Crearea lumii nevãzute ( 1 ) ( Teologia dogmaticã )

Crearea lumii nevãzute ( 1 ) ( Teologia dogmaticã )

Dupa invatatura crestinã, creatia cuprinde douã pãrti bine distincte : lumea nevazuta sau spirituala, si lumea vazuta sau materiala.

Crearea lumii nevazute                                                            

Prin lumea nevazuta sau spirituala se intelege lumea îngerilor.

Cuvantul înger aggeloV inseamna sol, crainic, vestitor, trimis. Dar acest cuvant nu ne spune nimic cu privire la fiinta ingerilor, caci se referã numai la functiunea pe care ei o indeplinesc in iconomia mantuirii, anume de a face cunoscuta oamenilor voia lui Dumnezeu, de a le trimite mesaje acestora.

In acest inteles, sunt numiti îngeri si proorocii, apostolii, conducatorii Bisericilor si chiar Mantuitorul Hristos, indeosebi in Apocalipsã.

Dar in inteles propriu, ingerii sunt fiinte spirituale, personale, marginite, dar superioare oamenilor, create de Dumnezeu spre a-I fi “duhuri slujitoare”, adica trimisi ai lui Dumnezeu catre oameni, pentru a le vesti acestora voia Sa.

Despre existenta ingerilor avem nenumarate dovezi atat in Vechiul, cat si in Noul Testament, de asemenea si in Sfanta Traditie.

In numeroase locuri din Sfanta Scriptura, ca si din scrierile Sfintilor Parinti, se vorbeste atat despre ingeri in general, cat si despre unele cete ingeresti, ori despre anumiti ingeri pe care Dumnezeu i-a trimis ca mesageri ai Sãi catre oameni.

De la heruvimii cu sabie de foc, pusi sa pazeasca intrara Edenului dupa izgonirea lui Adam si a Evei, si pana la multimea ingerilor despre care se vorbeste in Apocalipsã, paginile Sfintei Scripturi contin dovezi de netagaduit despre existenta acestora, si despre mesajele trimise de Dumnezeu oamenilor prin ei.

Cu toate acestea, existenta ingerilor a fost tagaduita inca din vechime, de catre saduchei (cf. Fapte 23, 8), iar in timpurile mai noi de catre rationalisti, materialisti si altii.

Afirmatia unora dintre acestia, anume ca iudeii au imprumutat credinta in ingeri de la persi, in timpul robiei babilonice, nu poate fi sustinuta, deoarece in cartile lui Moise, ca si in alte carti scrise inainte de robia babilonica, se vorbeste despre ingeri ca despre fiinte reale, ceea ce dovedeste cã credinta iudeilor in ei este anterioara.

Originea îngerilor

Impotriva conceptiei unor gnostici care sustineau ca ingerii sunt emanatii din Dumnezeu, sau a altora care afirmau ca sunt creati de Dumnezeu din materie, Biserica a invatat totdeauna ca ingerii, asemenea intregii creaturi, au fost creati de Dumnezeu din nimic.

Numerosi sfinti, plecand de la cuvintele cu care incepe cartea Facerii : “La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul” (Facere 1, 1), spun ca prin cer – in opozitie cu pamantul – trebuie sa intelegem Universul in totalitatea lui, deci intreaga creaturã in afara de pamant.

Altii afirma inca ca prin “cer” se intelege lumea ingerilor, adica locuitorii cerului, “cerestile si netrupestile puteri”, care, spre deosebire de oamenii ce locuiesc pe pamant, salasluiesc in cerul material, pe care Dumnezeu l-a facut in ziua a doua a Creatiei.

Daca Moise nu vorbeste in cartile sale despre originea ingerilor, o face din teama ca evreii sa nu divinizeze aceste creaturi, dandu-le cinstea ce se cuvine numai lui Dumnezeu.

Desi nicaieri in Sfanta Scriptura nu se aratã cand au fost creati ingerii, Sfintii Parinti in majoritatea au convingerea ca ei au fost creati de Dumnezeu inaintea lumii vazute.

Unii dintre ei, ca sfantul Vasile cel Mare si sfantul Dionisie Areopagitul vorbesc de crearea ingerilor mai presus de timp, intr-o stare anterioara creatiei lumii.

Dar faptul ca in Cartea Iov se spune : “Cand s-au facut stelele, lãudatu-m-au cu glas mare toti ingerii Mei” (Iov, 38, 7) aratã clar ca in ziua a patra a creatiei, cand s-au facut cei doi luminatori mari si stelele (Facere, 1, 16), ingerii deja erau creati, caci au adus laudã lui Dumnezeu.

Daca in ziua a patra erau creati, este de presupus ca au fost creati inainte de a se fi inceput crearea lumii materiale, deoarece nu se poate concepe cã Dumnezeu, dupa primele trei zile ale creãrii lumii materiale, ar fi intrerupt-o pe aceasta, spre a crea pe ingeri, iar apoi ar fi continuat crearea lumii materiale.

De aceea, majoritatea Sfintilor Parinti care vorbesc despre crearea “cerestilor si netrupestilor puteri” afirmã cã lumea spirituala a fost creata inaintea lumii materiale.

Sfantul Ioan Damaschin afirmã categoric aceasta, cand spune : “Se si cãdea sa fie facuta mai intai firea rationala, dupa aceea cea simtualã si la urmã cea mixtã, adica omul”.

Natura si functiunea îngerilor                                                       

Ingerii sunt fiinte de natura spirituala.

Acest fapt il aratã Sfanta Scriptura atat in mod direct, cat si indirect, atribuindu-le insusiri pe care numai fiintele spirituale le pot avea.

Astfel, psalmistul spune : “Cel ce faci pe ingerii tai duhuri si slugile tale parã de foc” (Ps. 103, 4), iar sfantul apostol Pavel vorbind despre ingeri zice : “Au nu toti sunt duhuri slujitoare, trimise spre slujire, pentru cei ce au sa moasteneasca mantuirea ?” (Evr. 1, 14).

In privinta insusirilor, ei au ratiune, simtire si vointã, despre ei spunandu-se ca vãd fata lui Dumnezeu : “Caci zic vouã, ca ingerii lor din ceruri vãd pururea fata Tatalui meu” (Matei 18,10), ei :

Ø                       Implinesc voia Tatalui ceresc : “Binecuvantati pe Domnul toti ingerii Lui...cei puternici in virtute, care impliniti poruncile Lui si ascultati glasul cuvintelor Lui” (Ps. 102, 20) ;

Ø                       Dau preamarire lui Dumnezeu : “Si (serafimii) strigau unul catre altul, zicand : “Sfant, Sfant, Sfant este Domnul Savaot, plin este cerul si pamantul de marirea Lui” (Isaia, 6, 3) ;

Ø                       Se bucurã pentru intoarcerea pacatosilor : “Zic voua, asa se face bucurie ingerilor lui Dumnezeu pentru un pacatos care se pocaieste” (Luca, 15, 10) ;

Ø                       Primesc descoperiri cu privire la iconomia tainei celei din veac ascunse in Dumnezeu : “Ca intelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri sa se faca acum cunoscutã, prin Biserica, domniilor si puterilor din cer” (Efes. 3, 10) ;

Ø                       Graiesc catre oameni si ii invata : “Iar de i-a grait lui duh sau inger, sa nu ne impotrivim lui Dumnezeu” (Fapte 23, 9).

In comparatie cu oamenii, ingerii sunt fiinte superioare acestora atat in putere, cat si in cunostintã si virtute, psalmistul numindu-i : “puternici in virtute” (Ps. 102, 20 ; comp. Apoc. 5, 2).

Din cuvintele psalmistului, reproduse de Sfantul apostol Pavel in epistola catre Evrei : “Ce este omul ca sa-ti amintesti de el, sau fiul omului ca sa-l cercetezi pe el ? Micsoratu-l-ai pe dansul cu putin  fata de ingeri...” (Ps. 8, 5, comp. Evr. 2, 6-7) rezultã ca desi omul  e o fiinta superioara celorlalte creaturi, totusi este inferior ingerilor.

Fiind fiinte spirituale, ei sunt nemuritori, n-au trebuinta de hrana, n-au gen, de asemenea nu sunt supusi ispitelor si slabiciunilor omenesti.

Raspunzand intrebarii saducheilor in legatura cu starea oamenilor dupa inviere, Mantuitorul le spune : “La inviere ( oamenii ) nu se vor insura, nici nu se vor marita, ci vor fi ca ingerii lui Dumnezeu in ceruri” (Matei 22, 30).

Subliniind spiritualitatea ingerilor, Biserica ii numeste in rugaciuni “cerestile si netrupestile puteri”, iar in imnele sale “ingerii cei fara de trup”.

Dar, cu toate ca ei sunt lipsiti de trup, adeseori in Sfanta Scriptura se vorbeste despre aratari ingeresti vizibile sub forma unor barbati tineri.

Aceasta infatisare se explicã prin faptul ca ei fiind trimisii lui Dumnezeu catre oameni, prezentarea lor in trup usura mult posibilitatea de comunicare cu oamenii.

Iar daca unii dintre Sfintii Parinti atribuie ingerilor toat organele trupului omenesc :

Ø                             Maini,

Ø                             Picioare,

Ø                             Cap,

Ø                             Ochi,

Ø                             Urechi,

Ø                             Gurã,

Ø                             Buze,

Ø                             Limbã,

aici este vorba de un antropomorfism obisnuit, spre a se arata apropirea lor de oameni, precum si functia pe care o indeplinesc in lucrarea mantuirii.

Aripile de care ei sunt aproape nelipsiti, simbolizeaza rapiditatea deplasarii prin zbor, ca soli sau trimisi ai lui Dumnezeu.

Cu toate ca sunt spirite superioare omului, ei sunt totusi fiinte marginite, deoarece sunt creaturi.

Ca soli sau mesageri catre oameni, ei pot strabate spatiul cu viteza gandului, dar nu au insusirea atotprezentei, pe care numai Dumnezeu o are.

In privinta cunostintei, ei de asemenea sunt superiori oamenilor, cunoscand nu numai cele prezente si trecute, ci si cele viitoare, fara sa posede insa Atotstiinta.

Mantuitorul Hristos arata aceasta cand zice : “Iar de ziua si ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din ceruri...” (Matei 24, 36, comp. Marcu 13, 32).

De asemenea, ei pot face lucruri care nu stau in puterea omului, dar minuni nu pot face decat din incredintarea lui Dumnezeu.

Scopul crearii ingerilor a fost preamarirea lui Dumnezeu si implinirea voii Sale, dar in acelasi timp si propria lor fericire, avand sa slujeasca si ca mijlocitori intre Dumnezeu si oameni.

Acest scop la inceput l-au implinit toti ingerii, pana cand o parte dintre ei au cazut, dupa care numai ingerii cei buni au ramas sa-l implineasca.

Asadar, slujirea ingerilor buni este de a-L preamari pe Dumnezeu, de a-L iubi, de a-L sluji, de a-I implini voia in calitate de mesageri ai Lui.

In raport cu oamenii, slujirea lor este de a le face cunoscuta voia lui Dumnezeu, de a le aduce mesaje din partea Lui, de a-i povatui spre bine, de a le fi oamenilor pazitori spre a-i feri de rau, precum si de a fi mijlocitori catre Dumnezeu pentru oameni, ducand rugaciunile acestora inaintea tronului ceresc.

In acest sens, Biserica ne invata sa ne rugam Domnului : “Ingradeste-ne cu sfintii tai ingeri, ca prin mijlocirea lor fiind paziti si povatuiti, sa ajungem la unirea credintei si la cunostinta slavei Tale celei neapropiate”.

De asemenea, ea ne mai invata ca fiecare om isi are ingerul sau pazitor ; aceasta rezulta din cuvintele Mantuitorului : “Vedeti dar, sa nu dispretuiti pe vreunul dintre acestia mai mici, caci zic voua ca ingerii lor in ceruri pururea vad fata  Tatalui Meu din ceruri (Matei 18, 10).

La fel, fiecare Biserica, fiecare asezare omeneasca, fiecare tinut, fiecare tara are ingerul sau pazitor.

( extras din Teologia Dogmaticã, manual pentru seminariile teologice, Pr.prof.dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. Dr. Ioan Zãgrean, Tiparita cu Binecuvantarea Prea Fericitului Parinte Teoctist Patriarhul BOR, Ed.Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1991 )