Dreptul meu la replicã pentru ziarul „ Gândul ”Drept la replică referitor la articolele :
1. „Ponta îi face lui Băsescu un dar grecesc: Iulia Motoc ar putea fi judecătorul României la CEDO”, Gândul, 13.06.2013
2. „Iulia Motoc vrea ca la CEDO, dar a votat ca în România”, Gândul, 14.06.2013
3. „După articolul din Gândul din 13.06.2013, Iulia Motoc confirmă că vrea să fie judecător CEDO, reacţiile Consiliului Europei, care este portretul candidatului”
4. „Culisele alegerii candidaţilor pentru CEDO, câte voturi a primit Iulia Motoc şi cine este candidatul care s-a prezentat cel mai bine”—Gândul, 24.06.2013
Toate aceste articole sînt semnate de Biro Atilla în ziarul Gândul.
Doresc să aduc la cunoştinţa cititorilor ziarului Gândul şi a opiniei publice faptul că
articolele menţionate cuprind informaţii false, fără nici un fel de suport probator. Ca această serie de articole semnate de acest jurnalist continuă, în opinia mea, atacurile la adresa judecătorilor CCR denunţate de raportul CE privind mecanismul de cooperare şi verificare şi se înscrie într-o campanie negativă cu privire la candidatura mea la postul de judecător CEDO. Toate aceste informaţii false sunt de natură să aducă atingere reputaţiei mele şi îmi creează importante prejudicii morale şi de imagine, atât în plan naţional cât şi internaţional.
În articolele sus-numite, se afirmă fals următoarele lucruri:
1. Că ar exista o înţelegere politică a USL pentru nominalizarea mea în funcţia de judecător la CEDO. Scopul ar fi eliminarea mea din CCR, unde sunt percepută ca fiind „apropiată de Traian Băsescu şi de PDL”, şi înlocuirea mea cu un judecător propus de USL.
Acelaşi articol aduce prejudicii şi CCR în ansamblul ei, afirmând că judecătorii CCR votează la comanda partidului care i-a nominalizat, deci, se induce lipsa lor de independenţă. Fals şi fără probe. S-a dovedit, în multe rânduri, probitatea şi independenţa Curţii.
2. Articolul privind reincriminarea insultei şi calomniei conţine grave erori juridice. Astfel , în mod vădit, autorul nu înţelege care este diferenţa dintre opinia concurentă şi opinia separată. Pe parcursul articolului se afirmă că am făcut fie opinie separată, fie opinie concurentă la aceeaşi decizie. Imposibil din punct de vedere juridic.
Mai mult decît atât, autorul interpretează cu vădită rea credinţă opinia mea concurentă. Astfel, autorul doreşte să mă prezinte ca pe un judecător care nu cunoaşte importanţa libertăţii de expresie într-o societate democratică. Ori, opinia mea concurentă începe cu necesitatea afirmării „dreptului fundamental al libertăţii de expresie, în special în presă”.
În fapt, toată opinia mea separată este o pledoarie pentru ca, după ce Parlamentul va lua act de decizia CCR care se referă la excepţia de constituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art 414-5 alin 5 din codul de procedură penală, să dezincrimineze insulta şi calomnia în presă. Aceasta rezultă în mod clar şi din ultimul paragraf al Deciziei: „Apreciem că procesul de reincriminare penală a insultei şi calomniei prin presă nu este o soluţie la presiunile pe care mass-media le exercită asupra sistemului judiciar ţinând cont de rolul pe care mijloacele de informare în masă îl deţin într-o societate democratică”. Cu aceeaşi rea credinţă, autorul se referă şi la modul în care interpretez, în opinia concurentă, raportul MCV. Domnul A. Biro afirmă că: „Iulia Motoc susţine că, din această observaţie a CE rezultă că România trebuie să reincrimineze insulta şi calomnia.” Interpretarea mea este: Comisia Europeană subliniază „eficacitatea activităţii de supraveghere pe care o exercită CNA.”
3. Articolul face afirmaţii în legătură cu numărul de voturi ale Comisiei Guvernamentale care sunt secrete, inclusiv pentru candidaţi. Nu se citează nici măcar surse. Articolul este o pură ficţiune, prin care autorul vrea să inducă faptul că Iulia Motoc a avut ultimul punctaj. Ce nu menţionează Dl. Biro, faţă de ceialalţi candidaţi, este:
În vreme ce autorul se referă elogios la ceilalţi candidaţi, preferă să nu citeze elemente esenţiale din CV-ul meu. Date obligatorii pentru candidatura unui judecător la CEDO: Doctor în Drept Internaţional Public al Universităţii „Paul Cezanne”, Universitatea Aix-en- Provence III, Doctor in Etica a Universitatii din Bucuresti,
Afirmaţiile mai sus amintite nu sunt adevărate şi nu prezintă niciun temei real în susţinerea lor, singurul scop al acestui articol de presă fiind defăimarea gratuită a imaginii publice a mea şi încercarea de a sabota alegerea acesteia în calitate de reprezentat al României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
Toate aceste date, reţinute în mod greşit în rândurile citate, fac să planeze o stare de incertitudine cu privire la toate informaţiile redate în articolele scrise de Biro Attila despre mine si aduc o gravă atingere atât imaginii de magistrat, cât şi reputaţiei mele. Însăşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că orice persoană, inclusiv ziariştii care exercită libertatea de exprimare, îşi asumă îndatoriri şi responsabilităţi. Într-o formulare sintetică, Curtea a decis că numai prin respectarea îndatoririlor ce-i revin, presa îşi îndeplineşte funcţia sa esenţială într-o societate democratică, fără a depăşi anumite limite, mai ales în privinţa reputaţiei şi drepturilor altor persoane .
O sinteză a principiilor de etică şi deontologie a ziariştilor este cuprinsă în Rezoluţia nr. 1003 (1993) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, de care România a luat act prin Hotărârea nr. 25 din 12 septembrie 1994 a Camerei Deputaţilor, din care cităm unele dispoziţii relevante:
„2. Profesia de ziarist implica drepturi şi obligaţii, libertăţi şi responsabilităţi. (…)
4. Ştirile trebuie difuzate cu respectarea adevărului după ce au fost efectuate verificările de rigoare, prezentarea, descrierea sau naraţiunea fiind făcute într-un mod imparţial. Zvonurile nu trebuie confundate cu ştirile (…) [subl. ns.].
21. (…) ziaristica nu trebuie să denatureze informaţia adevărată, imparţială şi opiniile oneste, nici să le exploateze în scopuri proprii, într-o încercare de a crea sau modela opinia publică. (…)
25. În ziaristică, scopul nu scuză mijloacele; informaţia trebuie obţinută prin mijloace legale şi etice”.
De asemenea, în conturarea normelor profesionale ale activităţii ziaristului, Clubul Român de Presă a adoptat Codul deontologic al ziaristului, act care facilitează interpretarea şi aplicarea normelor legale şi constituţionale mai sus menţionate. În temeiul art. 2 din acest Cod, „ziaristul poate da publicităţii numai informaţiile de a căror veridicitate este sigur după ce în prealabil le-a verificat, de regulă, din mai multe surse credibile” iar conform art. 9 „ziaristul care distorsionează intenţionat informaţia sau face acuzaţii nefondate săvârşeşte abateri profesionale de maximă gravitate”.»
Iulia Motoc 6 iulie 2013 pe facebook
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu