Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 7 aprilie/avril 2020-04-07

Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 7 aprilie/avril 2020-04-07

Cateva biblioteci, librarii, edituri, in aceste zile de ramas in casa, s-au oferit sa ne puna la dispozitie carti gratuite, se pot citi online, se pot descarca gratuit...

Despre ele, eu am aflat abia ieri insa, desi pe basilica.ro exista un articol care purta data de 25 martie 2020.

Muzeul Municipiului Bucuresti, pe youtube, are acum un canal “ Cinema Museion “ pe care putem vedea unele documentare, privind evenimente istorice, insa nu numai.

In general, sunt alb-negru, ca orice film scos din arhive.

Tot ieri, de dimineata in jurul orei 10h00 au sosit mai multi lucratori cu dezinfectia, la bloc.

Acuma, nu stiu daca au dezinfectat in bloc, dar pe strada Delinesti, in fata blocului au dezinfectat, erau mai multi lucratori, sa recunoastem ca au o munca nefericita, grea, ingrata, pentru ca in primul rand se otravesc pe ei insisi.

Au albit strada, au creat, stropind, benzi albe de dezinfectant, erau echipati in costume albe, si cand dezinfectau, aparatele lor, ustensilele lor, emiteau un zgomot destul de pronuntat.

Nu stiu ce dezinfectant foloseau, probabil – zic – probabil, acele biocide despre care auzim/ citim in presa de cand au inceput Zilele Cornavirusului.

Tocmai bine ca in sfarsit, astazi, ziarul Libertatea, pe prima pagina in stanga jos, ziarul de hartie – avea un articol care ne instiinta ca biocidele folosite la noi nu sunt cele indicate si admise de Organizatia Mondiala a Sanatatii.

De ce asa ? Nu stiu.

Dar la noi, ramane intotdeauna sa fie : ca la noi...

Oricat s-a scurge timpul, nimic nu se schimba.

Acuma, nu spun ca nu e o intentie buna, vazuta asa, citind titlul articolului, intentia este buna, cineva propune crearea unui fond european de solidaritate pentru a ne apara de coronavirus, poate si de alte rele, care, cine stie, ar mai putea veni peste noi.

Insa de unde sa scoata Romania, atatia bani, pentru a cotiza la acel fond – asta este intrebarea.

Stiti, in ziar era un articol, in urma cu mai multe zile cand se scria despre clorochina, pe care au lansat-o medicii/ de fapt un medic francez, si pe care/ cu care a fost de acord, ideea a fost preluata mi se pare si de presedintele SUA.

In acest context, poate ati citit si voi acel articol – pe pagina unui ziar scria despre o femeie, sau o persoana in fine, care a murit, chipurile intrucat a luat clorochina, sau cam asa ceva.

Dar nu era bine prezentat articolul, intrucat femeia nu murise pentru ca .... bause ! clorochina, sau clor – stiti ce facuse ea ? Luase solutia cu care se dezinfecteaza un acvariu si care, pare-se ( eu, neavand acvariu nu stiu ) ar contine clorochina, si bause solutie pentru acvarii !!!!

Dar, ziarul prezenta situatia ca si cum o persoana murise intrucat “ bause”, caci bause, clorochina sau clor.

Ei bine, si stomacul nostru contine ceva clor, dar e al organismului si e in anumite cantitati.

Noi oamenii, pentru viata noastra si a celulelor noastre, se stie ca avem nevoie de substante hranitoare si de minerale, de oligoelemente, le gasim in hrana, le gasim in alimente, pe unele le “fabrica” organismul, in timp ce pe altele trebuie sa le aducem noi odata cu vitaminele + minerale, sau din alimente, plante medicinale, fructe, etc.

Cand faci curat in casa, probabil ca folosesti clor, pentru ca exista si stiu bine ca exista, v-am mai spus ca stiu, fireste, este sticla alba de clor menajer, cu care albesti rufele, cu care dezinfectezi, cu care poti spala + dezinfecta in baie... sau chiar pe jos, cu apa si acel clor menajer.

Dar nu inseamna ca daca incepi sa bei din sticla alba de clor menajer, te vei vindeca de coronavirus, sau te vei apara ca nu cumva sa “prinzi” microbul, virusul corona...

Si in apa de la robinet existã o mica cantitate de clor, pentru a dezinfecta apa si a o face astfel, apa potabila.

Dar nu vei bea clor, ca sa fii sigur ca vei fi sanatos si hidratat !

Doamne fereste !

Acuma, totusi, clorul nu e prea bun, e demonstrat lucru ca este nociv.

Cu acest clor e necesara multa atentie.

La fel cum, desi nu e cea mai adecvata comparatie, si totusi, existã plante medicinale pe care daca le folosesti prea mult, ele pot fi/ deveni toxice pentru organism.

Daca din organism iti lipseste o vitamina necesara organismului, si chiar lipseste, organismul se va manifesta intr-o forma sau alta, nu te vei simti bine ; dar, la fel de bine, daca iei in exces o vitamina anume, iarasi nu va fi bine si organismul iarasi iti va arata ca nu se simte bine.

E necesar un echilibru.

Ei bine si acum Libertatea scrie negru pe alb, cã dezinfectantele folosite si cu care se stropeste pe la noi, nu sunt cele bune !

Macar in al 12-lea ceas sa scrie, desi, dupa cum merg azi lucrurile, s-ar putea sa ne verse in continuare, pana la epuizare, toate dezinfectantele acestea, neavand pesemne cum sa scape de ele, si in plus, daca ar scrie presa, precis ne-ar arãta ca au fost cumparate la un pret ridicat sau prea ridicat, nu se stie bine de ce.

Mai ramane chiar sa cumparam deseurile de care altii vor sa scape.

Deci pe 6 aprilie 2020 au venit lucratorii cu dezinfectia la bloc, in tot cazul au cantonat mai multe minute sub balconul nostru, langa Notar, si pe urma au venit mai multi, tot mai multi, o trupa intreaga – o trupa intreaga care a stropit strada Delinesti, lasand o – adica  O BANDA ingusta si alba pe toata strada...

Multi chemati la dezinfectie si o banda ingusta lasa in urma lor, dar mai bine asa, chit ca poate faceau Economie de dezinfectant care e mai mult o otrava....

Am sa atasez articolul de pe basilica.ro care ne da link-urile spre biblioteci, edituri, librarii/edituri care pun carti gratuit la dispozitie, intr-o biblioteca virtuala pentru cititorii pasionati si pentru cei care stau in casa, desi n-ar vrea sa stea mult in casa.

Predania, Doxologia – au carti de credinta, dar alaturi de ele este si libraria Humanitas care a creat o biblioteca mica, dar frumoasa, virtuala, special pentru aceste vremuri.

De aici am descarcat mai multe carti si ca sa fiu sincera, as vrea sa mai descarc, nu stiu daca o vor lãsa asa, virtuala si gratuita – si dupa Zilele Coronavirusului.

Am ales deci, dupa ce am rasfoit de cateva ori cele 4 pagini web cu carti puse la dispozitie, nehotarandu-ma ce carte sa aleg mai repede...

Am descarcat deci cartile urmatoare :

·            Blandetea noptii – de F.Scott Fitzgerald ;

·            Cele mai frumoase pagini de intelepciune biblica ( are 2 autori sau 2 autoare cartea, dar ele nu sunt scoase in evidenta ) ;

·            Lumea de ieri – de Stefan Zweig ;

·            Portret al artistului – de James Joyce ;

·            Din viata familiei IC Bratianu – de Sabina Cantacuzino ;

·            Amintiri... – de Radu Rosetti ( titlul cartii e mai lung ) ;

·            Doamna Dalloway – de Virginia Woolf.

Marele Gatsy, de Scott Fitzgerald, il am si l-am citit, mai demult a fost si filmul cu Robert Redfort/d, e o carte frumoasa, dar e si trista, mai ales cã eroul, generosul Gatsby moare.

I se reprosase ca facuse o avere prea mare si pesemne nu in cel mai onorabil mod.

La noi ar fi trait secole intregi, dar generos n-ar fi fost, oricat de bogat.

Ei ! Personajul nostru este insa un om cum la noi nu prea intalnesti, are alt fel de a fi, tout court – pe scurt.

Desi i se reprosase modul cum si-a facut averea, caci mi se pare, asta i s-a reprosat, pana la urma nici altii in jurul lui nu erau de cea mai buna calitate, nici prea corecti.

In ciuda scrierilor sale frumoase, cu farmec, viata lui Scott Fitzgerald nu a fost una prea frumoasa, ba, dimpotriva, si a fost tragica, iar cu sotia lui s-a purtat oribil.

Zelda Fitzgerald, daca va amintiti, un francez dupa ce s-a documentat a scris o carte despre viata ei, fara pretentia de a fi scris intocmai cele traite in realitate de Zelda, dar respectand totusi destinul ei, in mare, caci calatorise in SUA, in mod special pentru a se documenta in vederea scrierii unei carti despre sotia scriitorului Francis Scott Fitzgerald, si ea a scris, dar, din cartea despre Zelda, aflãm cã sotul ei ii cam lua scrierile si le publica el insusi.

A avut un caracter urat acest scriitor, desi a lasat scrieri frumoase si care se citesc cu placere.

Daca toti barbatii ar fi fost in SUA ca el, SUA nu ar mai fi fost SUA !

Poate ar fi fost in lumea a treia, sau in Europa de Est....

Asa cum, vorbind despre caractere, citeam despre Titu Maiorescu ca era un om individios pe talentul altor scriitori, el chiar invidia talentul altora, si chiar daca nu iesea, sa zicem, prea mult in evidenta, sau daca nu era chiar iesit din comun acel talent, dar el, cum vedea ceva bun la altul, ceva talentat, - imediat era pizmas. A fost invidios pe bietul Eminescu si tot datorita lui Maiorescu, Eminescu a fost internat la nebuni si a fost omorat acolo.

IN secolul XIX, se pare ca Medicina folosea substante – in chip medicamentos, care insa erau adevarate otravuri. Se stie ca mercurul este otravitor. Ei bine lui Eminescu cred ca i-au facut injectii cu mercur.

Una e sa fii/ sa fi fost poate suferind, si alta este ca suferintei lui tu sa ii administrezi otrava.

Totusi, asta nu se intampla numai in Romania, iar cu privire la Eminescu, nu stiu, nu stiu daca se stie cat de nevinovat a fost cel care i-a prescris injectiile otravitoare.

Despre Maiorescu, iata, trebuie sa citesti totusi destul de mult, pentru a avea o vedere corecta asupra unei persoane sau alteia, am fost uimita si ingrozita cand am citit ca Maiorescu era un om invidios, si i-a invidiat se pare si pe altii, cel putin pe inca un scriitor.

Cat de periculos !

Este incredibil cat de nesanctionate au fost si sunt si azi – pe glob, crimele ! Sunt mii de crime care nu au fost nici macar socotite crime.

Sau crime care dupa foarte multi ani – au fost recunoscute ( in ciuda evidentei, in ciuda faptului ca, atunci cand au fost comise, au fost in vazul lumii, la momentul savarsirii lor nu au fost deloc privite «  ciudat », anormal, nu au fost numite crime ) de unele State si pe cale de consecinta, - deci asta, stiti, se petrece peste multi ani cand Statele au alti oameni la conducerea lor – si deci Statele si-au cerut sau au prezentat.....SCUZE !

Desi este o practica a Statelor, este anormal ca un Stat sa prezinte scuze pentru o crima sau mai multe crime, sau un genocid – peste cine stie cat timp, iar scuzele – ma mir ca nu e lucru stiut de State, scuzele nu sunt admise pentru crime, nu pentru orice fapta rea.

O fapta rea nu se “ spala “ cu scuze.

Pe de alta parte, cand un Stat isi cere scuze pentru crime din ani si ani trecuti – scursi demult – sunt alti oameni politici, care uneori nici nu stiu despre ce a fost vorba, dar isi cer scuze, din clipa in care ocupa o functie in Stat si le revine lor sa isi ceara scuzele acelea, total neavenite.

Cine a remarcat oare ? Cine a spus ?

Stiu ca am gasit odata, eram revoltata de practica aceasta, si mai tarziu am intalnit intr-o lectura, sau presedintele JKF ? El poate... era surprins de discursul sau de afirmatiile, de felul cum vorbea un om politic din Est cred, care isi cerea scuze, sau vorbea despre un eveniment din trecut, sau despre un prezent....

E ca si cum ti-ai cere scuze, de pilda, pentru comunism, - daca n-ai fost comunist.

Sau ca si cum ti-ai cere tu scuze pentru crimele altora – desi nu ai nici in clin si nici in maneca cu  respectivele crime, sau cu politica respectiva care a avut un program criminal.

Si tot la americani, sa zicem, cam pe aceeasi tema, dar la scara mai redusa, am intalnit ca odata – cum oamenii politici nu se intelegeau bine uneori intre ei, sau chiar unul ii facea mizerii altuia – ca, la decesul, la moartea unui om politic american, rivalul sãu care mereu il lovise in lupta politica, dar ii facuse rau – nu a fost acceptat ca prezentã la deces, sa isi ia, adica ramas bun de la rivalul sãu decedat pe care il lovise, si nici la inmormantare.

Cred, spun cred, ca atunci, el isi ceruse, formulase niste scuze, despre care familia celui decedat a spus revoltata ca nu isi au locul, in raport cu loviturile pe care i le daduse raposatului cand acesta traia.

Astazi, totusi, notiunea de rau si de pacat a disparut si nici macar despre scuze nu mai putem vorbi.

Oricum, ele, scuzele din ziua de azi ar fi pur formale.

Si cred ca, desi li s-ar pãrea poate “ imposibil “, cred ca Statele ar trebuie sa schimbe aceste practici, de a cere scuze pentru crime petrecute in urma cu ani, zeci de ani, un secol, etc – de [catre] oameni care nici nu erau nascuti atunci, sau care, daca erau totusi nascuti, probabil ca nici nu stiu bine despre ce era vorba.

Apropo de State...

M-am uitat pe pagina de FB Fundraisers, creata de Nelly Nastase, pentru o colectã de fonduri pentru dna dr. Camelia Smicala.

Au trecut mai multe zile si totusi nu s-au prea gasit persoane care sa doneze pentru ca dna Camelia Smicala sa poate continua procedurile in instantele finlandeze, pentru a obtine custodia copiilor sai.

E drept ca sunt instante scumpe si care nu fac nimica bun, dimpotriva, si nu sunt nici coerente.

Cred ca nu e usor sa – dar ar trebui poate – sã ai un “suivi” du dossier – sa trasezi, sa faci un Istoric al unui dosar, al unei cauze, pentru ca si judecatorii poate se schimbã, nu stiu cum e regula acolo, si poate nu stiu despre ce e vorba, desi, ma rog, se uitã si ei prin dosar, si vad totusi in mare hotararile anterioare.

Dar cred ca mintea – la ora actuala – da, cred, cred cu tarie, vazand ca toate le fac pe dos – cred ca finlandezii au mintea pervertita deja si fac totul anapoda.

Sunt instante scumpe si care fac lucrurile anapoda.

Si sunt si platite si costã scump, instante de lux...

Asa este, asa au ajuns, daca incaseaza multi bani, procesele sunt scumpe, piperate – si nu fac nicio treaba buna.

Si nu ofera nicio placere, nimanui.

La bordel, prostituatele ofera macar placere.

Pe undeva au ajuns ca prostituatii, se prostitueaza, pentru ca sunt de-a dreptul impotriva dreptatii si a Justitiei.

E nefericit lucru in astfel de conditii si sa lucrezi intr-un astfel de sistem judiciar, pentru ca esti catalogat cu toti laolalta, esti judecat colectiv.

E nefericit lucru sa inveti si sa te pregatesti si pe urma, cum te poti numi – daca tu insuti nu te respecti pe tine, daca tu insuti dai hotarari anapoda ?

Lui Petri Jalaskoski nu ii pot procura instantele finlandeze NICIO PLACERE, pentru ca la modul foarte serios, el este o persoana bolnava psihic.

Poate are o explicatie boala lui, in trecutul lui, poate si pe el l-a crescut Statul, poate n-a avut parinti, sau cine stie ce a patit in trecut, dar cert este ca are o conduita criminala.

E un om bolnav si nu intelege oricum sensul hotararilor instantelor finlandeze, mai trist este ca nu au inteles asta, judecatorii finlandezi, ca nu vad, ca sunt orbi si nu vad cand le sta un om in fata....dar parca sunt ei singurii ?

Poate si la ei sunt judecatori tineri care nu stiu ce este viata, dar au facut facultatea de Drept si s-au suit in scaun, de la inaltimea caruia nu inteleg ceea ce vad.

Lui Petri J. instantele i-au dat custodia copiilor si de aceea e foarte greu ca acesti copii sa fie eliberati, in lipsa lui, de unde sunt detinuti, tinuti fortat.

Odata copiilor – am auzit, vazut intr-un filmulet, sau citit ( despre cazul lor ) li s-a spus sa vina tatal lor sa ii vada, si ei sa vorbeasca cu el, dar tocmai asta nu vor copiii.

“De ce Mamã, nu poti sa uiti ?” – intreba Camelia Smicala pe unul din copiii sai, intr-o inregistrare, in care, recunosc ca nu mi-am dat seama, cand era vocea lui Mihaita si cand vocea Mariei, sunt copii si au voci diafane, si Mihaita are o voce de fetita inca.

Cum sa uite ? Li se cere sa uite ce rau le-a facut tatal.

Ei au ajuns in centrele de plasament, tocmai pentru ca au sunat la 112 intrucat tatal venise sa ii ia acasa la el, iar ei au refuzat. El era violent si cum sa mearga la tatal care avea custodia lor ?

Iar centrele de plasament le cereau sa vorbeasca  cu tatal lor.

Este simplu sa iti dai seama ca ei sunt raniti, sunt traumatizati si ca nu pot uita, acuma, in anii copilariei, in anii in care rana e proaspata, e vie, e rana deschisa, si intrucat ei nu sunt adulti, nu sunt liberi ( ca adultii ! ), ei sunt copii – si daca nu ar fi inchisi, ei sunt copii si nu pot avea libertatea de decizie si nu se pot face respectati ca niste adulti, intrucat sunt minori....

Deci se afla intr-o situatie – obiectiva – de inferioritate, si toate acestea nu ii pot ajuta sa uite raul pe care Petri tatal le-a facut lor si mamei lor si surorii lor mai mari.

Ei isi vor vindeca ranile, dar nu acum, peste ani si ani, si oricum dupa varsta majoratului...

Majoratul si inceputul vietii de adult ii vor face insa mai siguri pe ei, si atunci, treptat, se vor putea vindeca, sau isi vor depasi cumva trauma.

Sunt copii buni, foarte gingasi si frumosi, foarte inteligenti.

Nu aveau de ales.

Ei au mai fost acasa la tatal lor, a existat o perioada in trecut, cand ei au fost o vreme acasa la tatal care ii inchidea in casa si pleca dimineata si mai venea seara. Se pare ca nici nu ii hranea.

Si ca ajunsesera intr-o stare jalnica – pe drept cuvant si mult prea batatoare la ochi, deci cat de grava ! – din moment ce au observat copiii ceilalti cand s-au dus la scoala !

Ii cunoscusera bine ingrijiti, hraniti, curati, si acum isi revedeau colegii intr-o stare care lãsa mult de dorit si era uimitoare !

Scoala i-a sprijinit se pare, mai ales ca erau elevi buni si cuminti.

Da, scoala i-a sprijinit pe Mihai si pe Maria Smicala.

De fapt, cred ca ei se numesc numai dupa tata, Jalaskoski.

Gestul lor de a apela 112, cand a venit tatal sa ii duca la el acasa, nu a fost unul necugetat, deoarece tatal o batea, o agresa pe mama lor, si chiar si pe ei.

Deci, cum sa vrea ei sa stea acasa la tatal lor ?

Problema este ca nu au avut iesire si asta, datorita hotararilor judecatoresti ale instantelor finlandeze.

De cateva zile, pe afara, urla unul, nu stiu cine, dar nu are liniste si pace....

“Pana pleaca de aici ”, sau “ Olivia vrea sa plece”....”Nu vrem sa reuseasca”, “Nici ... cutare nu vrea sa reuseasca !”.....

Eu nu inteleg, mai ales ca niciodata nu m-am dus sub geamul cuiva sa ii arat ca il urasc, ca il dusmanesc, si mai ales m-am ferit sa dusmanesc pe careva, mai ales inca, fara motiv.

Nu stiu cine este, dar in mod sigur nu este un prieten.

Ieri, pe cand descarcam si dupa aceea am distribuit si pe FB, - cartea “Din viata familiei IC Bratianu”, de Sabina Cantacuzino, cineva, pe afara pe strada Delinesti, venit cu o masina cred, striga cã “Deci frantuzoaica se dã mare....” , sau cam asa ceva.

De ani si ani, striga tot felul de indivizi pe strada impotriva mea... sunt barbati care ma ataca pur si simplu, alti Petri, alti Nebuni, care trec neobservati, nu stiu cine au fost, cine i-a trimis, si nici azi cine este acesta care striga pe strada....

Inca, in ultimele zile am gasit  pe youtube, mici cursuri de limba germana, sub forma de video sau de “vloguri”, le putem numi si asa, o frantuzoaica care a fost profesoara in Germania, dintr-o familie mixta desi franceza, da, aceste cursuri care sunt foarte bine facute.

Intr-atat, incat mi-a retinut atentia, interesul, si nu m-am mai dezlipit de videourile ei !

Bunicul ei a fost alsacian, mama ei este sau a fost alsaciana.

In familie isi auzea deci bunicii vorbind in germana, in fapt, intr-un dialect as zice.

Si astazi, ea merge in Germania, caci ia trenul pur si simplu si din Franta ajunge rapid in Germania unde petrece cateva zile, o zi, doua, are nevoie caci limba germana o intereseaza.

Pe masura ce vorbea si explica limba germana, treptat, mi-au revenit in minte cunostintele de germana pe care sa fiu sincera le consideram “ ingropate” undeva in circumvolutiunile creierului.

De fapt, am invatat germana la scoala, din clasa a VI-a mi se pare.....

Pe vremea noastra, inainte de Revolutia din decembrie 1989, epoca in care Ceausescu venea cu directive care se puteau schimba si de la an la an si mai des...

Noi am invatat din clasa a 6-a, a 2-a limba straina, dar unii au inceput-o din clasa a V-a.

De altfel si pe manualul.info, am vazut ca Limba Germana este anul I de studiu, cand din clasa a V-a, cand din clasa a VI-a.

Mai tarziu, in liceu, nu prea am invatat, invatam lectia pentru ziua respectiva, si o uitam dupa aceea, era memoria de scurta durata.

Era frig, peste tot, eram prost hraniti, nu se mai gaseau alimente ca lumea la Alimentara, si orele erau scurte, de 40 de minute sau 45 ? cat erau ? cu pauzele de 5 minute.

Profesoara mi-a placut, dar ea ne-a lasat in pace si nu ne-a chinuit, dna Sanda Pascal care apoi a ramas in strainatate, unii au spus in Suedia, altii in Germania.

Si apoi limbajul in manualele din scoala era acela cu termeni din regimul si doctrina comunista, tovarase profesor, cooperativa agricola de productie, cã noi ne si gandeam cã daca am merge in Germania, la ce ne-ar folosi, mai ales in RFG ?

Inveti o limba straina pentru o viata, nu numai ca sa iei notele si sa treci clasa.

Si chiar cu note bune.

Cat priveste limbile straine – eu sunt de parere ca nu am fost incurajati sa le invatam, chiar deloc.

Mai ales in Romania am simtit....

Tata imi spunea in trecut, demult, sa merg sa predau franceza la o scoala, la oricare, chiar si la tara....

Pe vremea aceea multi râdeau de limbile straine, pur si simplu se amuzau copios cand auzeau o fraza intr-o limba straina.

E drept ca germana a facut poate o exceptie, caci in Romania au existat germani si sasi, si in Ardeal românii stiau limba germana, germana era oarecum mai crutata in Muntenia, dar descurajata de Stat, pentru cã se invãta din clasa a VI-a....

Dupa aceea, in anii nostri de liceu ‘982-‘986 – conditiile de viata nu mai erau proprii Invatamantului.

Oricum ar fi, numai sa fie rau, deviza Romaniei.

Tara asta e intotdeauna apucata, confiscata de fiinte iesite parca din Infern.

Si care spun ca Romania e numai tara lor !!!!

Numai a lor !

Nu si a tuturor celor nascuti aici.

E ca un blestem pe Romania.

Ati auzit ca se prelungeste cu o luna starea de urgenta...

Multi au spus ca e ocazia pentru noi de a deveni solidari.

Si unii, nu putini, au donat bani, pentru a ajuta spitalele in aceste zile, unii chiar si pe pacientii care au nevoie de mancare si pe batranii singuri care nu isi pot face piata.

Nu e putin lucru acesta.

Dar solidaritatea nu trebuie sa ramana numai la a dona o suma de bani.

Perioada aceasta in care ati vazut, multi si-au fotografiat coltul cu icoane de acasa, coltul de rugaciune din casa – ar trebui sa ii ajute pe oameni sa fie mai buni,sa fie cum nu au fost pana acum, sa nu mai fie egoisti.

Acuma, pana la urma sa va spun...

IN urma cu mai multe zile, dar deja ne confruntam cu pandemia asta...

Nu stiu cum sa va spun, dar eu cred ca e trist lucru, nu e chiar o veste rea, dar nici chiar fericita nu este...

Stiti, colegii grefieri erau tare pasivi.

Bine, nu stiu de ce, judecatorii nu ii sufereau, nu ii placeau pe grefieri.

Intotdeauna se gandeau ca nu cumva faptul ca exista grefierii sa le stirbeasca lor din functia lor, din mandria lor de...carturari, ei, oamenii cu carte erau jigniti de oamenii fara carte, sau cu mai putina carte, care erau grefierii.

Demult, profesia de SCRIB era si importanta si respectata, sau la origine, scribul era o persoana cu un statut social ridicat.

Dar la noi nu era asa, nu in anii ’90 in tot cazul.

Am cunoscut un domn care mi-a spus ca tatal sau bunicul ? lui a fost grefier.

Dar pe atunci, grefierul era un om respectat.

IN anii 90 numai respectat nu era si azi nu cred sa se fi schimbat ceva.

Atata bajocura si ura tampita si mentalitate rea si paguboasa ca la noi, nu am mai vazut.

Domnul acela era un domn liberal, de unde stiu ? Oricum numai de la el, caci numai el mi-a vorbit despre el, avea o fiica maritata... era doctorita, maritata in SUA cu un american si el doctor/ medic si al carui tata avea sau conducea o clinica sau un spital.

Nu imi mai amintesc bine.... cumva fusese si acel domn, oare ? in Algeria ?

Azi am descarcat Ghidul pe care il recomanda Jeanne, Alsaciana, profesoara de germana care este frantuzoaica, ea are un blog si de acolo l-am descarcat, spune ca ar fi si fise practice pe blogul ei, eu nu am gasit inca, in schimb ea inregisteaza aceste videouri pe youtube, care sunt teribil de bine facute !

Are ureche muzicala, fina, si prinde sunetele foarte bine, a fost in Germania si in diferite locuri si stie cum se pronunta in unele locuri, de pilda in Nord, intr-un fel, in Sud, in alt fel...

Este nascuta sa fie profesoara, spune totul, explicã cu placere, cu bucurie, iti aratã tot ce stie si nu opreste nimic numai pentru ea.

Are vocatie de profesoara.

Efectiv dupa un video am simtit nevoia sa vad alt video, alta lectie si alta lectie si alta lectie si m-a tinut pe scaun numai la lectiile ei, cateva zile.

Si azi.

Pentru ca explica bine in franceza, le explicã nu-i asa, francezilor, conationalilor ei, dar are metoda ei, si gasesc ca metoda ei a fost metoda invatatoarelor noastre catolice, calugaritele din orasul Constantine, frantuzoaice, lorene, alsaciene.... – toate insa cetateni ai Frantei.

Am regasit cam aceeasi metoda in predarea lui Jeanne, profesoara pe jumatate alsaciana, tatal ei insa este [ numai ] francez.

Jeanne este de parere – exact cum am invatat noi la Doctrina Crestina franceza, cand eram in clasa, cateva românce, dar si o cehoaica, vreo 2 unguroaice, o sau doua bulgaroaice, deci eram din tarile Europei de Est.

Niciodata Soeur Dominique nu ne-a spus sa ne cautam acasa fiecare dictionarul nostru de pilda român-francez, maghiar-francez, ceh-francez ( pe atunci erau cehoslovaci, ma rog ), bulgar-francez.

Si acum veti vedea ca la fel recomandã si Jeanne.

Deci nouã, Soeur Dominique – sau altfel spus, niciodata invatatoarea noastra Sr.Dominique nu s-a ingrijorat cum sa ne predea ea limba franceza, noi fiind atat de diferite ?

A vorbit, a scris, a pronuntat, a pus pe tabla, a explicat, ne-a pus stiloul in mana, ne-a tinut usor mana daca era cazul la inceput, sa ne arate cum sa tinem bine stiloul, cum sa formam literele, si nu si-a facut griji. IN anii aceia de inceput, limba se invãta – si azi la fel cred, cel putin in unele tari, am vazut de pilda la New York – si cu ajutorul imaginilor, cartonaselor cu imagini, iti arãta un cartonas, o poza, o imagine cu un iepuras, scria pe ea LAPIN, le lapin, acela vedeai ca e iepurele.

Stiu ca acasa mama avea un dictionar adus din Romania, dar nu prea mare, si il deschidea desi nu foarte des, cand imi citea povesti, dupa ce veneam de la scoala, acasa, dupa-amiaza si in speranta ca adorm, si adormea ea.

Si acum, Jeanne, recomandã sa inveti folosind un dictionar monolingv, am spune noi un DEX, adica sa nu iei un dictionar francez-german/ german-francez.

La fel am procedat noi, mai tarziu am utilizat numai dictionarul Larousse, dar e corect sa spun ca asta s-a intamplat peste multi ani, deoarece asa a fost firul vietii mele.

Jeanne recomandã imersiunea in limba germana.

Asa cum Soeur Dominique ne scufunda pe noi in limba franceza.

Pentru ca in loc ca, la tot pasul, cand citesti, sa incepi sa te intrebi : asta cum se spune exact in romana / in franceza ? , in loc sa-ti bati capul, citeste si repetã cum vorbesc germanii limba lor, pentru ca sa gandesti in limba lor, limba lor.

Mai tarziu, dupa ce inveti tu asa, o limba, cat mai bine, iti va fi cat mai limpede si vei putea sa iti explici, pe cat permite structura limbii si particularitatile ei – cum spui cutare lucru in franceza si cum in românã ? Cum spui in germana, dar cum spui acelasi lucru in franceza ?

Cum construiesti fraza ?

Blogul lui Jeanne ( ea are si pagina facebook ) si canal de youtube.com....

Blogul ei este :

apprendrenaturallemand.com

sau, mai vedeti scris pe youtube : apprendre natur’allemand....

Adica, apprendre naturellement allemand / sau inca : apprendre allemand naturellement...

Sau cum spunea ea la Expo Lingua in Germania, in limba engleza, cand a facut o prezentare: Learning German in a natural way.... cam asa a spus.

A facut asa, un fel de joc de cuvinte pentru ca :

De la frantuzescul «  naturel » ( masculin ), am femininul « naturelle » + - ment = naturellement = adverbul «  natural », in mod natural....

[ apprendre ] Natur + allemand

[ apprendre] Natur +ellement  = a invata in mod natural, a invãta cu naturalete – am spune noi.

Sau mai spune «  en s’amusant «  = adica sa inveti germana amuzandu-te.

Va recomand videourile ei, sunt scurte, si puncteaza foarte bine, o pasioneaza germana, se vede, nu mai stiu daca o spune ea expres, dar asta rezultã.

Daca n-a disecat ea limba si cuvintele ! Si stie acum, cu experienta ei si dupa ani si ani de studiu si de munca, sa explice ca nimeni alta !

Ea spune, ceea ce la noi nimeni n-ar spune, pentru ca la noi e ceva de speriat, ti se cere sa te nasti geniu/ savant/ erudit si sa te manifesti ca atare, si, daca ar fi asa, zau ca profesorii s-ar simti prost si zau ca nu ar mai fi nevoie de profesori.

Nu am inteles la noi conceptia infumurata, ca si cum nici nu apuci sa inveti dar deja stii, sau stii si inveti numai ca sa iti treaca timpul, deci trebuie presupus, ca omul sa se nasca invatat, si la scoala sa se duca de forma, pentru foaia matricola.

La noi nu s-a inteles nici ca studiul este continuu si nu se termina odata cu scoala, liceul, sau facultatea.

Si nu trebuie numaidecat sa te inscrii la master/ doctorat/ post-doctorat, ci trebuie sa inveti continuu sau sa mentii cele invatate, tot.... invatand, cand e cazul mai adaugi, daca e cazul.

La noi am vazut ca se comportã toti ca si cum e firesc sa stii – fara sa fii invatat – stii ca stii, nu stiu cum....

A fost un film Superman, acesta era un extraterestru, si in comparatie cu pamantenii cu mult mai capabil si inteligent si cu multe capacitati necunoscute pamantenilor si la care noi nu putem ajunge.

Ok. El a fost trimis pe pamant de parintii lui, si dupa cum era procedura pe planeta Krypton, l-au pus intr-o capsula, un fel de nava spatiala, era un bebe ! Si in capsula acela, in somnul bebelusului, tatal ii inregistrase si el asculta toata Stiinta, si cea pamanteana si cea de pe Krypton, toata de care aveau cunostinta parintii lui, pe planeta lui.

Asa a invatat el, iar la aterizarea capsulei pe Pamant, el deja invatase.

Desigur, a calatorit ani lumina prin spatiu.

Dar, concluzia este urmatoarea : pana si el invatase !!!!

Adica nu te nasti invatat nicaieri.

Si nu era ‘”jenant” ca invatã...

A invatat ani intregi....

Aici e jenant sa inveti, la noi TREBUIE SA STII.

Fara vreo logica, vreo explicatie, cum de stii – daca n-ai invatat ?

Jeanne a spus ca dupa BAC a fost 1 an in Germania, ca voluntar, la o Gradinita de copii si a lucrat acolo, si le citea copiilor povesti in germana, fireste, dar ea nu intelegea tot ce citea !

A spus ca dupa 10 ani de germana in Franta, - si ea tocise serios ! – a plecat in Germania, dar nu intelegea cele ce se vorbeau in jurul ei.

Treptat insa, urechea s-a deprins cu sunetele, cu articularea cuvintelor, cu specificul pronuntiei, cu modul cum pronuntau germanii, nemtii in functie de regiunea din care proveneau.....

La noi, NIMENI nu ar fi spus ca dupa 10 ani de toceala serioasa nu pricepea ce se vorbea in jurul sãu !

Aici daca te-ai naste academician, si tot n-ar fi mare lucru, ar fi putin lucru......

Si poate numai atunci ti s-ar da, frumos, buna ziua.

Altfel nu ai dreptul la viata.

Te scuipa, sau te marginalizeaza, te evita.

Si se mai si considera ca esti un om lenes.

La noi existã conceptia cã omul e lenes.

Ma gandesc ca poate cei care gandesc asa, au vazut si cunoscut numai lenesi la viata lor.

Mai sunt insa si in Occident unii care cred ca, dupa terminarea scolilor, nu mai trebuie, nu se mai cade sa deschizi cartile ! Nu. Esti deja un computer, si inca unul care rationeaza, face asocieri de notiuni, sintetizeaza, rezuma, analizeaza, dezvolta, etc.

Am sa atasez Ghidul cu metoda lui Jeanne, sau poate, separat, maine, va trimit chiar emailul primit de la ea, cand m-am inscris pentru a primi ghidul, ca sa vedeti ce si cum.

Ghidul insa vi-l atasez.

O tara ca a noastra de academicieni, de Elena Ceausescu, nu ne mai mira ca ne otraveste cu biocide/ sau dezinfectanti care nici nu sunt buni...care otravesc.

Numai Dumnezeu ne tine !

Romania a fost tinuta numai de Dumnezeu !

La cata brutalitate sau grosolanie a putut fi aici si este inca !

22h11 la Bucuresti, Silviu a venit azi acasa, in clipa asta nu stiu daca mai este....

Pe curand,

Olivia,

07/04/2020 22:12:13 Bucuresti

P.S. : Apropo de solidaritatea care doneaza o suma de bani.

Francezii preferau sa primeasca in Franta straini pe care ii tineau pe margine insa, erau primitori, preferau sa ii tina pe ajutoare sociale, de insertie sociala, pe tot felul de ajutoare, oricum au mai multe ca la noi, pe venituri din acestea care li se plateau ca doar nu ii puteau tine in strada, dar preferau asta, in schimb ca sa ii integreze in sensul concret al cuvantului, asta era mai greu, partial datorita celor care erau straini, dar si pentru ca nu ii voiau.

Ii tineau acolo pe tusa, pe casa si pe masa, o viata, dar de lucrat ca tot francezul nu ii lasau, nu le interziceau, dar unde se duceau nu puteau ramane, sau nu intrau.

In Romania nu ai loc de munca, nici roman sa fii.

Striga un nebun, cine stie de unde venit, de cine platit, de cine trimis, ca nu te vrea el pe tine,si nici nu il cunosti macar... si e suficient.

Sau cum au dat-o afara la Bucuresti, asistentele sociale pe sefa lor si ea ca pregatire, tot asistenta sociala, de s-au dus la seful francez al delegatiei Terre des hommes, nici n-au insistat macar, au spus ca n-o vor pe sefa lor si francezul a chemat-o si i-a spus sa plece.Nu stiu daca i-a si desfacut contractul de munca, e posibil si asta, daca ea saraca a insistat ca nu vrea sa plece. Nu mai stiu, am stiut povestea mai bine dar am mai uitat.

Daca nu merge asa, merge cu bani, sau cu amenintari, sau cu promisiuni....

Si credeti ca au platit / au fost pedepsite pentru asta ?

Eu zic ca nu au platit.

Adica nu si-au primit rasplata.