olivia
Le Mercredi 15 février 2017 15h33, Olivia Marcov <oliviamarcov@yahoo.fr> a écrit :
Bonjour à tous ! Buna ziua tuturor ! 15/02/2017
Mai devreme putin am aruncat o privire peste titlurile din TV Libertes si m-am bucurat ca am putut vizualiza acest e-mail, pentru ca intotdeauna face probleme, de cate ori il deschid, pagina internet se intepeneste, cu greu pot derula/ desfasura pagina ca sa vad intregul ei cuprins, de data aceasta am putut.
Insa pasul urmator a fost din nou cu dificultati, cand am vrut sa-l trimit mai departe, cu greu am putut introduce adresele destinatarilor, cursorul sarea in spatiul de mesaj, adica din campul in care trebuie sa ii scrii pe cei carora le trimiti un email.... am reincarcat pagina de cateva ori la rand, si cu mare dificultate, ceasul trecea fabulos de repede, asa, de curiozitate, normal, m-am uitat la ceas, am incarcat o parte din destinatari.... dar nu pe toti, am trimis emailul si apoi l-am retransmis si celorlalti pe care chiar nu am reusit sa ii introduc de prima oara !
Nu stiu cine si ce are cu TV Libertes, dar stiu ca intotdeauna sunt probleme cu citirea si transmiterea mai departe a emaiurilor de la "ei".
Smartphone-ul meu ma cam lasa, ieri nu se incarca la nicio priza, ce face ?
Se inchide si deschide singur, fara vreo contributie a cuiva.
Il pun la priza, si dupa un timp ma uit sa vad, da, a incarcat putin, il inchid, el se inchide de tot singur, sau se descarca atat cat se incarcase si se inchide de tot.
Ieri nu reuseam sa il mai deschid, practic nu primeste curent desi e pus in priza !
Si, se incarca putin, se descarca.
Pe urma cand se inchide, bazaia, cand se deschidea ( dar nu de tot ).
Acum l-am pus iar la incarcat si s-a deschis ( adica si cu Menu-ul ), insa incarca lent si de fapt nu stiu daca nu pierde peste un timp, ceeea ce a incarcat pana acuma....
Ieri seara am inchis mai devreme putin computerul, am fost tare obosita.
Si inainte insa de a-l inchide am reusit sa vad un video de vreo 3 sau 7 ? minute cat era, am gasit un interviu al unei calugarile din Romania, Sora Felicia Ghierghies si m-a impresionat si ieri noapte m-am rugat pentru ea.
A calatorit prin foarte multe tari si vorbea in franceza, acum a ajuns cred superioara in Congregatia ei care este "Oblates de l'Assomption", adica Surorile Oblate ale Asumptiunii, practic am spune noi, intr-un fel, as spune ca sa cuprind si ortodoxia noastra si catolicismul, Asumptiunea ar fi aici Adormirea Maicii Domnului + Inaltarea la Cer a Maicii Domnului.
Pentru ca ortodocsii vad ca Maica a adormit ( pe 15 august ) si catolicii vad ca Maica s-a inaltat la Cer sau si mai exact ca a fost inaltata la Cer de Fiul ei Isus Cristos.
oblation = inseamna : ofranda, jertfa ;
Cred ca s-ar mai putea spune cu privire la semnificatia cuvantului "oblate" ( la singular ), ca inseamna o supunere totala, desavarsita, o ofranda vie, o jertfa vie, pentru ca este vorba de insele / insesi Calugaritele Oblate ale Asumptiunii, deci ele se ofera ca o jertfa vie Maicii Domnului Inaltate la Cer de Fiul Sau Isus Cristos.
Exista insa si congregatii de calugari oblati, din cate vazusem.
Am cautat ieri pe youtube, de vreo 2 zile caut, filme, documentare despre vietile sfintilor si nu se prea gasesc, dar cauti din plin si dai peste tot felul de titluri ciudate sau SF ....
Am gasit si un video despre Abatia - l'Abbaye de Solesmes, pronuntat [ Solem ], imi amintesc ca sotul verisoarei lui Sorin Tilie, si mai ales familia acestuia era din orasul Solesmes, oras din Normandia, din Nordul Frantei, unde mi se pare au si facut nunta aceea atat de frumoasa si superba, mi-au placut enorm fotografiile atunci, prin "extensie" puteau prefigura, reprezenta orice nunta, nunta oricator tineri frumosi si o nunta si frumoasa si cu iz romantic si de viata frumoasa parca 'de altadata".....
Pe urma, din video in video, dar pe acesta nu l-am terminat de vizionat, dupa L'Abbaye de Solesmes urma imediat unul de 17 minute, fara cuvinte, mai mult pe un fundal de cantec gregorian, tot un video despre Solesmes si manastirea din Solesmes, si m-am uitat putin pentru ca iti arata locul, peisajul si impozanta manastire....
Sau asa pare....
Seara am citit despre Sfanta Traditie din cartea aceea tradusa din rusa, in limba, as spune, "moldoveneasca", "Scutul Misionarului Ortodox in apararea credintei " .
Si acum am sa va scriu mai jos link-urile spre documentarele, sau filmuletele vazute ieri seara, sa va uitati si la Sora Felicia Ghierghies din Romania, a calatorit in Africa si cred, nu numai ( mi se facuse cam somn dintr-o data ), si poate chiar era si ea putin obosita, insa retinuta, cum sunt la noi, nu stiu bine de ce, foarte rezervati oamenii si catolicii cand vorbesc....
Prin comparatie cu calugaritele frantuzoaice care iti explica, povestesc....dezvolta....
Dar cand am vazut-o, mi-am spus ce rare sunt femeile din Romania calugarite catolice, plecand si ele ca "toata Lumea" in mai multe tari si calatorind......
Romania noastra din pacate a fost si inca e o tara anormala, sucita, aici daca o calugarita avem si noi catolica si traind in ritm normal cu lumea care nu cunoaste granite, ci libertate ( atat cat exista libertate in "Lumea Libera" ), la noi in tara e mare lucru, e o realizare incredibila !
Intr-atat de primitiv este mediul romanesc.
Opus complet libertatii, dar care nu se opune raului si railor.... !!!
Mi-au dat si lacrimile, pentru ca nu e usor ca sa provii dintr-o tara care nu prea da nici calugarite catolice, decat cu mare dificultate.....
Mie catolicismul in Romania mi s-a parut "chinuit", "rezervat", care parca se vrea catolic si in acelasi timp nu se vrea deloc....care pe undeva ar fi "mandru" ca e catolic si pe de alta parte parca nu ii incurajeaza nici pe catolici sa fie catolici si mai ales, credinciosi in adevaratul sens al cuvantului, mi se pare foarte rigid, desi la nivel de Dogma, de Teorie, de Curs, de Prelegere ESTE FOARTE DOCUMENTAT SI BUN, dar face minimul intotdeauna.
Daca ma uit la bogatia de carti franceze catolice, pai la noi cu chiu cu vai sunt carti religioase, avem si noi, insa putine, adica se merge pe un minim de interes si "diligente".
Si mi se pare si rigid, cand ma uit la Maicile, Calugaritele, Surorile franceze, la preotii francezi, la calugarii francezi care vorbesc, dezvolta, povestesc, despre experienta lor, sau a unor sfinti, despre Istoria Congregatiei lor sau parohiei lor....
La noi exista tacere, rigiditate, parca te simti si prost uneori, exista mai putina ca inainte ( inainte, adica imediat dupa 1990 ) suspiciune, insa mai exista am impresia si ceva retinere, rezerva, fata de, as spune, toti oamenii, si fata de cei din alte religii.
Pe cand francezii s-au afirmat catolici si nu s-au mirat, nici nu au fost deranjati ca altii sunt de alte confesiuni, despre catolicismul lor ei au vorbit la fel de expansiv, entuziast, si au inteles ca nu sunt toti oamenii la fel, pentru ca nu sunt si cam asta este.
Numai deschiderea poate asigura pacea si unitatea - reala, sau cat mai autentica a tuturor crestinilor, pentru ca, alta solutie care ar fi ?????
Nu l-am citit inca pe tot, Jurnalul lui Netzhammer, dar mi se pare frumos si savuros chiar, insa nu il citeam si nu il citesc pentru ca arata diferentele dintre ortodocsi si catolici in Romania, insa imi place sa vad cum s-a trait laolalta, care au fost raporturile, relatiile, caracterele oamenilor, personalitatile, felul concret in care se credea, se ruga, se traia in Romania pe vremea nu foarte indepartata deloc, a acestui episcop din Elvetia care foarte multi ani a trait in Romania, si a fost pana la urma rugat sa plece de aici, deoarece parea mult prea catolic.
Cat despre caractere ma intereseaza, dar imi place sa le descopar mai mult din paginile cartilor cum sunt Jurnalele sau Memoriile sau Biografiile, decat sa le vad indeaproape in realitatea de zi cu zi.....
Deci cred ca Romania ar trebui sa fie mai crestina, unita in crestinism si sa inceteze de a cultiva diferentele si sa inceteze de a ridica bariere sau de a face - la nemurire - discriminari, pe fel de fel de motive....
Asta cred insa si de la tara la tara, si anume ca un crestin adevarat nu poate pretinde ca e crestin daca il stimeaza, sau il accepta numai pe crestinul "din tara lui", iar despre ceilalti sa nu auda, pentru ca nu sunt "ca el", din tara lui.
Acesta poate fi nationalismul, dar sigur nu este crestinismul.
Ce nu inteleg eu la crestini este urmatorul aspect ?
Sunt crestini ? Adica de ce ? Pentru ca il iubesc pe Dumnezeu.
Ei bine, daca il iubesc pe Dumnezeu, unde au vazut ca Dumnezeu iubeste pe bucatele si dupa frontiere ????
Oamenii se afirma crestini.
Iata, evreii erau poporul ales.
Dar si alti oameni, sa recunoastem asta, si-au dorit, unii chiar au dorit sa fie si ei crestini...
Daca privim in sensul strict sintagma de "popor ales", ar insemna sa fie crestini numai evreii, si tocmai ei sunt mai aplecati spre Legea Veche, decat spre legea Noua pe care nici azi in fond nu o prea accepta, sau chiar deloc, ramanand la cartile lor vechi de religie.
Ar insemna ca Dumnezeu i-a vrut crestini doar pe evreii pe care ii considera popor ales, deci ar insemna ca noi, toti ceilalti, nici sa nu visam sa fim crestini, nici sa nu visam ca ne vrea Dumnezeu si pe noi !
Ar insemna ca facem parte din masa larga a "paganilor" care inconjurau la propriu si figurat, poporul ales, adica pe evrei, adica neamurile de primprejurul lor.
Dumnezeu ii vrea si i-a tot vrut pe evrei crestini, iar evreii intotdeauna si la intervale de timp au vrut idoli, si nici azi nu vor Legea Noua, in fapt ei au ramas la traditia lor de dinainte de Nasterea lui Isus.
Pe urma, neamurile sau popoarele catre care s-a raspandit crestinismul se vor crestine si crestini ( oamenii ), dar numai in granitele lor.
E foarte frumos, sunt insa cu adevarat curioasa daca si Dumnezeu o sa ne judece in acest mod, si o sa ne considere crestini, pentru ca e clar, orice om nationalist se poate afirma crestin, nu stiu insa daca si Dumnezeu il afirma crestin ?!
Biblia si iata multe carti sunt la indemana si se cer citite, de catre crestini, chiar se cer citite, deoarece Dumnezeu ii cere omului sa Il cunoasca pe El, si cum sa Il cunosti ?
Dumnezeu iti cere sa citesti Scriptura, Biblia, si ce carti sfinte mai exista, Sfintii Parinti, si Vietile Sfintilor, in mare, in mare, cam acestea ar fi, dar sa tot fie de citit, recitit si meditat, adica cugetat sau reflectat asupra celor scrise in Biblie....
Asa s-ar explica poate, ca putini sunt oamenii care ajung in Rai.
Si trebuie sa va spun foarte sincer si cinstit ca nu sunt "aberanta", nu vreau sa par asa si am sa ma explic :
Ieri sau alaltaieri am citit Viata Sfantului Martinian, din volumele cele 12 pdf, pe luni, la luna februarie, ziua de 12 sau 13....
Ei bine, i-am citit viata asa cum e expusa in acel volum pdf si am fost dezamagita.
La final mi-am spus ca, fata de viata Sf Martinian, nu ar fi corect ca oameni care poate nu au fost ei prea credinciosi, sau nu au fost credinciosi ( dar nici revoltati contra credintei crestine !!!!! ), dar care CHIAR AU FACUT CEVA BUN PENTRU OAMENI, CARE SI-AU DEDICAT TIMP, chiar si bani ( daca timpul = bani ), care s-au dedicat pentru a face ceva, orice e ceva bun, gratuit, fara sa ceara ceva in schimb si ceva care sa fie bun pentru semeni, sau macar pentru un semen, de pilda sa ajutiun copil [ citeam ieri in Libertatea despre Madalina Ghenea care a sprijinit un copil din Haiti si sprijina si alti copii de acolo, dar foarte mult !!!!! ], ei bine, iata, un exemplu de viata prea putin dupa cerintele simple ale crestinismului, insa a platit operatia unui copilas grav bolnav si l-a adoptat si lunar ii trimite bani si trimite si altor copii, impreauna si cu actualul ei prieten sau iubit.
Si cand am citit viata Sfantului Martinian, cu titlu general, mi-am spus ca omul, ca specie nu poate fi asa de egoist si limitat intelectual.
Pentru ca, Martinian, daca citim si credem ca asta i-a fost toata viata cum scrie in Vietile Sfintilor in cartea aceea, Martinian s-a luptat cu hormonii sai si sa nu pacatuiasca datorita instinctului sexual, deci si-a pazit fecioria.
Dar avand el, cred eu, totusi prea multi hormoni, s-a luptat mult si pleca si se retragea la propriu de pe unde puteau fi oameni, ca sa nu fie gasit de femei si ispitit, pentru ca el simtea nevoia puternica se poate sa spunem, de a fi pana la urma cu o femeie.
Si Sf Martinian, a fugit din loc in loc, sa nu fie ispitit de femeie.
Si uite asa si-a petrecut el viata si cand se ruga, multe rugaciuni ale lui erau catre Dumnezeu cerandu-i ajutor sa isi pastreze fecioria.
Ceea ce mie mi se pare de o limitare intelectuala si de UN EGOISM FEROCE.
Deci am spus eu " Martiniene, in concluzie, CE AI FACUT TU IN TOATA VIATA TA DE SFANT PENTRU ALTI OAMENI ? Nu ai facut nimic, te-ai luptat cu hormonii tai si atat, ca sa obtii mantuirea personala, cum ziceai tu."
Vai de noi daca asa ar fi toti sfintii,.
Dar vezi, Dumnezeu ne tine pe toti oamenii si Martinian a ajuns un sfant.
Nu imi e clar astazi si cum l-am intrebat, asa, pe Martinian care ma aude poate din cer : "
"Si asa, Martiniene, deci noi oamenii de pe pamant, la tine PENTRU CE SA NE RUGAM, cu ce sa ne ajuti tu pe noi ? ", cu alte cuvinte : tu ce competente ai, tu cu ce ajuti ?
Ca unii sfinti sunt doctori fara de argint, altii ajuta sa fii mai credincios, altii alunga demonii, pericolul, ajuta vaduve si orfani si oameni in necazuri, si Martinian ???
Stiti ce nu am inteles eu niciodata ?
De ce oamenii si-au acceptat greu conditia de om, trupul cu anatomie si fiziologie.
Au facut si fac si azi mult SCANDAL in jurul instinctului omenesc, sexual, puternic in om, special pentru ca omul sa se inmulteasca, ca altfel nu se mai inmultea !!!
Daca nu era puternic, omul nu se mai reproducea.
Dar omul s-a denigrat pe sine, omul e creatia lui Dumnezeu, SAU NU E ?
Este. Nu-i asa ?
Daca Dumnezeu te-a creat CUM VEZI CA ESTI, TRUP SI SUFLET, ANATOMIE SI FIZIOLOGIE, tu de ce arati scarba, sila, rusine, - fata de trupul tau si de fiziologia lui ???
Omul si chiar trupul sau este Templu al Duhului Sfant, un "lucru" cu care nu se glumeste.
Stiti de ce ?
pentru ca omului i se iarta multe pacate, orice pacat, oricat de mare - daca se pocaieste si cere iertare !!! - INSA NICIODATA NU I SE IARTA PACATUL IMPOTRIVA DUHULUI SFANT.
Si acum, sa ne gandim ca omul cu trupul sau e un templu al Duhului Sfant.
Deci - si asa si scrie in Biblie - cine strica - sunt multe modalitati ( ca la dreptul penal, cand iti descrie o infractiune si modalitati de savarsire a ei ! ) de a STRICA un om, si un trup al unui om, fie el femeie sau barbat.
Sa 'strici" un om si trupul sau, o poti face in multe moduri.
Dar daca omul cu al sau trup e templu al Duhului SFANT, inseamna ca acel om care il strica pe alt om, pacatuieste impotriva Duhului Sfant.
Si, de altfell, eu nu inventez, eu explic , in felul meu, ce intelegem din Biblie pe tema de mai sus.
Pentru ca tot in Biblie scrie ca acel om care va strica un alt om, adica trupul ( si ce sa mai zicem de suflet ! ) altui om, si pe el, il va strica Dumnezeu.
Dumnezeu nu va permite ca Templul Duhului Sfant, adica un OM, oricare om, sa fie stricat de unul sau altul, de oricare alt "om", si am pus intre ghilimele deoarece un om sau e om, sau nu e este, ghilimelele vor sa arate lipsa de seriozitate, si chiar ticalosia, reaua-intentie.
Revenind la Sf. Martinian :
Au fost cazuri si nu putine, de oameni si mai ales de femei, insa nu numai, care au vrut sa se calugareasca, insa au fost constransi la casatorie si familie.
Insa, dupa un timp au ramas vaduvi si chiar le-au murit copiii.
Si atunci s-au calugarit, asa cum doreau de la inceput.
dar au fost si cazuri, mai fericite, cum a fost Sf Brigita de Suedia, ea, mi se pare, s-a maritat tanara, a avut multi copii, parca vreo opt, si cand s-au facut mari copiiii ei, Brigita s-a calugarit.
Copiii ei au trait, au fost in viata, numai ca ea, iata, Brigita, dupa ce a cunoscut si dragostea unui sot, si dragostea de mama, a zamislit, a nascut, a crescut copii, dupa aceea s-a indreptat spre calugarie unde L-a cunoscut si pe Dumnezeu, putem spune ca a avut de toate, ca a trecut prin viata toata.
Un caz fericit, cel putin din punctul nostru de vedere, pamantean.
Eu cred cu privire la oamenii care s-au indreptat spre Domnul, cred asa : ca nu trebuie nici sa fortezi nota prea tare, cum a procedat Sf. Martinian.
Martinian era om si deci avea un instinct sexual, mai puternic ceva, e clar ca, daca l-a macinat toata viata, a fost cam puternic.
Dar, i-a ocupat tot timpul si toata rugaciunea.
Deci sa ca traiesti numai ca sa iti pastrezi fecioria si rugaciunile tale, multe, sa fie in sensul acesta - mi se pare exagerat si limitat cat priveste nivelul intelectual firesc al omului, ca specie.
Pentru ca, mai mult, Sf. Martinian, care a fost in mod direct, pe fata, ispitit de o femeie, iar a doua din viata lui nu l-a ispitit, dar el se simtea ispitit de prezenta ei, au fost 2 femei, Zoe si Fotinia.
Prima, Zoe, a fost o femeie care chiar radea de el la inceput, i se dusese vestea lui Martinian ca e tanar, frumos, dar isi pazeste fecioria, si femeia, Zoe, a vrut sa le arate oamenilor ca il poate face sa cedeze, si s-a dus sa il intalneasca pe Martinian, l-a ispitit si era sa reuseasca ce dorea ea, sa il ia de barbat.
In ultima clipa insa, Martinian nu a dat curs solicitarilor ei.
Mai mult, i-a spus lui Zoe sa isi caute mantuirea personala, iar Zoe insasi si-a recunoscut greseala si si-a parasit orasul natal si s-a dus la o manastire la sfatul lui Martinian.
A doua a fost Fotinia, care biata de ea, nu l-a vrut deloc.
Martinian, de frica sa nu ii mai iasa in cale o Zoe, dupa plecarea Zoei, si-a spus sa nu mai stea in pestera unde sezuse el, sa nu mai pateasca si alte experiente similare.
Si a plecat in mijlocul marii pe o stanca.
Ii aducea mancare si apa un corabier.
Cu care se intelesese.
Insa un vapor s-a scufundat si din el, o tanara, Fotinia, a inotat pana la stanca si i-a cerut ajutor lui Martinian, care a salvat-o din apa.
Dar aducand-o pe stanca, Martinian a simtit imboldul spre intimitate- iarasi, vedeti, un alt aspect neplacut mie este aceasta : el simtea instinctul sexual, el nu simtea sa zicem, ca o iubeste pe Fotinia, nici ca s-ar indragosti de Fotinia, nu, el simtea ca vrea femeie, deci iata numai aspectul animalic, la om !!!! ceea ce e deplorabil - si atunci Martinian a plecat de pe stanca, inapoi pe uscat, la tarm, si, la solicitarea Fotiniei, pe Fotinia a lasat-o in locul lui pe stanca.
Si i-a spus la fel cum i-a spus lui Zoe : sa se roage sa se mantuiasca.
Fotinia nu l-a ispitit biata cu nimic, doar prezenta ei ii era dificil de suportat unui om care avea cred niste secretii de hormoni prea crescute.
Si Fotinia, cu ce a pacatuit ea deci ?
Totusi el i-a recomandat sa se mantuiasca si in scopul acesta, sa se roage.
Si Fotinia asta a si facut, dar a mai trait vreo 6 ani pe stanca, avea 25 ani cand a venit acolo, deci a murit cam tanara, dupa recomandarile lui Martinian.
Concluzia : Eu nu pot vedea lupta pentru mantuirea personala, si "meritul" de a castiga Raiul si Viata vesnica, pentru ca, simplu, ti-ai dedicat viata sa te lupti cu hormonii tai sexuali !
Mi se pare aberant !!!!
Dar, imi spun eu, Dumnezeu intelege toata mintea omului si nu ii cere omului mai mult, decat poate omul da.
Dar, mai e un aspect :
Dumnezeu ii cere omului sa inmulteasca talantii.
Adica Domnul ii da omului niste calitati, talente, o vocatie, de pilda inveti si ai talent la pictura, inveti usor carte, te pricepi la medicina sau la inginerie, sau la artizanat, la munci manuale, la lucrul manual, la broderie, la Literatura, la Drept, la orice altceva bun...
Deci ca orice vocatie sau talent, se cere sa il dezvolti, sa il cresti, sa faci sa inmultesti talantul sau talantii pe care ti i-a dat Dumnezeu.
Parabola talantilor este scrisa in Evanghelie.
Ei bine, Sf. Martinian, ce talanti a dezvoltat ? Eu nu inteleg prea bine, dar ramane ca voi mai cugeta la o astfel de viata, sa nu se supere Domnul si Dumnezeul meu pe mine, dar daca asta intelege un om din credinta crestina, cum a inteles Martinian, nici nu s-ar mai fi ridicat Biserici, nu s-ar mai fi construit manastiri, nu ar mai fi existat comunitati, sau obste de calugari/ calugarite, nici viata in parohie....
Ca, daca ar sta fiecare barbat pe o stanca in mijlocul marii.... !!!
Asa fiind , peste cateva ore, am gasit Vietile Sfintilor Ortodoxiei, 1004 pagini in PDF si am deschis intamplator la Sf SIMEON STALPNICUL ( dar sunt vreo 2 sau 2 Simeon Stalpnicul ), care a trait toata viata INTR-UN STALP, LA INALTIME.
Vreau sa va spun ca, dupa Sf. Martinian, cu stanca lui, sa mai dau si peste Simeon cocotat in Stalpul lui, - nu mi-a venit sa cred ce poate mintea si creierul uman !!!!!
Si mi-am spus asa :
Pai, in cazul acesta, fata de viata acestor 2, unul cu stanca si altul cu stalpul lui, nu ar fi corect cred ca ei doi sa se sfinteasca pentru ca au vrut femeie si nu au avut ( desi despre Simeon nu stiu bine ce cautat el pe stalp , nu am citit ), si alti oameni care, desi nu au fost feciori biologic vorbind, insa si-au ajutat semenii si nu au facut niciun rau semenilor lor, nu au fost credinciosi, dar nu merita si ei atentie si sa ajunga in Rai, daca vedem asa lucrurile ????
Deci mie mi se pare un egoism la propriu, un egoism crunt, sa devii sfant numai pentru tine si numai pentru ca ai trait singur si ai trait singur, dar tot ai fi vrut, cumva, sa nu fi fost singur.....
Ieri, intr-un documentar, o calugarita spunea ( alaltaieri, in Maicile de la Limon mi se pare, benedictinele.... ) ca oamenii cred ca ele au facut sacrificii cand au intrat la manastire.
Poate ca unii au facut.
Dar nu era cazul lor, calugarita spunea : "Noi asa am vrut noi. Noi nu am facut niciun sacrificiu. Ci asa ne-am dorit noi [ sa intram la manastire ] ".
Deci iata asa au simtit impulsul acele femei la care calugarita se referea si la ea insasi de altfel.
Dar mi se pare mai cinstit asa :
Vrei la Domnul ? Daca chiar vrei la Domnul, du-te, dar nu te simti constrans.
Iata, Sf. Brigita, a avut de toate in viata ei, era bogata, era de neam bun, a avut sot si multi copii.... apoi L-a cunoscut si pe Dumnezeu, a avut totul in viata, atat cat poti avea pe pamant.
De ce sa fortezi tu nota in felul acesta ?
Si, de ce sa vrei sa fii tu sfant ?
Ca sfinti sunt si au fost si barbati care calugarindu-se nu au facut un efort de a trai in calugarie, nu stiu eu bine, poate nu mereu a fost usor, dar e clar ca nici nu s-au chinuit ca bietul Martinian.
Cred ca Sf. Tereza a spus, sau o sfanta a spus : ca ea nu doreste sa devina o sfanta, nu vizeaza sfintenia....
Deci omul daca vrea si se simte chemat, normal e sa mearga la si dupa Dumnezeu, sa isi ia crucea si sa Il urmeze pe Isus, nu sa urmareasca sa devina sfant.
Si cam asa cu Vietile Sfintilor.
Link-urile spre documentare :
Soeur Felicia Ghiorghies ( Roumaine ) , janvier 2013 Oblates de l’Assomption
https://www.youtube.com/watch?v=91RylhP9HG0
L’abbaye de Solesmes se dévoile ( 3 minutes )
https://www.youtube.com/watch?v=ZEsgn0Y34g4
Abbaye de Solesmes ( 17 minutes ) Chants grégoriens
https://www.youtube.com/watch?v=CEWauv9zYPY
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu