Mesajul continand micile vesti e mai jos !!!
Sa adaug link-ul spre site-ul pe care se afla modelul meu de smartphone ( un model foarte dragut si frumos, dar vad ca e si prea fragil, nu e rezistent ) :
allview.ro/imperam.html ( model "Impera m" )
olivia
Le Vendredi 24 février 2017 13h56, Olivia Marcov <oliviamarcov@yahoo.fr> a écrit :
Bonjour à jour! Buna ziua ! 24/02/2017
Vreau sa va spun ca am o mica veste buna, daca se si concretizeaza :
I-am spus azi mamei : "Mama, comanda si mie alimentator si baterie pentru smartphone !".
Vestea buna e ca mi-a spus ca a comandat deja !
Partea proasta a acestei vesti bune, sa v-o povestesc, felul in care mi-a anuntat mama acest lucru, despre care nu stiam nimic :
Mi-a raspuns mama, pe un ton de repros, de disperare, ca si cum nu mai stie ce sa-mi faca sau sa-mi zica : "Pai ti-a comandat [ Silviu ], ti-am comandat [ deja ] !", o spunea ca si cum imi spusese de mii de ori si eu nu auzisem sau nu tinusem minte si o puneam sa repete !
Insa eu am aflat abia in acel moment.
Adica azi pe la ora 11h00.
Iar Silviu, partea si mai proasta, a sarit cu gura si s-a strambat a mult si mare dispret si mi-a spus : "Te milogesti, cat poti sa te milogesti !!!!!"
Sigur ca nu ii inteleg, mai intai nu inteleg tonul exasperat din vocea mamei si expresia fetei ei, si mai exasperate, cand m-a anuntat ca mi-ar fi comandat deja ( silviu ) alimentator si baterie pentru smartphone.
Pentru ca eu nu stiam, ieri mama a spus ca nu vrea, ca nu poate, dar, e drept, a parut mai accesibila cand i-am spus ca pe site, pe internet la Allview.com si la modelul Impera M, al meu, de smartphone, preturile sunt foarte accesibile ( adica si pentru noi accesibile ).
Insa mama nu mi-a spus ca ma va ajuta nicidecum, pur si simplu nu a spus nimic, nu m-a lasat sa sper, nu mi-a dat de inteles ca ma ajuta.
Deci nu puteam sa stiu ca Silviu, la "ordinul" mamei ( ca altfel Silviu nu misca ! ) a comandat deja, pe internet, cele necesare functionarii normale a smartphone-ului si nu stiu cand va veni comanda, dar ma bucur ca deja a facut-o si va veni.
O alta veste este urmatoarea :
Azi pe la 11h20 cam asa, a sunat telefonul si cum s-a nimerit sa fiu prin sufragerie si sa il aud, am raspuns eu, mama nu era acasa.
Era la telefon colega de liceu a parintilor, dna Cornelia Stanescu- Bogdan.
Mi-a spus, dupa ce a raspuns frumos, adica a spus "alo" pe un ton vioi, tonic, optimist, placut, insa dupa aceea mi-a explicat ca nu are vesti bune, ca sufera de o gonartroza si are genunchiul umflat si ia medicamente, dar culmea supararii Corneliei, de 2 luni jumatate nu a mai iesit din casa !
I-am recomandat Curcumin, i-am spus ca eu iau acest supliment care costa 50 lei 30 capsule, 1 capsula pe zi si ca mi-a luat durerile de reumatism care nu erau altfel decat teribile, si asa este, i-am spus ca mai exista unul, un Curcumin + Piper, la un furnizor unic din Romania, dar eu nu iau din acela ( e si mai scump ), insa mama auzind de la mine a pus piper mai mult in mancare, pentru ca spera ca ma ajuta.
Piperul ar ajuta la absorbtia curcuminului.
Cum, necum, Cornelia o sa-i spuna fiicei ei, Mihaela despre Curcumin, sper ca a retinut numele acestui supliment alimentar.
I-am spus ca nu m-a vindecat, dar e mare lucru ca mi-a luat durerile, care nu treceau cu unguentul-gel Diclofenac, si sincer, eu am luat si antibiotic, dar absolut degeaba, sau cel putin asa mi se pare mine, pentru ca durerile mele erau cam mari si ma impiedicau sa dorm noaptea.
Insa, desi nu ma bucura gonartroza Corneliei, deloc, dar deloc, insa ma amuza totusi generatiile parintilor mei, pentru ca eu cred totusi, vazandu-i si pe ai mei cum au fost practic .... opaci, nu au vazut schimbarile de dupa 1990 din Romania, si ei se asteptau ca viata sa mearga ca inainte de 1990 si pe mine ma judecau dupa acele criterii ale mersului lumii de dinainte de 1989...
Parca sunt picati din Cer, din Luna, din Stele, acesti oameni de seama parintilor mei, sunt complet "inocenti" in fata vietii, si se mira la culme de orice, sau nu vad realitatea cand altii le-a povestesc, decat daca, intr-o buna zi, iata, cum e cazul Corneliei, o realitate similara ii ajunge sau ii atinge si pe ei !
Deci ce ma amuza este ca dna Cornelia spune ( oarecum revoltata ) ca de 2 luni si jumatate nu a mai iesit din casa ! Mihaela o ajuta cu treaba si cumparaturile si pregatitul mancarii.
Asa este, si bine ca e Mihaela.
Eu nu am mai iesit din casa din 21 mai 2013 cred ca da, din 2013, de la sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena, nu stiu daca dupa aceasta data am mai iesit din casa, macar o data.
Si daca nu am iesit din casa, si cat am plans !!!!! - a fost pentru ca nu mai puteam, nu ma mai simteam in stare, si, ca sa ajungi in situatia asta, trebuie ca ceva grav se intampla incat simti ca nu mai poti si nu mai poti.
Dar, pe mine cine sa ma inteleaga ? Cum ii numesc eu, doar nu erau sa ma inteleaga "adultii" colegii, din generatia parintilor mei, nu ?
Ca, despre parintii mei nici atat nu pot spune ca ma inteleg, sau ca m-au inteles.
Si pentru mine astfel de persoane adulte sunt o minune a Creatiei, o mare uimire, de fapt cred sincer, cu cat trece timpul ca , in diferent de aparente si de faptul ca suntem rude, parintii mei si cu mine, cred ca totusi avem un ADN diferit.
Mai cred ca originea fiecaruia dintre noi e un mister adevarat, sau macar ca originea fiecarui om contine si o parte de mister.
Daca ne gandim, ar fi logic sa fie asa, si de ce ?
Pentru ca la nastere mostenim ADN-ul parintilor si chiar al ascendentilor nostri, dar noi suntem in acelasi timp si individualitati, fiinte unice, fiecare in parte.
Totusi uneori mi se pare deosebirea cam mare, intre ascendenti si descendenti.
Dar, probabil ca totul are o explicatie.
Si iarasi ma gandeam cand o auzeam la telefon pe dna Cornelia :
In 2005 sau 2006 cand eu foarte, dar foarte greu ieseam din casa, luam Driptane si alte medicamente, antiinflamatoare pentru vezica urinara, si dna Cornelia, imi recomanda sa intru la comsultatie la directorul de la spitalul Panduri, un doctor coleg de liceu cu parintii mei ! Dar ea imi recomanda vreo 2 drumuri minim, la spital, in prealabil, pentru a ma interesa unde si cand il gasesc pe doctor, si pentru ca, dupa aceea, in alt drum spre spital sa caut sa obtin o consultatie, deci nu consultatia in sine.
dar eu cu vezica mea nu mergeam decat direct la facultate, unde vroiam si trebuia neaparat, si acolo sincer, colegii au vazut, au remarcat, ma opream la toaleta cand ajungeam si inainte sa plec din facultate, inapoi, acasa, uneori si la pauze.
Adica eu nu puteam sa merg la spital si acolo sa nu stiu ce gasesc, sau daca gasesc o toaleta pentru public.
Nu puteam sa stau pe sali sa astept, sa umblu prin saloane, cautand directorul spitalului, mult prea ocupat, " Sa nu il suni acasa !" - mi-a spus Cornelia, deci ma simteam si indezirabila, si atunci ce sa mai caut eu acest om ????
Sa merg la el la consultatie, nu la spital, la policlinica unde are cabinet privat si lucreaza dupa orele de spital, care era nu stiu pe unde exact, dar si mai departe de spitalul Panduri !!
Si cand nu ieseam din casa, pe mine cine ma intelegea ????
Nu tatal meu cu diploma si profesor universitar, nu mama, de ea sa nu mai spun, ca, dupa criteriile comuniste, ea nu are diploma ( da, dar a avut pile, adica membri din familia ei cu grade si functii inalte candva, foarte inalte chiar, candva... ), deci mama neavand diploma de studii superioare, eu, dupa judecata societatii comuniste, nu ii pot pretinde sa inteleaga, ea neavand studii superioare.
Dar doctorita vecina noastra dr. Veronica Gheorghita Mare ea, culmea, are studii superioare si e doctorita, dar nici ea nu a inteles, poate prin contagiune de la mama mea, pacienta ei, adica ea fiindu-i mamei, medic de familie, asa, din discutie in discutie, de la cel cu studii, la cel fara studii, Veronica s-a imbogatit intelectual si cognitiv. A priceput totul.
E un necaz daca 2 luni jumatate nu iesi din casa, dar are cine sa fie cu tine si te ingrijeste, gateste, te ajuta.
Acum Cornelia e mai bine putin, ia medicamente, caci a fost la doctor, ea are doctor, - iarasi zic, generatia parintilor mei exemplari oameni si mari oameni ! studii mari si oameni ..... invers proportionali... cu marimea studiilor....
Si acum se mai misca prin casa Cornelia, totusi se da jos din pat, mai merge prin casa, inteleg ca o perioada a stat la pat....
Ei bine, e mai bine, si daca va lua Curcumin, sunt sigura ca o sa-i fie si mai bine/
Sunt azi multe medicamente pentru gonartroza, reumatism si i-am spus ca nu stiu cat sunt de bune, asta nu stiu, insa sunt multe... si, in sinea mea " si tu ai bani si ti le poti cumpara si te faci bine, sau mai bine ca acum !"
Dna Cornelia a avut si coxartroza, dar s-a vindecat, s-a stabilizat, sau cam asa ceva, eu am inteles ca s-a cam vindecat, pentru ca vorbeste despre ea la timpul trecut, deci nu o mai are.
Nu o mai supara.
I-am spus : "Da, pai, atunci ? Si gonartroza o sa treaca !"
Si nu exagerez, pentru ca o coxartroza nu e amuzant sa ai, poate fi grav, insa daca ea s-a vindecat inseamna ca, luata din timp cu tratament, se poate vindeca.
Daca s-a vindecat o coxartroza care e o afectiune rea, urata, grava, si invalidanta daca nu o ingrijesti, atunci si gonartroza i se va vindeca.
Si mai ajuta si rugaciunile.
Ma gandeam la un alt aspect vorbind cu dna Cornelia :
Ma gandeam ca dna Cornelia mai multi, cativa ani buni oricum, a tot fost plecata in Pelerinaje la manastiri si Biserici.
Si era un putere si energica si vioaie, din moment ce s-a dus si la Ierusalim.
Acum cativa ani.
Si la ce ma gandeam ?
Anume la faptul ca, printre altele, Dumnezeu i-a auzit rugaciunile si vrea s-o vindece, dar mai intai o curata de pacatele ei.
Si asa se intampla :
Cum adica ?
Cand nu ai trait credincios, si daca ai vorbit cu usurinta, fara sa stii despre cine sau ce vorbesti, sau cu rautate, daca vorbele tale chiar si-au facut un efect urat, rau, daca ai facut ceva rau, urat, cuiva, .... in timp se aduna, dar, cand te apropii de Dumnezeu si incepi sa mergi la Biserica, sa te rogi, ti se pare ( unii oameni asa au spus ! ) ca iti merge rau, sau mai rau, ca inainte.
Ei bine nu e asa, mai intai ca o boala te poate ajunge oricum, asta odata, in al 2-lea rand, cand te apropii de Dumnezeu, nu o poti face daca esti pacatos, Dumnezeu te lasa si vrea sa vii la El, dar nu te primeste decat curatat de pacatele tale, prin urmare, Dumnezeu va incepe sa iti curete pacatele, si El te iarta, dar ispasesti, oricat de putin in viata de aici si de acum, insa ispasesti.
Iar daca nu ispasesti nimic pe pamant e mult mai rau, pentru ca ai sanse foarte slabe sa ajungi in Rai.
Deci tu vii la Domnul si El te vrea, dar nu vrea si pacatele tale, deci ca sa continui sa te apropii de El, Domnul va incepe sa te curete de pacatele savarsite de tine.
De prea multe ori se intampla asa si nu trebuie decat sa deschizi bine ochii in viata, si sa observi si din viata altor oameni din jurul tau, ce traiesc ei, si din viata ta.
Dar, sa mentionez si un caz de coxartroza nevindecat :
In blocul R 7 avem o vecina, pe doamna PETCU.
Doamna Petcu e o vecina pe care o stiu din copilarie cand ma jucam afara ore in sir cu alte fetite de seama mea.
La randul ei dna Petcu era casatorita si avea 2 baieti, pe cel mare il cheama Gabi si pe mijlociu Catalin, frumosi copii, nu seamana asa bine unul cu altul ( nu i-am vazut de prea multi ani, si mi-i amintesc din copilarie sau tinerete ), insa, mai tarziu, cand nu se mai astepta nimeni, dupa ce ii stiam pe Gabi si Catalin "Grasu" cum il poreclisera niste copiii pe mijlociul dnei Petcu, la un moment dat, si, desi avea o varsta, poate cam 40, chiar 45 de ani, doamna Petcu da nastere unei fetite, Mihaela !!!!
Mihaela e mare si azi e deja la 2-a ei casatorie, insa in 2010 dna Petcu imi zicea necajita : "Nu ! Mihaela nici de data asta nu are noroc !"
Pe micuta Mihaela o stiam mai putin, ea s-a nascut tarziu, cand efectiv a fost o mirare pentru noi, si era tare micuta si am ramas cu o imagine vaga a bebelusei care era ea, cand a crescut, nici nu stiu cum arata sau cum arata in prezent.
Gabi era fiul cel mare si cam de o seama cu Magdalena Calugaru, care e mai mica ca noi cu cativa ani, cred ca ei doi au fost in aceeasi generatie.
Prin 2000, Magdalena imi povestea ca e prietena buna cu Gabi Petcu care ar lucra la SRI.
In 2010 in Biserica, dna Petcu mi-a spus ca Gabi e insurat, dar ca disperase ca nu se insoara si si-a cunoscut sotia pe internet, acum are si un copil, sau copii, mi-a spus insa am uitat toate acestea.
Catalin si el e insurat cred, azi.
Iar Mihaela are copil, sau copii si munceste mult, pentru ca nici al doilea sot nu o ajuta cu nimic acasa, in gospodarie, dar cu nimic !
Uneori ma intreb, totusi daca un sot nu te ajuta chiar cu nimic, ce rol mai implineste el ????
Adica el nu face nimic, si ea munceste si tine casa si familia.
Insa dna Petcu, intr-o zi, o vedeam cand ma jucam afara, eu am observat ca parca merge cam intr-o parte.
Era o femeie puternica fizic, usor barbatoasa, bruneta, insa cam albise, cand era insarcinata avea deja parul alb, cam cum il am eu acum...
Era si plinuta, dupa nasterile ei si viata conjugala si varsta acumulata....
Insa mergea asa, intr-o parte, se lasa cu greutatea corpului intr-o parte, se vedea ca parca picioarele " nu sunt egale".
Si mai tarziu, nu stiu cat, peste cativa ani, a mers in baston si in baston a stat iarasi foarte multi ani.
Dupa construirea Bisericii si Bisericilor noastre in parohia de langa blocurile noastre R 4 si R 7, eu am inceput sa merg la Biserica, in primii ani eu nu am vazut-o, desi poate venea.
Dar mai tarziu, incepand cu anii 2000, candva, dna Petcu devenise nelipsita de la slujbele de la Biserica, venea in baston.
Dupa un timp, fata ei capatase paloarea si albeata celor care tin post si chiar postesc cam drastic.
Slabea, si slabise.
Si a continuat sa slabeasca, si tot in baston mergea, canta, incepuse sa stie cantecele, nu stiu de unde le invatase, nu am vazut carti cu Notele muzicale ale cantarilor bisericesti, ea insa canta.
La slujba.
In 2010 in noaptea dintre ani, 2010 / 2011 era in Biserica si atunci am vorbit ultima oara cu ea, si poate si cam prima oara.
Da, am mai vorbit cu ea, numai 2 cuvinte insa, in Vinerea Sfanta a Patimilor, poate din ... daca nu din 2010 in 2011 ?
Sa stiti, daca sunteti putin curiosi si aveti timp, gasiti aproape sigur in paginile Agendelor mele fotografiate si trimise mai demult, acum cateva luni.
Cred ca am notat.
Sau nu am notat exact ca m-am intalnit cu ea ? Dar am notat ca in Vinerea Patimilor m-am dus sa trec pe sub mormant la Biserica noastra Nasterea Maicii Domnului ortodoxa.
Si era coada.
Dupa-amiaza.
Si doamna Petcu, slaba, in baston, mergand tot asa, intr-o parte, mai aplecata, mai incovoiata si mai scunda decat fusese la viata ei ( cred ca sufera de osteoporoza ), a venit la un moment dat spre mine, parca iesise din Biserica, si s-a indreptat spre mine, eu sedeam la rand... si venind langa mine mi-a spus ca sta si ea acolo si sa ii tin locul... in clipa aia nu cred ca mai era cineva dupa mine.... si dupa cateva secunde, doamna Petcu in baston, a plecat.
MI-a spus insa sa o astept, adica sa ii pastrez locul la rand.
Asteptam sa intram in Biserica si acolo sa trecem pe sub masa care prefigureaza Sfantul Mormant, sa sarutam Crucea pusa in mijlocul Bisericii.
Eu am stat la coada si am "facut coada" cum se spune, insa dna Petcu nu s-a mai intors la rand.
Insa cand am intrat in Biserica, cand am ajuns cu randul si am pasit in Biserica, doamna Petcu era acolo, in Biserica, ca de obicei sa fi fost si atunci, in stanga, in scaunele din stanga, cum intri in Biserica.
Mereu, sau cel mai adesea o gaseam, o vedeam la slujba, de la intrarea in Biserica, pe partea stanga, uneori in picioare, in baston, si pe scaun cand gasea un loc.
Ei bine, de curand am intrebat-o pe mama daca o mai vede pe dna Petcu la Biserica ?
Mi-a spus ca nu, ca nu mai vine, ca nu mai poate, de fapt acum vreo cativa ani mama mi-a spus la fel, ca nu mai poate si ca vine RAR "de acum", la Biserica, dna Petcu.
Insa acum, recent, ultima data, mama mi-a adus o alta veste :
Dna Petcu merge in carucior, nu mai poate merge si cand si cand, rar, o aduce la Biserica in carut, Gabi Petcu.
Doamna Petcu avea probleme cu articulatia de la sold, practic cred ca putem spune ca avea coxartroza.
Acuma, era, mai exact, nu stiu cand sau cum a avut o revelatie ( e o ipoteza ) doamna Petcu, dar de la un moment incolo, din anii 2000, devenise o prezenta la Biserica, la toate slujbele o gaseai la Biserica.
La orice slujba mergeai, in orice zi era slujba, o gaseai acolo.
Ca, atunci, m-am si mirat.
Mi-o amintesc imbracata, cand era inca in putere, pe la 50 de ani cam asa, in pulovar de lana gri si fusta de lana sau de stofa, tot gri.
Si deja in baston.
Cu parul grizonat, alb, cu parul tuns scurt, oarecum usor coafat sau poate extrem de lejer ondulat, dar un par mai aspru, cu ochii ei caprui- negri, destul de mari, si azi sunt la fel ( "azi" cand am vazut-o ultima data ), era, fusese o femeie bruneta.
Insa, interesant imi spun ca eu nu mi-o amintesc din copilarie decat grizonata, nu mi-o amintesc cu parul ei in culoare naturala, insa sa nu fi fost alb, nici grizonat.
Se purta natural, nu se machia.
Nu mi-o amintesc niciodata machiata, fardata.
Desi, cine stie la viata ei, s-o fi fardat si ea candva.
Nici cu oja pe unghii nu mi-o amintesc.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu