Camelia, Mihai si Maria Smicala ( Jalaskoski ), Romania v. Finlanda, 16 aprilie 2020
Buna ziua doamna doctor Camelia Smicala !
Nu stiu cum sa numesc aceste cateva randuri care urmeaza,
le-am numit “Scurta nota”, sau pot fi si o scrisoare, pe care doresc s-o fac
cat mai scurta si cuprinzatoare.
1)Mai intai : cand scriu de pe smartphone, imi apar
cuvinte pe care nu le scriu, de pilda blog, apare bloc, desi eu nu scriu bloc,
ci blog, imi apar cuvinte automate din memoria smartphone-ului, asa este
aparatul setat din fabricatie, deci nu reusesc sa scriu, nici pe cat de repede
as vrea, si nici sa spun exact ce vreau sa spun.
In materialul pregatit acum si la care m-am gandit, mai
intai pentru ca aici e vorba de o
aparare, care se impune prin forta imprejurarilor, este vorba despre AVOCAT.
Al doilea, pentru
ca intr-o postare a dvs. pe FB ati scris ca avocatul care a fost desemnat sa apere cauza copiilor dvs., a
tacut, tacea.
In al 3-lea rand, sa stiti ca, da, desigur, este limpede
ca imprejurarile sunt triste, desi le vom depasi, insa as putea spune asa : daca as fi azi avocat si daca ati fi
clienta mea, as spune ca e o bucurie si o placere sa colaboreze avocatul,
cineva, cu dvs. !
Dar eu, de obicei, prefer relatiile sociale cat mai
firesti, mai putin oficiale, desigur avand insa la baza respectul reciproc,
intelegerea situatiilor, a realitatii, insa nu prea sunt adepta
...oficialitatii.
Nu pentru ca am ceva impotriva organizarii societatii, ci
pentru ca in mod concret, cand omul are putere, are functie si o functie
publica, in primul rand e supus ierarhiei, apoi si la varf de-ar fi, tot nu isi
poate intotdeauna impune punctul de vedere, pentru ca intotdeauna intr-o
societate, o societate civila si un Stat de Drept, trebuie sa fie un echilibru si sunt mai multe “segmente”
ale societatii care se supravegheaza unele pe altele, uneori se inteleg, alteori
fac presiune unele asupra celorlalte. Fiecare are in vedere interesul sãu care se vrea si trebuie
sa fie legitim.
Cand omul are o functie si una publica in plus, atunci i
se vede cel mai bine caracterul, personalitatea, firea, as zice.
Realitatea a demonstrat ca intr-o ierarhie omul suferã.
Stiu ca societatea, Statul este si ramane in continuare
organizat, si nici eu nu am o alta solutie, cum ar fi sa nu fie organizat –
insa am vazut ca trebuie, e mai bine, daca poti, sa te orientezi in viata spre
o profesie liberala, adica una in care sa fii cat mai independent.
Nu sunt impotriva neaparat a ierarhiei, ci a absurditatilor care rezultã de aici,
sau a necazurilor care rezultã. Si
nu de putine ori rezulta din slabiciunea oamenilor, din apatia lor, din indiferenta
lor, si din firea lor pana la urma, si nu in ultimul rand si in cel mai grav
caz, necazurile rezulta din rautate, lacomie, invidie, ura chiar -
si...coruptie. Materiala sau nu, coruptia, este, nu-i asa ? – mai intai morala.
Cuvintele nu sunt
spuse acum la intamplare.
Pentru ca, am sa va arat si despre cum poate societatea
civila inclina balanta, pana la urma totul se reduce la om, la oameni. Oamenii
fac, oamenii desfac.
Acum vreo 2 seri am vazut un documentar : o avocata apara
un tanar informatician rus care participase la 3 proteste neautorizate, cu
toate ca multi participasera, si desi unii fusesera retinuti, pe el a cazut cea
mai grea prigoana si pedeapsa, pe el l-au condamnat la vreo 4 sau 6 ani de
munca, intr-o colonie de munca, in zilele noastre la Moscova.
Voiau sa dea un exemplu. Si este – pentru
mine cel putin util si interesant sa ma uit, nu prea sunt insa, la astfel de
documentare.
Cand numarul sustinatorilor tanarului a crescut, caci oameni
de toate varstele au devenit sustinatorii tanarului inchis, s-a cunoscut
diferenta, si anume : daca mai intai,
in cursul proceselor de judecata,
judecatorii au fost inflexibili,
s-a dat o sentinta, s-a facut apel, dar, degeaba ! Avocata a ajuns sa fie...ma
exprim asa, “sa fie”....12 avocati ! Dintr-o avocata, tanarul a avut 12 avocati
si o multime de sustinatori, in sala de judecata si la poarta Curtii sau a
Tribunalului. Toti filmau, toti inregistrau, toti erau cu ochii pe judecatori.
Avocata atunci a spus ca, “de data
aceasta” a vazut, a simtit cum judecatorii nu mai sunt atat de siguri
pe ei in inflexibilitatea lor, in cerbicia lor !!!!!
Ma gandesc ca, daca oamenii ar iesi din pasivitatea lor,
daca s-ar aduna mai multi care sa isi vrea copiii scosi din mainile barbare
care ii tin inchisi – adesea, am inteles, pana la majorat, sau ce sa inteleg
prin “ plasamente PERMANENTE” ?
Fiind vorba de plasamente – adica copiii fiind
“subiectii”, subiectul plasamentului.
Si acum ajung la al 2-lea mare punct :
2) Daca, si sa fim siguri ca se va schimba situatia, daca
acum situatia se va schimba in bine pentru copiii inchisi, abuzati, pentru toti
copiii abuzati si inchisi, ei v-o vor datora cu prisosinta !
Ma gandesc si eu asa, ca in toate exista un sens si o
explicatie, desi noi nu le vedem, Dumnezeu le stie si suntem instrumente in
Mana lui Dumnezeu ( pe cand cei rai sunt instrumente ale Satanei )....
Ati spus undeva, ca, nu le vor da drumul copiilor dvs.
pentru ca asta ar inseamna sa trebuiasca sa le dea drumul tuturor copiilor
inchisi in Finlanda ( si poate nu numai... pornind de la cazul Finlandei ).
Dar, intotdeauna a
fost asa : o situatie rea, - generala si generalizata – cand nu se mai vedea
capatul ei, a fost in mod neasteptat rasturnata de cineva. De cineva.
Intotdeauna Dumnezeu a ales pe cineva dintre oameni pentru
a rasturna o situatie nedreapta, o situatie generala.
Cand crezi ca nu se
poate face nimic, - ( cu rugaciune si cu
ajutorul lui Dumnezeu ) atunci se intampla ceva care zguduie din temelii,
“sandramaua” celor rai.
E foarte posibil ca dvs
sa fiti acel cineva, persoana
aleasa, flacara.
Cand cei pe care ii iubim, indiferent de varsta lor, au
nevoie de ajutor si de ajutorul nostru, trebuie sa fim in masura sa ii ajutam.
Dar nu toti sunt in masura – prin ei insisi, din ei
insisi, prin firea si atributele lor – sa-si ajute semenii in necaz, de-ar fi
acestia parinti, frati, surori, rude apropiate si pe care le iubim, copii, etc.
Ma gandesc ca nu sunteti aleasa deloc la intamplare,
pentru ca de la dvs. sa se prabuseasca tot dominoul celor rai si neinduratori.
Dumneavoastra,
doamna doctor Camelia Smicala :
Cu o energie psihica crescuta, cu un creier robust, bine
structurat si complet, care nu cunoaste lipsuri, nu cunoaste tare – tarele !
cea mai mare problema a oamenilor pe Pamant ! – cu o vointa puternica, cu ratiune
si rationament, cu atentie pentru detalii, cu afectivitate – cu toate aceste
insusiri ale dumneavoastra doamna doctor, si cu pregatirea inalta profesionala
pe care o aveti, eu cred ca desi Crucea e grea si doare cumplit, - in mod sigur
a fost masurata si cantarita bine de Dumnezeu inainte de a v-o pune pe umeri !
Daca analizam putin situatia, datele problemei : efectiv,
in mod obiectiv o spun, din convingere o spun, Dumnezeu v-a daruit cu toate
insuririle, cu sanatate fizica, cu vocatie pentru profesia de medic, cu memorie
buna, cu inteligenta, mai presus de toate cu un creier foarte bun, excelent, cu
care veti depasi totul, veti lupta si veti invinge !
Nu e o credinta de-a mea “ mistica”, ar putea spune unii
laici, unii atei ca e o credinta “mistica”, intrucat eu nu scriu doua randuri si ma raportez la Dumnezeu, ci
este o realitate si cine va priveste si va vede, cine va urmareste de pe
Facebook sau pe youtube in emisiunile in care apareti – poate vedea aceasta,
poate trage singur concluziile care se impun.
Eu nu am stiut
despre cazul dumnevoastra.
La sfarsitul anului 2019, pe Trinitas.Tv a aparut o
emisiune in care se spunea ca PS Ep.Macarie Dragoi al Europei de Nord face un
apel la rugaciune pentru dna dr.Camelia Smicala.
Pe urma a mai trecut un timp, nu foarte mult pana cand,
intr-o zi pe FB....
...ati spus si ati
scris ceva, pe pagina dnei judecator/judecatoare Iulia Motoc, judecatorul
nostru al Romaniei la CEDO, intr-un comentariu.
Va spun ca nu sunteti ca toate femeile, ca toate Mamele
si ca toate persoanele din zilele noastre, de pe la noi, si nu numai de pe la
noi.
Si atunci m-am uitat sa vad pagina dvs de Facebook si
pentru putin timp m-am uitat pe pagina dvs, nu va ascund ca m-am uitat, adica
am fost atenta sa vad felul cum reactionati fata de problemele cu care va
confruntati.
M-am uitat adica, la om, la Mama, la femeie, la medic, -
la toate acestea la un loc in contextul trist si dramatic al pierderii
copilasilor.
Cand copiii vor fi
salvati, meritul va fi al dvs integral !
Eu asa o Mama n-am
mai vazut !
Am vazut
fotografiile in care sunteti cu copilasii, si nu ascund ca m-am uitat si la dvs
ca om, si ca mama.
Sunt si femei sau mame care obosesc in viata asta, asa e
omul, in viata lui are etape de viata in care se simte obosit, nu se mai simte
motivat, si poate nici nu este, si oboseste, sunt si femei si mame care desi
isi vor copiii langa ele.... mi-e greu s-o spun, dar nu le vad prea afectuoase,
prea bune cu copiii lor. Cand obosesc, devin rele, nervoase, si toate cad pe
copilul lor.
Daca insa isi pierd copiii, e probabil ca pe urma plang
dupa ei.
Eu la dumneavoastra nu am vazut asa ceva, acest tip de om
si de mama !
Am vazut / adica am citit cele pe care le scriati, ca in
tot necazul copiilor si al dvs., desi erau lacrimile, desi era durerea, desi
era rana, din unele cuvinte se simtea, se vedea ca aveti si distanta fata de
situatia pe care o apreciati rational, ca un medic, eu as spune si ca un
psiholog.
Pai cine mai bine
ca dumneavoastra va castiga aparandu-si copilasii ?
V-o spun cu convingere, nu pentru a va motiva, desi nu
mai e necesar, cu vointa dvs si cu
credinta dvs. veti spune Muntelui acestuia : Misca-te !
Si se va misca !
Si ajung si eu la punctul, sa-l mai numerotez ? In care
va spun ca am fotografiat paginile despre AVOCATUL
in Templul Justitiei.
Cum trebuie sa fie avocatul ? Cum este, cum poate fi un
avocat ?
Ce calitati trebuie sa aiba ?
Da, vi le arat pe
toate pentru ca asa cum sunteti medic si ati studiat Medicina, la fel veti
studia si paginile acestea din Psihologia Judiciara !
Pentru ca dupa
toate materialele pe care vi le trimit si vi le voi trimite veti fi dvs insiva
si avocat si psiholog si psiholog judiciar !!!
Pentru ca deznadejdea, durerea, sunt mari sau cu atat mai
mari, cata vreme nu stim cum sa privim situatia sau cum am putea-o privi,
intelege, ataca, cum ne-am putea apara....
Asta e ca la doctor : pacientul se simte rau si nu stie
de ce si in mintea lui se gandeste la multe boli rele : o fi cancer ? o fi
inima ? o fi altceva ? poate am asta....poate sufar cu astalalta... si omul,
necunoscand, se sperie... se sperie poate mai rau decat e cazul. Si daca cazul e totusi unul serios, cand
cunosti si intelegi, privesti altfel, ai alte solutii, alte parghii, si nu mai
deznadajduiesti, si suferi, dar creste speranta, creste vointa, creste curajul
!
Trebuie orientare,
e nevoie de cunoastere.
Si asta vreau eu sa
fac acum si aici.
Despre avocat am fotografiat capitolul, atat din Cursul
Universitar de Psihologie Judiciara, cat si din Tratatul de Psihologie
Judiciara.
Este o mica diferenta intre ele. Dar importanta.
Eu citesc intotdeauna tot, nimic nu e lipsit de
importanta intr-un curs universitar sau un tratat.
Noi la Drept, cand avem un Curs la o disciplina, daca
reusim sa ne cumparam Tratatul privind aceeasi disciplina, citim si Tratatul ;
de fapt TREBUIE. (Si avem si un acelasi curs la aceeasi disciplina, dupa mai
multi autori)
Trebuie lucrat dupa
cursuri si dupa tratate.
Cu privire la
legislatie si legi : ele se modifica si completeaza continuu.
(Cam exagerat in ultimii ani....)
Multe legi au
ramas, sunt aceleasi legi, dar au fost in cursul anilor completate si
modificate, (chiar) renumerotate.
Insa esenta a ramas
aceeasi. Cel putin in cazul avocatului si cum trebuie sa fie acest
profesionist.
La Drept, citesti si vechi si nou, altfel nu se poate, totul se inlantuieste.
In Franta, da, am
trecut la altceva, stiti ca multi parinti
carora li s-au luat copiii de
Serviciile Sociale sau Protectia Copilului, au renuntat la copii ? Le-au fost
luati cand erau bebelusi, parintii
ii vizitau sa zicem o data pe luna, si stiti ce au putut invoca acei “parinti” ? Spuneau ca
bietul copil, bebelusul, pe masura ce creste nu ii mai recunoaste !
Si cum sa ii recunoasca, daca el, un bebe de cateva
lunisoare de zile, a fost dus de la parinti la o varsta mult prea frageda ?
Dar in cazul acesta sunt din pacate, probleme cu
parintii, ale parintilor, daca unii ca acestia pot spune asa ceva, ei sunt cei
care au mari probleme.
Am sa pregatesc un material, privind Drepturile Omului.
IN principiu nu cred ca va fi gata pentru azi, acesta din
urma.
Toate acestea sa ne
poata inspira si sa ne poata ghida, sa ne poata ajuta.
Da, si nu voi uita in completare, material din
Introducere in Drept, despre societate, si societatea civila ( anume ), rolul
ei in viata noastra intr-o democratie si un Stat de Drept.
Problema aceasta, a ridicarii copiilor si plasarii lor de
catre Protectia Copilului, sa zicem ca nu e una usoara, pentru ca e la nivelul
Europei, ma gandesc ca si in Franta a luat chiar amploare, de prin 2012 se pare,
iar Franta e un Stat de Drept al carui Parlament are doua Camere... Senatul si
l’Assemblée Générale ( Camera deputatilor de la noi ), Finlanda are un
Parlament Mono-Cameral... si vad ca tot acolo s-a ajuns si cu Parlament
Bi-Cameral si cu Parlament Mono-Cameral.
Ar trebui cumva, sa
putem afla, de unde a venit raul acesta peste Europa ?
[ Politica Uniunii
Europene ?
In Europa aproape ca luase amploare eutanasia.
Mai aveau putin si ne eutanasiau pe toti. Si normal,
nu glumesc cand scriu, nu stau sa scriu pentru a glumi.
Copiii sunt inchisi, batranii sunt marginalizati, acum
insa, intrucat locurile de munca sunt prea nesigure, multi muncesc inca pe unde
apuca, contractele de munca pe durata nedeterminata, iata, se pare ca in Franta
sunt azi rare, un mare procent al contractelor de munca incheiate din
2013 ? incoace, am gasit intr-un documentar, au fost contracte pe durata
determinata. ( Peste 90%...)
Somajul este, locul de munca e instabil, multi il
pierd, nu il pot tine, apare si o criza
economica, o pandemie....
Tot mai putini oameni muncesc – in sensul de a putea
munci concret, an dupa an, preferabil in acelasi loc – adica tot mai putini
contribuie zi de zi la Bugetul Pensiilor, somajului, alocatiilor, sanatatii...
Si atunci se doreste ca batranii – care si asa “ traiesc
prea mult azi “ – sa fie activi si sa munceasca pana la moarte, pana la
varstele cele mai inaintate.
Concret, sa vedem cum vor face asta.
Intr-o profesie liberala, de acord, muncesti pana la
moarte.
Dar trebuie sa castigi si sa ai painea, venitul asigurat
totusi.
Cred ca tendinta ar fi : sau muncesti, sau ajungi
eutanasiat.
Pe de alta parte sunt inegalitati prea mari cat priveste
salariile, veniturile, indemnizatiile.
In Franta oamenii spun ca asa e Sistemul si asta vrea
sistemul actual. Ce putem face ?
Intrebarea pe care si-o pun cei mai mici si umili. Mai
putin bogati, zi de zi, apar tot mai multi saraci...]
Aveati si o postare mi se pare, am vazut ceva cand pe FB
am cautat organizatia aceea pentru drepturile omului, Lokakuun Liike... era o
postare cu privire la o femeie care ar fi minti in instanta de judecata ... ??
Pe curand,
Olivia Marcov,
16/04/2020 15:45:22, Bucuresti.
P.S. : avocat nu
stiu daca ajung, as vrea sa ajung avocat – dar pana una alta, clantau sigur
sunt....(ar spune unii). Totusi, cum ar spune francezii, e deja bine sa fii
jurist.
Sau : ce a fost mai greu a fost facut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu