Dumnezeu celor buni si plini de solicitudine. Intotdeauna si negresit.

Sau altfel spus, binele facut sa le fie rasplatit cu bine de catre Dumnezeu.

Pe curand,

Olivia,

03/04/2020 15:07:19, Bucuresti.

P.S. Sa nu uit, pe FB s-a lansat o ridicare de fonduri/ adica o colecta de fonduri pentru dna dr.Camelia Smicala care are nevoie de bani pentru Justitie, pentru a continua lupta in instante pentru a recastiga custodia copiilor ei, pentru a-si elibera copilasii pe Mihaita si Maria Smicala Jalaskoski.

Si la o Antena, 1, 3 ? s-a lansat un apel la un teledon, cel putin asa postase cineva din lista Cameliei Smicala : “ pe cand un teledon pentru dna doctor... ?”

Colecta de fonduri are o pagina dedicata, la categoria colectare de fonduri.

Am sa atasez un fisier din care rezultã cat de bine pregatita este doamna DOCTOR CAMELIA SMICALA, - nu stiu dacã sa spun ca azi oamenii ( biochimisti, etc. ) nu mai sunt la fel de bine pregatiti, sau cã, desi sunt bine pregatiti, lucreaza astazi in alt mod, mai superficial sau chiar necorespunzator ?

Veti citi fisierul si veti vedea, am copiat o discutie de pe facebook.

olivia