Bonjour à tous ! Buna ziua tuturor ! 18 febr.2017 familie
Noaptea trecuta m-am sculat pe la ora 3h00, am dormit putin pana atunci, fratele meu se intorsese acasa si nu se culca, ci isi deschide laptopul si mai sta uneori si cateva ore pline in fata lui, de fapt s-a culcat tarziu, dupa 3h00....
La 3h00 insa parea " in verva", adica complet treaz, neobosit, si eu am deschis putin balconul, noaptea il mai inchidem, dar pentru a aerisi si a oxigena, deschidem putin, si eu l-am deschis ( el, de obicei nu il suporta inchis ! ) si afara se auzeau , jos, in fata blocului vocile unor barbati care pareau sa faca ordine, sa dea ordine, sa comande, nu am vazut pe nimeni, dar nici nu m-am aplecat peste balcon....
Insa in alte nopti nu au fost....
Si spuneau ceva la modul : "Cine e aia ..." " Ia ad-o pe aia care...", "se ascunde", 'cine mai...? "
Eram adormita insa am observat totusi ca dupa ce am intrat in casa, din balcon, fratele meu se uita la mine ca si cum el auzise deja, poate ciulea urechea, desi el pe laptop isi pune muzica, filme, emisiuni si se uita la mine si ma privea ca si cum eram vinovata de ceva, ca si cum facusem vreo fapta rea si eram surprinsa, si parea ca ii aude pe cei de jos si ca faptul acesta il bucura, parca imi spunea din priviri " Poftim, ai vazut ?"
Cu o mare satisfactie.
Totusi nu i-am dat atentie si m-am culcat la loc.
Astazi, m-am sculat putintel mai devreme, si mai odihnita ceva, si m-am dus sa imi fac cafeaua.
Dar in mod evident nu sunt binevenita.
Mama insa nu stie cand e vorba de Silviu, sa aprecieze limitele timpului, si nici ea insasi, la bucatarie ea face absolut totul, insa intotdeauna gateste exact intre orele pranzului...
Silviu vine si mananca si se intinde, pe toata masa, mama nu ma vrea sa stau langa el, si nici nu incurajeaza sa mancam ca oamenii la masa, adica pe un colt de masa am si eu loc totusi desi e mica bucataria... dar e vorba ca nu vrea ea.
Silviu isi deschide fie ziarul, fie vreun magazin/revista si priveste si citeste si mai discuta cu mama, tacticos, si mananca in acest timp si timpul trece la infinit....
Dar mama nu baga de seama.
De cand ma stiu m-a gonit din bucatarie, nu ma suporta, ani in sir a fost motivul ca ea lucreaza si nu are timp de mine si se grabeste sa ne faca noua treaba si sa gateasca si sa nu o incurc.....
A fost mai ales perioada liceului aceasta.
Acum insa, ea e la pensie din 1997 si totusi nu ma suporta in bucatarie.
Ea nu se gandeste niciodata si nici nu s-a gandit la orele de masa, ele au fost intotdeauna date peste cap la noi.
Rar, la intervale de timp , mama vine si ma anunta ca e libera bucataria, ca ma pot duce sa mananc, ea spune " bucataria e libera ".
De cand lucreaza Silviu ii acorda multa atentie, desi el spunea ieri ca sunt o nebuna, de fata cu mama si cu tata si ca ma interneaza si imi arata el mie !, e telul lui in viata cum se pare ca a fost si telul parintilor mei, nu am inteles scopul casatoriei lor, dar din realitatea vietii noastre de familie, am desprins ca si-au facut un tel din a ma declara nebuna si a ma interna la spitalul de nebuni.
Nu conteaza nimic, nu conteaza cum se poarta cu mine, nici cum s-au purtat cu mine, nici cum m-au apreciat, adica ei pe mine nu m-au apreciat, nici cum au vorbit cu mine.
Nimic nu conteaza.
Eu sunt nebuna si "ai cam multe" spune mama ieri.
Astazi s-au intins la bucatarie la masa, mama in picioare, discutand cu Silviu, au stat in bucatarie mult, foarte mult timp si mama a tot vorbit, si Silviu cu ea, nu se gandeau cred nici la tata, si la mine in mod sigur nu.
Tata nu stiu daca azi a mancat de dimineata.
Eu adesea sar peste micul dejun.
Cel mai adesea.
Imi iau cafeaua pe care uneori o beau mai repede si alteori de-a lungul zilei chiar pana dupa-amiaza.
L-a intampinat mama pe fratele meu azi : "Vai ! Uite cine a venit !", cu atata voie buna si ceva, oarecum, tandrete, ea care nu stie sa fie tandra, pentru ca nu e felul ei asa, si munca la uzina numai tandra nu a facut-o, desi sa fiu sincera era mai agreabila pe vremea cand mergea la serviciu si era in colectiv, decat de cand e la pensie.
De cand e la pensie din iunie 1997 imi vine sa spun ca abia de acum, adica din 1997, am inceput sa o cunosc pe mama mea, ceea ce a fost pentru mine un soc adevarat.
Inainte vreme, timp de 8 ore era la program si alte 2 ore pe drum dus-intors sau facea cumparaturile si deci minim 10 ore era plecata de acasa ziua.
Dar din 1997 e totusi la pensie.
Si desi pleaca, e o fire care nu sta locului, si merge la piata, prin magazine, mai da si pe la Biserica, in ultimii mai multi ani a fost ocupata cu vecinele, e drept, pesemne ca are nevoie de prietene, dar femeile nu sunt deloc prietene, e o constatare, departe de mine intentia de a la reprosa ceva, mai ales ca ar fi absolut inutil, cand ma gandesc la varsta lor.
Desi pleaca de acasa in timpul zilei, mama totusi e la pensie si are timp din belsug.
Femeile nu sunt prietene pentru ca au o varsta, au familia, sau cata familie mai au, au un sot, mai ales un copil, desi azi adult copilul, au unii si nepoti sau nepoate.....
Si prioritatea acestor doamne si femei sunt cei din familia lor.
Prioritatea mamei mele sunt vecinele.
Este pot spune, o diferenta.
Acuma, mama in fapt nici nu e necesar sa stea "dupa mine", deloc, insa mama nu ma suporta acasa.
Aceste doamne si vecine si-au ajutat si ele, cum au putut, cand au putut, si unele au reusit, copiii, i-au incurajat sa aiba o viata de familie la randul lor, dar la noi in familie nu s-a intamplat deloc asa.
Este o tendinta la mama : se intalneste cu vecinele si sincer, e tare fericita cand e in compania lor, iar vecinele ii mai povesteau / povestesc si ele care e viata copiilor lor, nepotilor lor, si a lor insesi mai putin, pentru ca se stie, sunt pensionare si cauta si ele sa nu stea singure, lucru absolut firesc, si sa fie in prezenta membrilor familiei lor, sau simt nevoia sa vorbeasca despre acestia, pentru ca, altceva ce sa faca, iar nevoia de caldura unei familii exista.
Acum e ora 14h15 si mai devreme cu 10 minute am apucat si eu sa imi fac cafeaua zilnica !
Mama si Silviu au plecat, si abia atunci am reusit sa ma duc la bucatarie.
Am fost si pe la pranz, pe la 11h35, insa ei , adica Silvica manca si mama ii vorbea.
Si nu se sinchiseau, mama mi-a intors spatele si am intrebat-o : "Ce e ? [ cu postura asta ? ] Astepti sa plec ? "
Mama a primit o icoana, pe lemn, superba, nu prea mare, nici mica, icoana Maicii Domnului cu Pruncul, a Ajutorului Perpetuu, si este foarte frumos facuta, a lasat-o la bucatarie sper sa si-o ia de acolo pentru ca in bucatarie nu stiu cum se face, ca iconitele se prafuiesc ( in baie si bucatarie e foarte mult praf, nu stiu, parca ar curge praful din nori !!! si intra pe geam... ) sau mama gateste, nu stiu cum pentru ca nu ma lasa in bucatarie, dar presupun ca gatind, pregatind mancare, folosind mixerul, sau amestecand cu furculita aluatul, ouale, si pesmetul, cand face snitele, ii sar particule de mancare, si poate asta se vede pe unele iconite, cateodata.
Acuma insa, nici nu bag mana in foc, nici nu o acuz, dar spun ca mai bine isi pune noua icoana in dormitor, decat s-o lase in bucatarie.
Pana la urma, dupa o dimineata petrecuta in "dialog" si lectura revistelor, poate si a ziarelor, mama si Silviu au plecat.
Silviu spune zilele trecute : "Mi-am luat aspirator !"
Ma intreb insa daca nu l-a luat mama, cu banii ei, iar Silviu s-a dus ( sigur s-a dus ) sa il cumpere concret cu banii mamei de la magazin.
Am auzit ca l-ar fi carat in spate, nu e mare, nu stiu de ce nu au fost cu masina lui Silviu sau sa fi luat microbuzul, ce-i drept microbuzul nu stiu daca exista de la AUCHAN, parca acolo au fost, spunea Silviu.
De la Cora exista, dar nici acela nu te "baga' in casa direct, cu plasele de cumparaturi.
A fost cam pe 15, 16 februarie 2017 data aparitiei noului aspirator in casa.
Eu ma gandisem sa ii spun lui Silviu sa cumpere unul, am vazut ca azi sunt usoare, moderne si cel vechi al nostru e cam uzat si mai ales foarte greu si greu de manipulat.
Mama a spus insa : "Eu am vazut la Aurelia ! [ doamna Calugaru, vecina de la 8 din bloc ] si am intrebat-o : "Nu te superi, imi arati si mie cum se monteaza ( punga, sau spatiul in care praful se strange ) ?", si ea mi-a aratat.
Deci mama a venit cu ideea si s-a dus cu Silviu sa cumpere un aspirator de praf nou.
Si asta, norocul meu ca a vazut la doamna Calugaru, altfel sincer, fara gluma, desi iti vine sa si zambesti, dar in sine, e ceva trist, altfel nu cumpara aspirator daca nu avea unul la fel doamna Calugaru !
Dupa cum doamna Ghinea de la etajul 5, de deasupra ( pe coloana ) are o pata la baie.
Si daca are o pata la baie pe perete dna Ghinea, poate si mama sa aiba una.
Spun asta, aduc vorba, pentru ca mie mi se pare uneori ca peretele miroase a ud, in baie, si asta, dupa inundatia de anul trecut, de prin octombrie 2016, sau cand a fost, de la vecinul de la etajul 3, care a chemat instalatori pana la urma, dar nu stiu, ma intreb daca nu le-a scapat vreo neatentie, vreo reparatie, pentru ca la noi in baie, petele de pe perete, care s-au udat atunci, nu par prea uscate nici azi, si mai mult, in plus, sunt zile cand in baie miroase a perete ud, sau udat !!!!!
Mama nu ar fi admis sa fie baia uda, mi-a spus in urma cu cateva luni ca, da, si pe vremea vecinei proprietaresei, dna Bilciurescu Agata, si atunci ar fi fost inundatii, dar cand uneori mai uita ea robinetul deschis la baie ( ceea ce ar fi ceva diferit ) si la varsta cand devenise cam prea in varsta, deci era cam bolnava si la varsta ei, asta e, varsta isi spunea cuvantul, nu mai avea putere, poate nici prea multa atentie.
Si mama mi-a spus ca se ducea ea la vecina de sus si strangea ea apa.
Desi mi-am aratat dorinta de a utiliza noul aspirator, inca sta nedesfacut, mama a spus sa il asteptam pe Silviu, ca are liber "maine", care a fost ieri sau alaltaieri, si tot acolo e aspiratorul nedesfacut.
In urma cu niste luni de zile deja, i-am inapoiat fratelui meu, halatul turcoaz si acel "polo" tot turcoaz, pe care, in mod cu totul neasteptat pentru mine, mi le-ar fi cumparat el anul trecut.
Mama in ziua aceea dintr-o data a venit, a dat navala ( ma si speriasem ! ) in dormitor, unde eram in fata computerului, la birou si a intins spre mine halatul de baie si acel polo, care arata ca un fel de bluza de trening, si mi-a spus pe un ton de parca alergase si se grabise, de parca cineva o impingea de la spate - EU NU STIAM CE SE INTAMPLA si nu le cerusem nimic, dar nimic ! - si mi-a intins spunand "Ia, ia, uite !", halatul si bluza "polo", zicand ca sunt de la Silviu, pentru mine.
Nu le-am purtat niciodata si vazand ca Silviu ma tot face nebuna si imi ureaza sa stau pe strazi si sa caut in gunoaie, si ca e sigur ca asa va fi, si asta imi e destinul, pesemne si el va avea grija, sau isi face o ambitie din asta - ma intreb uneori daca nu cumva cineva i-a bagat in cap idei din acestea ???? nu cumva a fost sub, sau si sub influenta cuiva ??? - atunci, ASA stand lucrurile, intr-o zi i-am pus pe patul lui, pe recamier, halatul nou-nout, neatins de mine si bluza polo si asta a fost, le-a vazut mama, el nu era acasa, iar cand a venit acasa nu a spus nimic.
M-am gandit chiar ca poate imi cumpara un halat, pentru ca ma vrea internata si se gandeste sa fie, sa para bunul samaritean care ii ofera locul la Psihiatrie si Halatul, surorii sale, sa nu inghete de frig.
Ca mi-a spus sa nu mai tremur de frig, sau sa nu ma mai plang ca imi e frig.
De fel sunt friguroasa si in casa imi place sa fie multa caldura in anotimpurile reci.
Da, stiu ca am de continuat Dictionarul si voi face si asta, imi pare rau de zilele mele in care nu am pace si in care vrand nevrand am programul dat peste cap.
Sunt si au fost aici acasa, nenumarate zile in care ai mei au talentul, au un har de-a binelea sa iti strice ziua, sa te sperie, sa iti faca ei ceva, si tu daca cumva replici, daca zici si tu ceva, nici sa te plangi nu ai voie ! - atunci , normal, esti nebuna !!!!
Au fost atatea zile in care dimineata m-am sculat cu voie buna, privind si afara si gandind ca incepe o zi cu soare, frumoasa, sau senina, sau pur si simplu o noua zi, si peste o ora, doua, sau mama sau tata au facut ceva, astfel incat sa imi strice ziua si chiar sa ma faca sa plang.
Dar ei nu suportau plansul, mai ales mama nu suporta plansul, si iata cum dai din necaz in necaz.
Daca plangi, iarasi esti o nebuna.
Si asa, din aproape in aproape, te inabusa si nu te lasa sa respiri si nu te vor libera !!!!!!
Sa ma opresc acum aici.
Pe tanara care a ajuns preoteasa baptista in SUA, din articolul din Libertatea, o chema Luminita Nichols, nu am cautat link-urile spre articole, dar v-am spus ieri seara despre e vorba.
Cred ca ai mei au sosit acasa, sau cateva din ei, caci aud usile.....
Niciodata nu stiu la ce sa ma astept.
Nu am mancat azi deloc, dar deloc, si m-am bucurat ca mi-am facut cafeaua din care am sorbit putin pana in clipa asta.
Tata vroia cred sa manance, m-a vazut in bucatarie, a plecat, l-am intrebat, cum fac intotdeauna "Tata vrei sa mananci ? ", eu ii intreb mereu pe ai mei de intentii sau dorinte au....
dar ei nu ma intreaba, desi se stie, cel mai adesea la bucatarie doresti sa iei masa.
Tata s-a retras, s-a lungit pe patul lui Silviu, a ocolit de 2 zile patul meu, a aprins radioul, a dat muzica mai tare ( poate si pentru ca nu mai aude bine ), si a refuzat sa mearga la bucatarie sa manance.
Eu i-am spus ca imi e foame, ca nu am apucat decat sa imi fac o cafea si atat, ca, daca el nu mananca acum, apoi mama si Silviu se intorc acasa si iarasi ocupa bucataria, eu sunt nemancata de dimineata si tot asa.....
Nici nu apuci.
Silviu acum ca munceste, eu inteleg dorinta lui, vrea sa locuiasca in casa, ca si cum e absolut singur, dar nu este, tot programul e dat peste cap, el trebuie sa manance , sa isi faca dusul, sa se barbiereasca, el poate ocupa baia cat vrea, sau mai mult......
Eu cand eram la serviciu trebuia sa ma grabesc, ma grabeam si pentru ca TREBUIA, dar si in opinia alor mei trebuia sa fiu pe fuga mereu.
Silviu insa se desfasoara, ca o trupa de soldati care isi intind tabara tacticosi, nefiind la razboi, ci asa, la un atrenament decat, adica fara graba, si iata, din pacate pentru el eu inca mai traiesc, INCA SUNT LIBERA SI NU STAU INCHISA LA PSIHIATRIE, MARE NECAZ PENTRU EL, si nu are toata casa la dispozitie doar pentru el.
Uneori si mama si tata gandesc la fel, mai ales mama.
Mama : stim, e casa ei si e numai a ei.
Toata viata a fost acest "refren".
Norocul vietii mele.
Sau la nebuni, sau acasa in casa mamei.
Numai de oameni buni am avut parte, dar cel mai mare necaz este ca au fost primii, cei mai apropiati de mine, mama si tata si fratele.
Cate rugaciuni nu am spus !
Ma gandesc ca totusi Dumnezeu m-a ferit de unele necazuri cu ai mei, iar ei se aratau dispusi sa imi faca inca si mai mari necazuri, Dumnezeu le-a oprit cred din elanul acesta creator si plin de iubire si dragoste, insa nu l-a stopat de tot.
pe de alta parte eu ma rog mereu pentru indreptarea lor, sa le dea sanatate Dumnezeu, psihica si fizica si sa ii ajute in viata lor si sa ii apere de tot raul, sau de oamenii rai.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu