Bonjour à tous ! Buna ziua ! 23/februarie 2017
Vreau sa va spun ca smartphone-ul meu nu se mai incarca, aparent e chiar "mort", nu mai primeste curent.
In urma cu vreo 2 zile, l-am mutat la o priza de langa patul mamei, unde de fapt se afla un prelungitor pentru veioza de la patul mamei, si cand l-am introdus in priza a facut o mica, micuta flacara si un "scrasnit" "fasait", cum se intampla la un scrut-circuit.
Insa, dupa aceea s-a incarcat la priza, la alta, la cea de langa biroul meu si computer.
Totusi acum chiar nu mai merge.
Flacara mica - tata spune ca s-a ars ceva in interior si ca nu conteaza flacara, daca a fost mica sau mare... si ca nu mai pot face nimic, cu chiu cu vai mi-a spus si asta, i-am spus sa ia ALLVIEW MOBILE Alimentator 220 V si sa masoare, are el un Voltmetru, sa vada daca mai trece curent prin el, dar nu vrea. Spune ca e ars, in mod clar.
In al doilea rand, intrucat am avut impresia ca acumulatorul face probleme, i-am spus mamei daca putem cumpara un nou acumulator si mi-a spus ca nu a promis niciodata asa ceva, iar pretul e foarte ridicat, cat un aparat nou ! Si nu poate fi vorba.
Totusi eu am cautat pe internet, si din toata gama de smartphone-uri AllView ( am sa va dau link-ul sa vedeti cu ochii vostri ), modelul Impera m, sau Impera M pe care il am eu acum, costa numai 299,00 Lei Noi, e cel mai ieftin, restul modelelor depaseste 1000,00 Lei noi, insa mama cand i-am explicat pretul mi-a spus : "Da ?, cu atat sa il iei tu !"
Dand de inteles ca ea a cumparat mult mai scump acest telefon "smartphone".
Pe de alta parte am gasit alimentator pe internet, arata ca al meu, insa nu stiu totusi daca stocul nu e epuizat pentru Impera m, pretul ar fi cam de 30,00 Lei Noi.
Acumulatorul, inteleg ca e acelasi lucru cu bateria si ... aici nu stiu, vad baterii, oferte pentru alte modele de AllView, si totusi ma uit la preturi si nu sunt chiar exorbitante, insa incep de pe la 34,00 lei pana la 89,00 Lei, cam asa.
I-am spus mamei ca nu sunt chiar asa scumpe, pentru ca gasisem pe un site niste baterii pana in 64,00 de lei si ea a fost mirata, si parca, putin, ar fi fost totusi ...poate, zic, gata sa ma ajute.
Silviu rade satisfacut.
De cateva seri nu imi mai raspunde la "Noapte buna", nici inainte nu raspundea, dar eu insistam totusi noaptea sa ii spun Noapte buna, sa ne culcam ca fratii, cum se zice la Biblie, impacati.
Si el, de bine de rau imi raspundea.
Acum insa nici nu mai raspunde, desi in mod clar ii repet urarea si nu vrea sa spuna nimic.
I-am zis ca mi-a dat Dumnezeu un mare dusman in persoana lui, daca nici noapte buna nu imi spune.
Si cred ca e ca un dusman, mereu bucuros si cu zambetul pe buze cand patesc ceva, copilul acesta a mostenit iubirea parintilor mei pentru mine, o ura crunta adica.
Nu stiu, dar e greu sa traiesti cu ura, asupra ta, din partea fratelui tau si a parintilor tai.
Mama, putin de tot, oarecum, desi imi face scene, e mai "disponibila", cu toate ca ma persifleaza, imi vorbeste urat cand o apuca supararea care o apuca mereu, insa tata si Silviu sunt dusmanii mei pe viata.
Tata spune ca nu stie nimic, adica nu vrea sa imi vorbeasca.
Ieri a avut cursul lui la facultate, s-a dus pana la urma si s-a intors mai vioi, deci s-a simtit mai bine.
I-am spus sa nu se imbrace asa gros, ca ultima data, cand cara nu stiu cate haine pe el si a venit incalzit acasa si s-a asezat peste Micutul Isus pe perna acestuia, acoperindu-L complet.
Insa, conduita lui Silviu, de tata ce sa mai spun ? Nici nu am cuvinte, e tata, dar si el si Silviu, ba si mama, parca sunt descendentii Imparatilor Romani, Nero, Caligula, au acelasi microb, pentru ca eu sunt sigura ca un astfel de comportament orice s-ar zice, este anormal, absolut anormal, si pentru el exista o cauza.
In mod sigur exista o cauza.
Dar, totusi, daca tata e tata, e parintele meu, in ce il priveste pe Silviu care e cu 9 ani mai mic ca mine, nu ii inteleg ura permanenta pe care o nutreste fata de mine.
Intotdeauna m-am purtat frumos cu el.
Dar, la un moment dat, Silviu a inceput sa "izbucneasca", sa dea semne de neprietenie, ma refer la toata viata noastra impreuna acasa.
Insa Silviu totusi ma uraste.
Cu timpul, mai exact, odata cu trecerea anilor, cand a inceput sa imi faca serioase probleme acasa, cu parintii, normal ca m-am suparat pe Silviu si am inceput sa ii reprosez.
Orice repros si cuvant neplacut, e drept, dar meritat, din partea mea, mi-a atras din partea lui Silviu o ura tot mai crescanda si intensa.
Si are o fire plina de ranchiuna, nu vede, nu tine minte ce face sau zice contra mea, dar cred ca numara ce ii reprosez eu lui, cuvintele .....
Si nu e usor, uite, azi ii spun mamei ca nu mai incarca smartphone-ul, Silviu se bucura, tata tace, si mama spune ca "Hai sa inchid usa", - o spune ea mai bland, eram la birou in camera, am chemat-o sa ii arat pe internet ce piese am gasit pentru smartphone ! - ca "sunt pe internet", zice mama, zambind, adica ma imita pe mine, dar eu chiar eram pe internet.
A inchis frumos usa dormitorului birou si a plecat.
Discutia deci a incheiat-o.
Silviu nu pare nici macar constient, si lipsa lui de respect fata de mine arata ca totusi are discernamantul destul de redus.
cand se afla in sufragerie, ori bucatarie, si ma aflu si eu, iar eu incep sa spun ceva, si e mama acolo, Silviu nu ma lasa sa vorbesc cu mama, si imi spune sa tac, ma intrerupe, cu : "Gata, hai, gata !"
De multe ori i-am precizat ca "Nu vorbesc cu tine, vorbesc cu mama !", insa degeaba ca Silviu nu intelege.
Deci eu nu pot sa ii spun mamei mele ceva, daca si el e de fata, pentru ca el ma opreste, practi nu suporta sa vorbesc, desi chiar mamei ii spun ceva, si nu lui, mai ales ca il stiu dusmanos cu mine.
Si faptul ca e nesincer si a vorbit cu multe persoane despre mine, din toata inima va rog sa inaltati un gand bun si pentru mine, o rugaciune, as vrea ca toate persoanele care l-au sustinut si incurajat astfel incat Silviu a inteles ca imi poate arata si mai multa ostilitate si adversitate, SA SE INDEPARTEZE DE EL, DE NOI, INDIRECT, DE MINE, si de viata noastra.
Dupa cum doresc ca mama sa nu mai fie atrasa, nici sa mai fie in anturajul unor persoane si vecine cu care a vorbit de rau persoana mea si care au tacut si tac si azi, si au mai spus si ele, fie in fata blocului, tare, fie numai mamei intre patru ochi.
Vedeti, eu chiar cred ca sunt conduite de infractori acestea, sunt convinsa.
Dar vad ca e multa tacere in jurul meu.
Pana la urma, numai si numai DARIA GHEORGHIU mi-a mai spus despre Silviu cate ceva, in ideea in care Silviu a stat cu ea mult de vorba despre mine.
Din pacate, si fara sa exagerez, cred ca fratele meu de multe ori nu stia ce spune, cum mi-a spus el mie intr-o noapte, pe la 23h00 cand vorbea sau vorbise cu Daria prin 2002, 2003 la telefon, ca, da, "Vorbeam de Olivia, dar e alta Olivia, care chiar are probleme mari aceea !".
In fapt Silviu vorbea chiar despre mine.
Si nu a recunoscut ca vorbeste cu Daria noptile la telefonul mobil despre mine, insa i-am spus ca pronunta numele meu, cum se explica asta ?
Daria mi-a spus in 2004 ca Silviu vorbea cu ea la telefon si despre mine.
Iar acum, in familie la noi : desigur ca parintii mei au stiut mereu despre mine unde lucrez, si viata mea a fost de asa natura, cum nu as fi vrut sa fie, dar a fost... au stiut precis ce anturaj am, daca am, cu cine vorbesc, unde muncesc, totul au stiut despre mine.
Silviu insa nu imi spune NICI UNDE LUCREAZA.
cand a plecat o perioada de acasa, incepand cu vara 2013 sa fi fost, si s-a intors cand ? In 2014 ? in 2015 ? - niciodata nu am stiut unde locuieste si cu cine, am banuit totusi ca e plecat acasa la vreo prietena de-a lui.
Ca isi facuse adica, o prietena.
Si aceste fapte NU SUNT CORECTE, CINSTITE.
Fata de mine nu e o conduita DE OM ONEST, CINSTIT.
Si parintii mei il incurajeaza, e vizibil acest lucru.
Deci eu am niste dusmani in ai mei, am tras concluzia, dupa foarte multi ani, dupa foarte dar foarte multi ani, si tin sa spun pentru ca iata, nu sunt o paranoica.
Au facut ce rau au vrut, m-au vorbit de rau, si uite cate persoane adulte, cu care, IN TIMP au vorbit despre mine, SI CARE TAC, persoane considerate DECENTE, care au lucrat exemplar la viata lor, si care cel mai adesea acum sunt pensionare.
Sigur, dupa o viata de om "cinstit" e normal sa te bucuri de pensia ta.
Doar ai muncit exemplar.
Ce ai facut in rest, parca mai conteaza ???
M-am dus la bucatarie mai devreme sa ii spun mamei despre piesele gasite pe internet, de schimb.
Dupa aceea, Silviu care a auzit discutia, el e mai rau ca un cenzor, ca cenzura, el trebuie SA STIE TOT CE ZIC EU SI TOT CE FAC EU, mi-a spus ca sa ma duc sa imi cumpar singura, sau sa comand, sa merg sa platesc, sa imi "fac" singura ce vreau, adica in sensul sa nu mai astept "tot timpul" sa "imi faca altul treaba".
Ma gandesc la acest copil cat de prost si urat a reusit sa creasca.
Si totusi iarasi ma gandesc ca pe parintii mei niciodata nu i-am auzit spunand chiar asa, direct, " Silviu nu o ajuta pe sora ta !".
Parca chiar asta nu i-am auzit spunandu-i.
Dar e clar ca mama l-a crescut, de la un moment incolo, pe Silviu, si chiar ne tinea la distanta unul de altul.
Eu am fost multi ani sora cea mare si atenta si grijulie cu el.
Si el mi-a raspuns, de la un moment incolo, si treptat, cu neplacere, cu respingere, apoi cu ura.
Si eu nu stiu cum sa imi explic.
Este normal si nu sunt robot, nu sunt de fier, sunt om, e normal ca dupa niste ani de zile si cand am vazut ce urat si nedrept ma vorbeste Silviu acasa, si cum se amesteca in viata mea, dar tace si o face pe ascuns, ca si azi de altfel ! - e normal ca m-am necajit si suparat pe el. Insa orice i-as spune, sunt pur si simplu mai rau decat uimita, nu pot crede, nutreste o ura mereu crescanda fata de mine si mereu vine cu ceva nou, acum vreo 2 luni a venit cu ideea ca o sa stau pe strazi, ca e inevitabil sa ajung eu, sora lui, pe strazi !!!
Deci si el si tata care spunea la fel ca el, au niste deranjamente.
Mama insa nu vrea sa incerce sa il corecteze pe Silviu.
Silviu, lasat 'de capul lui", treptat, incepuse sa nu mai asculte nici de mama, adica cum ?
Adica el acasa sta cu ochii pe ecranul laptopului si nu te baga in seama, tace si tace si tu nu existi !!
Asa procedeaza cu mine.
Dar nu conteneste sa vorbeasca despre mine pe la spate si noaptea, cu mama, cand vine acasa de la serviciu.
In fata mea are o tacere pe care deja o apreciez de om cu intentii rele.
Oarecum recent, mama i-a spus lui Silviu " Tu ce parere ai ? Ca noi [ tata si mama ] trebuie sa facem dupa cum vrei tu ? "
Tot in aceeasi perioada, relativ recenta, Silviu cu ochii pe laptop i-a raspuns mamei : "Ascult ce trebuie sa ascult !", pentru ca el nu ne raspunde cand ii spunem ceva, tace.
Si cu greu i-a dat mamei acest raspuns, dupa ton, rezulta ca nu are incotro bietul de el, si cand mama ii vorbeste, el, totusi, "asculta cand trebuie sa asculte".
Bun.
I-am scris lui Dumnezeu, rugaciuni pentru parintii mei si pentru fratele meu am facut, ca nu a curs apa pe garla, cate rugaciuni am spus pentru ei, sau cat m-am rugat pentru ei.
dar eu nu ii pot vindeca pe parintii mei.
Intotdeauna ma rog pentru sanatatea lor psihica, si fizica.
Dar personal nu am cum sa ii vindec, si cred ca nici doctorii nu au cum sa ii vindece.
Pe de alta parte, de cand am avut experienta neplacuta cu psihiatria in iunie 2003, am cea mai urata parere despre cinstea, onestitatea, sufletul, inima, intelegerea, discernamantul, caracterul, personalitatea, educatia UNUI DOCTOR PSIHIATRU.
Si nu in ultimul rand sunt convinsa ca unii dintre psihiatri, poate mai multi, fara rautate din partea mea, dar ar trebui mai intai sa se analizeze pe ei insisi, sa vada daca au, sau au avut, sau mai au discernamant ei insisi, inainte de a pune parafa pe foi medicale, ca nu ii doare sa puna o parafa si sa semneze mai mult sau mai putin indescrifrabil, culmea ca nu obosesc facand asta.
Si deci : problema mea este cum ies din toate aceste necazuri pe care nu le-am cautat si nu le caut, si ce pot eu sa fac ?
Oamenii care m-au cunoscut si mi-au vrut raul, nu vor recunoaste niciodata, decat poate in mod exceptional, faptul ca da, nu au avut intentii bune, nici cinstite, si nici nu s-au comportat decent, nici onest, nici corect, fata de mine.
Dar ei nu vor recunoaste, mai ales ca societatea, sa nu fie cu suparare, dar in atatea alte familii sunt si au fost probleme, mai ales la generatiile parintilor mei, si ceea ce ma mira este ca cei care au avut membri de familie cu probleme, cu lipsa de cinste in conduita lor, sau care incepusera sa zicem, sa bea alcool si poate ca aveau supararile lor, le-au avut cred unii, unele persoane, insa alcoolul nu le-a ajutat decat sa inceapa sa se comporte mai urat, mai rau, mai nedemn, mai necinstit.
Mai pe ascuns.
Oameni de varsta parintilor mei, cu care mama vorbea la telefon si care discutau deci cu mama, poate ca da, poate mama mea initia discutia, aborda subiectul, insa ei au dat curs, de ce sa nu dai curs ? daca poti si vezi ca poti sa faci un rau si cel caruia ii faci raul nu stie nimic, nu ar fi pacat sa nu faci raul acela ? Doar nu te afla nimeni !!!!
Deci au existat oameni, numai de cand am terminat eu liceul, din iunie 1986, care cu mama, fie la noi la usa, fie poate la ei in casa, fie la telefon, au tot vorbit despre mine cu mama.
Da, nu neg, au vorbit si despre alte subiecte de conversatie, sa o numesc asa "conversatie", dar eu ma refer numai la cele abordate si discutate cu privire la mine.
Si ma intreb, cum, oameni mari NU LE-A FOST RUSINE, SI AU FOST LISPITI DE ORICE CINSTE SI OMENIE ?
Cum am trait atatia ani langa astfel de fapturi ?????
Pentru ca eu nu pot crede ca atatea persoane cu un caracter asa urat si rau, au fost mereu in preajma alor mei, cum s-a facut ca alt anturaj si alti vecini nu au avut parintii mei si mai ales mama ( cu privire la vecini si vecine ) ?
Si ma uit si azi, ca, foarte rar, de cand mama are telefonul ei mobil, foarte rar si azi, unele dintre aceste persoane dau telefon la noi* [* pe telefonul fix ] si cer pe un ton foarte placut si dragalas si pacific sa vorbeasca cu mama, unele se mai si prezinta.
Dar ani intregi au vorbit intre ele, vecinele, ani intregi si la fel procedeaza si azi.
Mai direct, sa vin cu un exemplu :
Va ganditi ca totusi trebuie, normal, ca o durea :
[...]
Insa eu am avut o suparare pe [...] , mare :
Dupa 1999, care a marcat trairea logodnei mele si ruptura logodnei mele cu un francez, lucru pe care unii l-au apreciat ca fiind o aventura, o nebunie, "a luat-o razna", vrea sa se marite cu un francez...... lucruri mai mult pe la spatele meu desprinse....
In fata, cand am plecat din judecatorie, nimeni, dar nimeni nu s-a mirat, plecam sa ma marit si toti au inteles, sau au parut ca inteleg perfect asta.
Si prin 1999 sau 2000, oricum dupa logodna mea, pe la inceputul poate al anilor 2000, daca nu chiar in 1999, intr-o zi, [...] suna si vrea sa imi vorbeasca mie la telefon, pentru ca ea nu statea cu mine de vorba, dar acum a inceput si m-a intrebat, m-a luat frumos, ce mai face, cum necum eu am inceput sa vorbesc cu ea, despre MINE.
Si logodna mea si faptul ca am pierdut o sarcina si ca mamei nici ca i-a pasat, si asa este, dar asa este, ca si azi sunt socata.
Si dupa convorbirea asta, mama m-a certat CUMPLIT, a sarit pe mine, ferma, categorica, parca eram infractoare, de ce ? Ca am tinut-o de vorba la telefon pe doamna [...] , care i s-a plans mamei de mine din cauza asta, spunandu-i mamei si ca, ea nu are bani de telefon, cat o s-o coste Nota pe ea la telefon ? Din cauza mea, ca am tinut-o mult.
Mama imi vorbea ca si cum comisesem o crima, nu glumesc, si lua un ton si o voce "metalica" cum o numesc eu, ma punea la zid, daca putea ma impusca in clipa aceea.
De atunci eu nu mai cred in doamna [...] si am s-o tin minte absolut toata viata mea !
La asa comportament nu ma asteptam din partea nimanui din anturajul, sa il numesc asa, "al nostru", al familiei, dar la ea anume, nici nu visam ca e capabila de asta !
Nu m-as fi gandit, nu mi-ar fi trecut prin cap ca o sa ii spuna mamei ca o tin la telefon si nu are bani de Nota si ea face meditatii pentru a mai castiga, cu greu, si cu efort, un ban !!!!
Doamna [...] ? Care ma cunostea de copil pe mine ????
Iata ce surprize, si v-am dat un exemplu.
[...]
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu