Bonjour à tous !Buna Ziua tuturor !mici vesti/petites nouvelles ( 4/02/2017)
Nu tineam neaparat sa mentionez ceea ce voi spune, insa, ca de obicei, ma nedumereste atitudinea mamei...
Sa vedeti :
In aceasta dimineata pe la ora 10h30 a sunat la noi la usa vecina de la etajul 8, doamna Florentina-Elena BALAS- CIOCARLAN.
Vreau sa va spun ca, la inceput nu i-am recunoscut vocea, ba chiar pentru o clipa am avut impresia ca e Veronica Gheorghita, doctorita si vecina de la etajul 5, a spus simplu : "Doamna Marcov, am venit !", mama i-a raspuns ceva, apoi cea care pana la urma era chiar Doamna Balas a continuat sa vorbeasca si astfel, pe masura ce vorbea, i-am recunoscut vocea.
Si ea era.
Saraca, m-a impresionat profund si am plans si eu, mi-au dat lacrimile, abia acum cand s-au mai asezat zilele dupa emotiile si supararea din perioada bolii fiului ei + Dragos Ciocarlan, cand au trecut pregatirile si emotiile inmormantarii si ale primelor zile de dupa, abia acum doamna Balas plange mai puternic si mai adanc si ti se rupe sufletul cand o auzi, acum plange si il caineaza pe + Dragosel "al meu", incat chiar iti sfasie sufletul !!
Am sa fac o paranteza, faptul ca, in principiu [ dar din experienta vietii am vazut ca nu e si "obligatoriu" sa se intample asa ! ] o mama isi iubeste copilul, este un fapt, as spune, subinteles, de la sine inteles, totusi oamenii si femeile si tatii nu numai mamele au manifestat o raceala, o abrutizare a sentimentelor - de-a lungul lungilor ani comunisti si dupa aceea, in continuarea acestor ani, din 1990 pana astazi..., astfel incat, si o stim, sunt cazuri disperate de femei care isi parasesc copiii, de copii ajunsi adulti care isi abandoneaza parintii sau si-i duc in cate un Azil de batrani, dupa care nu mai dau pe la ei sa ii vada.
Toate acestea, si mai ales cand un copil, o mama - cand a existat o familie inchegata, organizata, in care a crescut un copil, dupa niste ani lungi in care familia - oricare familie in principiu - a "functionat", a fost "vie", a fost organizata, sa vezi ca, dintr-o data, sentimentele se racesc sau chiar dispar pentru totdeauna, acest lucru si ca efect si impact asupra celor din jur, este nefast si descurajator pentru increderea pe care in mod firesc o ai, trebuie sa o ai in viatã.
De cand citesc "Libertatea", sunt cazuri de nenorociri, abandonuri prezentate, si chiar recent un batran de 79 de ani impliniti in ianuarie 2017, povestea cum vinde flori imortele, uscate, aranjate in buchetele de el, cu 10 lei/ buchetul, in frig, pe trotuar, a ramas vaduv, casa, apartamentul l-a vandut pentru a-si ingriji sotia care mai multi ani a fost bolnava ( pesemne, de cancer ), insa femeia a murit si el a pierdut apartamentul vandut pentru a o ingriji la doctori, are copii, nu stiu cati, dar spune ca nu vrea sa-i deranjeze, si nici ei nu il cauta.
Cred ca in Cluj e un om cunoscut, a muncit in campul muncii adica, vreme de 41 de ani si are o PENSIE DE 400, PATRU SUTE DE LEI, adica 4 milioane lei vechi.
Din pensie ce credeti ca face acest om care zilnic, pe orice temperatura, pe geruri, vinde flori in strada si doarme pe unde apuca ? Din pensie, omul de 79 de ani CU 41 DE ANI VECHIME IN MUNCA, iesit la pensie de batranete, regulamentar, PLATESTE ACUM AMENZILE INCASATE PENTRU CA VINDE FLORI USCATE PE TROTUAR.
La un Adapost al oamenilor strazii nu vrea sa mai mearga, a fost acolo, si "colegii" i-au furat toti banii !!!
Si deci, mai este cazul unei doamne, ii stiu prenumele, ZINA, care a fost o mare creatoare de moda in anii, cred, '90, poate si 2000, cred ca si atunci, dar dupa ce i-a murit sotul, acela a fost cred clipa in care dintr-o data, parca varsta, mai exact batranetea a luat-o in ghearele ei, de unde pana atunci se tinea foarte bine si ducea o viata mondena, fiul ei a dus-o la un Azil de batrani, luxuos, unde director sau patron este un prieten de-al Zinei, care azi o tine efectiv din caritate, ea are o pensie, insa nu acopera cheltuielile Azilului cu intretinerea ei zilnica si lunara, din pensia ei.
Fiul ei a disparut complet, desi ea se pare mai vorbeste cu el la telefon, cand il gaseste, se pare, o vreme nu mai stia de el nimic, insa el promite ca vine si nu vine la ea niciodata, sa ii achite datoriile nici vorba !
Au platit datoriile ei doi oameni din Romania, nu mai stiu care sunt ei, dar, normal ca datoriile se fac zilnic, daca nu dispui de banii necesari intretinerii lunare.
Si acum iarasi are datorii.
Dar prietenul ei din vremuri bune, o tine chiar caritativ si acum o ducea si la un restaurant in Poiana Brasov mi se pare, prima ei iesire dupa ce nu foarte demult i se facuse rau cand au lasat-o cu niste invitati, admiratori care i-au serbat cred ziua de nastere, ea a dansat si a lesinat.
Au chemat doctorul, insa nu i-au mai dat voie sa iasa.
De altfel, Zina, de cand a intrat in Azil a fost complet un alt om, o umbra de om fara viata, complet lipsita de viata si parea ca nici nu mai stie ce e cu ea, un soc o fi avut saraca.
Deci dupa cativa ani cred, mama Zina si-a mai revenit la viata, spectaculos, insa nu la viata ei mondena in care se simtea bine, in putere, sau cel putin "constienta" si in ritmul vietii.
Deci iata ce necazuri au aparut dupa 1989 si cum s-a schimbat viata unei familii.
Oricum, sa fii parinte si catre capatul vietii, dupa o viata, sa treci prin astfel de zile si nopti si clipe, cum se intampla in cazurile celor doi mentionati mai sus, trebuie sa fie un chin cumplit, ceva mai crunt ca orice depresie.
Cand moare si speranta....
Sunt necazuri in care simti ca pana si speranta a murit, nu mai exista nici speranta, nu mai astepti nimic, iar la 79 de ani, nici biologic nu mai ai timp sa astepti... si stii asta.
Trebuie sa fie crunt !!!
Revenind la Doamna Balas :
Astazi, am auzit-o cand a plecat de la noi, a coborat la parter, nu s-a dus sus la ea direct, si plangea, singura, normal ca plange, isi plangea ABIA ACUM CA O MAMA INDURERATA PUTERNIC, VIU, DUREREA CARE NU SE VINDECA.
"Pentru + Dragosel al meu "- spunea ea.
Ti se rupea inima si imi dau lacrimile.
Si, ca sa vedeti cand a spus "Dragosel" "al meu", cum e viata, : viata mea a fost marcata de moartea prematura a fratiorului meu, micutul DRAGOSEL MARCOV, care nu a avut zile, si a murit de ocluzie intestinala, si de la nastere nu s-a simtit bine, lucru de care ma mir ca doctorii nu au vazut.
Stiti, nu tin absolut DELOC, dar DELOC, sa fiu rea, sa fiu jignitoare, sa fiu afurisita sau in alt mod similar, dar am impresia ca exista FOARTE MULTI DOCTORI CARE FIE SUNT INCOMPETENTI, FIE LASA OMUL SA MOARA, ADICA NU AU VOCATIE DE DOCTOR SI NU LE PASA DE PACIENT : si cred ca sunt multi care chiar habar nu au profesie, meserie, care nu isi cunosc profesia de doctor, am ajuns sa cred cu tarie acest lucru, incat ma minunez ca ei se duc zilnic la spital sau la un cabinet individual, unde dau consultatii si teoretic, vindeca oamenii.
Sau omenirea si MEDICINA peste tot, s-a tampit de tot, sau oamenii cred ca poti sa stii Medicina cat vrei tu, mai mult sau mai putin, si sa fii doctor.
Sau au picã pe oameni si ii lasã sa moara, mai ales in Romania.
In Romania doctorii au avut ei ceva, in primul rand s-au vazut dupa 1990 fara micile sau marile in cazul unora, privilegii de pe vremea lui Nicolae Ceausescu, atunci sa fii doctor insemna mult si Ceausescu ii lasa sa faca ce doreau ei.
Dupa 1990 salariile au fost cam mici, insa doctorii nu au vazut ca salariile sunt mici la toata tara, cu prea putine exceptii in anii '90, ci se plangeau ca ei, doctorii, nu au salarii bune.
Egoismul unui doctor, ce poti sa spui ?
Cand un om deschide gura si iti spune ceva, fie ca iti spune, fie ca te intreaba, orice lucru, aparent firesc, banal, tu trebuie sa fii atent, pentru ca pe om il citesti ( desi nu poti ghici profunzimea lui, sau pana unde il duce mintea ) de la inceput.
Sau din ce spune el, din cum spune el, din felul in care el, acel om trece prin viata si reactioneaza la tot ce traieste, sau la ce nu traieste, dar ar trebui poate sa traiasca.
Si daca un doctor isi afirma cu cinism egoismul, si spune : "vai, avem salarii mici, suntem obositi, saracii de noi doctorii !"
Saracii de ei, dar saraci cu duhul, pentru ca inaintea lor, multi oameni au muncit pe branci in Romania, cu si fara diploma, pe niste salarii simbolice, adica se ajutau cu familia pentru a trai de la o luna la alta.
Dar doctorii nu vedeau, eu zic ca unii vedeau, dar nu au oamenii caracter la noi, vedeau si se bucurau ca ei o duc mai bine, ca poate asa este, si noi stim ca asa este, la doctor omul tot mai duce ceva, se simte si el mai ales daca e multumit.... si asa e chiar peste tot, sau era...
Poate nu va mai fi, dar zeci de ani s-a trait asa.
Uite, si a cam avut dreptate : unchiul meu avocatul Dumitru ANDREI : prin anii '90 si ceva, 1996, 1997, l-am rugat si el s-a intalnit cu fratele meu, sa il vada pe Silviu care era student anul intai la Drept la Stat ( 1996-1997), dar Silviu s-a imbracat el elegant, cum a putut si avut si el de-acasa, dar era frumos imbracat si s-a dus la Biblioteca avocatilor unde am sosit si eu de la parterul Palatului de Justitie din biroul meu de grefiera, la ora fixata cu unchiul Dumitru Andrei, sa le fac cunostinta, ca asa au stat lucrurile in familia noastra...
Si vine Silviu si incepe avocatul si unchiul Dumitru Andrei sa il masoare cu privirea, unchiu Titi avea experienta la oameni, caci i-au trecut zeci si sute prin fata la procese....
Si dupa ce a plecat Silviu in ziua aceea, mi-a spus si mi-a si repetat in alte imprejurari unchiul Andrei :
"Mai Olivia mai ! Tu stii PRIMUL LUCRU CARE M-A INTREBAT FRATELE TAU ? M-a intrebat : cat castiga un avocat ? "
"castiga bine ?"
Din clipa aceea avocatul si ex-magistratul i-a dat sentinta, adica l-a etichetat ca nu e bun sa fie avocat, si sincer, nici nu a mai vrut sa stie de el.
Nu zic ca Silviu nu avea si el dreptate sa puna o asa intrebare.
Dar nu era momentul atunci, se vedeau prima data !
Dar, avocatul Andrei Dumitru il citise bine : Silviu nu dorise sa intre la Drept si urmase sfatul meu insistent sa dea la Drept admitere in vara 1996 cand terminase liceul, iar in anul intai a lipsit, nu ii placea ca un asistent tipa la ei si ii facea tampiti si nici nu invata pe de rost usor ca alte colege de-ale sale, zicea ca unele invata extrem de usor pe dinafara.
Si nu avea niciun chef de Drept.
Dar eu am vrut sa il ia pe langa el avocatul Andrei, unchiul, si sa il stimuleze, sa ii vina gustul de avocatura.
Si de invatat.
Ceea ce nu s-a intamplat, iar Andrei Dumitru in niciun caz nu i-a propus nimic, si intrevederea s-a terminat si punct.
Se pare ca, peste ani si ani, prin 2003 poate chiar sa fi fost, Silviu s-a dus la cabinetul unchiului meu si l-a rugat sa il ajute sa intre in Barou, dar el l-a refuzat frumos si i-a spus ca trebuie sa invete.
Silviu a avut el obstacole la invatatura Dreptului, s-a blocat din cauza necesitatii de a studia pe de rost, de a invata in felul asta.
Si a fost demotivat, rupsese cartile cat le citise, deci el a incercat, da, chiar a incercat, dar nu reusea.
Si trebuia sa stie in timp util, cum se intampla in facultate, sub presiunea timpului.
Ei bine, tot in 2003, lui silviu ii intrase in cap ca eu sunt nebuna si stiu ca acasa planuia sa infranga rezistenta avocatului Dumitru Andrei, care, in opinia lui, imi lua apararea, iar Silviu ma vroia internata la nebuni.
Stiu, pentru ca l-am auzit eu spunandu-i mamei ca il convinge el si pe Andrei.
Si acum sa revin la mama si reactia ei de azi :
Deci nu as fi mentionat, dar mama ma uimeste ca nu poate vorbi normal cu mine :
Dimineata, azi : vorbeste in usa mama cu doamna Balas si ii ofera, o aud pe mama spunand "doua chiftele", si nu mai stiu ce, eu m-am bucurat si m-am gandit "de unde chiftele, si doar 2 ?" - deci eu m-am bucurat mult.
Eu sunt de parere ca doamna Balas are nevoie de o a doua pensie sau un supliment la pensie cat o pensie ca sa traiasca de acum incolo.
Deci trebuie ajutata, sustinuta.
Doamna Balas era chiar foarte necajita si plangea din tot sufletul ei plangea, ca niciodata, aceasta doamna si mama si femeie devenise foarte ciudata, lipsita de sensibilitate, si dintr-o data...
Si dupa plecarea ei de la noi, mama se imbraca ( de strada, nu in hainele din casa ) si pleaca.
Cred ca s-a dus dupa ea, dar m-am bucurat, ca femeia e plansa si singura si nu trebuie sa fie singura.
A lipsit mama un timp.
In frigider un castronel cu coliva.
Peste mai multe ore, acum vreo ora, m-am dus sa vad daca mananc ceva, in perspectiva, de pranz ( ca eu nu mananc efectiv la orele pranzului, ci dupa aceea ), si ma uit si in frigider era clar, primise mama pomana, pentru ca dna Balas l-a pomenit pe + Dragos.
Dar primise si ce nu se aflase in frigider dupa ce plecase de la noi de la usa doamna Balas.
O cutie cu compot de ananas, si 2 pachetele mici in poleiala argintie, in folie argintie, cred, o bucatica de carne si 2 carnaciori mici.
Dupa pomana de la inmormantare, diferenta se vede clar.
Deci cred ca doamna Balas nu prea mai are bani.
In orice caz, ca o alta paranteza, dar legat de dna Balas :
Cand, prin 1999 sau 2000, anii 2000 i-am povestit despre experienta mea cu Roland Pasteur logodnicul meu, cum am fost in Franta, cum am vazut ca traiau acolo...
i-am spus atunci si de faptul ca Roland era un tata bun, in sensul ca avea grija de fetele lui financiar, le facuse un cont in banca fiecareia si fostei sotii un cont si varsa, umplea conturile pe masura ce el insusi isi incasa veniturile din firma lui imobiliara P.F.E. ( patrimoine- fonds- immobilier ) din Vesoul, oras din Franta.
Atunci insa, doamna Balas, biata doamna Balas, unde a fost gandul ei, mintea ei ???
Ca nu i-am povestit degeaba acest lucru, ci ca o invataminte, sa ii arat ca oamenii sunt mai cugetati si se gandesc la viitorul copiilor si al fostei sotii, unde e cazul de o "fosta" sotie.
Dar biata doamna "mea" Balas, vecina mea, atunci avea gargaunei, avea gandurile din Romania, pentru ca eu nu inteleg Romania nu a avut oameni sa gandeasca normal, asezat, sanatos ?
Aici cand spuneai cuiva ceva, dupa ce plecai, intorceai adica spatele, cine stie ce auzeai despre tine in dosul tau.
Doamna Balas - si mi se rupe inima de ea - incepuse sa strige in gura mare ca "marcov are conturi si cum vine asta, nu am inteles ?"
Dragos al ei si nevasta lui ( sigur si ea ), ba si copiii si plus ca mama se intalnea cu ea, stiau toti si isi vedeau de viata lor care trecea frumos, zi de zi, urland in strada Delinesti pe atunci, cu privire la biata Olivia...
Dar, va dati seama, imi spun eu acum, " Acum, acum o fi inteles doamna Balas si durerea mea si cum punea sare pe ranile mele vii si deschise ? Ca m-am intors din Franta dupa un avort spontan si inca sangeram putin, zile in sir am sangerat si mai ales inima mi-a sangerat... revin singura acasa, ce am daruit, am daruit, pentru ca nu doream sa am 'datorii" la Roland, pentru ca plecasem sa ma marit si am daruit - lui anume, "noua" pentru casa "noastra" cat putusem cumpara din Romania in timpul anilor, din salariul MEU, si cate ceva de la mama mea, deci nu cumparat de mine, cum s-ar zice am plecat cu ceva zestre frumusica si buna....de calitate buna de tot....
Si am venit singura, cu o sarcina pierduta, cu un logodnic care nu s-a mai intors, care spunea ca ii e dor de nevasta-sa ( totusi eu cred ca el avea putin mintile pierdute, cred ca era inconstient !! ) cand era cu mine...
deci era cu mine si ii spunea ei, direct si prin fiica cea mea, ca " spune-i mamei ca imi e dor de voi si ea pleaca ![ adica eu plecam] "
Deci eu cum ma simteam ???CUM ??
In Romania, salbaticii, ucigasii m-au pus la zid - judecatoria aia tampita, imbecila, ucigasa de oameni si de trupuri ( iti mancau sanatatea, zilele si te bagau si la puscarie daca reuseau !!! ) si suflete...., nenorocitii aia, plini de venin, numai niste bolnavi mintal pot uri un om, o femeie ca pleaca sa se marite, si daca pleaca, totul era legal si dreptul ei, adica al meu...
Niste bestii bolnave.
Am fost asa urata in judecatoriile acelea doua unde am lucrat !!!
Nici nu am cuvinte sa exprim ce am simtit si simt !
Si daca pe unii de acolo i-ar inghiti Iadul cel mai rau, tot nu vad ce se schimba, tot au facut cat rau au vrut, vroiau ei si mai mult, ani intregi, ca niste psihopati.... ca a plecat olivia in franta cu un francez, cica si-a pierdut mintile, adica asta era boala mintala sa mergi cu un strain.... un francez, nu chiar orice strain.
DE NOTAT ca in 1991 eu nu lucram in judecatorie, nu stiam ca vreodata voi cunoaste o judecatorie, si am plecat 2 luni in Franta, - in anul 1 9 9 1 ! din Romania in Franta - si nimeni atunci nu s-a uitat ciudat la mine si nu a spus ca sunt nebuna ca plec in Franta, nimeni !!!
Si faceam meditatii la franceza cu o profesora din facultatea de limbi straine din Univ. Bucuresti, si deci nu eram chiar nestiuta de oameni, si atunci existau oameni care, atunci, la acea vreme, ar fi putut spune ca sunt nebuna pentru ca plec 2 luni in franta.
DAR NIMENI IN 1991 NU A SPUS NIMIC.
In 1999 plec din Romania, din judecatorie, in Franta si "colegii", anturajul, cu mic, cu mare, sefi, unii colegi, se uita la mine ca si cum ceva e in mare neregula cu mine !!!!
In fata nu mi-au spus nimic si nu mi-au aratat direct, ura.
Cine si ce a spus si ce a facut, cati si care au fost, pe toti, multi, sau putini, NUMAI DUMNEZEU II STIE.
EL STIE TOTUL.
Doamna Balas, ar fi trebuit sa inteleaga ca nu - cum se spune la noi aici - nu imi raceam gura de pomana, si nu degeaba ii spuneam ca Roland are conturi unde vireaza bani pentru a asigura viata ( imprevizibila adesea ! ) si viitorul fiicelor sale si al fostei sale neveste.
Dar, intelege-te cu oamenii din Romania !
Daca eram in Papuasia, toata lumea ar fi spus : "Ce vrei, nu stii unde traiesti ? Ce te miri ?"
Dimineata AZI : pleaca dna Balas si mama dupa ce pleaca ea.
Ma scol, imi fac cafeaua, ma uit in cuptor, si erau chiftele prajite de mama, recunosc ca erau proaspete si am mancat, le-a numarat mama : patru.
Peste niste ore, acum o ora, ora si jumatate, mama imi spune :
"Ti-ai mancat portia de chiftele ( patru ! ) - [ mie de multe ori nu imi plac si nu ma ating de ele ] si Silviu are patru si Nicu [ tata ] 2, "
Iar eu o intreb : "Si tu mama ?"
Pentru ca mama spune : "Cu totul au fost zece chiftele."
Mama : "Eu am.... eu am dat pomana portia mea, lasa tu !"
Eu care auzisem la usa discutia dimineata , mi-am dat seama ca mama chiar numai doua chiftele oferise, si [anume] doamnei Balas, si spun :
"Da, i-ai dat doamnei Balas"
Insa mama : "Nu. Nu ei. Lasa tu cui am dat eu. Altcuiva."
Si eu de colo : "Am auzit cand a venit la noi dimineata."
Mama : "Da, ea ne-a adus pomana" [ ce era in frigider nou adus, nou fata de ce aveam noi in frigider ] .
Eu ii spun mamei : "Si i-ai dat ei chiftele si eu ma bucur, sa ii dai".
Mama nu intelege nici cand o incurajez, EA NU INTELEGE CAND EU II VORBESC, nici ce ii spun, nici tonul vocii, nu distinge.
Era cred de parere ca eu ma impotrivesc sa ii dea doamnei Balas ceva.
Eu nu stiu ce are mama cu mine, de ce nu ma intelege ea pe mine, ce are ea cu fiica ei olivia de nu o intelege ?"
Ca sunt directa cand ii spun mamei mele ceva.
Si atunci, ce nu pricepe ???
Si mama mi-a spus :"ACUM TI-A PICAT PE DOAMNA BALAS ! LAS-O IN PACE TU".
Expresia "a-ti pica pe cineva" inseamna ca nu mai agreezi o persoana, ca incepi sa ai ceva impotriva unei persoane anume, DAR, IN CAZUL MEU, DIMPOTRIVA, eu spun si tot spun si eu aud, mama nu pricepe, eu spun ca trebuie sprijinita doamna Balas continuu !!!!
Adica, eu ma refer ca ii trebuie bani saraca de ea.
Si pentru ca mama mea ma exaspereaza si nu pricepe, dupa care, stiti ce ma ingrijoreaza ?
E capabila sa ii zica doamnei Balas despre mine invers, ca vezi bine, fiica-mea Olivia nu ma lasa draga sa te ajut cu nimic ! Si se supara fiica-mea ca iti ofer 2 chiftele !"
DOAMNE, APARA-MA si de mama mea si toti oamenii care nu ma inteleg, sau care se fac ca nu ma inteleg.
Si v-am spus povestea-asa, cum zice basmul romanesc la final....
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu