Bonjour à tous ! Buna ziua tuturor ! 7/02/2017
Vreau sa va spun ca ai mei, silviu si tata au sarit iar impotriva mea.
Silviu nu suporta sa ii vorbesc si se enerveaza, imi raspunde urat, ii vorbesc frumos, pana cand in fine, isi da arama pe fata ( ca si cum nu era evident ) si incepe sispune : "Du-te la munca ! Ce tot arati tu ?!"
Se referea la emailuri.
Pentru ca : in fiecare dimineata cand ma trezesc, ma duc sa imi pregatesc cafeaua zilnica, fara sa depasesc portia din cauza tensiunii arteriale.
Si cand cafeaua e gata, ma duc in dormitor si dupa caz, vad ce face tata : s-a sculat ( el se culca noaptea tarziu de cand s-a obisnuit sa vizioneze documentare si emisiuni pe laptop, mai nou vede si documentare in engleza dar si in rusa, in continuare ), cum se simte, ce face ?
Recunosc ca, daca el e in camera si spatiul nefiind mare, nu pot de exemplu, fotografia ceva, pagini din carti, dar nu ma deranjeaza pentru ca stiu precis ca el se plictiseste de acelasi decor, normal, sa stea in acelasi loc si singur se muta in sufragerie.
Oricum il intreb primul lucru : ce mai faci tata ? cum te simti ? ai dormit azi-noapte bine ?
Dar el se ridica si pleaca.
Ma rog eu raman toata ziua la computer.
Si cam asta e viata noastra in perioada aceasta.
Insa cand eu dorm mai mult, el nu suporta, si asa a fost absolut dintotdeauna, de cand ma stiu eu in casa parintilor mei, nu suporta deloc.
A venit azi, se facuse tarziu, si a inceput, una cate una, sa isi aduca din dormitor, dosarele, foile pe care scrie, cartile, pana a venit randul laptopului, firelor de la laptop, si facea drumuri dus-intors in dormitor-sufragerie, de efectiv te ametea.
Vine si pune totul pe masa in sufragerie inspre patul meu unde e clar ca vrea sa se mute !
NU MA INTREABA NICIODATA DACA MA SIMT BINE ?
Daca vreau poate un ceai de plante ? Daca vreau un pahar cu apa ? Ce e cu mine ?
Pentru ca, vazand ca dorm mult, ar trebui logic, sa isi puna aceste intrebari.
DAR NICIODATA NU ISI PUNE ASTFEL DE INTREBARI.
Dimpotriva, e deja plin de nervi si draci si te scoala cu "forta".
Fereasca Dumnezeu sa fi patit ceva, de pilda vreun infarct, pentru ca el si Silviu TE SCOALA din pat fortat, incep sa urle ca nu muncesti !!
Tatal meu : ce nu mi-a placut la el niciodata, dar nu mi-a placut deloc ?
S-a purtat cu mine netinand cont ca el are o fiica, deci ca si cum sunt vreun barbat zdravan si sanatos si viguros care trebuie muncit din plin !!
Intotdeauna s-a purtat cu mine ca si cu un barbat.
Lui tata ii sunt "straine" purtarile unei fete si tot ce tine de viata si deci si sanatatea ( menstrele ) unei fete.
Nepoti nu a vrut.
Ma batea la cap intr-o vreme, cand vroiam sa ma marit, sa nu fac copii, sa nu ajung ca vecina de sub noi care e divortata si a ramas singura cu doi copii.
Toata, dar TOATA VIATA MI-A CALCAT-O IN PICIOARE.
Dar ca el, vreau sa spun cu vederile lui, sau cu lipsa lui de vedere normala asupra vietii altuia, sunt multi !
Cand nu e vorba de ei insisi, pe ceilalti ii pot nenoroci, ba se si bucura sa te calce in picioare !
Sa iti inclace toate drepturile.
Pentru ca ai mei nu sunt corecti.
Cand muncesc, imi fac scandal.
cand nu muncesc, imi fac scandal.
In nicio circumstanta eu nu am pace si liniste cu ei.
Sa vedeti, ca zice tata ca eu ma tin dupa ei, si nu el dupa mine, ca el nu se tine prin casa dupa mine.
Dar asta facea azi.
M-am sculat si el se fataia intre camera lui si sufrageria in care eram Silviu si cu mine.
M-am dus la baie, cand am iesit din baie, mi-am luat halatul de pe pat si l-am imbracat si am aplecat capul atenta la cordonul halatului care e cusut intr-o parte a halatului, si cum eram eu atenta sa il descurc, cand ridic capul, tata se oprise exact langa mine.
Si ieri m-a speriat, eram in bucatarie si apare asa, cam brusc, destul de brusc, in fata mea.
Fara un cuvant.
Ce ma intriga si ma sperie este reaua lui vointa, asta nu imi place.
Pentru ca nu spune un cuvant, dar niciun cuvant si incepe si se invarte pe langa tine, in jurul tau, oriunde esti tu, este si el si spune CA NU E ASA, neaga adica.
ca dovada, dupa ce mi-a spus ca el nu se tine de mine....sa vedeti ce a facut, pasul urmator....
Silviu a inceput sa spuna sa merg sa muncesc, SA NU MA IAU DE EI.
tacuse pana atunci in fata laptopului sau.
cand m-am trezit, l-am intrebat pe Silviu : "Silviu, ai liber azi ?"
Si Silviu mi-a raspuns ceva, dar exact peste el, care imi raspunde incet, ca el nu are chef sa imi vorbeasca si de-abia imi scoate un raspuns din gura, peste el, in acelasi timp, tata a spus ceva, ca e tarziu, sau nu stiu ce.
Eu am repetat mai tare intrebarea, dar pe tonul - Silviu nu intelege tonurile, inflexiunile vocii - din care se vedea ca il rog sa repete, pentru ca nu putusem auzi ce mi-a raspuns.
Silviu s-a enervat, si mi-a raspuns un "DA" ( adica are liber azi ), insa imediat i-a sarit tandara si m-a intrebat rastit : "DAR TU CE AI AZI ? AI LIBER ?"
Dupa care : " de ce ma intrebi ? "
"Du-te la munca !"
Sare tata, pe un ton hotarat : "DA, DA, DU-TE SA MUNCESTI, SURORILE ALEA ( maicutele de la manastire, dar eu nu i-am povestit ieri seara ca am vizionat un documentar despre manastiri ortodoxe ! ) MUNCESC, ELE SE LUPTA, MUNCESC NU STAU CA TINE !"
Imi amintesc nu intamplator ca in anii comunismului, acasa la noi au fost multi ani discutii intre mama si tata, cu noi de fata :
Tata, cum stiti, era profesor ( multi ani, lector univ. ) universitar si avea un program flexibil, nu de 8 ore ca mama la uzina Vulcan.
Insa, tata s-a plans la un moment dat ca oboseste, ca e obosit si ca sta greu 4 ore cat dura cursul sau cat durau poate 2 cursuri succesive, in picioare, sa predea.
Si cum ocazia asta i-a spus mamei ca el nu poate si nu ar putea lucra opt ore pe zi, program fix, cum lucreaza ea, pentru ca el nu ar rezista.
Si cand se plangea, totusi era inca foarte tanar.
In fine, nimeni acasa nu l-a acuzat de nimic, nu i-am reprosat nimic.
Eu am cautat sa il incurajez.
Ce nu am inteles eu, niciodata, este de ce nu merge la doctor sa vada ce are.
Asa fiind nu s-a dus niciodata, sau s-ar fi dus si eu nu stiu, peste zeci de ani, insa i-ar fi spus medicul ca are inima sanatoasa.
Discutia asta, intre tata si mama a durat mai multi ani, pe vremea lui Ceausescu.
Nu mama ii reprosa ceva, pur si simplu el se plangea pentru ca, se vede treaba, sanatatea il supara.
Cred insa ca pe tata il supara si mediul in sine de la facultate, caci existau nemultumiri, lucruri care il nemultumeau, sedinte cu profesorii de colectiv, si nu venea prea bucuros acasa.
deci eu cred ca il oboseau poate aceste nemultumiri foarte mult si contribuiau la lipsa lui de chef.
Acum vreo 2 seri, tata se intreba, brusc, ce am, desi eu nu spuneam nimic, si imi vad de computerul meu, si atat si de cartile mele si rugaciuni, si o intreba pe mama, ah, da, cand am spus ca mi s-a facut rau, ca trebuie sa ma scuz ca nu raman la computer pana tarziu.
Daca eu vreau sa stau la computer pana tarziu, nu e bine, ca si ei vor sa doarma, desi in ultima vreme au mai tacut, pentru ca au sufrageria libera cand Silviu e plecat noaptea la munca si ei stau acolo si nu ii supara nimeni si camera e mai mare cu mult.
Daca insa ei se obisnuiesc cu programul meu, "autoimpus", si observa ca plec la 9h30 de la computer seara, daca plec mai devreme se uita la mine ciudat, CU REPROS, adica tata, nu si mama.
Da, m-am sculat si azi tarziu si pentru ca eram si ma simt obosita vad bine.
Si afara pe geam in locul Ambulantei de ieri, se afla o masina gen microbuz, alba, nu avea niciun fel de inscriptii, nici insemne sau simboluri de vreun fel, pur si simplu statea parcata pe locul de ieri al Ambulantei.
La scurt timp dupa ce m-am sculat a plecat.
Mi-am facut cafeaua, am ajuns si eu in dormit, am deschis computerul, m-am uitat ca ieri facusem seara niste fotografii si sa le descarc nu apucasem, telefonul se descarcase complet, si era complet mult, nu face un contact, aparent, era la priza, sa primeasca energie si se inchisese complet si nu mai "misca", era "mort", am crezut ca acumulatorul s-a stricat definitiv.
Nu mai puteam deschide telefonul ieri noapte.
cand m-am mutat in sufragerie, imediat, ca un facut, s-a deschis, l-am mutat la priza in sufragerie, caci desi sedea la priza de la ora 19h00, nu se incarca, ba, se stinsese, cum am spus, si se stinge cand nu mai are energie deloc in el.
In fine, l-am pus la incarcat, si peste niste ore, noaptea, l-am scos, desi nu se incarcase complet.
Silviu si mama au spus sa nu explodeze, asa ca l-am scos.
Au spus asta zilele trecute, de catva timp nu se mai incarca complet, oricat sedea la priza.
Abia ieri sau alaltaieri s-a incarcat din nou complet.
Iar ieri noapte, nu a vrut.
Azi deci : am descarcat fotografiile facute ieri, si pe care tot ieri seara intentionasem sa vi le trimit, am terminat Lumea, magazinul politic si am inceput un Dictionar mic Roman-Rus.
Eu nu l-am citit, dar ce ma amuza este ca fotografiat se vede mai bine, cand il maresti, decat in original, cum a fost si cazul celui Roman-Latin care e mai usor de citit in fotografiile facute, decat in cartea originala.
Dupa aceea, m-am ridicat sa scot cablul de la spate, de la computer, sa il strang si m-am gandit sa merg la geam sa vad daca microbuzul alb mai se afla inca acolo SI NU MAI ERA PLECASE.
Toate astea au fost facute in scurt timp dupa ce m-am sculat.
Deci cand m-am sculat, pe geam la bucatarie cred, am vazut microbuzul, vin in dormitor, era tot acolo, dupa cum vedeam pe fereastra, peste maxim 10-, 15 minute, PLECASE.
Cine stie de cand o fi fost stationat acolo si ce era exact cu acel microbuz, care la usile din spate avea la geamurile cele doua, avea un fel de...cum sa le numesc ? Avea gemuletele din spate acoperite, cum le acoperi la tine acasa cu ceva, nu chiar ca acasa, acasa pui o perdea, sau o draperie sau inca persiene, dar ceva in genul asta.
Poate ca putin inainte sa plece, afara am auzit o voce cam groasa si necizelata de barbat, intreband, de parca ar fi fost lucru firesc si o indatorire : " O mai luam ? " sau " o mai internam ? "
Apoi, aceeasi voce, care a tusit usor, sau si-a reglat vocea, o voce cam necizelata, de om mai grosolan, mai "badaran", mai neinstruit adica, a continuat si a spus : " Are certificat [ medical ] ".
Si ma gandeam acum, revin cu gandul la tata pentru a termina ideea de mai sus :
Spune tata care se plangea la o varsta tanara inca, el, un barbat, ca 4 ore in picioare la catedra ii e greu sa stea in picioare, sa scrie la tabla si sa isi tina cursul : deci, spune tatal meu : "SURORILE ALE MUNCESC, NU STAU, MUNCESC !"
Da, si muncesc unele exact ca niste, sau mai mult ca niste barbati, ati vazut poate, la ferma, la vita-de-vie, fac agricultura.
Tin slujbe.
Pentru ca trebuie sa ai o sanatate de fier, in cele mai multe manastiri, altfel nu poti sta acolo.
cand am vazut documentarul despre Clarisele din Poligny, tata, care a fost vreo 2 zile om de inteles - o mare exceptie pentru caracterul si personalitatea si mai ales, temperamentul lui ! - m-a intrebat in seara in care i-am povestit ca am fost la Poligny : "NU TE IAU SI PE TINE ACOLO ?"
"DECI UNDE E POLIGNY ASTA ?"
Dar, ce a sarit azi Silviu sa imi spuna sa plec.
Ma inspaimanta, ei ma vor plecata, pur si simplu fratele meu ma vrea plecata din casa.
Si cand el plecase de acasa si a lipsit vreun an, doi, eu am insistat sa se intoarca acasa !!!! cand ai mei mai ales atunci, incepusera sa goleasca cartile lui din vitrina, sa le puna in cutii de carton, ii scoteau lucrurile, pentru ca trecuse un timp si el nu mai venea acasa.
Nu stiu unde locuia atunci.
Si cutiile, sa le puna tot prin casa.
Eu m-am speriat si i-am scris sa se intoarca acasa ca parintii ii scot cartile din vitrina, adica incepusera sa ii stranga lucrurile din zona sau spatiul de sufragerie in care el isi tine lucrurile.
Si asa, STITI, CU AI MEI, DISPARE ORICE URMA A MEA, SAU A LUI SILVIU, juri ca nu au copii, juri ca noi nu existam !!!!
Cand in decembrie 2002 ( vreo 2, 3 zile ) si ianuarie 2003 am fost la Brasov, dupa foarte multi ani, am fost acolo si sa o vedem pe Mioara Precup la nunta ei, in anul 1978 cred, iarna, sau chiar 1977 ? Silviu avea numai cateva luni de cand se nascuse, se facuse iarna, el e nascut in IUNIE, vara, si am plecat cu masina noastra de atunci, doar tata si eu, la nunta verisoarei lui Mioara Precup, cu Dan Leoveanu.
Cand m-am intors dupa vreo, cu totul, cinci zile, petrecute in 2002-2003 la Brasov, acasa, nu mai gaseam nici urma mea in casa !
papucii erau impinsi cumva sub pat sau sub sifonier, ca nu ii gaseam, nu mai exista urma de mine sau lucrurile mele, le bagasera prin sifonier, pe sub sifonier sau mobile.....
Eu am inteles ca mamei mele i-a fost greu sa il ajute in trecut pe bunicul meu Paraschiv., tatal ei, cand bunica avea diabet, si deja se agravase boala, iar bunicul meu inca lucra, era in campul muncii si cu bunica trebuia sa stea cineva, si trebuia sa cumpere, sa gateasca, sa spele, sa tina casa si sa aiba grija de bunica.
Atunci, bunicul a vrut ca mama sa il ajute si ea a spus ca nu poate, nu are timp.
Si ii era greu, dar mama a fost totusi viguroasa, desi a mostenit si din fragilitatea mamei ei, bunica mea Jeana, totusi a mostenit mult, desi nu pe tot, din ADN-ul viguros al bunicului Paraschiv Mardale, cine a avut un ADN ca al lui Paraschiv Mardale a fost BINECUVANTAT DE DUMNEZEU, FERICIT DE AICI DE PE PAMANT.
Cu un astfel de ADN bunicul meu a razbit, nu usor, dar cum sa spun eu ? A razbit, si greutatile nu le-a simtit asa grele sau nu l-au doborat ca pe altii mai fragili, desi sanatosi.
Vreau sa spun ca a fost un om binecuvantat cu o sanatate, vigoare, putere, energie DE EXCEPTIE.
Mama l-a mostenit, insa a mostenit si fragilitatea bunicii Jeana.
Si totusi eu cred ca mama mai ales nu a vrut sa il ajute pe bunicul, desi stiu ca ii era greu cu 2 copii, cu noi, de crescut, si cu programul ei de 8 ore la Vulcan si mai statea uneori si peste program, si numai ea a facut toata treaba.
Eu am ajutat-o la inceput, cu ordinea in casa, si nu era putin lucru.
Dimpotriva.
treptat am inceput sa fac curat concret, sa spal, sa matur si mai tarziu sa aspir cand am primit aspiratorul de la bunicul Alexei, sa sterg praful, mai ales mai intai trebuia sa faci loc in casa, sa faci ordine, si dupa aia, abia, sa incepi sa faci curatenia.
Tata, acum 2 seri - sa termin ideea - ii spunea mamei ca ce-o fi cu mine, de ce spun ca nu ma simt bine : "Am muncit-o noi, am chinuit-o cu munca ... spunea tata"
Toata tineretea mea, dupa terminarea liceului, tatal meu, si mama, mama ii exprima supararea ei lui tata, si tata era un fel de "organ executiv", pe langa mine, adica el tipa, urla, sau ma si batea, iar mama ma scapa din mainile lui.
Se intampla mai rar, dar se intampla.
Mama si tata nu suportau sa traiesc, ma refer la viata absolut fireasca.
Si tata incepea si imi spunea asa : "STIU EU CARE E LEACUL TAU, TU AI NEVOIE SA MUNCESTI, MUNCA E MEDICAMENTUL TAU !!!!"
Mi-a spus fraza asta toata tineretea mea.
Ma scula repede, batand tare din palme, langa patul meu, in apropierea patului, daca dormeam mai mult si imi spunea sa muncesc ca munca e medicamentul meu.
Dupa foarte multi ani, incepand cam din 2000, cam de cand m-au reclamat la Psihiatrie de fapt in 2003, tata a venit cu o varianta noua si a spus asa despre mine : " E DROGATA CU MUNCA !!!"
O alta fraza pe care o spunea, sub o forma sau alta, si a spus-o niste ani, anume ca eu sunt drogata cu munca !!!
Ma uit la Silviu care munceste de cateva luni, si care se ia de mine, ai mei m-au vazut bolnava in anii acestia, dar mi-au spus ca nu am dreptul sa am medic de familie, mama mi-a spus, tata nici nu ma vede.
Daca ma doare ceva, tata nu ma vede.
Normal ca sunt ingrijorata, nu vreau sa mor "de mana" lor, sub o forma sau alta.
Si se napustesc asupra mea cu furie.
Azi la pranz mama nu era acasa.
Si deci eu ramasa singura in casa cu tata si Silviu, ei, fara mama, se poarta si mai rau cu mine !!!
Numai mama ii mai potoleste, dar nu inseamna ca ma respecta, nici nu ma iubeste, dar cand vrea, ea, si chiar si simpla ei prezenta ii mai potoleste.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu