Principii
de bazã ale sistemului fiscal, Drept Fiscal
Un sistem fiscal rational are la bazã un
numãr de principii fundamentale care, fie sunt expres definite sau mentionate de
legislatia fiscalã, fie rezultã implicit din caracteristicile pe care le cuprinde
reglementarea respectivã.
În doctrina
fiscalã au fost formulate mai multe principii care ar sta la baza unui sistem
fiscal, atribuindu-li-se denumiri diferite, desi trasaturile specifice lor erau
asemanatoare** [ ** Spre exemplu, N.Hoantã, in Principii de modernizare
a sistemului fiscal românesc, în revista “Impozite si
taxe”, editatã de “Tribuna Economicã”, Bucuresti, nr.1-2/1995, p.127, se referã la : neutralitate ; stabilizare ; efect stimulativ/nestimulativ ;
flexibilitate si stabilitate ; redistribuirea operativa a venitului si avutiei. ].
Nu intentionãm
sã facem o prezentare a diferitelor opinii exprimate în aceastã privintã,
urmãrind doar sã realizãm o prezentare de ansamblu a celor mai importante
principii generale ale sistemului fiscal* [ * Pentru detalii, a se vedea
I.Vacarel si colectiv, op.cit., p.400-408. ].
În acest scop,
vom prezenta mai întâi gruparea principiilor sistemului fiscal apartinând unui economist de renume mondial, laureat al premiului Nobel,
omul de stiintã Maurice Allais* [ *În lucrarea Impozitul pe capital si reforma
monetarã, Ed.Herman, Paris, 1989. A se vedea sinteza prezentatã
de I.Bati, “Proiect de anvergurã pentru o economie de piatã modernã ( II )”, în
ziarul “Dimineata”, nr.61, din 4 mai 1990. ].
Acestea sunt :
( 1 ) Individualitatea : in cadrul unei societati democratice, omul, si nu Statul constituie obiectul final si preocuparea esentiala ; ca
urmare, fiscalitatea trebuie sa constituie un mijloc de asigurare pentru
deplina dezvoltare a personalitãtii fiecãrui cetatea, corespunzator propriilor
sale aspiratii ;
( 2 ) Nediscriminarea : impozitul sa fie stabilit potrivit unor reguli unitare
pentru toti, fara discriminari, directe sau indirecte, fata de unele grupe
sociale ; se poate afirma cã este contrar principiului discriminarii ca
impozitele sa fie percepute numai de la intreprinderile cele mai capabile, ale
caror beneficii sunt in concordantã cu serviciile efectuate, iar cele care înregistreaza
pierderi, datorita unei proaste administrari, sa fie exceptate total sau partial
de la plata acestora ;
( 3 ) Impersonalitatea : stabilirea si prelevarea
impozitului nu trebuie sa implice cercetari de tip inchizitorial asupra vietii
persoanelor sau asupra gestiunii intreprinderilor, tinand seama cã finalitatea
vietii in societate trebuie sa fie respectul persoanei umane si deplina sa
înflorire ; o singurã exceptie ar fi totusi necesarã, si anume, cercetarea permanentã a averii oamenilor politici ; aplicarea acestui principiu conduce la preferinta
pentru impozite analitice, calculate pe baza bunurilor luate in considerare ca
atare, in locul impozitelor sintetice stabilite pe persoane ;
( 4 ) Neutralitatea : impozitul nu trebuie sa contravinã unei mai bune
administrãri in economie, dimpotriva, el trebuie sa stimuleze realizarea unei
economii mai eficiente ; pornind de la cerintele progresului economic,
impozitul nu trebuie sa se aplice beneficiilor care sunt obtinute in urma
reducerii costurilor sau a mai bunei orientari a productiei, intrucat aceste
beneficii constituie motorul esential al unei economii de piatã.
Dacã unitãtile
sau participantii la activitatea economicã constatã cã beneficiile lor sunt
impuse cu prea multã asprime, incitarea lor pentru o mai bunã si eficientã
gestiune nu poate decât sa se diminueze corespunzator ;
( 5 ) Legitimitatea : pe cat posibil, veniturile provenind din serviciile
efectuate in folosul colectivitatii, cum sunt veniturile din
munca, veniturile provenind dintr-o mai
buna gestiune sau din asumarea unor riscuri, trebuie sa fie considerate ca legitime, respectiv, meritate, si sa nu fie impozabile ; totodata, pe
cat posibil, fiscalitatea trebuie sa taxeze acele venituri care nu pot fi
considerate ca legitime, adica veniturile care nu corespund unui serviciu
efectuat in folosul societatii si deci sunt nemeritate ;
( 6 ) Lipsa de arbitrariu : impozitul trebuie sa fie prelevat potrivit unor
principii simple, clare si care sa nu poata da loc niciunui arbitrariu ; o democratie veritabila cere ca principiile generale
ale sistemului fiscal sa fie discutate in Parlament si exclude posibilitatea
punerii in aplicare a unui sistem complicat care, prin interpretari mai mult
sau mai putin arbitrare, si deciziile mai mult sau mai putin discretionare pe
care le comportã, implicã delegarea unei puteri excesive tehnocratilor, fara
raspundere politica, si care conduce la discriminari ce contravin atat
eficientei, cat si eticii.
Extras din cursul
universitar Drept Fiscal Volumul I, Prof.univ.dr.
Ioan Condor, Universitatea Spiru Haret,
Facultatea de Drept si Administratie Publica, Editura Fundatiei Romania de
Maine, Bucuresti, 2007.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu