Bonsoir à tous (2)! Buna seara tuturor ! 16 aprilie 2020-04-16

Bonsoir à tous (2)! Buna seara tuturor ! 16 aprilie 2020-04-16

Expéditeur :Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)

À :.....................................................................

Date :jeudi 16 avril 2020 à 21:16 UTC+3

Bonsoir à tous (2)! Buna seara tuturor ! 16 aprilie 2020-04-16

Fisier pdf, Tratat Psihologie Judiciara, despre Avocatul in Templul Justitiei ( atasat ! )

***********************************************************************

Bonsoir à tous ! Buna seara tuturor ! 16 aprilie 2020-04-16

In ultimele zile am vizionat 2 documentare interesante, actuale, pe canalul youtube Arte in limba franceza., si vi le recomand, pe unul din ele dupa ce l-am vizionat am vazut ca, de fapt vizionasem partea a 3-a a acestui documentar, La vie malgré tout | Classe moyenne, des vies sur le fil Partie 3 | Arte, poate si ultima in acelasi timp, un documentar Saga, sau pe episoade, dar nu m-am intors sa vad primele 2 parti desi as vrea, ideea este ca partea a 3-a s-a incheiat cu un deznodamant – de moment cel putin – al personajelor reale, care au acceptat sa vorbeasca despre problemele lor de viata, legate de locul de munca, venit (care se face tot mai rar sau putin )...Viata lor insa continuã si sa speram ca le va aduce implinire, dupa caz, mai multa implinire.

Toti din acest film se aflau intr-un moment de criza, de impas financiar, pentru unii filmul, acolo unde s-a oprit, ne-a aratat un nou inceput, o noua cale deschisa in fata lor, in timp ce, pentru altii cautarile aveau sa continue, ma refer la cautarea unui loc de munca.

Si toti erau oameni cu ani de munca, nu erau tineri.

Este la ora actuala o migratie a oamenilor in Franta, din toate punctele cardinale ale Frantei spre toate punctele cardinale ale Frantei sau ale lumii...

Fiecare, locuind intr-un oras, isi cauta de lucru, si casa eventual, in alt oras...

De la Nantes la Avignon, din orasul nordic francez Lille in insulele Canare ( aux Canaris )....

Din sectorul privat, in functia publica...

Un barbat lucrase la Lidl daca am inteles bine, si se hotarase sa dea un Concurs pentru a intra in functia publica, Inspector al muncii, isi cumparase si aranjase pe masa, multe manuale, si aflase de Concurs de la jumatatea lui noiembrie si concursul avea loc in ianuarie...

Daca imi amintesc bine, asa a fost..

Dar ideea este ca din sectorul privat a putut trece, dand si promovand un concurs, in functia publica.

Pentru ca a obtinut concursul. Urma dupa aceea 1 an si jumatate de pregatire, de «  formation » cum spun francezii, ca sa invete ce urma sa faca in postul obtinut. Dar, de acum greul trecuse, luase concursul, si perioada respectiva in mod sigur era platita, altfel nu si-ar fi permis.

Din ce imi amintesc, in documentar se spune mi se pare ca in 2013, sau din acel an, 93% din contractele de munca incheiate, au fost, sunt numai pentru o perioada determinata !!!!

Si se mai spunea ca asa este sistemul, ii vrea saraci la propriu pe oameni, un mic procent, o minoritate concentrand toata bogatia, toate veniturile, care in mod normal corect este sa le revina tuturor, adica sa aiba toti un salariu, pe care noi il numim decent. IN loc de asta, tot mai multi inchid buticul, magazinul, punctul de presa si carte, magazinul de confectii, etc...

Haine care sunt si banale, ca aspect, si nici frumoase nu sunt, nu au nimic cine stie ce in ele, costa mii de euro, nu mai spun de genti... o rochie, un sarafan, o fusta obisnuita la peste 4 mii de euro !!!!

Iata mai jos linkul...

Arte/Société en crise

La vie malgré tout | Classe moyenne, des vies sur le fil Partie 3 | Arte

https://www.youtube.com/watch?v=H2blZFcNAas

Despre acest al doilea documentar am scris pe blogul meu in postarea sub titlul urmator :

“9, 10 aprilie 2020, mama si tata, str.Delinesti in Zilele Coronavirusului. Amintiri din Frankfurt din iulie 1999”, voi atasa fisierul si il veti putea lectura.

IN el gasiti link-ul spre documentarul Arte care priveste Germania in zilele coronavirusului.

Fratele meu a plecat azi pe la 11h30, din nou, dupa ce pe 14 aprilie 2020 se intorsese pentru a doua oara acasa, a doua oara de cand a inceput izolarea, statul in casa, le Confinement. Nu stie cand vine din nou, sau saptamana viitoare, sau “cand pot si eu”.

Si-a luat haine curate, si nu stiu ce i-a mai pus mama in sacose si a plecat.

In schimb, surpriza, pe la 11h00 suna soneria la usa !

Mama se intreaba cine sa fie ?

Cand colo, in usa era dl Doru Postasul care adusese pensia....ce credeti ? Nu e zi de pensie...

Dar Doru Postasul a adus “ PENSIA MARE” pentru dl Gheorghita, vecinul de la et.5, tatal dr.Veronica Gheorghita si a spus ca “ nu stie cand va veni si PENSIA MICA pe care o va aduce negresit, cand va veni “, tot pentru dl Gheorghita Mare.

Da, numele lor de familie intreg este Gheorghita Mare si vad ca domnul Neculai Gheorghita Mare are o Pensie Mare si o Pensie Mica.

Nu stiu ce inseamna, dar asta spunea clar in pragul usii noastre, Doru Postasul, mamei.

Mama a sunat-o pe Veronica si i-a spus sa nu isi faca griji, dupa ce ea ii spunea la telefon, aproape sigur, ca nu mai e in Bucuresti, precis s-a dus la parinti langa Bucuresti, la Racari, unde si-au cumparat casa si au gradina si poate si putina livada.

Mama o asteapta, sa nu isi faca griji, si cand vorbeste cu ea, desi mama le ia pensia, parca se jeneaza sa n-o deranjeze cu telefonul, se grabeste, ii vorbeste pe scurt, sa vada Veronica ca nu o tine mult la telefon !

Cu totul, acuma, ca sa fiu corecta, nu cred ca dl Gheorghita Mare are o pensie, per total, mare + mica – prea mare, totusi are...

A fost doar soferul Tovarasului Nicolae Ceausescu.

Pensia Mare de azi consta intr-un teanc de bancnote de 50 de Lei noi, cate sa fi fost in teanc ? 20 de bancnote ( bilete de banca, cum spun francezii ), 30 ? si deasupra cel putin 1 bilet de banca de 5 lei noi.

Dar pe mine ma supara cum a vazut Veronica toata viata noastra, ne cunosteau bine si ea si mama ei, ba si tatal ei, si totusi, ani intregi vorbea cu mama la usa noastra, daca eu...fac pe mine, daca sa fiu internata ( la nebuni ! ) sau nu... tocmai cand eram studenta...

Si doar a vazut ca noi n-am avut viata lor, viata unui sofer al lui Ceausescu si a familiei sale...

O fi inteles si ea oare ? O fi constienta ?

Eu am inceput sa cred ca e de o rautate incredibila, ascunsa cu mare grija in inima ei

O fi inteles si ea ca nu mi-a picat bine deloc ce am trait, facultatea pe care nu am putut s-o fac la timp, dupa liceu, in continuarea liceului ?

O fi inteles....

Altfel cum se explicã ca, dupa ce, dupa ani si ani am reusit in sfarsit sa ma inscriu la facultate si sa incep cursurile, ea se interesa daca... fac pe mine !

Desi, medical vorbind, cunostea situatia, doar ma adresasem ei si imi daduse reteta in 2005....

Mie azi nu-mi vine sa cred ca exista si au existat in viata mea, a noasta, oameni ca familia Gheorghita !!!!!!

Ani intregi, o viata, ne-au vazut viata noastra.... iar ei dupa Revolutie si-au cumparat casa la Racari ( va spusesem, mai demult intelesesem ca la Bragadiru ) cu ceva pamant, gradina si poate si livada mai tarziu ( daca au sadit ei pomi fructiferi ) si acolo au petrecut multe luni din an, la bloc venind cred, iarna.

Eu nu i-am mai vazut de foarte, foarte, foarte.... foarte multi ani de zile pe parintii vecinei noastre, dr.Veronica Gheorghita.

Veronica a ramas aici la bloc, in bloc, mergand zi de zi la cabinetul ei medical.

Imi spun ca un intelectual, un adevarat intelectual nu poate fi, nu are cum fi asa o faptura rea si nemernica !!!

Da, si acum sa trec la altceva...

As vrea mult sa o pot ajuta pe dna dr. Camelia Smicala, pe copilasi, pe Mamica lor...

Azi am pregatit un material despre cum trebuie sa fie AVOCATUL in Templul Justitiei si l-am insotit si de o mica/ scurta explicatie, sau nota ( pana la urma nota a incaput in cateva pagini... ), am sa va arat si voua materialul, sunt pagini despre Avocat din Psihologia Judiciara a prof.Tudorel Butoi.....

Din Cursul universitar de anul intai care este un curs mai mic dar cuprinzator, concentrat, de 440 pagini, format in dimensiunile L 20,3 cm si latime 14,2 cm ( 20,3 X 14,2 cm ), si din Tratatul de PJ de 526 pagini, format in dimensiunile L 22,8 cm si latime 15,6 cm ( 22,8 X 15,6 ).

Tratatul, ca ansamblu, in comparatie cu manualul ( Cursul ) este mai stufos, si are si un capitol in plus.

Capitolul in plus se poate vedea la Tabla de Materii.

IN rest, mi se paruse ca inceputul capitolului “Avocatul – Personalitate in Templul Justitiei “ din Curs este omis in Tratat, dar nu e asa, astfel, in plus, ca o comparatie, apare numai capitolul pe care il putem vedea comparand Tabla de Materii a celor 2 carti.

Pe de alta parte, Cursul eu l-am subliniat, de nu mai ai loc sa pui un creion pe paginile lui, iar Tratatul este nesubliniat, ca mi-a fost si mila, si pe urma voiam sa vada si Tratatul si despre ce...trateaza...

Nu in ultimul rand, poate de pe pagini nesubliniate citeste mai usor, sau le poate fotocopia, cine stie ? La nevoie, poate sa le arate cuiva, etc.

Desi eu am apucat sa-i scriu ca in Tratat e mai mult scris despre Avocat, decat in Curs, am sa revin si am sa-i explic...ca m-am inselat, desi, citind, sigur ca va vedea asta...

Mama mea de pilda nu suporta obiceiul meu de a sublinia pe carti, deosebirea este ca unele carti sunt manuale.

Pe cartile, carti, de Literatura sau oricare altele in afara de cele din categoria manuale/tratate/etc, eu nu subliniam, nici azi nu mai subliniez.

Dar in trecut, pe la sfarsitul anilor 80, inceputul anilor 90, intr-un timp, imprumutasem, facusem un schimb de carti cu dr. Caius Dragomir, care avea o biblioteca foarte mare ( sigur, in sufrageria lui din apartamentul de la bloc, o sufragerie mai mica decat a noastra ), multe carti, si el sublinia pe carti, erau subliniate toate aproape, ma rog eu nu le-am deschis pe toate, dar toate pe care le-am avut sau vazut.

El citea orice carte ar fi citit, cu stiloul deschis in mana.....

Am sa va arat, am sa atasez....

In mod sigur trebuie sa se poata face ceva pentru dna Camelia Smicala si Mihai si Maria Smicala, trebuie sa isi salveze copilasii, trebuie !

Ieri seara am vazut un film rusesc, subtitrat in limba franceza, am cautat pe youtube “films russes sous-titrés / avec sous-titres français », am gasit unul, « LES INADAPTÉS «  de 1 :46 :15, pe canalul youtube : tfaufau.

Un film cu rusi, in Rusia, despre rusi si temperamentul lor rusesc... un film din zilele noastre...

Actiunea se petrece la Moscova, si stim de la inceputul filmului ca eroul nostru tocmai ce se mutase la Moscova, venind din alt oras, situat departe ( dar totusi aproape as zice ) de capitala rusa, si unde se reintoarce...din pacate, trist, amarat, la sfarsitul filmului.

Si totusi filmul se termina intr-o maniera fericita.

In film este o actrita – sefa de la magazinul/ revista adica unde se angajeaza eroul nostru, traducator, singurul barbat intre femei .... vedeti voi ca in viata asta nicio intrebare nu e numai pentru a face conversatie.... la interviu, eroul este intrebat ce face in caz de conflict la locul de munca ? El raspunde ca el niciodata n-a avut vreun conflict la locul de munca. “Dar daca ati avea unul ?” – insista cu intrebarea sefa, viitoarea lui sefa...“Ce ati face atunci ?”....

De ce l-a intrebat o sa vedeti in cursul fimului..... !!!!!!

Pe masura ce actiunea in film se desfasoara...

Si, pe cat de mare este Moscova, lumea e totusi mica, pe atat de mica e lumea....personajele din film se miscau in aceeasi lume, aveau cunostinte comune, mai ales pe ... un psiholog !

Actrita insa, o fata tanara, o rusoaica tanara si frumoasa, mi-a amintit de procuroarea Irina Boeru, de la parchetul Judecatoriei sector 1 Bucuresti, unde am cunoscut-o in 1993 sau 1994...si de unde a promovat demult de altfel....

Si cu care o vreme am fost prietene, sa zic asa, prietene...

Prietenia noastra, atat cat a durat, cel mai bine a vazut-o si inteles-o Dumnezeu Atoatestiutorul, pentru mine raman niste necunoscute.

Pe curand,

Olivia,

16/04/2020 20:31:45, Bucuresti

P.S. 1 : am sa trimit de 2 ori acest email pentru ca ambele pdf-uri de Psihologie Judiciara nu incap intr-unul singur.

P.S. 2 : Citeam intr-un comentariu pe FB, stiti, poate voi deja stiti, cineva scria ca in Germania, o avocata ar fi dat in judecata Guvernul pentru “falsa pandemie” si pentru acest Confinement cred, urmarea a fost ca au internat-o fortat !!! ( la Psihiatrie ).

Pe de alta parte, Pandemia este adevarata, nu e falsa, in fine, asa s-a exprimat comentatorul “ pentru falsa pandemie”... si mai stia acelasi, ca un alt avocat in alta tara avea aceeasi intentie de a chema in judecata....era curios comentatorul daca, afland de soarta avocatei din Germania, isi duce pana la capat intentia sau nu....

P.S. 3 : La urma, dar nu ultimul, iata ce documentar despre JUSTITIA RUSA, actuala, moderna, am vizionat, e scurt, dar va spun ca il veti viziona cu siguranta !!!!!!!!!!!

Din el se pot vedea si reactiile judecatorilor, si ei tot oameni... omul si limitele lui.... omul fata in fata cu... oamenii sau cu multimea... cat de convinsa, cat de neclintita este convingerea intima a magistratului-judecator in procesele pe care le judeca si in temeiul careia se pronunta, se poate vedea din acest documentar... din cele povestite de avocata....eroina documentarului si chiar o eroina, veti vedea de ce !

Procesul tanarului IT-ist judecat era unul politic....

Dar si reactia unei judecatoare, atunci cand a iesit de la tribunal sau curte, dupa ce judecase procesul si multimea i-a inconjurat masina si nu o lasa sa plece, a deschis portiera ea, si s-a dat jos, a iesit din masina impunatoare, voluminoasa si rotunda, indesata in ea, morocanoasa si tacuta ca o ursoaica... si s-a dus pe jos, poate voia sa ia RATB-ul din Moscova..., nu stim, insa in urma ei, dupa ce multimea, daca ar fi vrut, ar fi linsat-o aproape... timid, in acea conjunctura timid...si un Politist de la Paza instantelor, strigand la oameni sa nu se tina dupa ea....

Arte / Justice Russe / Une avocate contre le système judiciaire russe ; durata 32 minute....

https://www.youtube.com/watch?v=c3Z-aen9PQ4

16/04/2020 20:53:39, Bucuresti.

olivia

• Psihologie judiciara AVOCATUL in Tratat Universitar 16 avril 2020.pdf

15MB

• Olivia Marcov mail 16 aprilie 2020.doc

51kB

*************************************************************

Bonsoir à tous ! Buna seara tuturor ! 16 aprilie 2020-04-16

Expéditeur :Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)

À :........................................................

Date :jeudi 16 avril 2020 à 21:06 UTC+3

Bonsoir à tous ! Buna seara tuturor ! 16 aprilie 2020-04-16

In ultimele zile am vizionat 2 documentare interesante, actuale, pe canalul youtube Arte in limba franceza., si vi le recomand, pe unul din ele dupa ce l-am vizionat am vazut ca, de fapt vizionasem partea a 3-a a acestui documentar, La vie malgré tout | Classe moyenne, des vies sur le fil Partie 3 | Arte, poate si ultima in acelasi timp, un documentar Saga, sau pe episoade, dar nu m-am intors sa vad primele 2 parti desi as vrea, ideea este ca partea a 3-a s-a incheiat cu un deznodamant – de moment cel putin – al personajelor reale, care au acceptat sa vorbeasca despre problemele lor de viata, legate de locul de munca, venit (care se face tot mai rar sau putin )...Viata lor insa continuã si sa speram ca le va aduce implinire, dupa caz, mai multa implinire.

Toti din acest film se aflau intr-un moment de criza, de impas financiar, pentru unii filmul, acolo unde s-a oprit, ne-a aratat un nou inceput, o noua cale deschisa in fata lor, in timp ce, pentru altii cautarile aveau sa continue, ma refer la cautarea unui loc de munca.

Si toti erau oameni cu ani de munca, nu erau tineri.

Este la ora actuala o migratie a oamenilor in Franta, din toate punctele cardinale ale Frantei spre toate punctele cardinale ale Frantei sau ale lumii...

Fiecare, locuind intr-un oras, isi cauta de lucru, si casa eventual, in alt oras...

De la Nantes la Avignon, din orasul nordic francez Lille in insulele Canare ( aux Canaris )....

Din sectorul privat, in functia publica...

Un barbat lucrase la Lidl daca am inteles bine, si se hotarase sa dea un Concurs pentru a intra in functia publica, Inspector al muncii, isi cumparase si aranjase pe masa, multe manuale, si aflase de Concurs de la jumatatea lui noiembrie si concursul avea loc in ianuarie...

Daca imi amintesc bine, asa a fost..

Dar ideea este ca din sectorul privat a putut trece, dand si promovand un concurs, in functia publica.

Pentru ca a obtinut concursul. Urma dupa aceea 1 an si jumatate de pregatire, de «  formation » cum spun francezii, ca sa invete ce urma sa faca in postul obtinut. Dar, de acum greul trecuse, luase concursul, si perioada respectiva in mod sigur era platita, altfel nu si-ar fi permis.

Din ce imi amintesc, in documentar se spune mi se pare ca in 2013, sau din acel an, 93% din contractele de munca incheiate, au fost, sunt numai pentru o perioada determinata !!!!

Si se mai spunea ca asa este sistemul, ii vrea saraci la propriu pe oameni, un mic procent, o minoritate concentrand toata bogatia, toate veniturile, care in mod normal corect este sa le revina tuturor, adica sa aiba toti un salariu, pe care noi il numim decent. IN loc de asta, tot mai multi inchid buticul, magazinul, punctul de presa si carte, magazinul de confectii, etc...

Haine care sunt si banale, ca aspect, si nici frumoase nu sunt, nu au nimic cine stie ce in ele, costa mii de euro, nu mai spun de genti... o rochie, un sarafan, o fusta obisnuita la peste 4 mii de euro !!!!

Iata mai jos linkul...

Arte/Société en crise

La vie malgré tout | Classe moyenne, des vies sur le fil Partie 3 | Arte

https://www.youtube.com/watch?v=H2blZFcNAas

Despre acest al doilea documentar am scris pe blogul meu in postarea sub titlul urmator :

“9, 10 aprilie 2020, mama si tata, str.Delinesti in Zilele Coronavirusului. Amintiri din Frankfurt din iulie 1999”, voi atasa fisierul si il veti putea lectura.

IN el gasiti link-ul spre documentarul Arte care priveste Germania in zilele coronavirusului.

Fratele meu a plecat azi pe la 11h30, din nou, dupa ce pe 14 aprilie 2020 se intorsese pentru a doua oara acasa, a doua oara de cand a inceput izolarea, statul in casa, le Confinement. Nu stie cand vine din nou, sau saptamana viitoare, sau “cand pot si eu”.

Si-a luat haine curate, si nu stiu ce i-a mai pus mama in sacose si a plecat.

In schimb, surpriza, pe la 11h00 suna soneria la usa !

Mama se intreaba cine sa fie ?

Cand colo, in usa era dl Doru Postasul care adusese pensia....ce credeti ? Nu e zi de pensie...

Dar Doru Postasul a adus “ PENSIA MARE” pentru dl Gheorghita, vecinul de la et.5, tatal dr.Veronica Gheorghita si a spus ca “ nu stie cand va veni si PENSIA MICA pe care o va aduce negresit, cand va veni “, tot pentru dl Gheorghita Mare.

Da, numele lor de familie intreg este Gheorghita Mare si vad ca domnul Neculai Gheorghita Mare are o Pensie Mare si o Pensie Mica.

Nu stiu ce inseamna, dar asta spunea clar in pragul usii noastre, Doru Postasul, mamei.

Mama a sunat-o pe Veronica si i-a spus sa nu isi faca griji, dupa ce ea ii spunea la telefon, aproape sigur, ca nu mai e in Bucuresti, precis s-a dus la parinti langa Bucuresti, la Racari, unde si-au cumparat casa si au gradina si poate si putina livada.

Mama o asteapta, sa nu isi faca griji, si cand vorbeste cu ea, desi mama le ia pensia, parca se jeneaza sa n-o deranjeze cu telefonul, se grabeste, ii vorbeste pe scurt, sa vada Veronica ca nu o tine mult la telefon !

Cu totul, acuma, ca sa fiu corecta, nu cred ca dl Gheorghita Mare are o pensie, per total, mare + mica – prea mare, totusi are...

A fost doar soferul Tovarasului Nicolae Ceausescu.

Pensia Mare de azi consta intr-un teanc de bancnote de 50 de Lei noi, cate sa fi fost in teanc ? 20 de bancnote ( bilete de banca, cum spun francezii ), 30 ? si deasupra cel putin 1 bilet de banca de 5 lei noi.

Dar pe mine ma supara cum a vazut Veronica toata viata noastra, ne cunosteau bine si ea si mama ei, ba si tatal ei, si totusi, ani intregi vorbea cu mama la usa noastra, daca eu...fac pe mine, daca sa fiu internata ( la nebuni ! ) sau nu... tocmai cand eram studenta...

Si doar a vazut ca noi n-am avut viata lor, viata unui sofer al lui Ceausescu si a familiei sale...

O fi inteles si ea oare ? O fi constienta ?

Eu am inceput sa cred ca e de o rautate incredibila, ascunsa cu mare grija in inima ei

O fi inteles si ea ca nu mi-a picat bine deloc ce am trait, facultatea pe care nu am putut s-o fac la timp, dupa liceu, in continuarea liceului ?

O fi inteles....

Altfel cum se explicã ca, dupa ce, dupa ani si ani am reusit in sfarsit sa ma inscriu la facultate si sa incep cursurile, ea se interesa daca... fac pe mine !

Desi, medical vorbind, cunostea situatia, doar ma adresasem ei si imi daduse reteta in 2005....

Mie azi nu-mi vine sa cred ca exista si au existat in viata mea, a noasta, oameni ca familia Gheorghita !!!!!!

Ani intregi, o viata, ne-au vazut viata noastra.... iar ei dupa Revolutie si-au cumparat casa la Racari ( va spusesem, mai demult intelesesem ca la Bragadiru ) cu ceva pamant, gradina si poate si livada mai tarziu ( daca au sadit ei pomi fructiferi ) si acolo au petrecut multe luni din an, la bloc venind cred, iarna.

Eu nu i-am mai vazut de foarte, foarte, foarte.... foarte multi ani de zile pe parintii vecinei noastre, dr.Veronica Gheorghita.

Veronica a ramas aici la bloc, in bloc, mergand zi de zi la cabinetul ei medical.

Imi spun ca un intelectual, un adevarat intelectual nu poate fi, nu are cum fi asa o faptura rea si nemernica !!!

Da, si acum sa trec la altceva...

As vrea mult sa o pot ajuta pe dna dr. Camelia Smicala, pe copilasi, pe Mamica lor...

Azi am pregatit un material despre cum trebuie sa fie AVOCATUL in Templul Justitiei si l-am insotit si de o mica/ scurta explicatie, sau nota ( pana la urma nota a incaput in cateva pagini... ), am sa va arat si voua materialul, sunt pagini despre Avocat din Psihologia Judiciara a prof.Tudorel Butoi.....

Din Cursul universitar de anul intai care este un curs mai mic dar cuprinzator, concentrat, de 440 pagini, format in dimensiunile L 20,3 cm si latime 14,2 cm ( 20,3 X 14,2 cm ), si din Tratatul de PJ de 526 pagini, format in dimensiunile L 22,8 cm si latime 15,6 cm ( 22,8 X 15,6 ).

Tratatul, ca ansamblu, in comparatie cu manualul ( Cursul ) este mai stufos, si are si un capitol in plus.

Capitolul in plus se poate vedea la Tabla de Materii.

IN rest, mi se paruse ca inceputul capitolului “Avocatul – Personalitate in Templul Justitiei “ din Curs este omis in Tratat, dar nu e asa, astfel, in plus, ca o comparatie, apare numai capitolul pe care il putem vedea comparand Tabla de Materii a celor 2 carti.

Pe de alta parte, Cursul eu l-am subliniat, de nu mai ai loc sa pui un creion pe paginile lui, iar Tratatul este nesubliniat, ca mi-a fost si mila, si pe urma voiam sa vada si Tratatul si despre ce...trateaza...

Nu in ultimul rand, poate de pe pagini nesubliniate citeste mai usor, sau le poate fotocopia, cine stie ? La nevoie, poate sa le arate cuiva, etc.

Desi eu am apucat sa-i scriu ca in Tratat e mai mult scris despre Avocat, decat in Curs, am sa revin si am sa-i explic...ca m-am inselat, desi, citind, sigur ca va vedea asta...

Mama mea de pilda nu suporta obiceiul meu de a sublinia pe carti, deosebirea este ca unele carti sunt manuale.

Pe cartile, carti, de Literatura sau oricare altele in afara de cele din categoria manuale/tratate/etc, eu nu subliniam, nici azi nu mai subliniez.

Dar in trecut, pe la sfarsitul anilor 80, inceputul anilor 90, intr-un timp, imprumutasem, facusem un schimb de carti cu dr. Caius Dragomir, care avea o biblioteca foarte mare ( sigur, in sufrageria lui din apartamentul de la bloc, o sufragerie mai mica decat a noastra ), multe carti, si el sublinia pe carti, erau subliniate toate aproape, ma rog eu nu le-am deschis pe toate, dar toate pe care le-am avut sau vazut.

El citea orice carte ar fi citit, cu stiloul deschis in mana.....

Am sa va arat, am sa atasez....

In mod sigur trebuie sa se poata face ceva pentru dna Camelia Smicala si Mihai si Maria Smicala, trebuie sa isi salveze copilasii, trebuie !

Ieri seara am vazut un film rusesc, subtitrat in limba franceza, am cautat pe youtube “films russes sous-titrés / avec sous-titres français », am gasit unul, « LES INADAPTÉS «  de 1 :46 :15, pe canalul youtube : tfaufau.

Un film cu rusi, in Rusia, despre rusi si temperamentul lor rusesc... un film din zilele noastre...

Actiunea se petrece la Moscova, si stim de la inceputul filmului ca eroul nostru tocmai ce se mutase la Moscova, venind din alt oras, situat departe ( dar totusi aproape as zice ) de capitala rusa, si unde se reintoarce...din pacate, trist, amarat, la sfarsitul filmului.

Si totusi filmul se termina intr-o maniera fericita.

In film este o actrita – sefa de la magazinul/ revista adica unde se angajeaza eroul nostru, traducator, singurul barbat intre femei .... vedeti voi ca in viata asta nicio intrebare nu e numai pentru a face conversatie.... la interviu, eroul este intrebat ce face in caz de conflict la locul de munca ? El raspunde ca el niciodata n-a avut vreun conflict la locul de munca. “Dar daca ati avea unul ?” – insista cu intrebarea sefa, viitoarea lui sefa...“Ce ati face atunci ?”....

De ce l-a intrebat o sa vedeti in cursul fimului..... !!!!!!

Pe masura ce actiunea in film se desfasoara...

Si, pe cat de mare este Moscova, lumea e totusi mica, pe atat de mica e lumea....personajele din film se miscau in aceeasi lume, aveau cunostinte comune, mai ales pe ... un psiholog !

Actrita insa, o fata tanara, o rusoaica tanara si frumoasa, mi-a amintit de procuroarea Irina Boeru, de la parchetul Judecatoriei sector 1 Bucuresti, unde am cunoscut-o in 1993 sau 1994...si de unde a promovat demult de altfel....

Si cu care o vreme am fost prietene, sa zic asa, prietene...

Prietenia noastra, atat cat a durat, cel mai bine a vazut-o si inteles-o Dumnezeu Atoatestiutorul, pentru mine raman niste necunoscute.

Pe curand,

Olivia,

16/04/2020 20:31:45, Bucuresti

P.S. 1 : am sa trimit de 2 ori acest email pentru ca ambele pdf-uri de Psihologie Judiciara nu incap intr-unul singur.

P.S. 2 : Citeam intr-un comentariu pe FB, stiti, poate voi deja stiti, cineva scria ca in Germania, o avocata ar fi dat in judecata Guvernul pentru “falsa pandemie” si pentru acest Confinement cred, urmarea a fost ca au internat-o fortat !!! ( la Psihiatrie ).

Pe de alta parte, Pandemia este adevarata, nu e falsa, in fine, asa s-a exprimat comentatorul “ pentru falsa pandemie”... si mai stia acelasi, ca un alt avocat in alta tara avea aceeasi intentie de a chema in judecata....era curios comentatorul daca, afland de soarta avocatei din Germania, isi duce pana la capat intentia sau nu....

P.S. 3 : La urma, dar nu ultimul, iata ce documentar despre JUSTITIA RUSA, actuala, moderna, am vizionat, e scurt, dar va spun ca il veti viziona cu siguranta !!!!!!!!!!!

Din el se pot vedea si reactiile judecatorilor, si ei tot oameni... omul si limitele lui.... omul fata in fata cu... oamenii sau cu multimea... cat de convinsa, cat de neclintita este convingerea intima a magistratului-judecator in procesele pe care le judeca si in temeiul careia se pronunta, se poate vedea din acest documentar... din cele povestite de avocata....eroina documentarului si chiar o eroina, veti vedea de ce !

Procesul tanarului IT-ist judecat era unul politic....

Dar si reactia unei judecatoare, atunci cand a iesit de la tribunal sau curte, dupa ce judecase procesul si multimea i-a inconjurat masina si nu o lasa sa plece, a deschis portiera ea, si s-a dat jos, a iesit din masina impunatoare, voluminoasa si rotunda, indesata in ea, morocanoasa si tacuta ca o ursoaica... si s-a dus pe jos, poate voia sa ia RATB-ul din Moscova..., nu stim, insa in urma ei, dupa ce multimea, daca ar fi vrut, ar fi linsat-o aproape... timid, in acea conjunctura timid...si un Politist de la Paza instantelor, strigand la oameni sa nu se tina dupa ea....

Arte / Justice Russe / Une avocate contre le système judiciaire russe ; durata 32 minute....

https://www.youtube.com/watch?v=c3Z-aen9PQ4

16/04/2020 20:53:39, Bucuresti.

olivia

• Olivia Marcov Nota dnei Camelia Smicala 14 april 2020.doc

38kB

• Olivia Marcov Dnei dr Camelia Smicala scurta nota 16 avril 2020.doc

54.5kB

• Psihologie judiciara AVOCATUL in Curs Universitar 16 april 2020.pdf

14.6MB

• Ordonanta Presedintiala in NCPC 13 april 2020.doc

46kB

• Camelia Smicala 14 april 2020.doc

391.5kB

• Olivia Marcov pe blogul ei despre 9 si 10 Aprilie Mama si tata si Amintiri din Frankfurt am Main.doc

51.5kB

• Olivia Marcov mail 16 aprilie 2020.doc

50kB

_________________________________________________________________________

Bonsoir à tous (2)! Buna seara tuturor ! 16 aprilie 2020-04-16

Fisier pdf, Tratat Psihologie Judiciara, despre Avocatul in Templul Justitiei ( atasat ! )

***********************************************************************

Bonsoir à tous ! Buna seara tuturor ! 16 aprilie 2020-04-16

In ultimele zile am vizionat 2 documentare interesante, actuale, pe canalul youtube Arte in limba franceza., si vi le recomand, pe unul din ele dupa ce l-am vizionat am vazut ca, de fapt vizionasem partea a 3-a a acestui documentar, La vie malgré tout | Classe moyenne, des vies sur le fil Partie 3 | Arte, poate si ultima in acelasi timp, un documentar Saga, sau pe episoade, dar nu m-am intors sa vad primele 2 parti desi as vrea, ideea este ca partea a 3-a s-a incheiat cu un deznodamant – de moment cel putin – al personajelor reale, care au acceptat sa vorbeasca despre problemele lor de viata, legate de locul de munca, venit (care se face tot mai rar sau putin )...Viata lor insa continuã si sa speram ca le va aduce implinire, dupa caz, mai multa implinire.

Toti din acest film se aflau intr-un moment de criza, de impas financiar, pentru unii filmul, acolo unde s-a oprit, ne-a aratat un nou inceput, o noua cale deschisa in fata lor, in timp ce, pentru altii cautarile aveau sa continue, ma refer la cautarea unui loc de munca.

Si toti erau oameni cu ani de munca, nu erau tineri.

Este la ora actuala o migratie a oamenilor in Franta, din toate punctele cardinale ale Frantei spre toate punctele cardinale ale Frantei sau ale lumii...

Fiecare, locuind intr-un oras, isi cauta de lucru, si casa eventual, in alt oras...

De la Nantes la Avignon, din orasul nordic francez Lille in insulele Canare ( aux Canaris )....

Din sectorul privat, in functia publica...

Un barbat lucrase la Lidl daca am inteles bine, si se hotarase sa dea un Concurs pentru a intra in functia publica, Inspector al muncii, isi cumparase si aranjase pe masa, multe manuale, si aflase de Concurs de la jumatatea lui noiembrie si concursul avea loc in ianuarie...

Daca imi amintesc bine, asa a fost..

Dar ideea este ca din sectorul privat a putut trece, dand si promovand un concurs, in functia publica.

Pentru ca a obtinut concursul. Urma dupa aceea 1 an si jumatate de pregatire, de «  formation » cum spun francezii, ca sa invete ce urma sa faca in postul obtinut. Dar, de acum greul trecuse, luase concursul, si perioada respectiva in mod sigur era platita, altfel nu si-ar fi permis.

Din ce imi amintesc, in documentar se spune mi se pare ca in 2013, sau din acel an, 93% din contractele de munca incheiate, au fost, sunt numai pentru o perioada determinata !!!!

Si se mai spunea ca asa este sistemul, ii vrea saraci la propriu pe oameni, un mic procent, o minoritate concentrand toata bogatia, toate veniturile, care in mod normal corect este sa le revina tuturor, adica sa aiba toti un salariu, pe care noi il numim decent. IN loc de asta, tot mai multi inchid buticul, magazinul, punctul de presa si carte, magazinul de confectii, etc...

Haine care sunt si banale, ca aspect, si nici frumoase nu sunt, nu au nimic cine stie ce in ele, costa mii de euro, nu mai spun de genti... o rochie, un sarafan, o fusta obisnuita la peste 4 mii de euro !!!!

Iata mai jos linkul...

Arte/Société en crise

La vie malgré tout | Classe moyenne, des vies sur le fil Partie 3 | Arte

https://www.youtube.com/watch?v=H2blZFcNAas

Despre acest al doilea documentar am scris pe blogul meu in postarea sub titlul urmator :

“9, 10 aprilie 2020, mama si tata, str.Delinesti in Zilele Coronavirusului. Amintiri din Frankfurt din iulie 1999”, voi atasa fisierul si il veti putea lectura.

IN el gasiti link-ul spre documentarul Arte care priveste Germania in zilele coronavirusului.

Fratele meu a plecat azi pe la 11h30, din nou, dupa ce pe 14 aprilie 2020 se intorsese pentru a doua oara acasa, a doua oara de cand a inceput izolarea, statul in casa, le Confinement. Nu stie cand vine din nou, sau saptamana viitoare, sau “cand pot si eu”.

Si-a luat haine curate, si nu stiu ce i-a mai pus mama in sacose si a plecat.

In schimb, surpriza, pe la 11h00 suna soneria la usa !

Mama se intreaba cine sa fie ?

Cand colo, in usa era dl Doru Postasul care adusese pensia....ce credeti ? Nu e zi de pensie...

Dar Doru Postasul a adus “ PENSIA MARE” pentru dl Gheorghita, vecinul de la et.5, tatal dr.Veronica Gheorghita si a spus ca “ nu stie cand va veni si PENSIA MICA pe care o va aduce negresit, cand va veni “, tot pentru dl Gheorghita Mare.

Da, numele lor de familie intreg este Gheorghita Mare si vad ca domnul Neculai Gheorghita Mare are o Pensie Mare si o Pensie Mica.

Nu stiu ce inseamna, dar asta spunea clar in pragul usii noastre, Doru Postasul, mamei.

Mama a sunat-o pe Veronica si i-a spus sa nu isi faca griji, dupa ce ea ii spunea la telefon, aproape sigur, ca nu mai e in Bucuresti, precis s-a dus la parinti langa Bucuresti, la Racari, unde si-au cumparat casa si au gradina si poate si putina livada.

Mama o asteapta, sa nu isi faca griji, si cand vorbeste cu ea, desi mama le ia pensia, parca se jeneaza sa n-o deranjeze cu telefonul, se grabeste, ii vorbeste pe scurt, sa vada Veronica ca nu o tine mult la telefon !

Cu totul, acuma, ca sa fiu corecta, nu cred ca dl Gheorghita Mare are o pensie, per total, mare + mica – prea mare, totusi are...

A fost doar soferul Tovarasului Nicolae Ceausescu.

Pensia Mare de azi consta intr-un teanc de bancnote de 50 de Lei noi, cate sa fi fost in teanc ? 20 de bancnote ( bilete de banca, cum spun francezii ), 30 ? si deasupra cel putin 1 bilet de banca de 5 lei noi.

Dar pe mine ma supara cum a vazut Veronica toata viata noastra, ne cunosteau bine si ea si mama ei, ba si tatal ei, si totusi, ani intregi vorbea cu mama la usa noastra, daca eu...fac pe mine, daca sa fiu internata ( la nebuni ! ) sau nu... tocmai cand eram studenta...

Si doar a vazut ca noi n-am avut viata lor, viata unui sofer al lui Ceausescu si a familiei sale...

O fi inteles si ea oare ? O fi constienta ?

Eu am inceput sa cred ca e de o rautate incredibila, ascunsa cu mare grija in inima ei

O fi inteles si ea ca nu mi-a picat bine deloc ce am trait, facultatea pe care nu am putut s-o fac la timp, dupa liceu, in continuarea liceului ?

O fi inteles....

Altfel cum se explicã ca, dupa ce, dupa ani si ani am reusit in sfarsit sa ma inscriu la facultate si sa incep cursurile, ea se interesa daca... fac pe mine !

Desi, medical vorbind, cunostea situatia, doar ma adresasem ei si imi daduse reteta in 2005....

Mie azi nu-mi vine sa cred ca exista si au existat in viata mea, a noasta, oameni ca familia Gheorghita !!!!!!

Ani intregi, o viata, ne-au vazut viata noastra.... iar ei dupa Revolutie si-au cumparat casa la Racari ( va spusesem, mai demult intelesesem ca la Bragadiru ) cu ceva pamant, gradina si poate si livada mai tarziu ( daca au sadit ei pomi fructiferi ) si acolo au petrecut multe luni din an, la bloc venind cred, iarna.

Eu nu i-am mai vazut de foarte, foarte, foarte.... foarte multi ani de zile pe parintii vecinei noastre, dr.Veronica Gheorghita.

Veronica a ramas aici la bloc, in bloc, mergand zi de zi la cabinetul ei medical.

Imi spun ca un intelectual, un adevarat intelectual nu poate fi, nu are cum fi asa o faptura rea si nemernica !!!

Da, si acum sa trec la altceva...

As vrea mult sa o pot ajuta pe dna dr. Camelia Smicala, pe copilasi, pe Mamica lor...

Azi am pregatit un material despre cum trebuie sa fie AVOCATUL in Templul Justitiei si l-am insotit si de o mica/ scurta explicatie, sau nota ( pana la urma nota a incaput in cateva pagini... ), am sa va arat si voua materialul, sunt pagini despre Avocat din Psihologia Judiciara a prof.Tudorel Butoi.....

Din Cursul universitar de anul intai care este un curs mai mic dar cuprinzator, concentrat, de 440 pagini, format in dimensiunile L 20,3 cm si latime 14,2 cm ( 20,3 X 14,2 cm ), si din Tratatul de PJ de 526 pagini, format in dimensiunile L 22,8 cm si latime 15,6 cm ( 22,8 X 15,6 ).

Tratatul, ca ansamblu, in comparatie cu manualul ( Cursul ) este mai stufos, si are si un capitol in plus.

Capitolul in plus se poate vedea la Tabla de Materii.

IN rest, mi se paruse ca inceputul capitolului “Avocatul – Personalitate in Templul Justitiei “ din Curs este omis in Tratat, dar nu e asa, astfel, in plus, ca o comparatie, apare numai capitolul pe care il putem vedea comparand Tabla de Materii a celor 2 carti.

Pe de alta parte, Cursul eu l-am subliniat, de nu mai ai loc sa pui un creion pe paginile lui, iar Tratatul este nesubliniat, ca mi-a fost si mila, si pe urma voiam sa vada si Tratatul si despre ce...trateaza...

Nu in ultimul rand, poate de pe pagini nesubliniate citeste mai usor, sau le poate fotocopia, cine stie ? La nevoie, poate sa le arate cuiva, etc.

Desi eu am apucat sa-i scriu ca in Tratat e mai mult scris despre Avocat, decat in Curs, am sa revin si am sa-i explic...ca m-am inselat, desi, citind, sigur ca va vedea asta...

Mama mea de pilda nu suporta obiceiul meu de a sublinia pe carti, deosebirea este ca unele carti sunt manuale.

Pe cartile, carti, de Literatura sau oricare altele in afara de cele din categoria manuale/tratate/etc, eu nu subliniam, nici azi nu mai subliniez.

Dar in trecut, pe la sfarsitul anilor 80, inceputul anilor 90, intr-un timp, imprumutasem, facusem un schimb de carti cu dr. Caius Dragomir, care avea o biblioteca foarte mare ( sigur, in sufrageria lui din apartamentul de la bloc, o sufragerie mai mica decat a noastra ), multe carti, si el sublinia pe carti, erau subliniate toate aproape, ma rog eu nu le-am deschis pe toate, dar toate pe care le-am avut sau vazut.

El citea orice carte ar fi citit, cu stiloul deschis in mana.....

Am sa va arat, am sa atasez....

In mod sigur trebuie sa se poata face ceva pentru dna Camelia Smicala si Mihai si Maria Smicala, trebuie sa isi salveze copilasii, trebuie !

Ieri seara am vazut un film rusesc, subtitrat in limba franceza, am cautat pe youtube “films russes sous-titrés / avec sous-titres français », am gasit unul, « LES INADAPTÉS «  de 1 :46 :15, pe canalul youtube : tfaufau.

Un film cu rusi, in Rusia, despre rusi si temperamentul lor rusesc... un film din zilele noastre...

Actiunea se petrece la Moscova, si stim de la inceputul filmului ca eroul nostru tocmai ce se mutase la Moscova, venind din alt oras, situat departe ( dar totusi aproape as zice ) de capitala rusa, si unde se reintoarce...din pacate, trist, amarat, la sfarsitul filmului.

Si totusi filmul se termina intr-o maniera fericita.

In film este o actrita – sefa de la magazinul/ revista adica unde se angajeaza eroul nostru, traducator, singurul barbat intre femei .... vedeti voi ca in viata asta nicio intrebare nu e numai pentru a face conversatie.... la interviu, eroul este intrebat ce face in caz de conflict la locul de munca ? El raspunde ca el niciodata n-a avut vreun conflict la locul de munca. “Dar daca ati avea unul ?” – insista cu intrebarea sefa, viitoarea lui sefa...“Ce ati face atunci ?”....

De ce l-a intrebat o sa vedeti in cursul fimului..... !!!!!!

Pe masura ce actiunea in film se desfasoara...

Si, pe cat de mare este Moscova, lumea e totusi mica, pe atat de mica e lumea....personajele din film se miscau in aceeasi lume, aveau cunostinte comune, mai ales pe ... un psiholog !

Actrita insa, o fata tanara, o rusoaica tanara si frumoasa, mi-a amintit de procuroarea Irina Boeru, de la parchetul Judecatoriei sector 1 Bucuresti, unde am cunoscut-o in 1993 sau 1994...si de unde a promovat demult de altfel....

Si cu care o vreme am fost prietene, sa zic asa, prietene...

Prietenia noastra, atat cat a durat, cel mai bine a vazut-o si inteles-o Dumnezeu Atoatestiutorul, pentru mine raman niste necunoscute.

Pe curand,

Olivia,

16/04/2020 20:31:45, Bucuresti

P.S. 1 : am sa trimit de 2 ori acest email pentru ca ambele pdf-uri de Psihologie Judiciara nu incap intr-unul singur.

P.S. 2 : Citeam intr-un comentariu pe FB, stiti, poate voi deja stiti, cineva scria ca in Germania, o avocata ar fi dat in judecata Guvernul pentru “falsa pandemie” si pentru acest Confinement cred, urmarea a fost ca au internat-o fortat !!! ( la Psihiatrie ).

Pe de alta parte, Pandemia este adevarata, nu e falsa, in fine, asa s-a exprimat comentatorul “ pentru falsa pandemie”... si mai stia acelasi, ca un alt avocat in alta tara avea aceeasi intentie de a chema in judecata....era curios comentatorul daca, afland de soarta avocatei din Germania, isi duce pana la capat intentia sau nu....

P.S. 3 : La urma, dar nu ultimul, iata ce documentar despre JUSTITIA RUSA, actuala, moderna, am vizionat, e scurt, dar va spun ca il veti viziona cu siguranta !!!!!!!!!!!

Din el se pot vedea si reactiile judecatorilor, si ei tot oameni... omul si limitele lui.... omul fata in fata cu... oamenii sau cu multimea... cat de convinsa, cat de neclintita este convingerea intima a magistratului-judecator in procesele pe care le judeca si in temeiul careia se pronunta, se poate vedea din acest documentar... din cele povestite de avocata....eroina documentarului si chiar o eroina, veti vedea de ce !

Procesul tanarului IT-ist judecat era unul politic....

Dar si reactia unei judecatoare, atunci cand a iesit de la tribunal sau curte, dupa ce judecase procesul si multimea i-a inconjurat masina si nu o lasa sa plece, a deschis portiera ea, si s-a dat jos, a iesit din masina impunatoare, voluminoasa si rotunda, indesata in ea, morocanoasa si tacuta ca o ursoaica... si s-a dus pe jos, poate voia sa ia RATB-ul din Moscova..., nu stim, insa in urma ei, dupa ce multimea, daca ar fi vrut, ar fi linsat-o aproape... timid, in acea conjunctura timid...si un Politist de la Paza instantelor, strigand la oameni sa nu se tina dupa ea....

Arte / Justice Russe / Une avocate contre le système judiciaire russe ; durata 32 minute....

https://www.youtube.com/watch?v=c3Z-aen9PQ4

16/04/2020 20:53:39, Bucuresti.