Convorbire cu prima femeie rector a unei universitati catolice din Franta
Pentru cã am putut vedea ce oferã universitatile laice de Stat in Romania, precum si universitatile particulare de altfel, m-am indreptat spre o universitate catolica.
O universitate catolicã insa existã in Franta de exemplu, in orasul Lille.
Ce inseamna sa fii rectorul unei universitati ?
Cum trebuie sa fie un rector ?
In raport cu universitatea pe care o conduce, in raport cu studentii care se inscriu si urmeaza cursurile facultatilor universitatii, in raport cu societatea in general si cu evolutia sau dinamica ei, daca tinem seamã de faptul cã studentii se pregatesc pentru anii care vin, adica pentru viitor.
Daca am vazut ce inseamna o universitate de Stat sau una particulara, laicã, si vedem, intrucat roadele unei universitati se reflectã in realitatea pe care o traim si cu care ne confruntãm in fiecare zi, sa vedem cum este o universitate catolica.
Cum este rectorul unei universitati in Romania si cum este rectorul unei universitati in Franta ?
Rasfoind titlurile emisiunilor realizate de televiziunea catolica Katéo sau ktotv.com, am gasit in categoria emisiunilor numite “Grands Entretiens” o convorbire cu prima femeie din Franta care, in anul 2003, a ocupat functia de presedinte si rector al unei universitati catolice, si anume al universitatii din orasul Lille.
Desigur fiind vorba de rectorul unei universitati catolice, primul lucru la care te gandesti este ca persoana aleasa pentru aceasta functie este crestinã.
Pana acum, in anii facultatii si in general, m-am obisnuit – de fapt este destul de greu sa te obisnuiesti – sa aud cã aceia care au ales profesia de cadru didactic universitar, aceia care sunt nu de putine ori oameni de stiinta, adica aprofundeaza, au o activitate de cercetare stiintifica, nu sunt oameni credinciosi sau preocupati de credinta prea mult, sau chiar deloc.
Unii dintre ei isi spun cugetatori ( nu liber-cugetatori ), altii agnostici.
Existã totusi cred eu si unii care sunt credinciosi, care au fost botezati, si il am in minte in acest sens pe profesorul Ieronim Mihaila, profesorul astronom care o viata intreaga s-a dedicat studiului, cercetarii si profesiei de cadru didactic.
Credinta mea personala, izvorata din observatie mai multi ani la rand, este ca faptul de a fi fost credincios l-a ajutat mult pe profesorul Ieronim Mihaila, in special daca avem in vedere si trebuie, imprejurarea ca in Romania pana in 1989 regimul la putere a fost unul comunist, totalitar, iar dupa 1989 Statul roman a ramas cu aceleasi mentalitati si represiv in buna masura, desi s-au afirmat partidele politice despre care in treacat fie spus, nici nu stiam, am aflat dupa 1990, o garantie – cum numai in Romania noastra cea scumpica se poate – a democratiei, daca o putem numi asa, de altadata, une démocratie de jadis, cand oamenii in Romania erau foarte putini scolarizati, cand scolile nu prea existau si oamenii locuiau mai mult la sate.
Toti acesti oameni care au apartinut unor partide care existau inainte de anul 1948, anul instaurarii la putere in Romania a regimului comunist, dupa revolutia din 22 decembrie 1989 si-au reinfiintat partidele politice care demult, candva, reprezentau democratia in Romania.
Desigur o democratie a anilor de dinainte de 1948, cand se pare Romania ajunsese la apogeul dezvoltarii sale, cand Romania se pare isi daduse tot ce avea ea mai bun, atunci cand oamenii nu puteau iesi din saracie.
Vremurile de dinainte de 1948 sunt acelea in care invatamantul, educatia nu erau accesibile tuturor, dimpotriva putini se bucurau de acestea, raportat la majoritatea populatiei.
Apoi a urmat comunismul care a infiintat scoli, licee si invatamantul a fost gratuit.
Totusi, judecand dupa limbajul pe care il putem intalni si citi in comentariile facute pe marginea articolelor de presa, in Lumea Justitiei ( nu orice Lume, ci aceea a Justitiei ) si alte ziare din Romania, vazand vocabularul intrebuintat de comentatori, te poti intreba de ce invatamantul gratuit nu a fost apreciat, respectat.
Persoane care folosesc un limbaj neplacut, dezagreabil isi spun totusi români si nu de putine ori se rãtoiesc la semenii lor, de asemenea români, pe care ii apostrofeaza vehement si carora le reproseaza viu, faptul de a nu fi invatat si deprins corect limba românã.
Te intrebi fara sa vrei daca inainte de 1948 si dupa 1990 nu e acelasi lucru la nivelul vocabularului intrebuintat, al cunoasterii deprinse a limbii romane ?
Inainte de 1948 era dificil sa inveti pentru ca exista multa saracie, iar grija celor instariti era sa pastreze stiinta numai pentru ei.
Dupa 1948, de bine de rau, scolile au fost gratuite, la fel liceele si chiar si facultatile.
Au aparut totodata si alte criterii de acces la invatamant, dar la cel superior, universitar.
Criteriul era acela al originii, al numelui, al originii sociale, al apartenentei la ideologia comunista, al recrutarii in Securitate, al inscrierii in Partidul Comunist Roman, desigur insa, daca erai primit, acceptat sa te inscrii, si daca vroiai acest lucru anume.
De frica regimului unii au vrut sa se inscrie in acest partid comunist, insa au fost respinsi din cauza dosarului lor, adica a istoriei familiei lor, fie aveau / avusesera ascendenti instariti, fie nu aveau un nume pur românesc.
Relatia Romaniei de dinainte de 1989 cu fosta URSS nu mi-a fost clara niciodata si nici astazi nu imi este.
(Nici astazi cand exista inca peste tot in lume si in Romania, servicii de informatii interne si externe, nu imi e clar care este relatia din Romania sau atitudinea ei mai precis fata de Rusia ?)
In tot acest timp insa, Romania a asteptat si sprijinul americanilor cu care insa nu am inteles – vazusem odata un documentar la TVR – daca vorbise in acest sens, in acest scop, pentru a o scapa de comunism.
In mod normal daca spui ca astepti pe cineva, sprijinul cuiva, sau spui ca ai asteptat acest lucru, de aici se intelege ca te-ai inteles, ca ai comunicat, ca ai vorbit cu acel cineva din partea caruia astepti sa fii sprijinit.
Dar daca nu ai vorbit cu el, cu acel cineva, cum poti spune ca il astepti sa vina sa te salveze ?
Pentru ca, asa cum spuneam, am vazut la televiziunea romana in anii trecuti un film documentar care m-a uimit pe drept cuvant.
Filmul spunea ca dupa 1948, unii dintre români au opus rezistenta instaurarii regimului comunist, si au asteptat sprijinul din partea americanilor, care insa nu a venit.
Pana aici am inteles ce au spus in acel film documentar, ce ni s-a infatisat.
Insa am fost uimita cand, tot din film, in continuare, a rezultat ca romanii respectivi nu luasera legatura, nu comunicasera cu nimeni din SUA, adica cu americanii.
Concluzia a fost si mai teribila : acesti oameni s-au socotit inselati in asteptarile lor, tradati intr-un fel, chiar tradati de americani care nu au venit sa ii salveze din comunism !
In plus, cei care au asteptat acest ajutor nu s-au gandit ca SUA e o alta tara, ca are poate si avea, alte interese, nu s-au gandit nici la faptul ca americanii din partea carora asteptau ajutorul nu semanau cu ei, adica nu se comportau ca ei, adica nu erau si nu sunt adeptii extremismului.
Priviti in SUA, ati vazut pana astazi in Istoria SUA ca la putere a venit vreodata o ideologie de stanga sau o ideologia extremista de dreapta ?
Nu ati vazut. Nu puteti vedea pentru ca nu a fost asa.
De aici, trebuie sa deducem, sa deduceti ca americanii nu au acest punct de vedere, nu au credinta ca oamenii trebuie oprimati, fie de comunism, fie de nazism cu varianta lui legionarismul din Romania.
Ati vazut voi ca in SUA, americanii isi omoara populatia, venind la putere cand comunistii, cand legionarii ca rezultat al unei rebeliuni cum s-a intamplat in anul 1939 in Romania in dictatura legionara ?
De aici nu puteti trage o mare concluzie ? Nu ar trebui ?
De ce te-ar ajuta un om – sa ii spunem american in cazul de fata – care este impotriva oprimarii, impotriva opresiunii, care nu isi omoara semenii, pe tine care in 1939 ai impuscat in acele zile pe strada oamenii la intamplare ?
Daca te uiti, istoria SUA arata ca americanii au luptat pentru libertate, mai intai de toate, candva demult, ei nu au suportat nici dominatia Angliei si au vrut sa fie independenti.
Vedeti vreo asemanare intre americani si legionarii si comunistii din Romania ?
De ce un om care lupta pentru libertate in tara lui si contra extremismului, pe care nu il doreste, in speta americanii - ar veni in Romania in 1948 sa salveze legionarii care au impuscat in strada romani, cetateni romani, pe care chiar i-au smuls si luat pe sus din locuintele si casele lor si i-au dus in padure si impuscat ?
Cum a murit Nicolae Iorga ?
Apoi legionarii s-au plans de comunisti.
Comunistii, in primii ani cand s-au instaurat la putere au venit si ei la randul lor – nu puteau ramane mai prejos ! – si au luat oamenii, romanii, din casele lor, din locuintele lor, din asternuturile lor si i-au dus in inchisori unde i-au torturat si care a avut noroc a scapat, care nu a rezistat torturii a murit.
Este ciudat ca oamenilor din Romania nu li se pare nimic ciudat in aceste apucaturi, in aceste instincte puternic criminale.
Dar ei asteapta si tot asteapta sprijinul americanilor.
Inainte de 1948 familiile instarite isi trimiteau copiii, mai ales fetele la pensioane catolice care existau in Romania atunci.
Ma intreb daca acolo se invata in trecut putina religie ?
In Romania din anii comunismului :
Pentru ca, de pe o parte exista un nationalism fatis, granitele tarilor comuniste erau inchise complet, pe de alta parte URSS era aceea care inventase comunismul si il adusese, desi ceilalti din alte tari comuniste nu au dorit comunismul deloc, ma intreb cate tari sunt in total cele din Europa care au apartinut lagarului comunist ?
In fine, comunismul una peste alta l-a dorit numai URSS-ul unde se aflau sau aflasera acel Lenin ( despre care azi am aflat ca avea un creier structurat diferit de al altor oameni ) si acel Stalin.
Romania nu a dat astfel de genii umanitatii, insa a trebuit se pare, sa le accepte.
In tot cazul nu era numai Romania, erau si alte tari, aveau o alcatuire, un aparat de Stat si o diplomatie, te poti intreba de ce totusi nu s-a putut face nimic, decat accepta comunismul ?
Imi vine in minte un raspuns : pentru ca rai au fost si cei de dinainte de 1948 si cei din perioada comunista.
Si in aceste conditii, pesemne Dumnezeu si-a intors fata de la acesti oameni din Europa Centrala si de Est si a spus : Faca-sa voia lor, daca voia Mea nu o accepta !
Si oamenii au facut voia lor.
Inainte de 1948, existau in Romania scoli religioase, scoli tinute de maici catolice, numite pensioane ( in dictionarul explicativ al limbii romane, DEX, mai intalnim si termenul de Pensionat in dreptul cuvantului “pension” care la plural devine “pensioane” ), insa nu cred, nu stiu sa fi existat si Universitati Catolice ?!
Dupa 1990 in Romania s-au infiintat universitati particulare laice, mai multi ani la rand insa nu s-a stiut daca diplomele de studii eliberate de aceste universitati sunt valabile sau nu ?
Cu alte cuvinte era riscant sa te inscrii la o universitate particulara in primii ani de dupa 22 decembrie 1989, dupa revolutia romana care l-a desfiintat pe Nicolae Ceausescu, caci nu stiu daca a desfiintat comunismul ?
Numai Romania ne poate pune in fata unor astfel de oferte : pe de o parte partidele numite istorice care reinviau dupa 1990 si care inainte de 1948 nu au fost democrate, dimpotriva, pe de o parte mentalitatile comuniste care s-au propagat pentru ca nu se pot sterge pe loc din memoria oamenilor, le-a intrat in sange, a devenit un reflex conditionat modul de viata comunist.
Credinta insa nu are niciun loc aici, nici la cei de dinainte de 1948 si nici la ceilalti care pot spune pe drept cuvant insa, ca regimul comunist a inchis manastiri, a demolat si deplasat din locul lor biserici si a persecutat clerul.
In aceste conditii cum sa te gandesti la Dumnezeu ?
Carti de rugaciuni nu existau, icoane nu existau, librarii cu obiecte religioase si carti despre credinta si teologie nu existau.
Si atunci cand au existat, probabil au existat totusi inainte de 1948, care a fost rezultatul ?
Au fost oamenii atunci mai credinciosi ?
Daca da, daca mergeau la pensioane catolice tinute de Maici ce au invatat acolo ?
Daca aruncam numai o privire in Biblie, nu e necesar nici macar sa o citesti din scoarta in scoarta pentru a vedea ca, atunci cand intr-o comunitate, intr-un popor oamenii au fost rai, inraiti, ticalosi, Dumnezeu a venit si le-a spus simplu si brusc :
STOP. Pana aici.
Dar am impresia ca in Romania la pension mergeau oamenii pentru ca asa era la moda, oamenii probabil gandeau ca e o moda aceasta, si ca in Occident se merge la maici pentru ca asa trebuie, e un soi de fashion.
O mica minoritate isi permitea financiar sa mearga la maici in Romania de dinainte de 1948, cei mai multi oameni chiar locuiau la sate si nu erau scolarizati in acei ani, si asa ramaneau pana la adanci batraneti, analfabeti.
Ei bine, natura umana este cheia problemelor sociale, politice.
Cum e omul, asa si politica, asa si societatea.
Astazi unii privesc spre Rusia si in ziarele romanesti se refera la un ziar care ar aparea in Rusia, “Vocea Rusiei” sau ce este aceea, altii privesc spre SUA.
Unii dintre acestia totusi se vor nationalisti, desi de mai multi ani se tot vorbeste despre mondializare, despre globalizare.
De-a lungul istoriei umanitatii, la intervale de timp, din cauza evenimentelor istorice, multi au fost oamenii, si din multe tari, care au patimit persecutii, prigoane, care au fost nevoiti sa fuga din tara lor mai multi ani, sau pentru toata viata.
IN mod normal aceste experiente, traite de multi pe viu, ar trebui sa ii faca mai buni pe oameni, mai intelepti.
Sa priceapa, sa deschida ochii si sa vada ca oameni din mai multe tari, au suferit ca si ei, si au trebuit sa isi lase casa, familia chiar cateodata sau membri ai familiei, bunurile, cele agonisite, si sa plece spre alte tari.
Daca te uiti la Rusia si la fosta URSS, rusii au trait foarte rau in URSS si ma refer acum la cei care erau rusi, si nu din alte tari caci aceia au fost chiar persecutati.
Deci persecutiile sau teama, frica, teroarea, au existat si in sanul aceleiasi tari si aceluiasi popor.
In plus s-ar mai ridica o problema : din fosta URSS au plecat totusi, s-au refugiat in Romania, oameni care de origine erau rusi.
Ce s-a intamplat cu ei in anii urmatori, dupa ce au plecat de pe teritoriul fostei URSS si s-au stabilit, desi nu usor, in Romania ?
Au supravietuit ? Au murit prematur, adica inainte de batranete, inainte sa vina vremea omului sa moara din cauze biologice, din cauza inaintarii in varsta ?
Daca au supravietuit, care a fost viata lor, au avut realizari, esecuri, impliniri sau obstacole, au trait sanatosi sau bolnavi ?
Saraci sau mai putin saraci ?
Cu alte cuvinte ce s-a intamplat cu ei si care le-a fost soarta ?
In anul 2013 Romania este inca departe insa de Occident.
Occidentul are si el slabiciunile lui, defectel lui si asta pentru ca toti sunt oameni si omul nu este perfect, insa fara Occident, tari precum Romania, Rusia si-ar pierde busola.
Astazi am citit un articol intr-un ziar din Romania, despre o persoana din Rusia care ar fi impotriva Occidentului.
Ok.
Occidentul a fost pasiv, Occidentul a gandit la un moment dat ca traieste mai bine acolo in occident, ferit de tarile din Europa de Est care sunt fataliste si poate ca nu au capacitatea de a fi fericite.
Occidentul s-a ferit, a vrut bunastarea pentru el si da, nu s-a prea opus comunismului.
Dar, in fond, comunismul nu a fost creatia Occidentului, cel putin atat cat stim noi pana in ziua de azi.
Astazi un om din Rusia se indigneaza rau impotriva Occidentului, dar daca acest Occident nu ar mai exista, in Rusia ta cum ai mai justifica esecul si mizeria care exista ?
Sa admitem ca Occidentul pur si simplu nu mai exista de maine.
Ramai in Rusia, singur, fata in fata cu civilizatia rusa, asa cum este ea dupa caderea aceluiasi comunism.
Cum este ea astazi ?
Ce vei mai spune atunci rusilor ? De ce nu sunt fericiti, de ce nu au bani, de ce exista brutalitate, rautate, de ce exista interdictii, de ce nu sunt si ei oameni liberi ca toti oamenii ?
De asemenea, pentru cine sau impotriva cui ai mai construi arme sau rachete ?
Pentru ca unii sunt de parere ca industria armelor ofera oamenilor un loc de munca.
Si atunci pentru cine ar fabrica arme, pentru ei insisi ?
Si-ar trage un glont in cap fiecare ?
Pentru ca cel mai greu lucru de care scapi, este insasi firea ta.
Nu ai cum sa scapi de ea, impaca-te cu ea, fii mai bun si nu poti ajunge la asa ceva decat prin credinta.
Din moment ce, in lipsa credintei, este evident ca nu ai ajuns.
Oare in Rusia se traieste bine, din moment ce trebuie sa stai mereu inconjurat de oameni care sa te apere ?
In orice caz, am ascultat aceasta Convorbire cu rectorul, care este o femeie, universitatii catolice din Lille, oras din Nordul Frantei si m-am gandit la rectorul nostru, al Universitatii Spiru Haret, despre care ziarele au scris ca ar fi fost, daca asa o fi fost nu stiu, un activist comunist.
Sa fiu sincera in Romania nu te simti sigur, si nici nu esti, si trebuie sa fii in garda si fata de cei care nu au fost comunisti si fata de cei care au fost comunisti.
Dar eu cred ca explicatia sta in ADN-ul uman, de unde sa luam un ADN mai bun ?
Sa il rugam pe Dumnezeu sa ne faca mai buni, sa ne imbunatateasca ADN-ul, desigur, asa, in mod natural, fara interventii concrete.
Prin puterea rugaciunii.
Nu imi vine in minte un alt raspuns, cum putem invata oamenii sa fie oameni si sa nu mai fie asa de indoctrinati politic, si amatori de ideologii care s-au aratat periculoase, dezastruoase si pentru unii si pentru ceilalti.
Comunisti si ne-comunisti au murit pe capete de dragul ideologiilor.
Altii au suportat ideologia care le-a cazut pe cap.
Am citit si recitit o carte care m-a impresionat, cu titlul “Cartea Mironei” de Cella Serghi, o carte care ne arata Romania de prin anul 1937 si pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.
Ma intreb de ce oamenii isi cauta salvarea, sprijinul intr-o ideologie, in loc sa caute libertatea, in loc sa il caute pe Dumnezeu ?
Luati individual, au existat si oameni, mai ales tineri care au fost naivi, au fost animati de interese curate, care au luptat de partea comunistilor.
Dar ei nu erau instruiti, erau oameni modesti, proveniti din familii sarace, destramate si care erau disperati sa iasa din aceasta situatie : au ales comunismul crezand probabil sincer, ca acesta va fi cheia succesului.
Faptul de a fi fost insa ignoranti i-a costat mult.
Sa admitem ca au existat cu adevarat si eu cred ca trebuie sa fie existat, tineri care au crezut ca acest comunism in Romania este o solutie buna impotriva saraciei, mai ales saracia bantuia inainte de 1948 si odata cu ea, fireste si lipsa libertatii.
Dar ei fiind neinstruiti, ignoranti nu s-au gandit mai departe.
Mai departe inseamna ca intotdeauna exista si oameni rai care vor negresit totul pentru ei si numai pentru ei, tot ce e bun adica, bogatie, bani, libertatea de a calatori cand si cand, dar numai pentru ei in timp ce altii raman intre granitele tarii lor si nu pot misca si nu pot comunica cu exteriorul.
Acesti oameni au existat si inainte de 1948 si dupa 1948 si mai exista si azi dupa 1990 si pana in vremurile din urma.
Cine conduce cu adevarat o universitate ?
Rectorul si presedintele sãu ? Oamenii politici ? Profesorii facultatilor universitatii care in timp dezvoltã propriile lor interese ?
Cei care de pilda dau lectii particulare pentru a pregati absolventii pentru examenul de admitere la Institutul National al Magistraturii, intr-o facultate de drept ?
O colega mi-a spus ceea ce aflase si ea, anume : mai multi colegi care s-au pregatit pentru admiterea la Institutul National al Magistraturii cu unii profesori ai facultatii au obtinut la examene note foarte mici, sub nota cinci cu mult, cu 2, 3 puncte sub cinci.
In sistemul de notare romanesc, de la 1 – la 10, zece este nota maxima, iar cinci este nota de trecere.
Un coleg de facultate ar fi spus ironic : “Asa note puteam si eu sa iau si fara sa fac facultatea de Drept !”, adica ce nevoie sa iei lectii particulare pentru a obtine asa note ?
Si asa este. Nici nu e greu.
La drept vorbind, examenul de intrare la Institutul National al Magistraturii este greu chiar pentru profesori.
De ce ?
Pentru ca trebuie sa fii magistrat, sa practici dreptul, sa cunosti teoria si spetele si felul in care judeca instantele spetele in chestiune pe care le intalnesti in grila de examen.
Vazuta situatia din acest unghi, un profesor fie el si din facultate, nu te poate instrui cu adevarat.
Cu toate ca, in anii facultatii, unele discipline de drept sunt predate de profesori care sunt si magistrati, daca ma gandesc bine, sau care lucreaza in Politie ...
Am apreciat realismul, simplitatea, si corectitudinea unui profesor in anii facultatii :
S-a intamplat ca de vreo 2, 3 ori sa ne intalnim in drumul spre casa, de la facultate.
Acest profesor mi-a spus ca, astazi daca ar dori sa devina avocat nu i-ar fi usor, dimpotriva, pentru ca trebuie sa fii la curent cu practica instantelor, a avocatilor, cu viata de zi cu zi a unei instante.
Ori, de la inaltimea catedrei el ne preda foarte bine, insa practica este un efort de fiecare zi, in fiecare zi cand practici Dreptul, intr-un fel, o iei de la inceput.
De aceea este greu, nu pentru ca nu ar fi avut cunoasterea Dreptului.
Dar bine, desigur, acel profesor a fost un om cu functii importante, este un om cu multa experienta ( desi in fond are colegi cam de seama lui ), care are o varsta.
Probabil stie ca nu e bine si nici frumos ca in viata sa nu ii respecti pe semenii tai, fie ei mai tineri, fie ei numai studentii tai la un moment dat.
Pesemne ca are o alta educatie, dar si o alta inteligenta.
Pentru ca am fost dezamagita de ceea ce inseamna o facultate laica, am ascultat cu atentie Convorbirea cu rectorul unei universitati catolice.
Aceasta Convorbire numitã “Utopia in acte”, cu rectorul Universitatii Catolice din Lille, Franta, dureaza 52 de minute si o puteti urmari accesand acest link :
