Crearea lumii nevãzute ( 2 ) ( Teologia
dogmaticã )
Numãrul
si ierarhia îngerilor
Referindu-se la numarul
ingerilor, Sfanta Scriptura foloseste
diferite numiri spre a arata multimea lor, dar nicaieri numarul lor nu este
precizat ; astfel de numiri sunt :
Ø
Legiuni sau legheoane (Matei
26, 53) ;
Ø
Tabãrã (Apoc. 20, 9) ;
Ø
Zeci de mii, mii de mii (Dan.
7, 10, comp. Apoc. 5, 11) ;
Ø
Multime de oaste (Luca 2,
13) ;
Ø
Ostirea lui Dumnezeu (Facere
32, 1) ;
Toate aceste numiri aratand ca numarul
lor este foarte mare.
Sfantul Ioan Gura
de Aur vorbeste de “popoare infinite de puteri netrupesti, ale caror mii nu le
poate numãra nimeni”, iar Clement Alexandrinul spune ca ingerii sunt in numar
infinit.
Desigur, nu putem
deduce numarul ingerilor nici din faptul ca fiecare om are un inger pazitor,
deoarece in paza unui inger pot fi mai multi oameni deodata.
Dar este de
presupus ca numarul lor a ramas acelasi dupa caderea cetei celor razvratiti,
caci n-avem dovezi ca Dumnezeu a creat alti ingeri in locul acelora.
De asemenea, ei
fiind spirite, nu se inmultesc nici nu mor, numarul lor ramanand acelasi.
Desi sunt fiinte
spirituale, nu toti ingerii sunt egali intre ei.
Datorita
perfectiunii lor in functie de insusirile cu care au fost inzestrati de
Dumnezeu cand au fost creati, ei sunt de mai multe categorii.
Dupa Sfanta
Scriptura si dupa cele cuprinse in scrierea Despre
ierarhia cereasca a Sfantului
Dionisie Areopagitul, ingerii se impart in noua cete, grupati in trei
triade, sau clase, in ordinea lor ierarhica.
Aceste cete sunt
urmatoarele :
- Scaunele, Heruvimii, Serafimii ;
- Domniile, Stapaniile, Puterile ;
- Incepatoriile, Arhanghelii, Ingerii.
In aceasta
ordine, cetele ingeresti stau in jurul tronului ceresc, cei din prima triada
fiind pe cel mai inalt plan, care iau cunostinta in mod direct de voia si
mesajele divine, comunicandu-le celorlalti din celelalte clase.
Starea moralã a îngerilor
Ca fiinte
spirituale create, ingerii au aceleasi insusiri spirituale ca si omul, si anume
:
- ratiune,
- simtire si
- vointã liberã,
pe care au exercitat-o
si au intarit-o in bine ; de aceea ei sunt fiinte superioare omului (ps. 8, 5-6
; comp. Evr. 2, 6-7 ; 2, 9).
Fiind insa
creaturi, sunt totusi fiinte marginite in toate privintele.
Ca fiinte
spirituale inzestrate cu libertate, ingerii aveau posibilitatea sa progreseze
in perfectiune si virtute, dar in acelasi timp aveau si libertatea de a
pacatui.
Cu alte cuvinte,
ei se puteau folosi de libertatea lor pentru a progresa in virtute, incat sa
ajunga la starea de a nu mai putea pacatui – asa cum au ajuns cei ce n-au cazut
– dupa cum puteau abuza de libertatea lor, decazand din starea in care se
gaseau, asa cum au facut o parte dintre ei.
Pacatul ingerilor,
cel dintai pacat din lume, a fost pur spiritual si a constat in razvratirea
impotriva lui Dumnezeu din cauza mandriei.
Ei au pacatuit
dintr-o rautate constienta a vointei, printr-o hotarare libera, deplina,
irevocabila si definitiva.
Chiar din acest
motiv, urmarile lui au fost cu mult mai grave decat cele ale pacatului
stramosesc :
- condamnarea lor vesnica,
- intunecarea si orbirea mintii,
- impietrirea inimii si invartosarea
vointei spre rau,
- moartea spirituala definitiva.
Gravitatea
pacatului lor rezultã din doua motive, si anume :
(1)
Fiind fiinte spirituale
superioare omului, ingerilor le era mai usor sa nu pacatuiasca decat omului,
deoarece gandirea lor este intuitiva, nu discursiva, ceea ce aduce cu sine ca
in orice act de cugetare, sa sesizeze si sa cunoasca indata ultimul scop,
printr-un act de iubire sau de urã ; pentru ei deci, binele si raul se prezinta
cu mai multa evidenta decat pentru om, legatura dintre bine si Binele Suprem
fiind mult mai evidenta.
(2)
In calitate de fiinte pur
spirituale, pacatul lor este numai al rautatii, nu si al slabiciunii, deoarece
ei nevand trup, n-au nici pofte trupesti.
Îngerii
cei rãi sau diavolii
Folosindu-se rãu
de libertatea lor si razvratindu-se impotriva lui Dumnezeu, din mandrie, o
parte dintre ingeri au fost izgoniti din cer, ajungand astfel ingeri rai sau
diavoli.
Numele
de ingeri rãi li s-a dat deoarece ei nu voiesc si nu fac niciodata binele, ci
numai rãul.
Acestia poarta
diferite numiri :
Ø
Demoni (Matei 8, 31) ;
Ø
Diavoli (Matei 4, 1) ;
Ø
Draci (Matei 11, 18) ;
Ø
Duhuri necurate (Matei 10, 1) ;
Ø
Duhuri rele (Apoc. 16, 14) ;
iar capetenia lor
se numeste :
Ø
Satan (Matei 12, 26) ;
Ø
Belzebul (Matei 10, 25) ;
Ø
Lucifer,
Ø
Veliar.
Diavolului i se
mai spune :
Ø
Ispititorul (Matei 4, 3),
Ø
Începãtorul rãutãtii,
Ø
Stapanul acestei lumi (Ioan 12,
31),
Ø
Iar numele de Satan inseamna contrar.
Îngerii rãi sau diavolii sunt
fiinte personale si reale, ca si ingerii buni.
Diavolul nu e deci, cum au afirmat unii, o iluzie a timpurilor vechi si
intunecate, sau o reprezentare ori personificare sensibila a raului ce
izvoraste din om, ci are o existenta reala si incontestabila.
Scriptura Noului Testament vorbeste foarte des de actiunea raufacatoare a
diavolului asupra oamenilor, de aceea, Mantuitorul a dus o lupta inversunata
impotriva lui, izgonind duhurile necurate din nenumarati demonizati, facandu-i
pe acestia sanatosi.
Nu se stie, cand au cazut ingerii rai din starea originara, dar este de
presupus ca nu indata dupa crearea lor.
Se poate spune insa cu certitudine, pe temeiul cuvintelor
Mantuitorului : “Voi sunteti fii ai diavolului... Acela de la inceput a fost
ucigator de oameni si in adevar n-a statut” (Ioan 8, 44) ca ei au cazut mai
inainte de crearea omului, deoarece diavolul i-a ispitit pe protoparintii
nostri la pacat.
Numarul diavolilor este foarte mare, deoarece Sfanta Scriptura vorbeste de
o imparatie a diavolului (Matei 12, 26 ; Luca 11, 18) si de legiuni de diavoli
(marcu 5, 9 ; Luca 8, 30).
La fel ca si la ingerii buni, intre ei exista deosebiri de trepte.
Nu putem sti daca aceste deosebiri se datoresc gradului
de participare la razvratirea impotriva lui Dumnezeu, sau treptei din care ei
au facut parte inainte de cadere, dar Sfanta Scriptura vorbeste despre
Incepatorii, Domnii si Stapanii ale intunericului acestui veac (Efes. 6, 12).
Fiind urzitorul raului in lume, diavolul se straduieste necontenit sa-i
indemne pe oameni la pacat, de aceea mereu ii supune la tot felul de ispite.
Dorinta lui de a-i pierde pe oameni si de a-i castiga pentru imparatia sa o
arata sfantul apostol Petru : “Diavolul umblã ca un leu rãcnind, cautand pe
cine sa inghita” ( I Petru 5, 8 ).
Totusi, cu toate ca el poate ispiti pe orice om, fiind tot creatura,
puterea lui e marginita, de aceea el nu poate sili sau constrange pe om la
pacat, daca acesta se inarmeaza impotriva uneltirilor lui (cf. Efes. 6, 11-17).
El ispiteste pe om indirect, prin senzatii si reprezentari, prin influente
asupra judecatii si fanteziei omului, prin infatisarea unui bun aparent ca bun
adevarat.
Dumnezeu ingaduie ispitele diavolului cu scopul de a ne fortifica in lupta
impotriva raului, si a ne intari in staruinta in bine ; numai astfel putem inainta
pe calea virtutii, spre a ne dobandi mantuirea.
De aceea sfantul Iacov zice : “Fericit barbatul care
rabdã ispita, caci lamurit facandu-se, va lua cununa vietii, pe care Domnul a
fagaduit-o celor ce-L iubesc pe Dansul” (Iacov 1, 12).
Cinstirea îngerilor
Potrivit cuvintelor sfantului apostol Pavel : “Au nu toti sunt duhuri
slujitoare, trimisi spre slujire, pentru cei ce au sa mosteneasca mantuirea ?”
(Evr. 1, 14), îngerii sunt slujitorii lui Dumnezeu trimisi sa slujasca
oamenilor, pentru ca acestia sa-si dobandeasca mantuirea.
Asadar, ei sunt mijlocitori intre Dumnezeu si oameni, dar
in acelasi timp si mijlocitori si impreuna-rugatori cu noi catre Dumnezeu,
pentru ca, prin rugaciunile si mijlocirea lor, sa ne putem dobandi mantuirea.
Din acest motiv, inca din epoca apostolica, Biserica a invatat ca ingerilor
le datoram un cult de venerare, asemenea sfintilor, de asemenea a intocmit
rugaciuni, acatiste, imne speciale in cinstea ingerilor, in acelasi timp
destinand ziua de luni din fiecare saptamana in cinstea si pomenirea lor ; de
asemenea a asezat sarbatoarea Soborul sau Adunarea Sfintilor Arhangheli Mihail
si Gavril la 8 noiembrie din fiecare an.
Iar ca semn de deosebita cinstire a acestora, numeroase biserici poarta
hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril.
De altfel, Sinodul al VII-lea ecumenic a stabilit in mod formal sau
oficial, venerarea îngerilor.
( extras
din Teologia
Dogmaticã, manual pentru seminariile teologice, Pr.prof.dr. Isidor Todoran,
Arhid. Prof. Dr. Ioan Zãgrean, Tiparita cu Binecuvantarea Prea
Fericitului Parinte Teoctist
Patriarhul BOR, Ed.Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romane, Bucuresti, 1991 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu