Dimensiunea
morala a Dreptului, Introducere in Drept ( sau Teoria Generala a Dreptului )
In monumentala
lucrare “Psihologia consonantista” ( Bucuresti, Editura Stiintifica si
Enciclopedica, 1982 ), Stefan Odobleja defineste morala ca “stiinta moravurilor,
totalitatea regulilor care guverneaza raporturile dintre oameni”.
Este stiinta profilaxiei si
terapeuticii raului.
Este stiinta
echilibrului social, a acordului, a consonantei intre interesele indivizilor
sau intre interesele individului si interesele societatii.
Imoralitatea, opusul moralitatii, este prostia de a nu prevedea reactiile altora,
imprudenta de a nu prevedea viitorul ; este suma viciilor
sociale ( nedreptate, egoism, rautate, minciuna, dispret, etc. ) ; este ceea ce dauneaza
vietii sociale ; ceea ce contrazice interesul
general sau interesul majoritatii ; ceea ce face sa
sporeasca durerea si nenorocirea societatii.
Amoralitatea este o stare neutra, intre moralitate
si imoralitate.
Este gradul cel mai mic de moralitate si, in acelasi
timp, cel mai mic grad de imoralitate ( izolare,
individualism, indiferenta sociala ).
Acelasi
autor defineste Dreptul ca “morala etatizata, codificata, legiferata”.
Morala transmite, incredinteaza Dreptului, cele mai
importante reguli ale sale pentru a le transforma in reguli juridice
obligatorii.
In felul acesta Dreptul asigurã realizarea scopurilor moralei.
( Extras din cursul universitar Introducere in Drept, Teste grilã, prof.univ.dr.Costicã Voicu, Ed.Pro Universitaria, Bucuresti, 2006 ).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu